Includerea salariului de merit în salariul de bază pentru polițiști după intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Secţiei a II-a Civile de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Botoşani la data de 16.01.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean B., Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti, a solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea salariului de bază cuvenit, în raport de salariul de bază al funcţiei similare existente în cadrul I.G.P.R., începând cu data de 1.01.02014; acordarea actualizării şi plata despăgubirilor reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale stabilite corespunzător salariului de bază nou calculat şi cele acordate lunar până în data de 1.07.2016, începând cu data de 1.01.2014 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti actualizată cu indicele de inflaţie.

În motivare, a arătat că a avut calitatea de ofiţer de poliţie până în data de 01.07.2016 când i-au încetat raporturile de serviciu prin trecere în rezervă, fiind funcţionar public cu statut special, statut conferit prin Legea nr. 360/2002.

Pentru anul 2011, a invocat dispozițiile art. 1 alin.5 și art. 2 din Legea nr. 285/2010: art. 1 alin. (5) „în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază, salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv solda/salariul funcţiei de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi, stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea cadru nr. 330/2009 cu modificările ulterioare, care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege; art. 2: „în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”

Pentru anul 2012, prin art. 1 din Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008, a fost stabilit că nivelul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. La art. 2 este prevăzut că „în anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/ autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.” Tot în anul 2012 a fost adoptată O.U.G. nr. 19/2012, fiind stabilit cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape în conformitate cu art. 1, respectiv cu 8% începând cu data de 01.06.2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012 şi cu 7,4% începând cu data de 01.12.2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Salarizarea pentru anul 2013 a fost stabilită prin art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012, unde a fost prevăzut că se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012.

În anul 2014, salarizarea a fost stabilită prin art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, fiind stabilit că nivelul salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/ indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013.

Pentru anul 2015, salarizarea a fost stabilită de art. 1 din O.U.G. nr. 83/12.12.2014, fiind stabilit că nivelul salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014. A redat art. 5 alin. 1 şi 11 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi a art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 57/2015.

Pentru anul 2016, salarizarea a fost stabilită de art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/09.12.2015, fiind stabilit că nivelul salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/ indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 1, alin. (5) din OUG nr. 83/2014, modificat prin pct. I al Legii nr. 71/2015, s-a introdus alin. 51 care prevede ca „prin excepţie de la prevederile alin. 1 şi 2, personalul din celelalte instituţii și autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treapta şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 283/2010, unul din principiile enumerate la lit. c include principiul echităţii și coerentei, prin crearea de oportunităţi egale și remuneraţie egală pentru munca de valoare egală.

Întreaga salarizare pentru categoria poliţişti şi legislaţia existentă şi la momentul actual se raportează la nivelul salarizării din 31.12.2009.

În acest sens, prin adresa nr. S/.../02.02.2010 a MAI, s-a transmis tuturor structurilor de la nivelul judeţelor precizările cu nr. S/.../02.02.2010 prin care s-au făcut menţiuni exprese cu privire la elementele de stabilire a drepturilor salariale prin cap. II pct. B, pct. 9.1. şi care prevede că: „Salariile de bază de încadrare individuale ale poliţiştilor aflaţi în funcţii (în plată) la data de 31.12.2009 se stabilesc prin însumarea următoarelor componente: salariul funcţiei de baza format din salariul pentru funcţia îndeplinită, sporul pentru misiune permanentă, şi, după caz, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, sporul de fidelitate şi salariul de merit în cuantumurile stabilite la data de 31.12.2009.

Prin adresa nr. S/... din 08.02.2011, în vederea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 285/2010, la nivel MAI s-a stabilit la cap. II, pct.5 faptul că „sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile și alte drepturi de soldă prevăzute de Legea nr. 284/2010 se pot acorda în măsura în care nu au fost incluse în suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, astfel cum aceasta a fost inclusă în solda de funcţie, cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice".

În aceste condiţii, pentru beneficiarii salariului de merit avut în plată la data de 31.12.2009, cuantumul acestui salariu (20%) s-a regăsit şi se regăseşte şi la momentul actual în cuantumul salariului de bază, creându-se, în mod evident, o diferenţa considerabilă şi neechivocă pentru ofiţerii (agenţi) de poliţie care încadrează sau au încadrat aceeaşi funcţie şi au desfăşurat aceleaşi activităţi conform fişelor de post.

În Monitorul Oficial nr. 97/09.02.2016 a fost publicată Decizia nr. 32/19.10.2015 privind interpretarea și aplicarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, referitor la reîncadrare și plata efectivă a drepturilor salariale, care urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară.

Nu a fost vreodată beneficiarul vreunei sume compensatorii tranzitorii (salariu de merit) inclusă în salariul funcţiei de bază.

Pentru remedierea situaţiei, s-a adresat, prin intermediul Sindicatului Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul I.P.J. B., conducerii cu plângerea prealabilă înregistrată cu nr. .../12.06.2016, însă prin răspunsul primit cu nr. .../21.07.2016, cu trimitere la prev. art. 31, alin. (6) din acelaşi act normativ, se statuează că „începând cu luna august 2017 (...) se include diferenţa de 50% din cuantumul sumei compensatorii corespunzătoare soldei de merit/ salariului de merit în plată la nivelul anului 2009”.

Prevederile invocate în susţinerea respingerii plângerii prealabile nu înlătură aplicabilitatea prev. art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2015, ci vin în completarea acestora, urmând ca includerea sumelor compensatorii în soldele de funcţie/salariile de funcţie să se facă după cum urmează: în cuantum de 50% începând cu luna august 2016, iar diferenţa de 50% urmând a fi inclusă începând cu luna august 2017.

Prin Decizia nr. 32/19.10.2015 Î.C.C.J. statuează că plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariate acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.

Pe aceste considerente, întrucât sunt îndeplinite toate premisele prevăzute în considerentele deciziei arătate precedent, incidente fiind în astfel de situaţie dispoziţiile art. 521 alin. (3) C.pr.civ., a solicitat admiterea cererii aşa cum a fost formulată, iar prin sentinţa să se dispună obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre cuantumul salariului de funcţie cuvenit şi salariul de funcţie efectiv achitat, a diferenţei dintre salariul aferent funcţiei şi salariul efectiv achitat începând cu data de 01.01.2014 şi până în data de 01.07.2016 sume indexate şi actualizate, obligarea pârâtului la modificarea salariului de funcţie cuvenit petentului la nivelul salariului achitat de pârât pentru funcţie similară.

Pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că reclamantul a fost poliţist şi şi-a desfăşurat activitatea în cadrul structurii din subordinea C. - structură subordonată direct Direcţiei din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Potrivit art. 10, 51 şi 52 din Ordinul MAI 600/2005 naşterea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul SCCO (BCCO, DCCO) nu sunt în competenţa şefului IPJ B., la nivelul instituţiei realizându-se doar activitatea de achitare a drepturilor stabilite prin acte administrative cu caracter individual emise de structura competentă.

Faţă de aceste argumente a solicitat admiterea excepţiei invocate şi respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivat de faptul că reclamantul trebuia să parcurgă procedura prealabilă prev. de art. 30 din Legea 284/2010 făcând trimitere şi la art. 193 alin. 1 C.pr.civ. şi la art. 9 alin. 2 din Legea 284/2010.

A mai făcut trimitere şi la art. 1 şi 4 din acelaşi act normativ şi la practica ÎCCJ.

Deşi a cunoscut modul în care i-au fost stabilite drepturile salariale, cuantumul fiind evidenţiat distinct în cuprinsul fluturaşului de salariu pe care îl primeşte lunar, reclamantul nu a formulat contestaţie în termenul prev. de art. 30 alin. 2 din Legea 284/2010, respectiv 15 zile de la data luării la cunoştinţă a modului de stabilire a acestora.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prematurităţii dreptului material la acţiune.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a solicitat să se constate că, deşi reclamantul a înţeles să se judece şi în contradictoriu cu această instituţii, nu a motivat acest demers.

Reclamantul şi-a desfăşurat activitatea până la data de 01.07.2016 în cadrul C., structură aflată în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, instituţie cu personalitate juridică potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcţionarea Poliţei Române.

Stabilirea acordării diferitelor drepturi băneşti, aferente unui raport de muncă, constituie un atribut exclusiv ce aparţine angajatorului, subiect pasiv al raportului obligaţional dedus judecăţii, care are obligaţia verificării condiţiilor de acordare şi de stabilire a condiţiilor de muncă şi a drepturilor băneşti aferente.

A invocat decizia nr. 13 din data de 13.06.2016 (recurs în interesul legii) pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 16.01.2014, a invocat art. 2500 alin. (1), art. 2523 şi art. 2517 C.civ. Termenul prescripţiei este de 3 ani, astfel că, în raport de data introducerii acţiunii 16.01.2017, capătul de cerere privind acordarea unor diferenţe de drepturi salariale pentru perioada anterioară datei de 16.01.2014 este prescris.

Cu privire la fondul cauzei, a învederat următoarele aspecte:

Până la 31.12.2009, prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 38/2003 statuau faptul că poliţiştii puteau primi, pentru rezultate deosebite obţinute în activitatea desfăşurată, un salariu de merit lunar, de până la 20% din salariul pentru funcţia îndeplinită, pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 38/2003 aprobate prin Ordinul M.A.I. nr. S/629/2008 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea poliţiştilor din Ministerul Afacerilor Interne, la nivelul structurii de resurse umane şi cu aprobarea conducerii ministerului, se stabilea o dată pe an pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie, pe baza îndeplinirii unor criterii de performanţă, numărul maxim de salarii de merit ce se puteau acorda poliţiştilor şi care nu putea depăşi 30% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare pentru ofiţerii de poliţie şi agenţii de poliţie, precum şi repartizarea acestora pe unităţi.

Începând cu anul 2010, salarizarea personalului M.A.I. s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum şi ale O.U.G. nr. 1/2010, la baza elaborării acestora fiind avute în vedere o serie de principii, printre care şi cel conform căruia trecerea de la vechiul sistem de salarizare la noul sistem să se facă astfel încât nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a drepturilor salariale de care beneficia la 31 decembrie 2009.

Conform regulilor instituite prin art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009 şi art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 6 alin. (1) şi (3) şi art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, s-a urmărit, în măsura în care activitatea personalului s-a desfăşurat în aceleaşi condiţii, menţinerea cuantumurilor drepturilor salariale avute la 31.12.2009, indiferent din ce sume erau constituite (sporuri, indemnizaţii, alte drepturi etc.).

Prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la momentul intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, salariul de merit nu a mai fost acordat, fiind inclus conform pct. 1 din Nota la anexa nr. IV/la Legea-cadru nr. 330/2009 în coeficienţii de ierarhizare corespunzători salariilor funcţiilor de bază ai funcţionarilor publici cu statut special.

În anul 2011, acelaşi principiu referitor la menţinerea cuantumurilor drepturilor salariale fost transpus în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, potrivit căruia "începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare ce fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".  Pe cale de consecinţă, pentru poliţiştii care au beneficiat de salariu de merit în cursul anului 2009 până la data de 31.12.2009, în măsura în care şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii, s-au menţinut aceleaşi drepturi salariale şi în anul 2011.

Potrivit art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 154/2010, act normativ aplicabil în anul 2010, salariul de merit se includea în salariul funcţiei de bază a poliţiştilor care au beneficiat de aceste drepturi la 31 decembrie 2009, în cuantumurile stabilite la data respectivă, în măsura în care şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii, dispoziţiile respective fiind aplicabile în mod corespunzător în toate instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

La nivelul Ministerului Afacerilor Interne au fost aplicate întocmai prevederile actelor normative din materia salarizării personalului bugetar, controalele efectuate de către Curtea de Conturi în cadrul structurii ministerului certificând justeţea acţiunilor întreprinse în sensul menţionat.

Auditorii publici externi au luat în considerare faptul că pentru personalul militar şi poliţiştii din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, modul de stabilire al soldelor/ salariilor funcţiilor de bază, corespunzător nivelului studiilor pentru funcţiile cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari în activitate pe grade militare, respectiv poliţiştilor, pe grade profesionale, este unitar, conform art. 5 alin. (3) din anexa IV la Legea-cadru nr. 330/2009.

Ulterior, actele normative succesive (legile anuale speciale de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 284/2010) care au reglementat şi în anii următori salarizarea personalului plătit din fonduri publice au menţinut aceleaşi prevederi referitoare la stabilirea drepturilor salariale, nefiind astfel posibilă acordarea dreptului salarial în discuţie decât pentru personalul care, în baza procedurilor legale în vigoare la data de 31.12.2009, beneficia de acest drept şi după 01.01.2010 îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (criterii de performanţă, rezultate deosebite, etc).

Conform pct. 38 din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32/2015 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind personalul plătit din fonduri publice, "în cauză, instanţa de fond a fost sesizată cu o acţiune având ca obiect stabilirea cuantumului indemnizaţiei brute lunare şi a sporurilor, în motivarea căreia s-a arătat că procurorii cu aceeaşi funcţie şi vechime dobândite până la data de 31.12.2010, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, au o indemnizaţie de încadrare brută mai mare şi un cuantum mai mare al sporurilor, realizându-se astfel o discriminare între reclamanţi şi alţi procurori cu aceeaşi vechime, ca urmare a aplicării greşite a actelor normative succesive emise în materia salarizării, respectiv Legea-cadru nr. 330/2009, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, Legea-cadru nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010 şi Legea nr. 283/2011.

Potrivit pct. 42 şi 48 din decizia menţionată, "prin sesizare, sub un prim aspect, se solicită a se stabili dacă se face distincţie între reîncadrare, care se face potrivit legii-cadru de salarizare, şi plata efectivă a drepturilor salariale", iar "sub un al doilea aspect, prin sesizare se solicită a se lămuri dacă plata efectivă a drepturilor salariale este guvernată de art. 2 din Legea nr. 285/2010, în sensul că se face la nivelul de salarizare aflat în plată pentru funcţiile similare din punct de vedere al vechimii".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decide că "în raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale, şi cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, şi plata efectivă a drepturilor salariale. Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010".

Problematica care face obiectul acţiunii nu face obiectul soluţiei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul în care reclamantul era poliţist la data de 31.12.2009, nu beneficia la data respectivă de salarii de merit în baza criteriilor de performanţa realizate.

A făcut trimitere la O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative vizează şi eliminarea diferenţelor de salarizare provenite din neacordarea soldei de merit/salariului de merit, ca urmare a aplicării Legii cadru nr. 330/2009 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, începând cu data de 01.08.2016.

Faţă de considerentele expuse, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române a depus întâmpinare invocând art. 4 alin. (2) şi (3) din Anexa VII la Legea 284/2010 „ (2) Salariul lunar se compune din salariul funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale. (3) Salariul funcţiei de bază este compus din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă. Pentru realizarea diferenţierii salariilor funcţiilor de bază, se stabilesc clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare pentru salariile de funcţie. "

A solicitat să se constate că din conţinutul acţiunii astfel cum a fost formulată, reclamantul solicită „obligarea pârâţilor la recalcularea salariului de bază cuvenit în raport de salariul de bază al funcţiei similare existente în cadrul D.C.C.O. din cadrul I.G.P.R.,(...)", fără a indica în concret care dintre elementele salariale nu i-au fost acordate ori nu au fost calculate potrivit normelor legale aplicabile în materie, fiind necesara o reevaluare a acestora.

Salariul este compus din mai multe elemente, care revin lucrătorilor numai în situaţia în care îndeplinesc cerinţele legale pentru a beneficia de ele. Prin urmare este firesc să existe o diferenţiere între salariile lucrătorilor, diferenţiere determinată de circumstanţe ce ţin de persoana fiecărui lucrător, cum ar fi nivelul studiilor (spre exemplu, un ofiţer de poliţie va beneficia de sporul de doctorat în situaţia în care deţine titlul ştiinţific de doctor), vechime (evidenţiată prin gradaţii sau salariu de grad) ş.a.m.d

Dat fiind faptul că reclamantul nu indică în concret în ce constă recalcularea salariului de bază, a solicitat să se pună în vedere reclamantului să îşi precizeze acţiunea, prin arătarea cu exactitate a elementelor salariale care nu au fost calculate/acordate potrivit reglementărilor legale.

În măsura în care reclamantul nu înţelege să îşi precizeze acţiunea, a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii. Din modul de formulare a acţiunii şi pentru argumentele expuse anterior, a solicitat să se constate că obiectul cererii de chemare în judecată nu este determinat/determinabil, întrucât nu poate fi identificată cu exactitate pretenţia concretă dedusă spre judecată.

Fiind vorba despre o cerere patrimonială, a apreciat că reclamanţii au obligaţia de a indica în cuprinsul cererii sale valoarea obiectului, modul de calcul care a dus la determinarea acestei valori, cu depunerea unor dovezi în acest sens.

Potrivit art. 9 alin. (2) coroborat cu art. 397 alin. (1) C.pr.civ., obiectul cererii de chemare în judecată este cel ce fixează limitele judecăţii. Or, cât timp reclamanţii nu indică în mod concret care sunt elementele salariale ce nu le-au fost acordate ori care nu au fost calculate în mod legal, a susţinut că cererea este lipsită de obiect, iar potrivit art. 196 alin. (1) „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă”(...)

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea excepţiei și respingerea acţiunii ca fiind lipsită de obiect.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

A susţinut că, începând cu anul 2010, ca urmare a reconstrucţiei salariale, salarizarea poliţiştilor s-a făcut potrivit principiului conservării drepturilor salariale al personalului aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009.

Odată cu trecerea la noul sistem de salarizare, prin intrarea în vigoare a Legii-cadru 330/2009, s-a statuat asupra faptului că „în anul 2010, personalul aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 astfel:

a. noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare vor fi cele corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la lege;

b. sporurile prevăzute în anexele la lege rămase în afara salariului de bază, a soldei la funcţia de bază sau, după caz, la indemnizaţia lunară de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."

Conform pct. l din Nota la anexa nr. IV/IA la Legea-cadru nr.330/2009, în coeficienţii de ierarhizare minimi şi maximi corespunzători salariilor funcţiilor de bază ai funcţionarilor publici cu statut special, sunt cuprinse solda/salariul de merit, indemnizaţia de dispozitiv/sporul pentru misiune permanentă, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate şi sporul de fidelitate.

A redat dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G nr. 1/2010, art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr.83/2014.

Prin actele normative succesive, care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anii 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 (în principiu) cuantumul brut al salariilor de funcţie a fost menţinut la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, decembrie 2012, decembrie 2013, decembrie 2014, respectiv decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Potrivit art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014 s-a stabilit că, prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii și autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Din interpretarea sistematică a prevederilor actului normativ mai sus invocat, reiese că dispoziţiile art. 1 alin. 51 reprezintă dispoziţii derogatorii în raport cu reglementarea-cadru în materie (prevederile alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, aşa cum reiese chiar din textul normei derogatorii).

Potrivit art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, „Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri."

Plecând de la aceste certitudini juridice, raţionamentul juridic firesc în cauză conduce la concluzia că destinatarii normei excepţionale - art. 1 alin. 51, nu sunt şi nu pot fi tot acei subiecţi de drept cărora li se aplică norma generală - art. 1 alin. (1) şi (2).

În considerarea celor expuse, a apreciat că norma derogatorie instituită prin art. 1 alin.1 din O.U.G. nr. 83/2014, este aplicabilă instituţiilor şi autorităţilor publice pentru care legislaţia specifică în vigoare prevede în mod expres că nivelul de salarizare al personalului din cadrul acestora se realizează prin raportare la salarizarea personalului din aparatul de lucru al Parlamentului.

În situaţia în care prevederile alin. (5)/1 ar fi aplicabil tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice, și nu doar pentru personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi instituţiile asimilate din punct de vedere al salarizării cu acesta, acest lucru s-ar fi realizat prin modificarea corespunzătoare a alin. l şi 2 ale art. l din O.U.G. nr.83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate.

În susţinerea celor afirmate a invocat Decizia 23/26.09.2016 pronunţată în dosarul nr. 1733/1/2016 de către Î.C.C.J.

Întrucât dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 nu sunt aplicabile poliţiştilor, solicitarea reclamantului de obligare la plata diferenţei drepturilor salariale începând cu octombrie 2013 în baza acestor prevederi legale este vădit neîntemeiată.

Cu privire la salarizarea în anul 2016, urmare a modificărilor legislative survenite prin intrarea în vigoare a O.U.G nr. 43/2016 se stipulează că: „Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016 pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor din aceeaşi instituţie sau autoritate publică, în soldele de funcţie/salariile de funcţie în care nu sunt cuprinse sumele compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată la nivelul anului 2009 se include 5% din cuantumul sumei compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată până la nivelul anului 2009. " Ca atare, până la data de 1 august 2016, se aplica cadrul normativ în vigoare. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, "în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare."

În atare situaţie, solicitarea unor drepturi salariale de către reclamant în temeiul art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr.57/2015 în conformitate cu care "Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării." este nejustificată întrucât textul legal defineşte sintagma "nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare'" prin raportare la situaţia expusă la alin. l, respectiv "În anul 2016, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată".

Or, în anul 2016, faţă de reclamant nu a intervenit niciuna din situaţiile enumerate limitativ de lege care să justifice acordarea drepturilor salariale solicitate, acesta desfăşurându-şi activitatea în aceleaşi condiţii ca în anul 2015.

A apreciat că solicitările reclamantului sunt nejustificate, în condiţiile în care instituţia a procedat în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, acesta nefăcând dovada existenţei unui act sau fapt juridic ilicit al pârâtului, de natură să conducă la declanşarea procesului din culpa sa.

Având în vedere cele menţionate, a solicitat respingerea acţiunii în integralitatea sa.

Prin precizări depuse la data de 11.04.2017 reclamantul şi-a menţinut pretenţiile în contradictoriu cu cei trei pârâţi şi a răspuns la excepţiile invocate.

Prin precizări depuse la data de 03.05.2017 reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti perioada 01.01.2015- 01.07.2016. A arătat că nu a beneficiat de salariul de merit în anul 2009 iar pretenţiile judecăţii se întemeiază pe prevederile art.5 alin.1 şi 1 ind.1 din OUG nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 57/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014.

A reiterat reglementările din anii 2015-2016 arătând că în conformitate cu prevederile art.3 din Legea 283/2010 salarizarea unitară a personalului din fonduri publice este unul din principiile enumerate la lit. c incluzând principiul echităţii şi coerenţei prin crearea oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală. Mai mult, chiar Legea nr. 71/2015 astfel cum a precizat instanţa de judecată în cuprinsul citaţiei din 14.04.2017 vizează egalitatea veniturilor funcţionarilor cu funcţiile similare care au beneficiat de salariu de merit.

Prin Încheierea din data de 14.06.2017 a fost admisă excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată cauza fiind înaintată  Secţiei I Civile – Complet specializat în litigii de muncă a Tribunalului Botoşani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă la data de 18.07.2017.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 1044 din 13 octombrie 2017 Tribunalul Botoşani a respins excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a respins ca nefondată acţiunea formulată în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate.

În conformitate cu prevederile art. 248 Cod proc.civ. instanţa a soluţionat cu prioritate excepţiile invocate în cauză, analizând cu prioritate excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, excepţie invocată în raport cu precizarea obiectului acţiunii şi în legătură cu dispoziţiile art. 196 Cod proc.civ. legat de modalitatea de sesizare a instanţei de judecată arătându-se că în situaţia în care cererea nu cuprinde obiectul aceasta este nulă.

În analizarea ordinii de soluţionare a excepţiilor instanţa a avut în vedere şi faptul că - în raport de obiectul dedus judecăţii - instanţa trebuie să analizeze şi celelalte excepţii privind lipsa calităţii procesual pasive, respectiv excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile invocate de către pârâţi.

În soluţionarea excepţiei lipsei de obiect instanţa a avut în vedere faptul că în cererile formulate reclamantul a indicat faptul că solicită obligarea pârâţilor la recalcularea salariului şi acordarea de diferenţe arătând că solicită ca - în raport de dispoziţiile art.5 alin.1 şi art.1 ind.1 din OUG 83/2014 - să se dispună obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre cuantumul salariului de funcţie cuvenit şi salariul de funcţie efectiv achitat începând cu data de 01.01.2014 şi până la data de 01.07.2016 menţionând că are în vedere salariul de merit în cuantum de 20 % de care nu a beneficiat.

Instanţa a avut în vedere şi faptul că reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi până la primul termen la care este legal citat conform art. 204 C.pr.civ., iar prin precizările formulate pentru termenul din 11.04.2017 reclamantul a indicat în mod expres că prin cererea de chemare în judecată a solicitat recalcularea salariului de bază cuvenit reclamantului prin includerea cuantumului salariului de merit în proporţie de 20 % în noul salariu de bază calculat conform cerinţelor reclamantului.

Conform susţinerilor reclamantului, acesta a avut raporturi de serviciu în cadrul serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate - Biroul de Combatere a Criminalităţii C. unitate aflată în subordinea DCCO din cadrul IGPR.

Potrivit art. 7 din Legea 218/2002 Inspectoratul General al Poliţiei este unitatea centrală a poliţiei cu personalitate juridică şi competenţă teritorială generală care conduce, îndrumă şi controlează activitatea unităţilor de poliţie subordonate, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetarea a infracţiunilor deosebit de grave, circumscrise crime organizate, criminalităţii economico-financiare sau bancare, a altor infracţiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflat în supravegherea Parchetului de pe lângă ÎCCJ precum şi orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege.

Prin Decizia nr. 13/2016 a ÎCCJ dată la recursul în interesul legii s-a stabilit că Ministerul Afacerilor de Interne nu are calitate procesual pasivă în litigiile dintre angajaţi şi unităţile cu personal unitate juridică aflată în subordinea sa având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială. S-a arătat în cuprinsul considerentelor acestei decizii că în măsura în care pretenţiile deduse judecăţii vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială fără a pune în discuţie atribuţiile legal reglementate ale ordonatorului principal de credite Ministerul Afacerilor de Interne nu poate avea calitate procesual pasivă în acest gen de cauze.

Interesului atragerii în proces şi a ordonatorului principal de credite pe motiv că acest demers ar reprezenta o garanţie a executării obligaţiei de plată ce revine instituţiei autorităţii publice cu care este stabilit raportul de serviciu nu este de natură să conducă la o altă concluzie întrucât acest interes nu este unul legitim atâta vreme cât atribuţiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării şi stabilirii destinaţiei acestora nu cuprind o obligaţie de garanţie sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite care să constituie fundamentul dedus judecăţii.

Prin urmare, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerului Afacerilor Interne şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calităţii procesual pasive.

Şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. a fost admisă având în vedere faptul că în raport de dispoziţiile art. 36 Cod proc.civ. calitatea procesual rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios astfel cu acesta este dedus judecăţii. În consecinţă calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanţial dedus judecăţii.

Cum calitatea de angajator în cauză a aparţinut Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate rezultă că aceasta este instituţia ce justifică legitimare procesuală pasivă, raporturile de serviciu fiind stabilite faţă de aceasta.

Văzând şi caracteristica raportului juridic de muncă aceea că poate exista doar între două persoane şi văzând şi considerentele deciziei nr. 13/2016 paragrafele 46-47, a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean B.

Urmare a admiterii excepţiilor lipsei calităţii procesual pasive pentru pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. instanţa a lăsat nesoluţionate excepţiile invocate de aceştia, respectiv excepţia prematurităţii şi excepţia prescrierii dreptului la acţiune, urmând să analizeze argumentele invocate în apărare de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei.

Instanţa a avut în vedere faptul că pretenţia dedusă judecăţii este aceea de acordare a diferenţelor salariale pentru perioada 01.01.2015-01.01.2016 astfel cum a solicitat reclamantul prin precizările formulate la data de 03.05.2017 .

Textul de lege al art. 51 din OUG nr. 83/2014 a fost introdus prin Legea nr. 71/2015 în vigoare de la data de 09.04.2015.

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare instanţa a avut în vedere reglementarea art. 5 alin. 11 din OUG nr. 83/2014 astfel cum a fost completată prin Legea nr. 71/2015.

Potrivit pct. 1 din această lege după articolul 1 alin. 5 s-a introdus un nou alineat respectiv 51 care a stabilit că prin excepţie de la prevederile alin. 1 şi 2 personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice salarizat la acelaşi nivel precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi inclusiv personalul de la art.5 din aceste instituţii care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor decât cele prevăzute la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie, grad, treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Din lucrările dosarului nu a rezultat că reclamantul a desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii cu o altă persoană angajată a unităţii pârâte care să fi beneficiat de un salariu la un nivel diferit şi în aceleaşi condiţii.

A mai avut în vedere instanţa de judecată că O.U.G. nr. 20/2016 la care a făcut referire reclamantul prin acţiune - în forma în vigoare la momentul publicării, prevede aplicabilitatea art. 31 începând cu luna august 2016, ulterior momentului ce face obiectul prezentei acţiuni, pretenţiile formulate de reclamant raportându-se la perioada 01.01.2015-01.07.2016.

Art. 31 alin. 5 al acestui text de lege prin care se modifică OUG nr. 57/2015 stabileşte că, prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. 1, începând cu luna august 2016, pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor din aceeaşi instituţie sau autoritate publică, în soldele de funcţie/salariile de funcţie în care nu sunt cuprinse sumele compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată la nivelul anului 2009 se include 50% din cuantumul sumei compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată la nivelul anului 2009.

Cum textul de lege prevede fără echivoc momentul aplicabilităţii, este evident că actele normative anterioare nu au avut în vedere şi stabilirea nivelului prin raportare şi la sumele compensatorii corespunzătoare soldei de merit sau salariului de merit.

De asemenea, instanţa nu a putut face aplicabilitatea acestui text de lege înainte de data intrării în vigoare astfel cum a fost stabilit prin actul normativ invocat.

Pentru motivele arătate raportat la perioada ce face obiectul cererii a respins ca nefondată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române – Direcţia de Combatere a Criminalităţii Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivare a arătat că a avut calitatea de ofiţer de poliţie până în data de 01.07.2016, când i-au încetat raporturile de serviciu prin trecere în rezervă - în cadrul S.C.C.O. - B.C.C.O. C., unitate aflată în subordinea D.C.C.O. din cadrul I.G.P.R., fiind funcţionar public cu statut special, statut conferit prin Legea 360/2002.

A prezentat evoluţia cadrului legal privind salarizarea poliţiştilor, respectiv art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, art. 2 din Legea nr. 285/28.12.2010, art. 1 şi 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008, art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012, art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, art. 5 alin. 1 şi l1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, art. 1 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 57/2015.

Potrivit art. 1 alin. 5 din O.U.G. nr. 83/2014, modificat prin pct. I al Legii nr. 71/2015, s-a introdus alin. 51 care prevede că „prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treapta şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 283/2010, unul din principiile enumerate la lit. c include principiul echităţii şi coerenţei, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru munca de valoare egală.

Întreaga salarizare pentru categoria poliţişti şi legislaţia existentă şi la momentul actual se raportează la nivelul salarizării din 31.12.2009.

Prin adresa nr. S/98553/02.02.2010 a MAI s-a transmis tuturor structurilor de la nivelul judeţelor precizările cu nr. S/699173/02.02.2010 prin care s-au făcut menţiuni exprese cu privire la elementele de stabilire a drepturilor salariale prin cap. II pct. B, pct. 9.1. şi care prevede următorul aspect: „Salariile de bază de încadrare individuale ale poliţiştilor aflaţi în funcţii (în plată) la data de 31.12.2009 se stabilesc prin însumarea următoarelor componente:

Salariul funcţiei de bază, format din salariul pentru funcţia îndeplinită, sporul pentru misiune permanentă, şi, după caz, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, sporul de fidelitate şi salariul de merit în cuantumurile stabilite la data de 31.12.2009.

Prin adresa nr. S/36308 din 08.02.2011, în vederea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 285/2010, la nivel MAI s-a stabilit la cap. II pct. 5 faptul că “sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile şi alte drepturi de soldă prevăzute de Legea nr. 284/2010 se pot acorda în măsura în care nu au fost incluse în suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, astfel cum aceasta a fost inclusă în solda de funcţie, cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice".

În aceste condiţii, pentru beneficiarii salariului de merit avut în plată la data de 31.12.2009, cuantumul acestui salariul (20%) s-a regăsit şi se regăseşte şi la momentul actual în cuantumul salariului de bază, creându-se, în mod evident, o diferenţa considerabilă şi neechivocă pentru ofiţerii (agenţi) de poliţie care încadrează sau au încadrat aceeaşi funcţie şi au desfăşurat aceleaşi activităţi conform fişelor de post.

A invocat Decizia nr. 32/19.10.2015 a Î.C.C.J.

Nu a fost vreodată beneficiarul vreunei sume compensatorii tranzitorii (salariu de merit) inclusă în salariul funcţiei de bază.

Pentru remedierea situaţiei, s-a adresat, prin intermediul Sindicatului Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul I.P.J. B., conducerii cu plângerea prealabilă înregistrată cu nr. 182/12.06.2016, însă prin răspunsul primit cu nr. 212/21.07.2016, cu trimitere la prev. art. 31, alin. (6) din acelaşi act normativ, se statuează că „începând cu luna august 2017 (...) se include diferenţa de 50% din cuantumul sumei compensatorii corespunzătoare soldei de merit/ salariului de merit în plată la nivelul anului 2009".

Prevederile invocate în susţinerea respingerii plângerii prealabile nu înlătură aplicabilitatea art. 31 alin. 5 din O.U.G. nr. 57/2015, ci vin în completarea acestora, urmând ca includerea sumelor compensatorii în soldele de funcţie/salariile de funcţie să se facă în cuantum de 50% începând cu luna august 2016, diferenţa de 50% urmând a fi inclusă începând cu luna august 2017.

Prin precizările depuse la dosar la data de 03.05.2017 a solicitat obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti cuvenite şi neacordate pentru perioada 01.01.2015 - 01.07.2016, nu pentru perioada 01.01.2015 - 01.01.2016 cum în mod eronat reţine instanţa de fond în ultimul paragraf al paginii 14 din cuprinsul sentinţei atacate.

Nu a beneficiat de salariu de merit în anul 2009, iar pretenţiile deduse judecăţii se întemeiază pe prevederile art. 5 alin. 1 şi l1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 1 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 57/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014.

Apreciază că instanţa de fond în mod eronat a admis excepţiile lipsei calităţii procesual pasive invocate de MAI. şi I.P.J. B.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de Ministerul Afacerilor Interne, în rejudecare, solicită respingerea acesteia, dat fiind faptul că acesta este ordonatorul principal de credite, fiind ministerul în interiorul căruia instituţia publică este organizată şi funcţionează.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de I.P.J. B., solicită, în rejudecare, respingerea acesteia, dat fiind că şi-a desfăşurat efectiv activitatea în cadrul instituţiei, ba mai mult, a fost remunerat prin intermediul Serviciului Financiar din cadrul acestui pârât.

Pârâţii-intimaţi au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 C.pr.civ., stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

Referitor la greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, Curtea reţine că reclamantul-apelant a avut raporturi de serviciu în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate din subordinea BCCO C., unitate aflată în subordinea D.C.C.O. din cadrul I.G.P.R. Acesta a chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Interne pentru a fi obligat la plata drepturilor solicitate, în considerarea calităţii acestuia de ordonator de credite.

Or, decizia nr. 13/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a vizat calitatea procesuală pasivă a M.A.I. în litigii precum cel dedus prezentei judecăţi. În consecinţă, faţă de caracterul obligatoriu al acestei decizii, prevăzut de art. 517 alin. 4 C.pr.civ., în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.A.I. a fost admisă de prima instanţă.

În ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtului I.P.J., faţă de împrejurarea că structura în cadrul căreia reclamantul-apelant şi-a desfăşurat activitate era în subordinea directă a I.G.P.R., Curtea reţine că art. 36 C.pr.civ. a fost corect aplicat de prima instanţă, I.P.J. neavând calitatea de angajator al reclamantului.

Referitor la motivele de apel formulate pe fondul cauzei, se reţine în primul rând că prezenta acţiune vizează perioada 1.01.2015-1.07.2016, menţionarea într-un paragraf din considerentele sentinţei a datei 1.01.2016 reprezentând o eroare materială ce poate fi îndreptată conform art. 442 C.pr.civ.

Cu privire la perioada 1.01.2015-8.04.2015, Curtea reţine caracterul nefondat al motivelor de apel, atât timp cât Legea nr. 71/2015 a intrat în vigoare la data de 9.04.2015, astfel încât abia de la acest moment se pune problema egalizării salariilor pentru persoanele care îndeplinesc aceleaşi condiţii de studii, vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

De altfel, nici apelantul nu arată în mod expres motivele pentru care solicită acordarea drepturilor deduse judecăţii şi pentru acest interval de timp, cu aplicarea retroactivă a Legii nr. 71/2015.

Întrucât în perioada 1.01.2015-8.04.2015 acest act normativ nu era în vigoare, Curtea constată că soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii pentru acest interval de timp este legală şi temeinică.

Pentru perioada 9.04.2015-30.06.2016, Curtea reţine că la data de 9.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a introdus alin. 51 la art. 1 al ordonanţei, care prevede următoarele: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Referitor la sfera persoanelor cărora li se aplică dispoziţiile art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, Curtea reţine că problema de drept a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 23/26.09.2016, dată în interpretarea şi aplicarea acestei dispoziţii legale, în sensul că „sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.

