Recalculare pensie

Conţinut speţăReclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul II, stabilite prin Decizie, iar din cuprinsul acesteia rezultă că s-a avut în vedere un stagiu total de cotizare realizat de 30 ani, 7 luni şi 2 zile - din care 19 ani, 7 luni şi 27 zile în condiţii speciale de muncă.

Prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Harghita, reclamantul a solicitat revizuirea pensiei, susţinând că perioada valorificată în condiţii speciale de muncă este greşită, întrucât din înscrierile efectuate în carnetul de muncă rezultă un stagiu de peste 20 de ani în condiţiile menţionate.

Pârâta a respins solicitarea reclamantului, comunicându-i prin Adresa că stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale a fost în mod corect determinat, prin raportare la întreaga documentaţie existentă în dosarul de pensionare, neputând fi valorificate în acelaşi sens următoarele perioade: când acesta se afla în satisfacerea stagiului militar; 7 zile de concediu medical din luna februarie, respectiv 14 zile din luna mai; 60 de zile din perioada aprilie - iunie, pentru care s-a valorificat doar o treime, întrucât angajatorul nu şi-a achitat contribuţiile datorate bugetului asigurărilor sociale de stat.

Analizând din această perspectivă rezolvarea dată prin hotărârea apelată demersului iniţiat de reclamant, Curtea va înlătura ca neîntemeiate criticile apelantei-pârâte, constatând că sunt corecte aprecierile primei instanţe sub aspectul nevalorificării integrale în condiţii speciale de muncă a perioadei aprilie - iunie 2001, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 43 din Legea nr. 263/2010, în cazul neachitării la termen a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare.

Prin urmare, nu îi este imputabilă reclamantului neachitarea de către fostul său angajator a contribuţiei datorate bugetul asigurărilor sociale de stat, cu atât mai mult cu cât cota-parte datorată de salariat a fost reţinută, iar în raport de această constatare, soluţia primei instanţe este legală.

De asemenea, nu este întemeiată nici critica invocată relativ la valorificarea în condiţii speciale a perioadelor de incapacitate temporară de muncă în care s-a aflat reclamantul pe parcursul lunilor februarie şi mai 2003, Curtea reţinând sub aspectul menţionat că Tribunalul a reţinut în mod corect incidenţa prevederilor art. 10 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2003, potrivit cărora „perioadele de timp în care un asigurat care îşi desfăşoară activitatea în condiţii speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă şi/sau în concediu de odihnă sunt asimilate stagiului de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă”.

Nu pot fi primite în acest sens argumentele apelantei-pârâte, întemeiate pe data intrării în vigoare a actului normativ menţionat (septembrie), deoarece scopul adoptării prevederilor legale anterior evocate, în sensul asimilării perioadei de timp în care salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii speciale s-au aflat în incapacitate temporară de muncă, a fost acela ca toate categoriile de asiguraţi să beneficieze de această asimilare, indiferent de momentul în care au intervenit respectivele perioade (anterior sau ulterior intrării în vigoare a H.G. nr. 1025/2003), iar o atare abordare este cât se poate de justificată, întrucât astfel de perioade întreruptive de activitate sunt cauzate de factori obiectivi, situaţia incapacităţii temporare de muncă fiind una medicală, neimputabilă asiguratului.

Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii, reţinând sub acest aspect că prevederile actului normativ în discuţie nu exclud aplicarea acestuia pentru perioadele de incapacitate temporară de muncă anterioare intrării lui în vigoare, neconţinând nicio dispoziţie expresă în acest sens, astfel că interpretarea apelantei-pârâte este profund eronată, cu atât mai mult cu cât acelaşi act normativ era în vigoare la data stabilirii drepturilor de pensie în favoarea reclamantului.

În ceea ce priveşte contestarea de către apelanta-pârâtă a dispoziţiei privind actualizarea cu indicele de inflaţie a diferenţelor de pensie rezultate în urma recalculării la care aceasta a fost obligată prin hotărârea primei instanţe, Curtea constată că respectiva măsură este justificată în raport de aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, astfel încât creditorul unei obligaţii de plată a unei sume de bani este îndreptăţit să pretindă actualizarea creanţei la momentul executării efective, o atare operaţiune având drept finalitate aducerea acesteia la valoarea existentă în momentul stabilirii ei, protejând, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul său, fără a avea vreo culpă, efectele devalorizării monedei naţionale.

Analizând în continuare, din perspectiva criticilor invocate de către ambele părţi, chestiunea valorificării în condiţii speciale de muncă, Curtea constată că aspectele reţinute prin hotărârea apelată sunt doar în parte corecte, respectiva abordare fiind determinată de neclaritatea şi insuficienţa probatoriului administrat în acest sens.

 Se observă, astfel, că reclamantul a depus la dosarul primei instanţe  Adresa emisă de deţinătorul documentelor de arhivă ale fostului său angajator, însoţită de copia xerox a unei „fişe de evidenţă a retribuţiilor”, iar din interpretarea menţiunilor efectuate în cuprinsul acesteia Tribunalul a concluzionat în sensul că reclamantul a cumulat în perioada menţionată un număr efectiv de 14 zile lucrate în subteran, respectiv 110 ore (5+23+22+14+21+25=110 ore/8=13,75 zile=14 zile lucrate),  nefiind vizibilă pe copia respectivei fişe rubrica privind lunile anului.

În apel, însă, reclamantul a depus în completare Adresa (emanând de la acelaşi deţinător de arhive), însoţită de statele de plată aferente perioadei iulie - august 1988, din care rezultă fără echivoc faptul că acesta a avut în luna iulie 1988 un număr de 15 zile efectiv lucrate la fosta Întreprindere - din care 10 zile de formare (evidenţiate sub formula „F=10”), respectiv de instructaj, ca muncitor revenit din satisfacerea stagiului militar („R. de la armată” - în fişa de retribuţii amintită), pentru care a fost plătit cu suma de 805 lei şi un număr de 5 zile lucrate după normă, respectiv în schimbul de noapte, plătite cu suma de 738 lei şi un spor de noapte de 84 lei, iar în luna august 1988 a avut un număr de 23 de zile lucrate după normă - din care 12 zile în schimb de noapte, activitate pentru care a fost remunerat cu suma de 4.075 lei şi 202 lei spor de noapte.

Din această perspectivă, Curtea constată ca fiind reală susţinerea apelantului-reclamant, în sensul că a cumulat în perioada 14.07.1988 - 29.08.1988 un număr de 38 de zile de activitate desfăşurată în condiţii speciale de muncă, valorificabile ca atare în procesul de revizuire a drepturilor sale de pensie, rezultând în mod explicit din „fişa de evidenţă a retribuţiilor”, la care s-a făcut anterior referire, că acesta a fost angajat la data de 14.07.1988, la revenirea din satisfacerea stagiului militar („R. de la armată”).

În acelaşi sens, Curtea va înlătura ca neîntemeiate argumentele invocate de către apelanta-pârâtă în sprijinul refuzului de valorificare în condiţii speciale a respectivei perioade, constatându-se sub acest aspect că împrejurările anterior relevate sunt confirmate şi prin înscrierile efectuate în carnetul de muncă al reclamantului, respectiv prin menţiunea de la poziţia nr. 12 - potrivit căreia acesta şi-a reluat activitatea la Întreprindere la data de 14.07.1988, în baza aceluiaşi contract individual de muncă, respectiv ca muncitor necalificat categoria 3/B subteran, fiind încadrat în procent de 100% în  grupa I de muncă.

Prin urmare, nu poate fi primită susţinerea apelantei-pârâte, în sensul că perioada în discuţie ar trebui să fie valorificată în condiţii normale de muncă, pe motiv că aceasta se suprapune cu intervalul de timp în care reclamantul s-a aflat în efectuarea stagiului militar, o atare concluzie fiind contrazisă atât de înscrierile din carnetul de muncă al acestuia, cât şi din fişa de evidenţă a retribuţiilor şi statele de plată aferente.

Având în vedere ansamblul considerentelor relevate, Curtea constată că soluţia criticată prin apelurile deduse judecăţii este parţial nelegală, respectiv doar în limitele anterior evocate şi desprinse din probatoriul administrat în calea de atac, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, va admite  apelul declarat de reclamant şi va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul obligării pârâtei la recalcularea pensiei acestuia prin valorificarea la calculul stagiului de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă a unui număr de 38 de zile din perioada 14.07.1988 - 29.08.1988, urmând a fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate şi a se respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

De asemenea, nu va fi primită solicitarea apelantului-reclamant, vizând recalcularea pensiei prin valorificarea în condiţii speciale de muncă a unui stagiu total de cotizare de 20 de ani, Curtea reţinând sub acest aspect că verificarea îndeplinirii în concret a respectivei condiţii cade în sarcina casei de pensii-pârâte, din perspectiva atribuţiilor ce-i revin în aplicarea prevederilor  Legii nr. 263/2010, aceasta urmând să reevalueze în raport de cele dispuse prin prezenta hotărâre întreaga documentaţie aflată în dosarul de pensionare al reclamantului şi să stabilească dacă, prin însumarea tuturor perioadelor de activitate desfăşurată în condiţii speciale de muncă,  este sau nu îndeplinită cerinţa în discuţie, rezultatul respectivei reevaluări putând fi mai apoi contestat în condiţiile prevăzute de art. 149 - 151 din Legea nr. 263/2010.

Domenii speta

Spete similare