Concedierea salariatului pe durata efectuării concediului de odihnă, categorii de despăgubiri acordate salariatului şi repunerea lui în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

Complet  specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 877/2017

Şedinţa publică de la 22 Mai 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE A. G.

Asistent Judiciar I. M. M.

Asistent Judiciar S.-O. C.

Grefier C. O.

Pe rol se află cererea de chemare în judecată formulată de  reclamanta  H.M. în contradictoriu cu paratul T.S.A., prin reprezentant legal, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat A.A., pentru contestatoare, şi avocat R.M.P. pentru intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul părţii contestatoare depune la dosar cele două cereri de concediu, una dintre cereri fiind aprobată, cealaltă neaprobată, şi arată că au fost comunicate părţii adverse.

Instanţa acordă cuvântul în probaţiune.

Reprezentantul părţii contestatoare solcită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, probei cu interogatoriu pe care l-a anexat cererii introductive şi probei testimoniale cu doi martori, respectiv, I.O.B., pentru dovedirea daunelor morale, având în vedere că ultimul petit cuprinde o cerere de prejudiciu moral, şi D.R., care cunoaşte comportamentul reprezentantului pârâtei faţă de contestatoare, faptul că i-a fost sigilat cabinetul înainte să poată să facă orice răspuns, şi aspecte privind starea de fapt din contestaţie.

Instanţa pune în discuţie probele solicitate de partea contestatoare.

Reprezentantul părţii intimate arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri şi a interogatoriului, urmând ca după administarea acestor probe şi după ce instanţa va dispune cu privire la proba testimonială solicitată de contestatoare, să solicite martori, în contraprobă.

Pentru partea intimată, reprezentantul acesteia solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi cu interogatoriul contestatoarei.

Reprezentantul părţii contestatoare, având cuvântul arată că nu se opune probelor solicitate pentru partea intimată.

Cercetând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că în cuprinsul contestaţiei s-a invocat excepţia nulităţii deciziei de concediere, pentru motivele arătate în acţiune, unul dintre motive fiind faptul că această decizie a fost emisă exact în ziua în care a fost aprobată cererea de concediu. Aşa fiind, faţă de înscrisurile depuse la termenul de judecată de astăzi de către reprezentantul reclamantei, respectiv cererea de concediu, care se referă la data de 25 noiembrie 2016, acordă cuvântul părţilor cu prioritate asupra acestei excepţii.

Reprezentantul părţii contestatoare solicită admiterea excepţiei de nulitate a deciziei de concediere, deoarece aceasta nu cuprinde temeiul de drept, nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei, existând o singură menţiune în sensul că apărările făcute de contestatoare nu au legătură cu realitatea, această menţiune nefiind în măsură să acopere prevederea din Codul muncii, care impune angajatorului să menţioneze motivele care au stat la baza înlăturării apărării. Arată, de asemenea, că în decizie nu s-a menţionat în mod corect termenul căii de atac impotriva acesteia şi, aşa cum a arătat şi a dovedit, decizia a fost emisă în ziua când contestatoarea se afla în oncediu de odihnă, motiv pentru care este, evident, lovită de nulitate, iar pentru faptele 3 şi 4 din decizia de concediere nu menţionează data săvârşirii presupuselor abateri disciplinare.

Reprezentantul părţii intimate arată că decizia de concediere a fost emisă la data de 25.11.2016, concediul medical al contestatoarei, de o singură zi, este în data de 23.11.2016, iar faptul că partea contestatoare s-a aflat concediu de odihnă nu impietează cu privire la emiterea sau comunicarea unei astfel de decizii. Apreciază că decizia de concediere este foarte minuţios detaliată, cuprinde susţinerile care au fost făcute, toate înscrisurile care au fost depuse la secretariat.Arată faptul că partea  contestatoare nu s-a prezentat să răspundă în faţa comisiei de disciplină, pur şi simplu a depus anterior, prin avocat, nişte concluzii scrise.

Intimatul a detaliat în decizie exact cauzele pentru care contestatoarei i s-a desfăcut contractul de muncă, s-a arătat că a plecat de la serviciu peste refuzul directorului de a-i acorda o zi de concediu, înaintea terminării programului de lucru, s-a prezentat în faţa Consiliului local pentru a-şi rezolva situaţii personale, fără a avea acordul şefului instituţiei, a emis o decizie către subalternii săi prin care li s-a cerut expres, în scris, să nu dea directorului înscrisurile fără acordul şi avizul său, motivând că directorul pune în pericol starea de securitate a instituţiei.

Reprezentantul părţii intimate arată că toate aceste aspecte sunt foarte clar detaliate în conţinutul deciziei, cu motivare de fapt şi în drept şi, în consecinţă, solicită respingerea excepţiei de nulitate a deciziei de concediere.

La interpelarea instanţei, reprezentantul contestatoarei arată că solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, achitate cu chitanţa depusă la dosar, iar repezentantul părţii intimate arată că îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Instanţa, având în vedere dispozitiile art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, rămâne în pronunţare asupra excepţiei de nulitate a deciziei de concediere.

TRIBUNALUL,

Prin acţiunea înregistrată sub nr 61xx/62/2016 la Tribunalul Braşov reclamanta H.M. a solicitat in contradictoriu cu paratul T.S.A. ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: anularea  deciziei nr 18x/25.11.2016 emisă de pârât, ca nelegală, obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei pe funcţia avută anterior concedierii, aceea de contabil şef, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data desfacerii CIM şi până la data reintegrării efective, actualizate funcţie de rata inflaţiei,  obligarea paratului la plata contribuţiilor de asigurări sociale şi a impozitelor eferente salariului cuvenit reclamantei, precum şi obligarea paratului la plata sumei de 10000 euro, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că a ocupat funcţia de contabil şef până la data emiterii deciziei de concediere, cu menţiunea că în perioada 1.12.2015-14.10.2016 i-a fost suspendat CIM, ca urmare a asigurării funcţiei de director interimar, până la data  de 24.10.2016, când a fost numită director interimar d-na V. G. C..

În data de 28.11.2016 i s-a prezentat decizia de concediere de către directorul interimar.

A înţeles să invoce excepţia nulităţii deciziei de concediere, întrucât  nu s-a menţionat temeiul de drept, astfel cum prevăd disp art 252  lit d din CM coroborat si cu disp art 62  alin 3 CM., angajatorul limitându-se a  specifica articolele din ROI,  care nu corespund  cu descrierea faptelor şi care, în cazul art 11 şi 12 din ROI, nu  prevăd nicio  sancţiune.

Astfel, nu au fost indicate motivele de fapt şi de drept, iar pentru faptele de la pct 3 si 4, nu s-au indicat datele la care s-ar fi săvârşit faptele, lipsă care face imposibila calcularea termenului  de  aplicare a sancţiunii disciplinare, conform art 252 CM.

A apreciat că desfacerea CIM a fost abuzivă şi pentru că nu i s-a acordat concediul cerut prin cererea nr 3073/26.10.2016, dar şi prin faptul că a răspuns la adresa înaintată de pârât la data de 2.11.2016, prin adresa emisa în aceeaşi dată.

Raportat la refuzul de a răspunde directorului la adresa nr 3208/2.11.2016, acesta este nereal, întrucât a răspuns prin adresa 3262/2.11.2016, în sensul că demersurile pentru recuperarea pagubei create din nejucarea unei piese de teatru reveneau conducătorului instituţiei.

În ce priveşte adresa nr 3230/3.11.2016, motivul invocat aici nu era real, întrucât a comunicat documentele solicitate.

Referitor la emiterea abuziva a dispoziţiei nr 158/2.11.2016, astfel cum s-a apreciat de  directorul interimar de atunci, a arătat că a avut drept scop prevenirea divulgării unor documente şi informaţii sensibile  către terţi, persoane  care  aveau rolul de consultant  ad hoc ai directorului interimar şi care trebuiau să păstreze confidenţialitatea informaţiilor legate de aceasta instituţie. Aceasta dispoziţie a fost anulată ulterior prin dispoziţia  cu nr 168/8.11.2016. a directorului interimar.

 A mai arătat că  cercetarea disciplinara a fost efectuata de persoane care nu ar fi putut avea calitatea de membrii ai comisiei de disciplina.

Totodată, decizia nu a cuprins motivele pentru care au fost înlăturate apărările în timpul cercetării disciplinare, contrar disp art 252 alin 2 lit c din CM, precizând că menţiunea cuprinsă la art 2 alin 2 din decizie nu se încadrează in textul de lege de mai sus.

Apoi, în decizie nu s-a menţionat termenul corect de atac, astfel cum prevăd disp art 252 alin 2 lit e CM, care atrage nulitatea deciziei de concediere.

A precizat, de asemenea, că decizia a fost emisă în perioada în care s-a aflat în concediu de odihnă, conform cererii aprobate cu nr 3594/23.11.2016, contrar disp art 60 alin 1 lit h CM.

Petitele 2 şi 3 urmează soarta petitului 1, aşa încât nulitatea deciziei de concediere atrage şi repunerea  părţilor în situaţia anterioară cât şi aplicarea disp art 80 CM, actualizarea drepturilor salariale funcţie de inflaţie reprezentând un mijloc de reparare a  prejudiciului  efectiv suferit.

A apreciat că prin emiterea deciziei i s-a creat un prejudiciu moral, fiindu-i lezată demnitatea şi reputaţia , mai ales că existenta  acestei decizii a privat-o de dreptul la concursul de recrutare organizat la Curtea de Apel Braşov, la data de 28.12.2016, fiind supusă unei stări tensionate.

În drept s-au invocat disp art 211 lit a din L 62/2011, at 78-80 CM.

La cerere s-au anexat înscrisuri.

Pârâtul, in termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că cercetarea disciplinară s-a efectuat conform disp art 251 CM.

Astfel, raportat la comisia de disciplină, s-a arătat că a fost numită conform art 251 alin 2 CM. şi ROI, numărul membrilor şi componenţa fiind lăsată la latitudinea angajatorului, menţionând că doctrina şi practica au sugerat şi prezenta unui membru al sindicatului în aceasta comisie.

Referirea, că doi membrii au avut sancţiuni disciplinare, nu constituie o interdicţie  pentru a face parte din comisie, mai ales că art 248 alin 3 CM prevăd că aceste sancţiuni  se radiază  de drept, în 12 luni de la aplicare, dacă nu se săvârşeşte o altă  faptă.

Cu  privire la absenţa nemotivată din data de 31.10.2016, s-a menţionat că reclamanta  nu a fost abilitată pentru rezolvarea acestor chestiuni importante, mai ales că nici nu le-a indicat.

Raportat la recuperarea prejudiciului cauzat  prin suspendarea piesei de teatru „Dansând în noapte” a arătat că reclamanta nu a prezentat cuantumul pagubei ci a menţionat, pur şi simplu, că nu există, deşi în cuprinsul art 36 din ROF sunt descrise atribuţiile sale.

Legat de emiterea dispoziţiei nr.158/2.11.2016 a precizat că  instituţia  teatrului  nu intră sub incidenţa normelor speciale referitoare la confidenţialitatea datelor financiar contabile, mai ales că aceasta nu a putut colabora eficient şi normal cu noul director, a cărui autoritate a contestat-o în toate modurile posibile, inclusiv la primărie.

Aşa fiind, neîndeplinirea repetată a sarcinilor de serviciu, atitudinea acesteia în faţa comisiei de disciplină şi la serviciu, cât şi protestul organizat de reclamantă, care a determinat  blocarea activităţii teatrului, reprezintă abateri deosebit de grave.

Daunele morale sfidează decenţa faţă de modul de activitate al reclamantei.

S–a apreciat că decizia de concediere a precizat faptele, temeiul juridic, consecinţele faptelor, conform art 248 alin 1 , art 247-252 CM.

Cu privire la termenul de contestare  a deciziei de concediere disciplinară, s-au invocat disp. art 252 alin 5 şi ale art 268 alin 1 lit b CM .

La dosar a depus înscrisuri.

