Contestatie la executare

La data de 29.03.2018 contestatorul CI a formulat în contradictoriu cu intimata PR. contestaţie împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr.82/2018 al Biroul Executorului Judecătoresc ..., efectuata in baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit de consum nr.305015607235001/23.08.2007 încheiat cu BC, prin care a solicitat anularea executării silite, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, admiterea contestaţiei la titlu, întrucât titlul executoriu este prescris, nu i-a fost comunicată cesiunea de creanţă şi conţine clauze abuzive; cu cheltuieli de judecată.

In motivarea contestaţiei se arată de contestator că intimatul îi solicita sa achite suma de 9.424.17 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit numărul 305015607235001/23.08.2017 încheiat cu BC, Agenţia Sinaia.

Menţionează debitorul că respectivul contract este încheiat in anul 2007, pe o perioada de 96 luni, iar ultima rată a fost achitată în anul 2012, astfel încât sunt incidente prevederile art.2517 Cod Civil, si anume: "termenul de prescripţie este de 3 ani, daca legea nu prevede alt termen" si se constata ca solicitarea intimatului este in afara termenului de 3 ani prevăzut de lege. Consideră ca solicitarea de executare silită este prescrisa.

Consideră debitorul contestator şi că PR nu are calitate procesuala. întrucât nu are cu aceasta societate niciun fel de relaţie contractuala, iar cesiunea de creanţă nu i-a fost comunicată, astfel încât se încalcă prevederile art. 1578 din Codul proc. civilă, care prevede la punctul 5 "comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului"

Se mai susţine de către debitor că acest contract de credit contravine dispoziţiilor imperative ale Legii 193/2000 privind clauzele abuzive dintre contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Potrivit an.4 alin. 1 din această lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, iar potrivit ari.2 din acelaşi articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită, fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate.

Este evident că această clauză penală nu a fost negociată cu pârâtul, ci a fost semnată de acesta la momentul încheierii contractului, contractul fiind de adeziune.

Din studiul contractului de credit, rezultă la punctul IV existenţa unor clauze abuzive reprezentate şi de plata unor comisioane de acordare credit (2.5%) sau comision de administrare lunară ( 0.3%).

Consideră contestatorul că nerespectarea dispoziţiilor imperative de ordine publică ale art.4 din legea 193/2000 atrage nulitatea absolută a clauzei abuzive in discuţie, sancţiune ce rezultă din textul de lege, dar şi din raţiunea şi scopul acesteia, fiind o transpunere în dreptul intern a Directivei nr.93/1 3/CEE şi în condiţiile în care România şi-a asumat obligaţia aplicării efective a legislaţiei comunitare, aplicarea normelor legale în materie trebuie să asigure o protecţie efectivă a consumatorilor împotriva stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate cu profesioniştii.

In drept, art.711-719, 1578 Cod proc.civila, Legea 193/2000, OUG 50/2010 modificata prin OUG 52/2016.

Intimata PR. a formulat întâmpinare împotriva contestaţiei la executare, prin care a solicitat respingerea ca nelegala si neîntemeiata a contestaţiei la executare formulate.

În motivarea întâmpinării se arată că la data de 23.08.2007 a fost încheiat contractul de credit 305CIS6072350001 intre BC, in calitate de banca si contestatorul din prezenta cauză, in calitate de împrumutat.

Având in vedere nerespectarea obligaţiilor de plata, instituţia financiară a declarat creditul scadent anticipat şi ulterior a cesionat creanţa intimatei, cesiune înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, potrivit dispoziţiilor legale.

Se invocă de intimată excepţia netimbrarii acţiunii şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, arătând că nu a fost respectat termenul de 15 zile prev. de art. 715 alin. 1 CPC, care diferă, după cum obiectul acesteia este reprezentat de un act de executare, ipoteza in care termenul curge de la data la care contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care-l contesta, respectiv după cum este vorba de contestarea executării însăşi, ipoteza in care termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare in cazul in care acesta nu a primit încheierea de încuviinţare a executării si nici somaţia sau executarea se face fara somaţie.

