Litigii cu profesionişti – radiere. Cerere de intervenție. Aspectul dreptului de proprietate al unor terţi de litigiu asupra unor eventuale bunuri din patrimoniul societăţii formulata de tert .

Domeniu-Societăţi comerciale -Litigii cu profesionişti – radiere. Cerere de intervenție. Aspectul dreptului de proprietate al unor terţi de litigiu asupra unor eventuale bunuri din patrimoniul societăţii formulata de tert .

Potrivit art. 61 alin2. Noul  C.pr.civ., intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

Astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă, o asemenea strânsă legătură  nu există între dreptul ce face obiectul judecăţii, respectiv radierea societăţii, şi transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul societăţii radiate către foştii asociaţi.

Art. 61 alin. 2 are în vedere strânsa legătură între chestiunile litigioase deduse judecăţii, scopul său fiind judecarea pricinilor împreună, pentru evitarea soluţiilor contradictorii. În speţă, însă, obiectul litigiului principal dintre reclamantul ONRC şi pârâta societate comercială este chestiunea radierii societăţii din registrul comerţului, chestiune cu care aspectul dreptului de proprietate al unor terţi de litigiu asupra unor eventuale bunuri din patrimoniul societăţii nu prezintă o legătură suficientă de natură a justifica judecarea împreună a celor două cereri.

Art. 61  Noul Cod procedură civilă

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 938 A din 09.05.2018)

Prin încheierea din 01.02.2018, Tribunalul Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii P.E. şi D.G.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 61 alin. 2 C.pr. civ., respectiv dreptul pretins de reclamantă, radierea societăţii S SRL, nu este pretins şi de către intervenienţi, iar dreptul de proprietate asupra bunurilor rămase în patrimoniul societăţii nu este strâns legat de radierea societăţii, aceasta cerere putând fi judecată şi separat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intervenienţii.

În motivare, au fost invocate prevederile art. 237 alin. 102 din L 31/1990, potrivit cu care bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului revin acţionarilor. Consideră apelanţii că din simpla lecturare a dispoziţiei legale rezultă legătura de cauză şi efect dintre obiectul cererii de chemare în judecată şi cererea de intervenţie, că cererea de chemare în judecată este o condiţie pentru cererea de intervenţie, iar a afirma lipsa unei legături echivalează cu o ignorare a dispoziţiei legale menţionate. Deşi cererea putea fi formulată pe cale separată, ea este admisibilă, având în vedere strânsa legătură dintre radierea societăţii din evidenţele registrului comerţului şi efectele acesteia asupra bunurilor aflate în patrimoniul societăţii.

Au mai arătat apelanţii că judecarea împreună a cererilor se impune din considerente practice. Au invocat practică judiciară a Curţii de Apel Cluj.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 61 alin2. C.pr.civ., intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

Astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă, o asemenea strânsă legătură  nu există între dreptul ce face obiectul judecăţii, respectiv radierea societăţii, şi transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul societăţii radiate către foştii asociaţi.

Art. 61 alin. 2 are în vedere strânsa legătură între chestiunile litigioase deduse judecăţii, scopul său fiind judecarea pricinilor împreună, pentru evitarea soluţiilor contradictorii. În speţă, însă, obiectul litigiului principal dintre reclamantul ONRC şi pârâta societate comercială este chestiunea radierii societăţii din registrul comerţului, chestiune cu care aspectul dreptului de proprietate al unor terţi de litigiu asupra unor eventuale bunuri din patrimoniul societăţii nu prezintă o legătură suficientă de natură a justifica judecarea împreună a celor două cereri.

Contrar celor susţinute de apelanţi, art. 237 alin. 10/2 din L 31/1990 nu  presupune, în mod necesar, formularea în faţa instanţei a unei cereri privind constatarea transmiterii dreptului de proprietate în patrimoniul foştilor administratori și asociaţi. Necesitatea acestor persoane de a-şi stabili în justiţie drepturile asupra unor eventuale bunuri ale societăţii cu privire la care se solicită radierea nu rezultă, în mod primordial, din norma citată, ci din potenţiale atitudini ale unor terţi de contestare a acestor drepturi, doar într-o asemenea situaţie fiind vorba despre un conflict ce ar impune intervenţia unei instanţe de judecată.

În ceea ce priveşte practica judiciară invocată, Curtea reţine că aceasta nu constituie izvor de drept.

Prin urmare, Curtea a constatat că tribunalul a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, şi cu observarea prevederilor art.480 alin.1 C.pr.civ., a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare