Revendicare imobiliară

Asupra apelului declarat de către apelanta-reclamantă M.V., împotriva sentinţei civile nr. 1658, pronunţată la data de 09.03.2016, de către Judecătoria Bacău, în dosarul civil nr. 7758/180/2014, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C.V., C.E. şi C.V., constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1658, pronunţată la data de 09.03.2016, de către Judecătoria Bacău, în dosarul civil nr. 7758/180/2014 a fost respinsă cererea având ca obiect revendicare şi demolare de construcţii formulată de reclamanta M.V. în contradictoriu cu  pârâţii C.E.,  C.V. şi  C.V. şi a fost obligat reclamantul să achite pârâtului C.V. suma de 2.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. ulterior , prin sentinţa civilă nr. 4225/17.06.2016 pronunţată de către Judecătoria Bacău în acelaşi dosar  s-a admis cererea de  completare a hotărârii, formulată de petentul C.V.  în contradictoriu cu intimatul M.V. şi a fost obligat  intimatul să achite petentului suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă nr. 1658, pronunţată la data de 09.03.2016, de către Judecătoria Bacău, în dosarul civil nr. 7758/180/2014  instanţa a reţinut următoarele:

„Reclamantul a invocat ca şi titlu al dreptului de proprietate pentru terenul revendicat certificatul de moştenitor nr. 73/10.04.2014, unde este menţionat terenul de 1.070 mp, provenit din TP 506172/20.01.2014, din care 170 mp arabil se află în sola 47/13 parcela 42, iar 900 mp curţi construcţii se află în sola 47/13, parcela 41.

Pârâtul a invocat ca şi titlu al terenului stăpânit contractul de vânzare-cumpărare încheiat pentru suprafaţa de 430 mp teren arabil situat în intravilanul comunei M., sola 47/13, parcela 42 şi suprafaţa de 2.100 mp teren arabil situat în intravilanul comunei M., sola 14, parcela 482/25, terenuri care provin din TP 37004/30.11.1994 emis pe numele lui P.A., prin reconstituirea dreptului de proprietate.

Din titlul de proprietate depus la fila 72 reiese că TP 506172/20.01.2014 este acelaşi cu TP 37004/30.11.1994. Aşadar, din terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate, P.A. a vândut pârâtului suprafaţa de 430 mp şi cea de 2100 mp, în total 2530 mp, iar terenul a fost predat la momentul vânzării, fiind stăpânit acelaşi amplasament până în prezent, astfel cum rezultă şi din declaraţiile martorilor: din declaraţia martorului M.G. rezultă că gardul terenului cumpărat de pârât nu a fost schimbat de la momentul cumpărării; martorul D.M. a arătat că terenul cumpărat de pârât avea gard făcut de vânzător, la stradă, din scânduri cu pari; martorul P.I. a precizat că în 1997, când a murit P.A., nu era gard pe teren, gardul fiind făcut de aproape 10 ani, de către pârât.

Din cuprinsul rapoartelor de expertiză reiese că terenul pârâtului are o suprafaţă măsurată de 2.413 mp şi ieşire la drum. Chiar dacă reclamantul a invocat faptul că în schiţele întocmite cu ocazia vânzării nu apare ca vecin drumul, acest aspect nu este de natură a duce la concluzia că pârâtul a schimbat amplasamentul, în lipsa unor dovezi în acest sens. Dat fiind că schiţa anexată contractului de vânzare-cumpărare nu a fost întocmită de experţi, nu asigură precizie şi nu face parte din cuprinsul actului de vânzare, fiind pur orientativă, nu se va ţine seama la stabilirea obiectului vânzării de reperele indicate în schiţă.

Aşadar, ceea ce are importanţă în prezenta cauză este faptul că pârâtul iniţial a cumpărat de la autorul reclamantului suprafaţa de 2.530 mp, a primit-o în stăpânire şi nu s-au pus în discuţie până în această cauză limitele terenului. Dat fiind că reclamantul este succesorul vânzătorului, are obligaţia legală de a garanta pe cumpărător împotriva evicţiunii provenită atât din fapta terţilor, cât şi fapta proprie, potrivit art. 1337 şi art. 1339 Cod civil de la 1864, aplicabile în speţă faţă de data încheierii contractului.

Art. 1337 Cod civil de la 1864 prevede: Vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicţiunea totală sau parţială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect şi care n-ar fi declarate la facerea contractului.

Art. 1339 Cod civil de la 1864 prevede:  În nici un mod vânzătorul nu se poate sustrage de la răspunderea pentru evicţiunea care ar rezulta dintr-un fapt personal al său; orice convenţie contrarie este nulă.

Rezultă, aşadar, că cererea reclamantului de a revendica de la pârât suprafaţa de teren de 1.070 mp nu este întemeiată, întrucât pârâtul a posedat începând cu data încheierii contractului de vânzare doar suprafaţa cumpărată şi predată, nu şi suprafaţa revendicată de reclamant. Fiind respinsă cererea de revendicare, va fi respinsă şi cererea accesorie privind demolarea construcţiilor.

Dat fiind că reclamantul a pierdut procesul, în baza art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, va fi obligat să achite pârâtului C.V. suma de 2.500 de lei cu titlu de onorariu al avocatului, achitat conform chitanţei depuse la dosar.

Potrivit art. 466 alin.1 Cod procedură civilă republicat, prezenta sentinţă poate fi atacată cu apel.”

Împotriva sentinţei civile nr. 1658, pronunţată la data de 09.03.2016, de către Judecătoria Bacău, în dosarul civil nr. 7758/180/2014 a declarat apel reclamanta M.V. solicitând admiterea apelului şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de apel se arată următoarele:

 - instanţa a făcut o greşită apreciere a probatoriului administrat în cauză . Din probatoriul administrat în cauză nu se poate reţine decât concluzia că terenul pârâţilor nu are ieşire la stradă şi că terenul pe care aceştia îl au în intravilan este de 430 mp, iar diferenţa existentă în sola 47/13 parcela 42 din intravilan aparţine reclamantei, expertul depăşind obiectivele stabilite de instanţă şi măsurând toată parcela, inclusiv terenurile altor persoane;

- Instanţa a greşit şi în momentul în care a analizat şi declaraţiile de martor. În primul rând, dovada proprietăţii nu se face cu declaraţii de martori, aşa cum se apreciază în hotărâre. Din analiza declaraţiilor acestora reiese că terenul iniţial, deţinut de către P.A., care cuprindea ambele parcele în litigiu, era un corp compact, delimitat în laterale, iar gardul de la stradă a fost făcut în momentul în care pârâtul şi-a construit casa, în urmă cu 10 ani (a se vedea declaraţia martorului P.I.).

 - în prezenta cauză nu se poate discuta despre incidenţa evicţiunii şi obligaţia apelantei-reclamante de garanţie. Apelanta-reclamantă nu atacă în vreun fel terenul cumpărat de către pârât, ci urmăreşte să recupereze bunul ei care este distinct de cel al pârâţilor.

Cererea de apel nu a fost motivată în drept.

În susţinerea apelului s-au solicitat următoarele probe: înscrisuri şi expertiză topo-cadastrală.

Intimata-pârâtă C.V. a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, sentinţa civilă fiind legală şi temeinică, coroborarea probei cu martori cu concluziile raportului de expertiză, în mod corect au condus la soluţia pronunţată de instanţă.

Nu a motivat în drept întâmpinarea şi nu a solicitat probe în instanţă.

În apel nu s-au administrat probatorii noi.

Apelantul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul reţine apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

 La instanţa de fond s-a efectuat o primă expertiză topo-cadastrală de către expert S.V. şi ulterior s-a admis o contraexpertiză  , raportul fiind întocmit de către expert G.A..  Este nefondată susţinerea apelantei-reclamante cum că expertul a depăsit obiectivele stabilite de instanţă întrucât expertul conform celor precizate în raportul de expertiză( filele 127-129, dosarul judecătoriei) pentru identificarea terenului reclamantei a fost necesar identificarea situaţiei  terenului prin raportare la terenurile autorilor F.G. şi P.A. şi a stabilit faptul că a avut loc o confundare şi o suprapunere între terenurile  acestor autori, acest lucru ducând la scrierea unor suprafeţe  de teren mai mari în titlurile de proprietate emise acestora faţă de cele stăpânite în realitate. Expertul arată că diferenţa dintre suprafaţa  înscrisă în acte şi suprafaţa din teren o constituie suprafaţa de 1070 mp, terenul revendicat de apelanta-reclamantă. De altfel la concluzia confundării şi  suprapunerii între terenurile  celor doi autori a ajuns şi  expertul S.V. care a întocmit prima expertiză.

Pentru a ajunge la concluzia de mai sus expertul G. a avut în vedere că în caietele cu schiţă şi listări din cadrul Primăriei com. M. numitul F.G. nu apare înscris, fiind înscris doar P.A.. Situaţia din teren de la data efectuării expertizei respectă situaţia descrisă în caietele cu măsurători, în sensul că pârâtul C.V. are în posesie o suprafaţă de 2413.1 mp, faţă de suprafaţa de 2554 mp din listare, cu o deschidere de 25mp faţă de lăţimea de 26ml în listare, iar autorul reclamantei, P.A., avea în posesie o suprafaţă de 2930 mp faţă de 2766.4 mp măsuraţi, cu o deschidere de 28ml faţă de 28.49m măsuraţi în teren. De asemenea expertul precizează că potrivit caietelor cu schiţe şi listări, terenul pe care îl stăpânea P.A. la data întocmirii acestora este unul şi acelaşi cu terenul descris în schiţa anexă la contractul de donaţie nr. 3610/1995, respectiv suprafaţa de 2700 mp înscrisă în TP al autorului F.G. în care se observă amplasamentul terenului curţi construcţii la nivelul anului 1970.

Este nefondat şi motivul referitor la reţinerea greşită a declaraţiilor martorilor în dovedirea dreptului de proprietate. Instanţa de fond a reţinut declaraţiile martorilor în dovedirea unei situaţii de fapt, respectiv condiţiile în care vânzătorul a predat obiectul material al contractului de vânzare-cumpărare sub aspectul amplasamentului, declaraţii care se coroborează şi cu concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert G.A., în sensul că terenul vândut de către P.A. prin  contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17016/31.07.1995 este cel identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză  G. (fila 130 dosar judecătorie), respectiv cel încadrat între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-1.

Este nefondat şi motivul referitor la faptul că nu se poate discuta despre incidenţa evicţiunii şi obligaţia de garanţie a apelantei-reclamante, întrucât în cauza de faţă este vorba de o revendicare formală, pentru că, din cele reţinute mai sus, terenul cumpărat de  defunctul C.V.  prin  contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17016/31.07.1995 este cel în forma şi amplasamentul deţinut în prezent de moştenitorii defunctului C.V..

Faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul, având în vedere şi dispoziţiile art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin.1Cod de procedură civilă  va obliga apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte C.V. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanţelor nr. 180/02.02.2017 şi nr. 53/13.09.2017depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare