Aparenţa dreptului reclamantului de a beneficia de racordarea la sistemul naţional de transport a Aparenţa dreptului reclamantului de a beneficia de racordarea la sistemul naţional de transport al gazelor naturale, ca proprietar al unui

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ  Nr. 137/Ap/2018

Şedinţa publică de la 09 Februarie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE P. M.

Judecător I. V.

Grefier D. P.

Pe rol se află soluţionarea cererii de apel formulată de apelantul pârât N.C. în contradictoriu cu intimatul reclamant  C.A., împotriva sentinţei civile nr. 14XX/07.12.2017, pronunţată de Judecătoria R. în dosarul civil nr. 23XX/293/2017,  având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la prima şi la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanţei, notă de şedinţă formulată de partea intimată, prin care se solicită ca judecata cauzei să se desfăşoare şi în absenţa sa de la dezbateri. De asemenea, solicită respingerea apelului şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. Anexat cererii de astfel formulată a fost depusă chitanţa de plată a onorariului  avocaţial.

În conformitate cu prevederile art. 229 Cod procedură civilă, instanţa constată că partea apelantă a primit termen în cunoştinţă.

În conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 coroborat cu art. 482 Cod procedură civilă, verificându-şi din oficiu competenţa, instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cerere de apel, în raport cu dispoziţiile art. 95 pct. 2 şi art.  466 Cod procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 238 Cod procedură civilă, instanţa estimează durata procesului la o lună.

Fiind epuizate chestiunile prealabile ce se impuneau a fi soluţionate  în cauză, instanţa va delibera cu privire la probaţiune.

Sub  acest aspect, constată că niciuna dintre părţi nu a solicitat administrarea de probe noi în apel.

În conformitate cu prevederile art. 244 coroborate cu cele ale art.  482 Cod procedură civilă, instanţa constată încheiată cercetarea judecătorească astfel că, în temeiul art. 392 şi art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cererii de apel de faţă, constată că, prin sentinţa civilă nr. 14XX/07.12.2017, pronunţată de Judecătoria R. în dosarul nr. 23XX/293/2017, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâtul N.C., şi în consecinţă, a fost obligat pârâtul să îşi dea consimţământul necesar la efectuarea formalităţilor de racordare a reclamantului C.A., la Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, în caz de refuz hotărârea urmând a suplini acest consimţământ. Totodată a fost obligat pârâtul N.C. să plătească reclamantului C.A. suma de 20 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

La adoptarea  acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei R. la data de 23.11.2017, reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâtul N.C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără somaţie sau trecerea unui termen, obligarea pârâtului să-şi de acordul pentru racordarea sa la reţeaua de gaze existentă la imobilul coproprietatea lor, în caz de refuz hotărârea pronunţată să suplinească acordul pârâtului.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că locuieşte în localitatea H., la imobilul cu nr. X, în bloc de locuinţe cu patru apartamente. Acest imobil a fost racordat la reţeaua de gaze cu mai mult timp înainte, la solicitarea vecinei S.I.. Pârâtul s-a racordat mai târziu prin acelaşi procedeu-acordul vecinului cu condiţia ca cel care solicită să despăgubească partea cealaltă cu cota-parte din investiţia iniţială.

Toţi ceilalţi coproprietari sunt racordaţi la reţeaua de gaze naturale. Reclamantul a arătat  că, în favoarea sa, există aparenţa de drept, deoarece este proprietarul acestui imobil şi locuieşte la această adresă.

Reclamantul s-a interesat la un operator în vederea branşării sale la reţeaua de gaze. A fost înştiinţat că, pe lângă celelalte acte, are nevoie şi de acordul scris al vecinilor. A luat legătura cu cei doi vecini S.I. şi N.C., care l-au refuzat.

În data de 22.11.2017, reclamantul s-a deplasat cu un operator în domeniu să mai facă o încercare. A găsit toată înţelegerea la vecina sa S.I., care i-a semnat acordul, iar reclamantul i-a achitat pe loc contravaloarea cotei sale din investiţia iniţială făcută.

Reclamantul l-a rugat şi pe pârât să îi semneze şi îi va achita contravaloarea investiţiei, dar acesta i-a spus că nu are chef să facă acest lucru.

Se mai arată în cerere că acordul vecinului prevăzut de către legislaţie este un act formal şi unul care să-l protejeze pe cel care a făcut investiţia iniţială pentru a putea fi eventual despăgubit.

Reclamantul justifică urgenţa prin faptul că locuieşte cu familia în acel imobil şi le este foarte greu să se încălzească, în condiţiile în care nu se mai găsesc lemne de foc şi aşa foarte scumpe.

În drept, art. 997 şi urm. C.pr.civ.

Pârâtul N.C., legal citat, nu a depus întâmpinare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Soluţionând cauza, prima instanţă a reţinut următoarele :

Potrivit art. 16 din H.G. nr. 1043/2004 „Racordarea la SNT (Sistemul naţional de transport al gazelor naturale) presupune parcurgerea următoarelor etape: a) depunerea de către solicitant/utilizator a cererii de racordare; termenul-limita de depunere a cererii de racordare este de 60 zile, înainte de expirarea termenului de valabilitate a acordului de acces; b) încheierea contractului de racordare cu operatorul SNT în baza prevederilor contractului-cadru prevăzut în anexa nr. 4. În termen de 60 zile de la înregistrarea cererii de racordare operatorul SNT are obligația de a pune la dispoziție solicitantului contractul de racordare; c) achitarea de către solicitant/utilizator a tarifului de racordare, la valoarea si în termenul prevăzute în contractul menționat la lit. b) si în conformitate cu tarifele de racordare la SNT din anexa nr. 5; d) proiectarea si executarea instalației de racordare care poate fi realizata de către operatorul SNT sau prin intermediul agenților economici autorizați de ANRGN. Selectarea de către operatorul SNT a agenților economici pentru proiectarea si executarea instalațiilor de racordare se face în sistem concurențial, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare; e) recepția si punerea în funcțiune a instalației de racordare se face de către operatorul SNT; termenul de punere în funcțiune a instalației de racordare este cel din contractul prevăzut la lit. b).”

Art. 17 din H.G. nr. 1043/2004 prevede de asemenea următoarele : „Pentru încheierea contractului de racordare, solicitantul va depune anexat cererii următoarele documente, după caz: a) acordul de acces – copie; 4 b) actele societarii, după caz: certificat de înmatriculare, cod fiscal, certificat de înregistrare – copie; c) actul de proprietate sau documentele justificative care atesta dreptul de folosința al terenului/incintei/clădirii în care se constituie obiectivul; d) certificatul de urbanism sau autorizația de construire aferente obiectivului; e) actul de proprietate sau documentele justificative care atesta dreptul de folosința al terenului/terenurilor pe care se realizează instalația de racordare, precum si acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de instalația de racordare.”

În cauză, acordul scris al pârâtului N.C. este o condiţie prealabilă pentru încheierea contractului de racordare de către reclamant, aşa cum prevede art. 17 lit. e din H.G. nr. 1043/2004. De asemenea, acordul scris al pârâtului este necesar pentru emiterea acordului de acces, aşa cum rezultă din înscrisul depus în probaţiune de către reclamantul C.A. (f. 10), precum şi din informaţiile prezente pe site-ul oficial al furnizorului de gaz (https://www.engie.ro/acces-gaz-la-casabloc/;  https://www.engie.ro/wp-content/uploads/2017/04/Cerere-acord-acces-03062016.pdf „ ).

Potrivit art. 997 alin. 1 din C.pr.civ. „Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 997 alin. 1 din C.pr.civ., având în vedere că în favoarea reclamantului există aparenţa că are dreptul de a beneficia de racordarea la sistemul naţional de transport al gazelor naturale (deoarece a făcut dovada că este proprietarul unui apartament situat într-un bloc unde alţi locatari sunt racordaţi la SNT). Este îndeplinită şi condiţia urgenţei, ţinând cont de faptul că încălzirea locuinţei este o cerinţă imperativă în timpul sezonului rece.

