Persoană lipsită de capacitate defolosinţă. Pronunţarea sentinţei. Consecinţe

Potrivit fişei de evidenţă emise de către Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date intimata H.A. a decedat la data de 02.06.2015 (nr. act de deces 24/2015), în timpul procesului, iar prima instanţă a pronunţat sentinţa recurată la da¬ta de 16.11.2017, în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă.

În ceea ce priveşte stabilirea naturii sancţiunii care intervine în cazul decesului uneia din¬tre părţi în timpul soluţionării cauzei, în speţă aflându-ne în recurs împotriva soluţiei dată în calea de atac de retractare a revizuirii, hotărârea fiind pronunţată în contradictoriu cu o per¬soa¬nă de¬cedată, deci lipsită de ca¬pacitate procesuală de folosinţă la data pronunţării acesteia: art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 respectiv art. 35 Cod civil şi art. 41 Cod procedură ci¬vi¬lă 1865, sunt de reţinut ur¬mă¬toa¬re¬le:

Dispoziţiile art. 243 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 nu sunt aplicabile, decesul păr¬ţii intervenind înainte de închiderea dezbaterilor.

Faptul că, în cazul încălcării normelor privind capacitatea de folosinţă intervine sanc¬ţi¬unea nulităţii absolute este stabilit unanim în practica şi doctrina judiciară, fiind vorba des¬pre încălcarea unor norme juridice de ordine publică, iar nu de ordine privată, aceasta din per¬s¬pec¬tiva clasificării nulităţilor în nulităţi absolute şi relative. Noul Cod de procedură civilă tran¬şează expres problema, la art. 56 alin. 3 stipulându-se că actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.

Nulităţile au fot însă clasificate în funcţie şi de alte criterii, clasificarea relevantă în ca¬uză fiind aceea raportată la prevederea expresă a sancţiunii nulităţii, deosebindu-se nu¬li¬tă¬ţi¬le exprese, adică acelea anume prevăzute de lege, de cele virtuale, implicite, adică acele nu¬li¬tăţi care rezultă din împrejurarea că, deşi nu există un text expres de lege care să prevadă sanc¬ţiunea nulităţii, totuşi, la efectuarea actului de procedură a fost nesocotită o dispoziţie le¬ga¬lă care stabileşte o condiţie pentru încheierea valabilă a actului de procedură respectiv.

Prin sentinţa civilă nr. 2970 din 16.11.2017, pronunţată de Judecătoria Sighetu Mar¬ma¬ţiei în dosarul nr. 2785/307/2017 s-a luat act de renunţarea la judecarea cererii de revizuire for¬mulată de revizuenţii M G şi M M.

S-a respins cererea formulată de revizuenţii M G, M M şi PP având ca obiect revizuirea sentinţei civile nr. 2365/2013 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei,  ca inadmisibilă şi neîntemeiată.

Au fost obligaţi revizuenţii să plătească intimaţilor H G şi H I, su¬ma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, prin  cererea în¬re¬gis¬tra¬tă sub dosar nr. 2785/307/2017 la data de 22.09.2017, revizuenţii M G, M M şi PP au solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 2365/2013 a Judecătoriei Sighetu Mar¬maţiei.

În susţinerea cererii de revizuire nu se arată niciun motiv dintre cele reglementate de dis-poziţiile art. 322 Cod procedură civilă.

Se susţine că în pofida neîncheierii unui contract notarial autentic, reclamanţilor din sen¬tinţa precizată li s-a recunoscut un drept de proprietate împotriva revizuenţilor.

S-au ataşat cererii, în copie, hotărâri judecătoreşti, procură specială pentru repre¬zen¬ta¬re dată de revizuenta P P revizuentului M G; a fost ataşat dosarul de fond nr. 1103/307/2008.

Instanţa a citat părţile punând în vedere revizuenţilor să arate motivul sau motivele de revizuire pe care înţeleg să-şi întemeieze cererea.

Prin înscrisul depus la dosar la fila 41, revizuenţii au reiterat conţinutul iniţial al ce¬re¬rii înregistrate la instanţă la data de 22.09.2017.

Prin întâmpinarea formulată intimaţii H G şi H I, au invocat ex¬cep¬ţia de netimbrare a cererii de revizuire, susţinând inadmisibilitatea şi netemeinicia cererii de revizuire în lipsa invocării vreunui motiv de revizuire.

Instanţa a pus în vedere revizuenţilor, din nou, a preciza cererea de revizuire în sen¬sul arătării motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, urmând să timbreze cererea. La data de 10.11.2017, revizuenţii M G şi M M au depus la dosar un înscris în care arată că renunţă la judecarea cererii de revizuire.

Analizând actele şi lucrările din dosare, instanţa a reţinut că revizuirea este o cale ex¬tra-ordinară de atac de retractare, prin care se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri jude¬că¬to¬reşti şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Caracterul extraordinar al căii de atac, precum şi consecinţele pe care retractarea ho¬t㬬rârii le-ar putea avea pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă, cu necesitate, ca aceasta să se refere la hotărâri susceptibile de a fi retractate prin revizuire, pre¬¬cum şi să îşi găsească incidenţa doar anumite motive care au făcut ca o hotărâre jude¬că¬to¬rea¬¬scă să fie viciată chiar în substanţa sa, în lipsa îndeplinirii acestor condiţii, cererea ne¬pu¬tând fi admisă.

Reprezentantul intimaţilor, raportat la conţinutul cererii de revizuire a invocat ex¬cep¬ţia inadmisibilităţii cererii de revizuire sub aspectul că în conţinutul acesteia nu pot fi cuprinse  nici¬unul dintre motivele arătate la art. 322 şi urm. din vechiul Cod de procedură civilă.

Verificând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma actelor şi lucrărilor dosa¬re¬lor ataşate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa a constatat că excepţia invocată de intimaţi a fost întemeiată şi a fost admisă ca atare, cu consecinţa respingerii cererii de re¬vi¬zu¬¬ire ca inadmisibilă şi neîntemeiată.

Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, revizuirea este admisibilă numai în ca¬¬zurile limitativ prevăzute de lege, astfel că cererea prin care se solicită revizuirea fără să se in¬dice niciunul dintre cele 8 cazuri pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri de¬fi¬ni¬ti¬ve, nu este admisibilă.

Spre deosebire de calea de atac a recursului, care are în vedere în primul rând erorile de drept, revizuirea vizează îndreptarea erorilor de fapt. Ori, în speţă nu au fost identificate şi nici probate elemente susceptibile a fi încadrate în cazurile de re¬vizuire prevăzute de art. 322 din vechiul Cod de procedură civilă.

Cheltuielile de judecată solicitate de către intimaţi şi dovedite cu actele depuse la do¬sar, au fost acordate.

Pe cale de consecinţă, raportat la limitele în care se poartă dezbaterile la judecarea ce¬rerii de revizuire conform dispoziţiilor art. 326 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă, s-a respins cererea de revizuire.

Împotriva sentinţei civile nr. 2970/16.11.2017, pronunţată de către Judecătoria Si¬ghe¬tu Marmaţiei în dosarul nr. 2785/307/2017, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură ci¬vilă 1865 a formulat recurs recurenta PP care a solicitat anularea sentinţei civile nr. 2970/16.11.2017, admiterea cererii de revizuire şi anularea în tot a hotărârii instanţei.

În susţinerea recursului învederează tribunalului că a solicitat avocat din oficiu şi nu i-a fost acordat, solicită a i se da posibilitatea de a depune cerere de acordare avocat din oficiu şi aprobarea de scutire pentru taxa judiciară de timbru, nu are venituri, nu are cu ce plăti taxa de timbru şi solicită ajutor public judiciar, fiind în imposibilitate de a o depune cu cererea de re¬vizuire.

Prin întâmpinarea formulată intimaţii H G şi H I au invocat nu¬li¬tatea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, coroborat cu dispoziţiile art. 105 alin. 2 şi art. 108 Cod procedură civilă 1865.

Intimaţii învederează că, în conformitate cu dispoziţiilor art. 306 Cod procedură ci¬vi¬lă 1865 recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Faţă de hotărârea instanţei de fond, sentinţa civilă nr. 2970 din 16.11.2017, recursul de¬clarat numai de PP nu conţine vreun motiv de nelegalitate a sentinţei, însăşi re¬cu¬ren¬ta arătând că va depune motivele revizuirii (recursului) când va primi citaţie.

Nici la fond revizuenţii nu au arătat motivele de revizuire care se circumscriu dis¬po¬zi¬ţiilor art. 322 alin. 1, pct. 1-10 Cod procedură civilă 1865, motiv pentru care cererea de re¬vi¬zu¬ire a fost respinsă ca inadmisibilă.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 11.04.2018 a fost admisă cererea for¬mulată de recurenta P P, având ca obiect acordarea ajutorului public judiciar în for¬ma asistenţei juridice prin avocat, în dosarul nr. 2785/307/2017.

La termenul de judecată din 26.04.2018, tribunalul a pus în discuţie în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 motivul de recurs de ordine publică, respectiv excepţia lipsei ca¬pa¬ci¬tă¬ţii de folosinţă a intiM H A, decedată la data de 02.06.2015.

Analizând sentinţa civilă nr. 2970/16.11.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei prin prisma motivului de recurs de ordine publică raportat la dispoziţiile art. 306 alin. 2 Cod pro¬cedură civilă, art. 295 alin. 1 teza finală, art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 co¬ro¬bo¬rat cu art. 316, 298 Cod procedură civilă 1865 tribunalul constată următoarele:

Potrivit fişei de evidenţă emise de către Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date intimata H A a decedat la data de 02.06.2015 (nr. act de deces 24/2015), în timpul procesului, iar prima instanţă a pronunţat sentinţa recurată la da¬ta de 16.11.2017, în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă.

În ceea ce priveşte stabilirea naturii sancţiunii care intervine în cazul decesului uneia din¬tre părţi în timpul soluţionării cauzei, în speţă aflându-ne în recurs împotriva soluţiei dată în calea de atac de retractare a revizuirii, hotărârea fiind pronunţată în contradictoriu cu o per¬soa¬nă de¬cedată, deci lipsită de ca¬pacitate procesuală de folosinţă la data pronunţării acesteia: art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 respectiv art. 35 Cod civil şi art. 41 Cod procedură ci¬vi¬lă 1865, sunt de reţinut ur¬mă¬toa¬re¬le:

Dispoziţiile art. 243 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 nu sunt aplicabile, decesul păr¬ţii intervenind înainte de închiderea dezbaterilor.

Faptul că, în cazul încălcării normelor privind capacitatea de folosinţă intervine sanc¬ţi¬unea nulităţii absolute este stabilit unanim în practica şi doctrina judiciară, fiind vorba des¬pre încălcarea unor norme juridice de ordine publică, iar nu de ordine privată, aceasta din per¬s¬pec¬tiva clasificării nulităţilor în nulităţi absolute şi relative. Noul Cod de procedură civilă tran¬şează expres problema, la art. 56 alin. 3 stipulându-se că actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.

Nulităţile au fot însă clasificate în funcţie şi de alte criterii, clasificarea relevantă în ca¬uză fiind aceea raportată la prevederea expresă a sancţiunii nulităţii, deosebindu-se nu¬li¬tă¬ţi¬le exprese, adică acelea anume prevăzute de lege, de cele virtuale, implicite, adică acele nu¬li¬tăţi care rezultă din împrejurarea că, deşi nu există un text expres de lege care să prevadă sanc¬ţiunea nulităţii, totuşi, la efectuarea actului de procedură a fost nesocotită o dispoziţie le¬ga¬lă care stabileşte o condiţie pentru încheierea valabilă a actului de procedură respectiv.

Semnificaţia acestei clasificări se desprinde din art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă 1865, care reglementează problema nulităţii actelor de procedură, vătămarea ca şi condiţie a nu¬lităţii, trebuind dovedită numai în cazul nulităţilor virtuale, în cazul nulităţilor exprese vătă¬ma¬rea fiind prezumată relativ.

În doctrină s-a stabilit că, afara cazului prevăzut de art. 105 alin. 1 Cod procedură ci¬vi¬lă 1865, există şi alte cazuri de nulitate, necondiţionată de existenţa unei vătămări, respectiv cele care privesc condiţiile externe ale actului de procedură, precum competenţa instanţei, al¬că¬tuirea instanţei, respectarea termenelor procedurale în care trebuie îndeplinite actele de pro¬ce¬dură, plata taxelor de timbru, îndeplinirea condiţiilor de exerciţiu ale acţiunii civile. Ca¬rac¬te¬ristica acestor nulităţi necondiţionate nu constă în absenţa vreunei vătămări şi în aceea că v㬬tă¬marea nu interesează, nulitatea intervenind indiferent de vătămare.

Lipsa calităţii procesuale, de folosinţă sau de exerciţiu, atrage nulitatea actului de pro¬cedură, nulitatea nefiind condiţionată de existenţa unei vătămări deoarece capacitatea pro¬ce¬suală este o condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune, deci o condiţie extrinsecă actului de pro¬cedură.

În noul Cod de procedură civilă, la art. 176 se prevede expres că nulitatea nu este con-diţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare prin¬tre altele şi la capacitatea procesuală, în afara cazurilor legale referitoare printre altele şi la ca¬pa¬citatea procesuală, în afara cazurilor expres prevăzute de text, fiind menţionată şi situaţia în¬călcării dispoziţiilor legale referitoare la alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, da¬că legea nu dispune altfel. A fost astfel inserată în cod opinia doctrinară unanimă referitoare la această chestiune

Domenii speta

Spete similare