Se mai invocă de intimată excepţia inadmisibilităţii cererii privind capătul de cerere referitor la prescripţia extinctiva, arătând că orice contestaţie la executare reprezintă mijlocul procedural specific prin intermediul căruia oricare dintre parti sau terţele persoane interesate pot obţine desfiinţarea masurilor ilegale de executare silita. Aceasta reprezintă un mijloc procedural special, prin care se poate obţine anularea sau îndepărtarea actelor de executare îndeplinite fara respectarea dispoziţiilor legale.

Prescripţia poate fi opusa pe cale de excepţie, de apărare, formulata de cel in folosul căruia curge prescripţia, iar excepţia de prescripţie constituie o excepţie de drept material substanţial, iar nu de drept procesual, deoarece are ca obiect un drept subiectiv civil (dreptul material la acţiune) si nu un drept procedural născut in timpul procesului.

Se mai arată că în ceea ce priveşte invocarea prescripţiei prin intermediul unei contestaţii la executare trebuie sa avem in vedere art. 2513 NCC care prevede: "prescripţia poate fi opusa numai in prima instanţa, prin întâmpinare sau, in lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecata la care partite sunt legal citate."

Aşadar prescripţia extinctiva nu poate fi invocată prin intermediul unei contestaţii la executare, deoarece natura juridica a unei contestaţii este aceea a unei veritabile cereri de chemare in judecata si contravine aplicării art. 2513 NCC, prin care se statuează ca prescripţia poate fi opusa numai prin întâmpinare. Chiar si interpretarea literara a textului limitează invocarea prescripţiei prin întâmpinare prin introducerea cuvântului numai.

Susţine intimata şi excepţia inadmisibilităţii cererii, potrivit art. 7 din Legea nr.193/2000, precum  si excepţia prescripţiei dreptului de a cere anularea sau modificarea unor clauze considerate abuzive.

PE FONDUL CAUZEI, considera intimata ca debitorul contestator doreşte sa se sustragă de la plata datoriei izvorâte din contractul de credit încheiat cu Banca, întrucât înainte de demararea procedurii executării silite, creditorul a încercat in nenumărate rânduri recuperarea creanţei pe cale amiabila, prin intermediul si contactării telefonice a debitorului.

Se mai susţine de intimată şi faptul că toate actele de executare silită au fost întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă, motiv pentru care nu se impune anularea acestora.

Afirmă intimata faptul că deţine calitate procesuală, în condiţiile în care Banca i-a cesionat toate drepturile şi obligaţiile izvorâte din contractul de credit, considerând că atât cesionarul, cât şi cedentul nu au încălcat nicio clauză contractuală, cesiune prin care nu i-au fost încălcate drepturile clientului.

Se mai menţionează că cesiunea de creanţe reprezintă un act juridic civil, cu titlu oneros/gratuit, prin care o persoană, numită cedent, transmite o creanţă unei alte persoane, numită cesionar, acesta dobândind dreptul de a încasa creanţa de la debitor, denumit debitor cedat, fără a fi necesar consimţământul acestuia din urmă, sens în care invocă Decizia nr. 2852/10.10.2006 a ÎCCJ, precum şi Decizia nr. 12/17.12.2012 a ÎCCJ.

Potrivit art. 709 NCPC, cursul prescripţiei se întrerupe: "alin. 1 pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute in titlul executoriu ori a recunoaşterii, in orice alt mod, a datoriei" alin. 2."pe data depunerii cererii de executare, însoţita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent".

Privind invocarea de către contestator a prescripţiei dreptului de a cere executarea silita, arată ca debitorul a fost pus in întârziere prin nenumăratele notificări transmise acestuia începând cu data cesiunii si pana la data cererii de executare.

Considera astfel ca se aplica prevederile art. 2537 alin. 4 NCC „Prescripţia se întrerupe prin orice act prin care cel in folosul căruia curge prescripţia este pus in întârziere." si art. 2540 NCC "Prescripţia este întrerupta prin punerea in întârziere a celui in folosul căruia curge prescripţia numai daca aceasta este urmata de chemarea lui in judecata in termen de 6 luni de la data punerii in întârziere." Ulterior a urmat chemarea in judecata a debitorului, in conformitate cu prevederile art. 2540 NCC.