În ceea ce priveşte vremelnicia măsurii, instanţa constată că şi această condiţie este îndeplinită, având în vedere că măsura luată îşi va produce efectele până la momentul în care părţile ajung la o înţelegere privind despăgubirea ce i se cuvine pârâtului pentru partea ce i se cuvine din investiţia făcută (sau la momentul în care instanţa va decide cu privire la această despăgubire, în situaţia în care părţile nu ajung la o înţelegere).

Despăgubirile la care are dreptul pârâtul N.C. reprezintă fondul cererii, motiv pentru care instanţa constată că este îndeplinită condiţia neprejudecării fondului, deoarece în prezenta cauză nu se rezolvă existenţa sau cuantumul acestor despăgubiri.

Cu referire la apărările pârâtului, instanţa de fond a constatat că nu sunt întemeiate, deoarece consimţământul său este necesar la realizarea unor formalităţi anterioare punerii efective în funcţiune a instalaţiei de racordare. Aşa cum prevede art. 16 din H.G. nr. 1043/2004, racordarea la SNT presupune parcurgerea mai multor etape, iar ultima dintre acestea este punerea în funcţiune a instalaţiei de racordare. Prin urmare, pârâtul va beneficia de serviciile furnizorului de gaz pe toată durata formalităţilor anterioare punerii în funcţiune a instalaţiei de racordare a reclamantului C.A..

Cu privire la documentele care sunt necesare racordării reclamantului la SNT, instanţa a constatat că verificarea acestor condiţii este în competenţa exclusivă a furnizorului de gaz natural. De asemenea, decizia de a încheia contractul de racordare aparţine tot furnizorului de gaz natural. Consimţământul care se cere pârâtului N.C. are legătură directă cu despăgubirea sa pentru partea ce i se cuvine din investiţia făcută (conform art. 108 din Legea 123/2012), iar nu cu încheierea contractului de racordare.

În cele din urmă, instanţa a constatat că eventualele prejudicii suferite de pârât cu ocazia realizării instalaţiei de racordare, vor putea fi recuperate ulterior de către acesta, în temeiul art. 62 alin. 1 lit. e din Legea 123/2012 : „Clienții finali de energie electrică au următoarele drepturi: (…) să primească despăgubiri de la furnizor, operator de rețea sau alt client final, conform prevederilor contractuale, când i se produc daune din vina acestora ori în cazul nerespectării indicatorilor de calitate a energiei;”

În acest moment, pârâtul nu poate solicita aceste despăgubiri (pentru montarea unei ţevi pe partea exterioară a peretului locuinţei sale) deoarece prejudiciul pe care îl reclamă este unul viitor şi incert.

Instanţa a respins cererea ca ordonanţa să fie emisă fără somaţie sau trecerea unui termen, apreciind că urgenţa realizării dreptului dedus judecăţii nu justifică luarea acestei măsuri.

Prima instanţă a obligat pârâtul N.C. să plătească reclamantului C.A. suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ..

Împotriva acestei sentinţe, a exercitat calea de atac a apelului pârâtul N.C.,  solicitând „ anularea ordonanţei preşedinţiale şi a tuturor faptelor reclamate „.

În expunerea de motive, apelantul a arătat următoarele :

- este neadevărată susţinerea intimatului în sensul că ar fi coproprietar al imobilului din Homorod nr.388, ap. 4, fapt demonstrat prin extrasul de carte funciară.

- instalaţia de gaz existentă este montată pe proprietatea d-nei S.I. şi a apelantului-pârât, fapt demonstrat prin fotografiile alăturate şi prin proiectul de gaz

- apelantul nu poate da acordul pentru racordarea la coloana de transport de gaz stradal întrucât proprietar este Distrigaz Sud Reţele Engie, instanţa de fond fiind indusă în eroare prin faptul că nu au fost depuse la dosarul cauzei documentaţia necesară aprobării şi distribuirii de gaz către populaţie

 - de la locul unde trebuie să se branşeze intimatul şi până la proprietatea acestuia este o distanţă de 7 m şi estetica faţadei apartamentului apelantului este stricată

- racordul iniţial este construit numai pentru două apartamente conform proiectului şi nu poate fi supradimensionat pentru mai multe locuinţe

- racordul şi instalaţia de gaz nu trece pe nicio porţiune de utilităţi comune aşa cum declară intimatul-reclamant şi din acest motiv nu are nici un drept asupra acestuia

- notificarea formulată de reclamant, prin avocat, la data de 17.10.2017, nu a fost emisă în baza unei legi sau proceduri legale, reprezentând un abuz privind dreptul de proprietate.

În drept au fost invocate disp. art. 44 din Constituţie, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Intimatul nu a formulat întâmpinare, a depus doar nota de şedinţă la data de 08.02.2018 prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată conform chitanţei anexate.

În procedura de soluţionare a  căii de atac nu au fost administrate probe.

În conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 din Codul de  procedură civilă, instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de  apel, stabilirea  situaţiei de fond şi aplicarea  legii de către prima instanţă, iar în acest sens reţine următoarele:

Procedura ordonanței președințiale este o procedură specială prin care se pot lua măsuri provizorii în cazuri  grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care  nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea  piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Această procedură este  reglementată de  dispozițiile art. 996 - 1001  din codul de procedură civilă.

Pe lângă condițiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme  concrete  ce intră în conținutul  acțiunii civile,  admisibilitatea  ordonanței președințiale presupune și îndeplinirea unor condiții  special, prevăzute de art. 996  alin. 1 din codul de procedură civilă, care sunt:  urgența, caracterul provizoriu al măsurii solicitată a fi luată pe această  cale și neprejudecarea  fondului prin măsura luată. Trebuie reținut că aceste condiții sunt cumulative, astfel încât neîndeplinirea unei dintre ele face inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.

În mod corect prima instanţă a reţinut că în favoarea reclamantului există aparenţa că are dreptul de a beneficia de racordarea la sistemul naţional de transport al gazelor naturale, întrucât a făcut dovada că este proprietarul unui apartament situat într-un bloc unde alţi locatari sunt racordaţi la SNT şi este îndeplinită şi condiţia urgenţei, având în vedere faptul că încălzirea locuinţei este o cerinţă imperativă în timpul sezonului rece.

Cererea de emitere a  ordonanței  președințiale pe care  partea intimată a  formulat-o are la bază refuzul apelantului de a-şi da acordul pentru racordarea la reţeaua de gaze existentă la imobilul coproprietatea lor.

 Apelantul îşi justifică refuzul prin considerente de ordin estetic, argumentând şi că instalaţia de gaz este  montată pe proprietatea sa şi a d-nei S.I., iar racordul iniţial este construit numai pentru două apartamente, conform proiectului şi nu poate fi supradimensionat pentru mai multe locuinţe.

Conform extrasului de CF X depus la fila 25 din dosarul de fond, apelantul este proprietarul apartamentului nr.X situat în  H., bloc de locuinţe cu patru apartamente.

Apelantul nu a contestat calitatea de proprietar a intimatului asupra apartamentului  nr. 3, situat în acelaşi bloc de locuinţe.

Contrar susţinerilor apelantului, pereţii perimetrali (exteriori) ai imobilului şi terenul pe care se află clădirea-bloc de locuinţe, sunt bunuri aflate în coproprietate forţată, aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 649 alin 1 lit. a şi b din Codul Civil  iar, potrivit art. 647 din Codul Civil, fiecare coproprietar poate exercita folosinţa bunului comun, cu condiţia să respecte destinaţia acestuia şi să permită exercitarea folosinţei de către ceilalţi coproprietari.

 Potrivit anexei 6 din HG nr.  1043/2004,  prin  punct de delimitare se înţelege loc în care instalaţiile utilizatorului se delimitează ca proprietate de instalaţiile operatorului SNT: - pentru punctele de injecţie în SNT delimitarea se face la robinetul de ieşire din staţia/panoul de măsurare  al producătorului/operatorului de înmagazinare; - pentru punctele de ieşire din SNT delimitarea se face la robinetul de ieşire din staţia de reglare măsurare predare al operatorului de înmagazinare/operatorului de distribuţie/consumator.

Aşadar, cel puţin parţial, instalaţia de gaz este amplasată pe terenul aflat în coproprietate forţată şi de aceea este necesar acordul coproprietarilor, prevăzut de  art. 17 lit. e din HG nr. 1043/2004, pentru realizarea instalaţiei de racordare.

Potrivit art. 15 alin 2 lit. c din HG nr. 1043/2004, pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, a Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale şi a Regulamentului privind accesul la conductele de alimentare din amonte, la stabilirea punctelor de delimitare se va avea în vedere şi posibilitatea de racordare a noi utilizatori din instalaţia de racordare.

Aşadar, faţă de dispoziţiile legale menţionate şi având în vedere disponibilitatea operatorului de a realiza racordul şi pentru apartamentul intimatului, dovedită prin răspunsul pozitiv al acestuia la demersurile efectuate de intimat în acest sens, sunt nefondate susţinerile apelantului referitoare la faptul că racordul iniţial ar fi construit numai pentru două apartamente conform proiectului şi nu poate fi supradimensionat pentru mai multe locuinţe.

În concluzie, câtă vreme instalaţia de gaz şi branşamentul de gaz sunt amplasate  pe terenul şi pe pereţii exteriori ai imobilului, aflate în coproprietate forţată, asupra cărora fiecare coproprietar poate exercita folosinţa, cu condiţia să respecte destinaţia acestuia, apelantul nu poate invoca considerente de ordin estetic şi nici nerespectarea dreptului său de proprietate, prin prisma prevederilor art.44 din Constituţie sau ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, contrar susţinerilor apelantului, nu poate reprezenta un abuz de drept transmiterea notificării din 17.10.2017, având în vedere dispoziţiile art. 1522 Cod civil potrivit cărora transmiterea notificării este o modalitate de punere în întârziere, pusă la îndemâna creditorului, anterior formulării cererii de chemare în judecată.

De subliniat este faptul că prin notificarea menţionată, intimatul şi-a exprimat în mod expres intenţia de a-l despăgubi pe apelant, deci de a suporta cota-parte din contravaloarea lucrării de realizare a instalaţiei de racordare la reţeaua de gaz. De altfel, intimatul a şi achitat celeilalte coproprietare, S.I., despăgubiri pentru ca aceasta să-şi dea acordul pentru branşarea sa la robinetul de gaz existent.

 În aceste condiţii, chiar refuzul apelantului de a-şi da acordul privind racordarea intimatului la instalaţia de gaz, cu consecinţa imposibilităţii asigurării încălzirii locuinţei  în timpul sezonului rece, reprezintă un abuz în sensul dispoziţiilor art. 15 din Codul Civil, conform cărora nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

În consecinţă, instanţa de control juridic apreciază că în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a parcurgerii procedurii de emitere a ordonanţei preşedinţiale.

În lumina considerentelor de preced, tribunalul constată că soluţia de admitere a cererii  pe care partea intimată a promovat-o, soluţie ce este cuprinsă în sentinţa civilă nr. 14xx/07.12.2018, pronunţată de Judecătoria R., este corectă  astfel că o va păstra, sens în care, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge cererea de apel suspusă judecăţii.

În ceea ce priveşte cererea intimatului privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul urmează să o respingă, reţinând că chitanţa privind onorariul avocaţial este datată 27.11.2017, deci anterior pronunţării soluţiei atacate prin apelul de faţă. Cum aceste cheltuieli ai fost efectuate cu ocazia judecăţii în primă instanţă, dovada efectuării acestora trebuia făcută până la închiderea dezbaterilor asupra fondului şi  solicitate instanţei de fond, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 452 C.pr.civ.

DISPUNE:

Respinge apelul formulat de apelantul N.C., având CNP XXXXXX, cu domiciliul în com. C., sat C. nr.X, jud. B., în contradictoriu cu intimatul C.A., având CNP XXXXXXXXXXXX, cu domiciliul în com. H., sat H., nr. X, ap. X jud. B., împotriva sentinţei civile nr. 14XX/07.12.2017, pronunţată de Judecătoria R. în dosarul nr. 23X/293/2017, pe care o păstrează.

Respinge cererea intimatului privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată azi, 09.02.2018, în şedinţă publică.

 ed.IV.13.02.2018

Tehnored.D.P., 13.02.2018, ex.4

 Jud. fond F.C.

Domenii speta

Spete similare