Recunoaşterea de către părţi a folosirii de către reclamanţi a unei căi de acces, obstrucţionare acesteia printr-un gard de către pârâţi, limitele cercetării dreptul posesorului de a poseda şi, eventual dreptul celui care tulbură posesia de a intra în stă

DECIZIE Nr. 1055/Ap

Şedinţa publică de la 22.06.2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE : L.S. P.

JUDECĂTOR : B. M. M.

GREFIER C. N. – D.

Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea apelului declarat de către  apelanţii reclamanţi M.A.F., M.B.M  si M.A. în contradictoriu cu intimaţii M.D.si M.F., împotriva  sentinţei civile nr. 9XX/05.10.2016 pronunţată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 25XX/338/2015, având ca obiect „acţiune posesorie”, care s-a dezbătut in fond in ședința publica din data de 25.05.2017, când cei prezenți au pus concluzii pe fond conform încheierii de ședința din acea zi, care face parte integranta din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 08.06.2017 şi 22.06.2017.

La apelul nominal făcut in ședința publica, la pronunțare se constata lipsa parților.

Instanța, in urma deliberării a pronunțat decizia de mai jos. 

T R I B U NA L U L,

Constată că prin sentinţa civilă nr. 9XX/05.10.2016 pronunţată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 25XX/338/2015 s-a respins ca nefondata acțiunea formulata de reclamanții M.A.F., M.B.M  si M.A. in contradictoriu cu paratii M.D.si M.F.. Totodată reclamanţii au fost obligaţi la plata către parata M.D.a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata.

În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamanții au sesizat Judecătoria Z. cu o acțiune posesorie invocând faptul a parații au montat o poarta de acces pe aliniamentul  punctelor de reper 122-134 din anexa 5 a raportului de expertiza întocmita de expert G.F.in dosarul civil 19XX/338/2008 al Judecătoriei Z., astfel cum acest aliniament este descris la fila 34 din dosar  si ca odată cu dobândirea dreptului de proprietate de la autoarea lor asupra terenului cu nr. top. Y/1/1, Y/1/1, Y/1/1/1,  ,Y/1, aceștia au înglobat, prin deschiderea unei noi carti funciare si in baza unei documentații cadastrale  întocmite de expert P.A.L.si acest teren folosit de reclamanți.

Potrivit art. 949 Cod civil acţiunea posesorie este acea acţiune prin care cel ce a posedat un bun timp de cel puţin un an poate solicita instanţei de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptăţit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Pentru a putea fi exercitată acţiunea posesorie trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii:

– persoana să fi posedat bunul;

– trebuie să fi avut loc o tulburare de posesie;

– posesia bunului să se fi exercitat cel puţin 1 an.

Este considerat posesor cel ce stăpâneşte bunul, exercită în fapt prerogativele dreptului de proprietate asupra unui bun, comportându-se, astfel, ca un proprietar.

Din analiza definiției acțiunii posesorii rezulta ca nu este necesar ca cel ce savarseste o tulburare de posesie sa fie proprietarul terenului folosit de posesor, in speța proprietarul terenului aflat in lungul drumului de acces cu nr. top. Y/1/3,11912/1/3 , astfel ca instanța va respinge excepția lipsei calităţii procesuale pasive  a paratului M.F. invocata prin întâmpinare, iar  împrejurarea/susținerea din întâmpinare  ca acest parat  nu a montat vreo poarta pe aliniamentul punctelor de reper nr. 122-134 din anexa 5 a raportului de expertiza  topografica întocmit de G.F.din dosarul nr. 1965/338/2008 constituie un motiv de analiza a temeiniciei  acțiunii, un motiv de fond al acțiunii formulate, ce urmează a fi analizat pe fondul cauzei.

 Instanța a reţinut ca, in speța, acțiunea posesorie nu este fondata . Astfel, prin acțiunea formulata, reclamanții au solicitat in probațiune, in susținerea cererii lor, proba cu înscrisuri si interogatoriul paraților. Or, din analiza acestor probe rezulta ca nu s-a făcut dovada vreunei tulburări de posesie in sensul celor arătate de reclamanți .

Totodată, împrejurarea ca parații, odată cu dobândirea dreptului de proprietate de la autoarea lor asupra terenului cu nr. top. Y/1/1, Y/1/1, Y/1/1/1,  ,Y/1 ,  au înglobat, prin deschiderea unei noi carti funciare si in baza unei documentații cadastrale  întocmite de expert P.A.L.si acest teren folosit de reclamanți, nu poate forma obiectul unei acțiuni posesorii ci, eventual al unei acțiuni de rectificare de carte funciara si anulare a înscrierilor de cf., inclusiv a schițelor de cf.

 Reclamanții susțin in ceea ce privește “tulburarea “ acestei posesii  ca instanța este suficient sa constate ca “ paratii nu neaga, ci dimpotrivă afirma ca ei au inclus in terenul lor calea de acces  la punctul unde aceasta se unește cu servitutea de trecere, ca si-au îngrădit propriul teren  si ca reclamanții nu au niciun drept de trecere “(f. 169). Or, in condițiile in care schița întocmita de expert G.F.in dosarul 19XX/338/2008 al Judecătoriei Z. in care este materializat drumul de acces al reclamanților nu a fost niciodată înscrisa in cartea funciara si din probele propuse de reclamanți (înscrisuri, interogatoriu) nu a rezultat vreo tulburare a posesiei paratilor, instanța a reţinut  ca acțiunea posesorie a reclamanților este nefondata, urmând a o respinge in consecința.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii solicitând schimbarea în tot a sentinţei şi admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de apel se arată că reclamanţii au arătat de la bun început că acţiunea lor este una posesorie şi nu una petitorie. Reclamanţii au invocat doar că le-a fost tulburată posesia singurului drum de acces la proprietatea lor. Prima instanţă a făcut un melanj între acţiunea posesorie şi cea petitorie reţinând că reclamanţii au la îndemână o acţiune de rectificare a cărţii funciare. Prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada tulburării posesiei lor.  Cu toate acestea prima instanţă revine la viciul amintit anterior şi arată că acţiunea reclamanţilor este nefondată pentru că schiţa în care a fost materializat drumul de acces nu a fost niciodată înscrisă în cartea funciară. Prima instanţă nu a analizat deloc condiţiile esenţiale ale cererii posesorii. Reclamanţii au folosit pentru ieşirea la calea publică suprafaţa de teren cu nr. top. Y/1/3, Y/1/3. Acest drum s-a dovedit prea îngust motiv pentru care reclamanţii au cumpărat o fâşie de teren cu o lăţime de 0,80 m şi o lungime de 38,32 m. Acest teren are număr cadastral X şi se situează în lungul drumului de acces şi a servituţii de trecere create pe nr. top. Y/6, Y/6, Y/6, Y/6, în condițiile în care servitutea de trecere este în continuarea drumului de acces cu nr. top. Y/1/3, Y/1/3. Această dezvoltare s-a făcut pentru a se dovedi că reclamanţii au folosit drumul de acces nefiind împiedicaţi de pârâţi. Printr-o operaţiune ingenioasă pârâţii au introdus drumul de acces în terenul cu număr cadastral X, proprietatea pârâtei M. D.. În felul acest s-a produs o fractură între drumul de acces şi servitutea de trecere. Posesia reclamanţilor a fost tulburată prin împrejmuirea autorizată la 17.09.2015, în urmă cu mai puţin de un an. Martorii audiaţi în dosarul nr. 19XX/338/2008 al Judecătoriei Z. confirmă faptul că reclamanţii traversează proprietatea lui M. M. G.  iar pentru a ajunge la servitute traversează calea de acces de 228 mp aflată în prelungirea servituţii. Schiţa întocmită de expertul G. F. indică calea de acces folosită de reclamanţi. Tulburarea posesiei este recunoscută de pârâţi prin întâmpinare şi răspunsurile la interogatoriu. Pârâta M. D. susţine că reclamanţii au trecut nelegal până în 2015 când a îngrădit terenul.  Iar pârâtul M.F. arată că nu este de acord să le permită accesul reclamanţilor pe terenul său. Referatul cu propunerea de clasare a cauzei penale conţine informaţii în legătură cu blocarea drumului de acces.