Ţinând cont de aceste aspecte, consideră ca in prezenta speţa nu se poate aplica prescripţia dreptului de a cere executarea silita, întrucât a dovedit ca debitorul a fost pus in întârziere, conform prevederilor Codului Civil.

Se mai susţine de intimată că în cazul creanţei deţinute împotriva contestatorului, ce derivă dintr-un contract de credit cu prestaţii succesive, respectiv ratele împrumutului ce trebuia achitate până la data de 23.08.2015, dreptul la acţiune se stinge printr-o prescripţie deosebită, potrivit art. 2503 alin.2 Cod cvil, art. 12 din Decretul nr. 167/1958.

Consideră intimata că termenul de prescripţie de 3 ani nu s-a împlinit, întrucât, potrivit art. 706 alin.2 Cod proc.civilă, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, iar procedura civilă nu face referire şi la prestaţiile succesive, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile Cod civil, potrivit art. 711 Cod proc.civilă, care arată că dispoziţiile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile noului Cod civil privitoare la prescripţia extinctivă.

Astfel fiind, potrivit art. 2526 Cod civil, fiind vorba despre prestaţii succesive ce alcătuiesc un tot unitar, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă.

Prin întâmpinarea formulată intimata se referă şi la celelalte motive pe care este întemeiată prezenta contestaţie la executare, respectiv la clauzele considerate abuzive ale contractului de credit

Intimata solicită şi respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată (filele 24-53).

La dosarul cauzei au fost înaintate, la solicitarea instanţei, fotocopiile certificate pentru conformitate ale actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 82/2018 al BEJ ... (f. 63-189).

Cu privire la excepţia netimbrarii acţiunii, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, invocate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, instanţa s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 18 mai 2018, motivând respingerea acestor excepţii pentru considerentele expuse în respectiva încheiere, ce nu vor fi reluate în prezenta (f. 196).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

La data 18.01.2018 creditoarea PR. a formulat cerere de executare silită a contractului de credit nr. 305CIS6072350001/23.08.2007 încheiat între debitorul contestator CI şi BC, adresată BEJ ..., înregistrată sub nr. dosar 82/2018 (fila 129).

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită,  se reţine că titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită îl constituie contractul de credit nr. 305CIS6072350001/23.08.2007 încheiat între debitorul contestator CI şi BC, creditoarea PR solicitând prin cererea adresată executorului judecătoresc executarea silită a acestui contract de credit (f. 66-77).

Acest contract de credit a fost cesionat de societatea bancară BC prin contractul de cesiune de creanţe din data de 20 mai 2016 încheiat cu PR., în calitate de cesionar, astfel cum rezultă din contractul depus în copie certificată la dosarul de executare (filele 98-124), notificare comunicată, de asemenea, pe adresa debitorului CI din or. ... (f. 97).

După cum rezultă din relaţiile comunicate de BC, contestatorul nu a mai făcut vreo plată în baza contractului de credit ulterior datei de 23.08.2012, când a achitat voluntar suma de 190 lei, astfel că instanţa se va raporta la această dată ca fiind data efectuării ultimei plăţi (f. 201-202).

Intimata afirmă prin întâmpinarea depusă la dosar că, potrivit disp. art. 2503 alin. 2 Cod civil (art. 12 din Decretul nr. 167/1958), în cazul prestaţiilor succesive, dreptul la acţiune se stinge printr-o prescripţie deosebită, astfel că pentru fiecare rată a împrumutului datorată de debitor curge un termen distinct de prescripţie.

Cu privire la acest aspect, este de menţionat că, orice contract de credit, ca varietate a contractului de împrumut, este prin natura lui un contract cu executare uno ictu, iar faptul ca banca îşi asuma o obligaţie care se executa dintr-o data, iar cealaltă parte îşi asuma o obligaţie de restituire succesiva nu face ca natura contractului sa fie succesiva, deoarece contractul nu poate sa aibă natura dubla, cu executare dintr-o data pentru o parte si cu executare succesiva pentru cealaltă parte.

Restituirea creditului cu dobânda in rate lunare nu este decât o modalitate de executare a obligaţiei, obligaţia de restituire fiind unica, ratele succesive alcătuind prin natura lor un tot unitar.

Pe de altă parte, termenul de prescripţie a executării silite începe să curgă de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită.

Raportat la cauza de faţă, acest drept de a cere executarea silită a fost stabilit chiar prin voinţa părţilor prin clauzele contractuale ale convenţiei de credit, prin art. 5.7 din contract, în care se prevede că „în cazul înregistrării unei sume restante cu o vechime mai mare de 90 de zile, Banca are dreptul să declare creditul exigibil anticipat, să considere creditul integral la restanţă şi să declanşeze procedura de executare silită a împrumutatului, giranţilor şi garanţiilor colaterale fără somaţie sau punere în întârziere, direct de către bancă/de oricare din societăţile subrogate în drepturile de creanţă ale acesteia… (fila 68).

Potrivit art. 6 alin. (4) din Codul civil, prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, iar art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Ca urmare, prescripţia în cauza de faţă este supusă dispoziţiilor actualului Cod civil.

Mai mult, prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat în mod obligatoriu, „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.

Astfel fiind, în cauza de faţă, potrivit art. 706 alin.1 şi 2 Cod proc.civilă, termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, respectiv imediat după ce creditoarea constata nerambursarea în termenul stabilit a sumelor de plată, fără îndeplinirea vreunei formalităţi juridice, şi anume, cel mai târziu din data de 23 noiembrie 2012 (90 de zile de la data încetării plăţilor de către debitorul CI), dată de la care creditoarea BC avea dreptul de a porni executarea silită împotriva debitorului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 5.7 din contractul de credit.

Creditoarea intimată nu a făcut dovada întreruperii cursului prescripţiei prin îndeplinirea de către debitor, înainte de începerea executării silite, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei, iar cesiunea de creanţă nu reprezintă un astfel de act juridic de natură a determina întreruperea cursului prescripţiei extinctive, întrucât el este un act străin de voinţa debitorului, a persoanei împotriva căruia curge prescripţia, reprezentând doar o modalitate de transmitere a obligaţiilor.

Pentru considerentele ce preced, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestator şi, raportat la dispoziţiile art. 720 alin.1 şi art. 704, art. 707 alin.2 Cod proc.civilă, va anula executarea silită însăşi ce formează obiectul dosarului de executare nr. 82/2018 al BEJ ... – ca prescrisă.

Examinarea acestei excepţii a determinat instanţa să nu mai analizeze celelalte aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a executării silite, invocate de contestator, reţinând că, potrivit art. 248 alin.1 Cod proc.civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.

Pe cale de consecinţă, se constată rămase fără obiect excepţia inadmisibilităţii cererii, potrivit art. 7 din Legea nr.193/2000, precum si excepţia prescripţiei dreptului de a cere anularea sau modificarea unor clauze considerate abuzive, invocate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar.

Cu cheltuieli de judecată, acordate în temeiul art. 453 rap. la art. 451 Cod proc.civilă, constând în cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare silită suportate de contestator, în cuantum de 117 lei (fila 195).

Cu privire la taxa judiciară de timbru în cuantum de 616,20 lei (aferentă doar contestaţiei la executare propriu-zise, nu şi celorlalte capete de cerere accesorii), achitată de contestator, aceasta nu a fost inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că debitorul contestator are vocaţie la restituirea acesteia la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin.1 lit. f din OUG nr.80/2013, care dispun că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiţionarului, când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.

Potrivit art. 723 alin.1 Cod proc.civilă, în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau executarea silită însăşi, ce interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.

Dată fiind anularea executării silite înseşi, se va dispune şi întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei PR la restituirea către contestator a sumelor poprite în cadrul dosarului de executare silită nr. 82/2018 al BEJ ...

Totodată, se va lua act de renunţarea contestatorului la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării silite, faţă de disp. art. 406 alin.4 Cod proc.civilă, constatându-se acordul tacit al intimatei cu privire la această renunţare la judecată, ca urmare a faptului că, deşi i s-a comunicat cererea contestatorului de renunţare la judecată, nu şi-a exprimat nicio poziţie procesuală până la termenul de judecată acordat în cauză, conduită interpretată de dispoziţiile legale ca reprezentând un acord tacit la renunţare.

Date fiind cele anterior expuse,

Domenii speta

Spete similare