Art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 284/2010 enumeră următoarele autorităţi şi instituţii publice: „Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale”.

Din coroborarea dispoziţiilor legale enunţate anterior, Curtea reţine că pârâtul-intimat I.G.P.R. este o instituţie publică cuprinsă în enumerarea din art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 284/2010, aşadar personalului din cadrul său (cum este şi situaţia reclamantului-apelant) îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014.

Iar faţă de împrejurarea că decizia nr. 23/26.09.2016 a Î.C.C.J. este obligatorie pentru instanţe de la data publicării ei în Monitorul Oficial (care a avut loc la 9.11.2016), conform art. 521 alin. 3 C.pr.civ., Curtea constată că apărările în sens contrar din întâmpinarea depusă de I.G.P.R. sunt neîntemeiate.

În ce priveşte situaţia de fapt, Curtea reţine că pârâtul-intimat I.G.P.R. nu a contestat diferenţa de salarizare invocată prin acţiune.

Iar în condiţiile în care prin Expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 20/2016 (disponibil pe www.cdep.ro) s-a recunoscut (pct. 2.I.e) că există diferenţe de salarizare provenite din neacordarea soldei de merit, ca urmare a aplicării Legii-cadru nr. 330/2009 şi a O.U.G. nr. 1/2010, pentru familia ocupaţională Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (ce urmează a fi corijate ca urmare a acestui act normativ), concluzia primei instanţe în sensul că „nu rezultă că reclamantul a desfăşurat activitate în aceleaşi condiţii cu o altă persoană a unităţii pârâte care să fi beneficiat de un salariu la un nivel diferit şi în aceleaşi condiţii” este eronată. Această diferenţă a fost recunoscută expres de legiuitor şi nici nu a fost contestată de pârâtul-intimat care are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind justificată doar de împrejurarea că reclamantul-apelant nu a beneficiat de salariu de merit la nivelul anului 2009.

Curtea constată însă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază (şi al sporurilor) mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele salariale rezultate, în anumite cazuri, în urma aplicării Legii-cadru nr. 284/2010 şi a legilor anuale de salarizare. De altfel, prin raportul comun din data de 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă şi protecţie social şi Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului asupra proiectului de Lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, s-a prevăzut că amendamentul, devenit alin. 51 al art. 1, a fost propus pentru eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceeaşi funcţie, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime.

Prin urmare, în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim.

Iar faţă de această voinţă clară şi expresă a legiuitorului de a elimina încă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 diferenţele salariale existente între persoane care ocupă aceeaşi funcţie, în aceleaşi condiţii de vechime şi studii, Curtea constată că pentru perioada 9.04.2015-31.12.2015 acţiunea este întemeiată, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014.

Reclamantul-apelant fiind îndreptăţit la acordarea sumelor ce fac obiectul acţiunii pentru perioada 9.04.2015-31.12.2015, Curtea constată că pentru anul 2016 (respectiv până la data de 30.06.2016, astfel cum s-a solicitat) sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 57/2015 care reglementează menţinerea salariului la acelaşi nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2016. În consecinţă, Curtea constată că acţiunea este întemeiată şi pentru perioada 1.01.2016-30.06.2016, în condiţiile în care salariul de merit ce fusese acordat în baza O.G. nr. 38/2003 a fost inclus în salariul de bază începând cu anul 2010, fiind păstrat şi ulterior, conform legilor de salarizare anuale.

În cauză nu este vorba de o aplicare retroactivă a O.U.G. nr. 20/2016, astfel cum s-a reţinut prin considerentele sentinţei apelate, ci de o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, aplicabil şi reclamantului-apelant, după cum s-a arătat anterior. De altfel, O.U.G. nr. 20/2016 nici nu a fost invocată de reclamant drept temei de drept al acţiunii.

Iar instanţa de apel a făcut referire la acest act normativ (O.U.G. nr. 20/2016) pentru a evidenţia faptul că diferenţa de salarizare invocată de reclamantul-apelant a existat şi a fost recunoscută de legiuitor.

Art. 4 alin. 2 din O.U.G. nr. 57/2015 nu a fost invocat ca temei al acţiunii, această dispoziţie având de altfel o altă sferă de aplicare, după cum s-a invocat prin întâmpinarea depusă de pârâtul-intimat I.G.P.R.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, în baza art. 480 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa apelată, în sensul că va admite în parte acţiunea precizată şi va obliga pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române să plătească reclamantului pentru perioada 9.04.2015-30.06.2016 suma reprezentând diferenţa dintre salariul de funcţie cuvenit, calculat prin includerea sumei compensatorii corespunzătoare salariului de merit în plată la nivelul anului 2009, conform art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, şi salariul de funcţie efectiv achitat, actualizată cu indicii de inflaţie de la data scadenţei fiecărui salariu până la plata efectivă a diferenţelor salariale.

Va păstra celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

În ceea ce priveşte capătul accesoriu al cererii, soluţia de admitere se impune în vederea asigurării reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamantul-apelant prin plata, pentru perioada 9.04.2015-30.06.2016, a unor drepturi salariale într-un cuantum inferior celui cuvenit. În consecinţă, în baza art. 1531 C.civ., reclamantul-apelant are dreptul şi daune-interese constând în actualizarea cu indicii de inflaţie, aceasta reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii.

Domenii speta

Spete similare