Intimata pârâtă M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului. În motivare se arată că acţiunea a fost respinsă deoarece reclamanţii nu au dovedit că ar fi folosit calea de acces şi nici că ar fi fost tulburaţi în posesie. Atâta timp cât reclamanţii au susţinut că pârâţii le-au acaparat calea de acces trebuia să dovedească amplasamentul acesteia şi faptul deposedării. De asemenea nu s-a făcut dovada posesiei pe o perioadă de un an a unei suprafeţe de teren pe care pârâta să o fi îngrădit. Terenul cale de acces de 228 mp, înscris sub nr. top. Y/1/3, Y/1/3 deşi se învecinează cu terenul intimatei înscris în CF X B., este mai scurt decât acesta din urmă. Această cale de acces nu se găseşte în prelungirea căii de acces de 62 mp. Din extrasul CF privind nr. top. Y/1/2, Y/1/2, Y/1/1/2, Y/1/2 rezultă că pe aliniamentul 8-9-10 este identificată, pe vecinătate, tocmai calea de acces de 228 mp cu nr. top. Y/1/3, Y/1/3. Ca atare această cale de acces este amplasată între terenul proprietatea pârâtei şi terenul proprietatea numitului M. S.. Apelanţii nu doresc să respecte acest amplasament ci doresc să treacă pe o porțiune din terenul intimatei. Nu este reală susţinerea reclamanţilor potrivit căreia prin sentinţa civilă nr. 5XX/2013 a Tribunalului B. a fost stabilită şi confirmată continuitatea drumului de acces cu drumul de servitute. Schiţa întocmită de expertul G.F. nu face dovada că reclamanţii ar fi folosit vreo suprafaţă din terenul intimatei ca şi cale de acces. Pârâtul M.F. nu a recunoscut folosinţa apelanţilor cu privire la calea de acces de 228 mp şi nici faptul că ar fi tulburat posesia acestora. M.F. a susţinut că până în anul 2015 reclamanţii nu au folosit nici o cale de acces amplasată pe terenului intimatei. Niciodată M M. G. nu a recunoscut dreptul apelanţilor de a trece pe terenul proprietatea sa, nu a recunoscut că ar exista o cale de acces de 228 mp care să fi fost amplasată pe terenul proprietatea sa. Cele două servituţi de trecere au fost constituite convenţional însă ele nu se află una în prelungirea celeilalte. Calea de acces de 228 mp la care se referă reclamanţii are un cu totul alt amplasament decât cel descris de apelanţi.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând cererea de apel tribunalul reţine următoarele:

Prima instanţă a analizat condiţiile de admisibilitate a unei cereri posesorii, condiţii stabilite de art. 949 C.civil pe care le-a şi enumerat în cuprinsul motivării. Analizând condiţia existenţei unei tulburări a posesiei prima instanţă a apreciată că aceasta nu este îndeplinită, reclamanţii nefăcând dovada care să conducă la această concluzie.

O primă chestiune care trebuie lămurită este identificarea drumului de acces în legătură cu care reclamanţii au invocat posesia pentru ca mai apoi să se poată analiza dacă a existat o tulburare sau nu. Mai apoi trebuie stabilit dacă acest drum de acces a fost utilizat de reclamanţi, o astfel de folosinţă prezumând faptul posesiei.

În esenţă pârâţii au susţinut că terenul cu număr top. Y/6, Y/6, Y/1/6, Y/6, teren de 62 mp cu destinaţia de drum de acces, proprietatea pârâtei M. M. G. nu se continuă cu terenul cu destinaţia de drum de acces în suprafaţă de 228 mp, înscris sub nr. top. Y/1/3, Y/1/3, proprietatea reclamantului M.A. F. şi a numiţilor M. S. şi M. M.. În acest context apărarea pârâţilor s-a întemeiat pe faptul că nu au blocat nici drumul de servitute de 62 mp, nici calea de acces astfel că nu există o tulburare a reclamanţilor  în folosinţa celor două căi de acces.

Raportul de expertiză întocmit de domnul expert G.F.în dosarul nr. 19XX/338/2008 al Judecătoriei Z., în Anexa nr.5, este identificat atât drumul de acces în suprafaţă de 228 mp cât şi drumul de servitute de 62 mp, între cele două căi de acces existând o continuitate. Acest raport de expertiză, respectiv starea de fapt reţinută în cuprinsul său, a fost consfințit de o instanţă de judecată prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti. Înscrierea în cartea funciară a Anexei nr.5 ce reprezintă o schiţă în care sunt identificate terenurile părţilor şi căile de acces, nu putea fi  efectuată întrucât nu a fost întocmită în acest scop, acţiunea ce a făcut obiectul dosarului în care s-a întocmit raportul de expertiză necuprinzând petite referitoare la constituiri,  transmisiuni de drepturi sau modificări care să necesite înscrierea în cartea funciară. Argumentul primei instanţe că această schiţă nu a fost înscrisă în cartea funciară urmează a fi înlăturat cât timp o astfel de înscriere nu ar fi fost necesară, ea constatând o stare de fapt şi de drept deja înscrisă în cărţile funciare.