Reclamanta, în termen legal, a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul de judecată din data de  22.05.2017, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii deciziei de concediere cu nr 181/25.11.2016, fila 17 dosar, invocată de reclamantă, şi, în conformitate cu disp art 248 CPCVI rap la art 60 alin 1 lit h CM, a  rămas în pronunţare pe aceasta excepţie.

Potrivit disp art  art. 60 alin 1 lit h CM .” Interzicerea concedierii cu caracter temporar: Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă: h) pe durată efectuării concediului de odihnă.”

CM reglementează în art. 60 anumite cazuri speciale, expres enumerate aici, în care concedierea salariatului nu poate fi dispusă, din cauza situaţiei speciale în care se află acesta, în scopul protecţiei salariatului respectiv. Orice decizie de concediere emisă cu încălcarea acestor prevederi este lovită de nulitate absolută.

Aceste interdicţii având caracter temporar, angajatorul trebuie să se abţină de la  concedierea salariatului  până la încetarea situaţiei care a impus protecţia acestuia.

În speţă, decizia contestată, cu nr.181/25.11.2016, a fost emisă  exact în data la care reclamanta avea aprobată cererea de concediu de odihnă, respectiv 25.11.2016, astfel cum a rezultat din cererea înregistrată  sub nr 3594/23.11.2016, fila 185 dosar.

Cum, potrivit disp art 60 alin 1 lit h CM, pe durata concediului de odihnă sancţiunea disciplinară a concedierii, (cea mai gravă dintre cele enumerate de art 2487 CM) nu putea fi dispusă, aceasta decizie este lovită de nulitate absolută, nemaifiind astfel necesară analizarea  şi a celorlalte  motive de nulitate invocate de reclamantă.

În consecinţă, în conformitate cu disp art.80 alin 1 şi 2 CM, instanţa va dispune obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar faţă de solicitarea salariatului, va dispune şi repunerea reclamantei în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

 Raportat la actualizarea acestor drepturi funcţie de rata inflaţiei, instanţa apreciază şi  acest petit întemeiat, întrucât se urmăreşte acoperirea prejudiciului efectiv suferit, urmare a fluctuaţiilor monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei şi pana la data plăţii efective.

 În ce priveşte daunele morale, instanţa reţine  incidenta disp. art. 253 CM “angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. ”

 Simpla desfiinţare a deciziei  de concediere nu  poate fi de natura să aducă o satisfacţie suficienta reclamantei, având în vedere că reclamanta a fost supusă  unui lung şir de acţiuni, care au dus la concedierea să, şi care, fără îndoială, constituie un act cauzator de prejudiciu, prin faptul că sentimental  de demnitate cât şi prestigiul profesional i-a fost lezate, aceasta eşuând în încercarea de a găsi un alt loc de muncă, respectiv de a participa la un concurs organizat în cadrul Curţii de Apel Braşov, ceea ce a privat-o de procurarea mijloacelor necesare traiului de zi cu zi.

Aşa fiind, instanţa apreciază că există prejudiciul moral, în special din cauza frustrării provocate de imposibilitatea ocupării unui loc de muncă, însă evaluează aceste despăgubiri, la suma  de 15.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia de nulitate a deciziei  nr 181/25.11.2016 emisă de pârâtul T.S.A.  Braşov,  invocată de către reclamanta H.M..

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta H.M. împotriva pârâtului T.S.A.  Braşov, şi-n consecinţă,

Anulează decizia nr 181/25.11.2016 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta la reintegrarea reclamantei pe funcţia  avută anterior concedierii, aceea de contabil şef.

Obligă pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data desfacerii  CIM  şi până la data reintegrării  efective, actualizate funcţie de rata inflaţiei.

Obligă pârâtul la plata contribuţiilor de asigurări sociale şi a impozitelor aferente salariului cuvenit reclamantei.

Obligă  pârâtul la plata sumei de 15000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge restul pretenţiilor.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare, care  se depune la Tribunalul Braşov.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi 22.05.2017.

Preşedinte,   Cu votul consultativ al asistenţilor judiciari,

A.G. I. M.M.  Ş.-O.C.

Grefier,

C.O.

Red. A.G./30.06.2017

Tehnored. C.O./04.07.2017-4ex

Domenii speta

Spete similare