Concediere din motive neimputabile

Reorganizarea unei societăţi comerciale care are în calitate de administrator o altă societate comercială nu se poate decide  prin învederarea unor motive generale trecute direct în decizia de concediere ci trebuie să fie curprinse într-un act distinct ce emană de la societatea ce are rolul de imputernicit şi în care se dezvoltă motivat temeiurile reorganizării, aprobându-se noua organigramă, in decizia de concediere urmând a se face trimitere la această primă decizie de reorganizare, cu dată evident anterioară deciziei de concediere, neputându-se accepta confuziunea celor două acte.

Or, în prezenta cauză nu s-a depus nici un act care să emane de la societatea împuternicită şi nici organigrama anterioară şi ulterioară, simplele situaţii ale angajaţilor neputând avea rolul unei organigrame ce se impune a fi aprobată în condiţiile legii.

Astfel cu excepţia unor “informaţii justificative” cuprinse exclusiv în cuprinsul deciziei de concediere intimata nu a făcut dovada nici măcar a aparenţie unei reorganizări prin acte emise în condiţiile legii de reprezentant şi nici a aprobării unei noi organigrame prin care postul de conducere al contestatoarei să fie eliminat.

De altfel este greu de închipuit că în situaţia în care mandatul societăţii care asigură reprezentarea prin administrator a expirat în 2009, părţile contestându-şi constant reprezentarea în diverse litigii, nu exista interes pentru a asigura un post de director executiv cu contract de muncă care să asigure o mai mare siguranţă şi previzibilitate în raporturile cu terţii, asupra reprezentativităţii.

În consecinţă instanţa a reţinut lipsa de la dosar a oricăror acte care să dovedească că în cauză reducerea postului contestatoarei are la baza o reorganizare reală şi necesară a societăţii. În consecinţă din coroborarea probelor cu înscrisuri a rezultat că nu au existat motive temeinic justificate care să impună reducerea postului de director general al contestatoarei şi nici o reorganizare efectivă fundamentată pe motive serioase nu a avut loc, în privinţa postului acesteia, cu atât mai mult cu cât nu s-a depus nici un înscris verificabil în acest sens.

Desigur aprecierea de oportunitate a reorganizării aparţine intimatei şi trebuie respectată însă se impune justificarea unei cauze reale şi serioase care să ducă la schimbarea de structură a personalului şi mai ales la reducerea acestuia.

Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în decizia nr.420 din 15 octombrie 2015 analizând constituţionalitatea art.65 alin 2 din Codul Muncii legea impune în cazul acestei dispoziţii nu doar cerinţa desfiinţării locului de muncă care să fie efectivă  ci şi pe aceea de a fi justificată de o cauză reală şi serioasă.

În consecinţă instanţa a reţinut că nu s-a dovedit existenţa unei reorganizări efective a activităţii în condiţiile art.65 Codul Muncii o efectivitate a desfiinţării a postului contestatoarei pentru o cauză reală şi serioasă,  decizia de concediere fiind astfel lipsită de fundament  legal

Domenii speta

Spete similare