Această schiţă ce face parte din raportul de expertiză întocmit de domnul expert G.F.în dosarul nr. 19XX/338/2008 al Judecătoriei Z. corespunde cu anexele contractului de dezmembrare, vânzare cumpărare şi donaţie autentificat sub nr. 194/21.12.1995 la BNP B. I. şi anexele Actului de dezmembrare şi partaj voluntar autentificat sub nr. 195/21.12.1995 la BNP B. I. ( filele 125, 126 dosar primă instanţă). Astfel, calea de acces în suprafaţă de 228 mp identificată ca fiind Lotul nr.3 - nr. top. Y/1/3, Y/1/3  în Actului de dezmembrare şi partaj voluntar autentificat sub nr. 195/21.12.1995 la BNP B.I., este reprezentată pe schiţa anexă în continuarea drumului de servitute de 62 mp. Acest drum de servitute de 62 mp este identificat în Contractului de dezmembrare, vânzare cumpărare şi donaţie autentificat sub nr. 194/21.12.1995 la BNP B. I.ca fiind Lotul nr.6 – nr. top. Y/6, Y/6, Y/1/6, Y/6 iar în schiţa anexă este reprezentat ca întinzându-se până la calea de acces Lotul nr.3.

Susţinerea pârâţilor că drumul de servitute nu se continuă cu calea de acces este nu doar lipsită de logică dar contravine şi schiţelor avute în vedere la întocmirea actelor autentice şi înscrierilor în cartea funciară. Este de reţinut că atât calea de acces cât şi drumul de servitute au fost constituite prin convenţie tocmai în scopul creării unei căi de acces la calea publică a loturilor care în urma dezmembrărilor efectuate deveneau locuri înfundate. În acest sens tribunalul apreciază că intenţia părţilor semnatare a celor două acte din 1995 nu a fost aceea de a stabili o cale de acces întreruptă ci una continuă care să deservească în mod real scopului pentru care a fost creată. O servitute creată  pentru a deservi terenul proprietatea reclamanţilor dar care să nu ajungă efectiv până la acesta, este de neconceput.

Toată această construcţie logico-juridică are drept scop stabilirea unui fapt şi anume existenţa unei căi de acces de la drumul public la terenurile proprietatea reclamanţilor.

În concluzie tribunalul reţine că terenul în legătură cu care reclamanţii invocă posesia este constituit din terenul cale de acces în suprafaţă de 228 mp identificat cu nr. top. Y/1/3, Y/1/3  şi terenul drum de servitute de 62 mp identificat cu nr. top. Y/6, Y/6, Y/1/6, Y/6, situate unul în prelungirea celuilalt şi împreună asigurând accesul de la calea publică la terenul proprietatea reclamanților.

În ce priveşte tulburarea invocată de reclamanţi şi nereţinută de prima instanță tribunalul reţine că aceasta este o stare de fapt ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv cu prezumţii.

La întrebarea nr.2 din interogatoriul aflat la fila 148 din dosarul primei instanţe, pârâta M.D.susţine că reclamanţii au trecut nelegal pe terenul proprietatea sa până în anul 2015 când a îngrădit terenul. Această recunoaştere vine în urma răspunsului de la întrebarea nr.1 în care pârâta arată că nu ştie dacă prin actele din 1995 s-a creat o cale de acces la drumul comunal B.– Z.. Astfel, neştiind care este drumul de acces creat în 1995 pârâta a îngrădit un teren pe care reclamanţii l-au folosit ca drum de acces. De asemenea, la întrebarea nr.5 pârâta arată că nu există cale de acces la drumul public pentru reclamanţi. Coroborând toate aceste răspunsuri tribunalul prezumă că îngrădirea efectuată de pârâtă a blocat trecerea reclamanţilor către terenul proprietatea lor.

În răspunsul la interogatoriu dat de pârâtul M.F. ( fila 149 dosar primă instanţă) la întrebarea nr. 1 recunoaşte că prin actul din 1995 semnatarii acestuia au decis ca reclamanții să aibă acces la calea publică. Ulterior, la întrebarea nr.5, deşi este întrebat dacă este de acord să permită trecerea pe vechiul drum de acces, pârâtul declară că nu iar justificarea refuzului constă în faptul că pe terenul lor nu există nici un drum.

Coroborând răspunsurile la interogator a celor doi pârâţi, reţinând şi susţinerile din întâmpinare potrivit cărora drumul de 228 mp nu se află în continuarea drumului de servitute de 62 mp, tribunalul reţine că reclamanţii au folosit o cale de acces care ducea de la drumul public până la terenul proprietatea lor până în luna septembrie 2015 când aceasta a fost blocată de un gard  construit de pârâţi cu scopul de a-şi îngrădi proprietatea.

Într-o acţiune posesorie nu se pot efectua cercetări în legătură cu dreptul posesorului de a poseda şi, eventual dreptul celui care tulbură posesia de a intra în stăpânirea bunului. Acţiunea posesorie este pusă la îndemâna posesorului în scopul apărării posesiei până la lămurirea situaţiei de drept într-o acţiune petitorie. Astfel, prin prezenta hotărâre nu se poate stabili dreptul reclamanţilor de a folosi o anumită cale de acces ci doar faptul că au folosit-o, ca stare de fapt, iar folosinţa a fost întreruptă printr-un act al pârâţilor. Aceste chestiuni, astfel cum s-a reţinut în alineatul precedent, au fost rezultat din recunoaşterile părţilor, respectiv că reclamanţii au folosit o cale de acces până în 2015 când s-a construit un gard de către pârâţi.

Condiţia de a poseda calea de acces vreme de cel puţin un an este îndeplinită, ea fiind prezumată atât din poziţia procesuală a părţilor cât şi din faptul că această cale de acces a făcut obiectul unor procese anterioare ce au fost generate tocmai de faptul că reclamanţii folosesc acea cale de acces.

În ce priveşte soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului M.F. tribunalul constată că aceasta nu face obiectul cererii de apel.

În concluzie tribunalul reţine că în mod greşit prima instanţă a apreciat că reclamanţii nu au dovedit faptul tulburării posesiei motiv pentru care, în temeiul art. 480 al.2 C.pr.civ., va admite cererea de apel şi va schimba în tot sentinţa 928/05.10.2016 pronunţată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 2523/338/2015 pe care o va schimba în parte în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În privinţa cheltuielilor de judecată tribunalul va lua act că reclamanţii au optat pentru recuperarea acestora pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite cererea de apel formulată de apelanţii reclamanţi M. A. F. domiciliat in B., str. G. M., nr. X, jud. B., M.B.M  si M.A.  ambii dom. in Z., str. B., nr. X ,jud. B. în contradictoriu cu intimaţii pârâţi M.D.si M.F., ambii domiciliaţi in  comuna B. sat P., str. P. nr. X, jud. B. împotriva sentinţei civile nr.  9XX/05.10.2016 pronunţată de Judecătoria Z. în dosarul nr. 25XX/338/2015 pe care o schimbă în parte şi în consecinţă :

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii M. A.-F., M.B.M  si M.A. în contradictoriu cu pârâţii M.D.si M.F. şi obligă pârâţii să respecte posesia reclamanţilor asupra drumului de acces înscris în CF X P. sub nr. top. Y/1/3, Y/1/3  ce face legătura între terenul afectat de servitutea de trecere identificat cu nr. top. 11914/6, 11915/6, 11916/1/6, Y/6 şi terenurile proprietatea reclamanţilor M. A. F. cu nr. top. Y/1/1/a, Y/1/1/a şi ale reclamanţilor M.B.M  si M.A. cu nr. top. Y/2, Y/2, Y/1/2, Y/2.

Înlătură din sentinţa atacată obligaţia reclamanţilor de a plăti pârâţilor cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.

Menține soluţia referitoare la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului M.F..

Constată că apelanţii şi-ai rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Definitivă.

Prezenta soluţie este pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei în  conformitate cu art. 396 al.2 din Codul de procedură civilă, astăzi 22.06.2017.

PreşedinteJudecător

L.S.P.B. M. M.

Grefier

C. N. – D.

Red. dact BMM 22.06.2017 – 7 exp.

Judecător fond : E. I.

Domenii speta

Spete similare