Competenţa materială. Aplicarea Deciziei (ril) nr. 18/2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

 Legea nr. 71/2011: art. 226 alin. 1.

Textul de lege enumeră doar exemplificativ, nicidecum limitativ, cauzele de competenţa tribunalelor ori secţiilor specializate, ceea ce înseamnă că în competenţa  acestor instanţe ori secţii specializate intră şi alte litigii decât cele enumerate la art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, stabilite potrivit celor anterior menţionate.

Secţia I Civilă - Sentinţa civilă nr.34/13 februarie 2018

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 14.06.2016  sub dosar  nr.(…),  reclamanta  SC M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC  T.D. SRL obligarea pârâtei la plata sumei de 1200 lei reprezentând debit neachitat conform facturii nr.(...). Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

În drept: art.1025 – 1032 titlul X Cod procedură  civilă  privind cererile de valoare redusă.

Prin sentinţa civilă nr.(…) a Judecătoriei Alba Iulia cererea a fost respinsă, reţinându-se că nu sunt întrunite cerinţele art.1025 şi urm. Cod de procedură civilă, creanţa în litigiu nefiind exigibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta solicitând ca prin  hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună  modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr.(…) pronunţată de Secţia a II Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal şi Insolvenţă a Tribunalului Alba s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei şi în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionarea a apelului în favoarea Secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Sibiu, reţinând, în esenţă, cu referire la Decizia nr.18/17.10.2016, că cererea prin care a fost învestită instanţa nu are natura unei cereri de natura celor prevăzute de art.226-227 din Legea nr.71/2001, astfel că, în mod evident, competența de soluționare a apelului declarat în cauză aparţine Secției I Civile din cadrul Tribunalului Alba.

Prin decizia civilă nr(…) pronunţată de Secţia  I Civilă  a Tribunalului Alba a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a secţia I Civilă şi s-a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Secţiei a II Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal şi Insolvenţă a Tribunalului Alba, motivându-se faptul că este vorba de un litigiu care vizează exploatarea unei întreprinderi, cu tot ceea ce implică aceasta, or în contextul în care prin  Hotărârea nr.(…) a Colegiului de Conducere al Tribunalului Alba s-a stabilit reorganizarea activităţii instanţei prin soluţionarea de către Secţia de contencios administrativ fiscal şi de insolvenţă a cauzelor având ca obiect litigii cu profesionişti, începând cu data de 1 ianuarie 2016, prin redenumirea Secţiei de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a Tribunalului Alba, ca Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă-propunere aprobată prin Hotărârea CSM nr.1022/03.12.2015- nu se poate reţine faptul că Secţia a II Civilă din cadrul Tribunalului Alba nu ar avea competenţa procesuală de soluţionare a acestui tip de litigii câtă vreme şi aceasta funcţionează ca şi instanţă civilă.

În baza art.134 Cod procedură civilă s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a înaintat prezentul dosar Curţii de Apel Alba Iulia, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

La Curtea de Apel Alba Iulia conflictul de competenţă s-a înregistrat sub dosar nr.(…).

CURTEA, în soluţionarea conform art. 135, 136 din Noul Cod de procedură civilă a prezentului conflict negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin Decizia nr.18/2016 pronunţată  în dosar nr.11/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recurs în interesul legii, invocată de ambele instanţe în conflict, dar interpretată diferit:

,,Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art.226 alin.(1) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare”.

Potrivit art.225 alin.1 din Legea nr.71/2011:  (1) Secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a  Codului civil în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei (2) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin.(1) îşi va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil.

Hotărârea CSM nr. 654/31.08.2011 – aceasta fiind prima hotărâre prin care au fost analizate toate variantele de reorganizare a secţiilor instanţelor în baza dispoziţiilor prevăzute de art. 225 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a codului civil -, a statuat că secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a acestuia, se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei.

Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii (secţia pentru judecători) nr.654/2011, dată în temeiul  art. 225 alin. 1 din Legea nr.71/2011, s-a dispus, începând cu data de 1 octombrie 2011–data intrării în vigoare a noului Cod Civil, reorganizarea  Secţiei  Comerciale şi Contencios  Administrativ a Tribunalului Alba ca  Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal (art. 3), şi redenumirea Secţiei civile a Tribunalului Alba în secţie I civilă (art. 11).

Este adevărat că această hotărâre nu cuprinde dispoziţii prin care acestei secţii reorganizate să-i fie atribuită competenţa de a soluţiona un raport obligaţional civil la care participă un profesionist, însă din modalitatea de folosire a termenilor reorganizare/redenumire reiese că, la acel moment, s-a avut în vedere ca în cadrul secţiei civile să se opereze numai cu o schimbare de denumire, fără alte modificări, reorganizarea fiind la nivelul fostei secţii comerciale, al cărui obiect de activitate însă nu s-a schimbat.

Se mai reţine că, ambele secţii sunt secţii civile, conform denumirii lor, astfel încât, raportat la această denumire de secţie civilă, ambele secţii în conflict sunt competente să soluţioneze cauze civile, conform noii concepţii moniste a Codului Civil în vigoare din 2011.

Ambele secţii în conflict fiind civile, potrivit denumirii şi intenţiei CSM, reiese că stabilirea naturii cauzelor pe care aceasta urmează a le judeca se va face potrivit deciziei nr. 18/2016 pronunţată în dosar nr.11/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deci competenţa materială procesuală a secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art.226 alin.(1) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare.

Se înlătură astfel criteriul folosit sub imperiul vechiului Cod Civil vizând natura comercială sau civilă a pricinii, reţinându-se că toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic sunt supuşi regulilor de drept civil şi nu unor reguli speciale.

A statuat Înalta Curte, la punctul 176 din decizia 18/2016, că revine în acest scop judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate, şi de a aprecia asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Reiese aşadar că art.226 alin.1 din Legea nr.71/2011  enumeră doar exemplificativ, nicidecum limitativ, cauzele de competenţa tribunalelor ori secțiilor specializate, ceea ce înseamnă că în competența acestor instanţe ori secţii specializate intră şi alte litigii decât cele enumerate la art.226 alin.1 din Legea nr.71/2011, stabilite potrivit celor anterior menţionate.

În stabilirea competenţei materiale procesuale a secţiilor specializate ale Tribunalului, judecătorul are la dispoziţie, în stabilirea altor litigii decât cele enumerate la art. 226 alin. 1 din Legea nr.71/2011, şi alte prevederi legale incidente cauzei, astfel cum au fost arătate în decizia 18/2016, respectiv: - Legea nr.71/2011 : art.226, art.228, art.223, 225, 227, 230; - Legea nr. 304/2004 – art.36, 37;- Codul de procedură civilă – art.94, 95;

Prin Hotărârea nr.(…) a Colegiului de Conducere al Tribunalului Alba s-a stabilit reorganizarea activităţii instanţei prin soluţionarea de către Secţia de contencios administrativ fiscal şi de insolvenţă a cauzelor având ca obiect litigii cu profesionişti, începând cu data de 1 ianuarie 2016, prin redenumirea Secţiei de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a Tribunalului Alba, ca Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă - propunere aprobată prin Hotărârea CSM nr.1022/03.12.2015.

Relevantă în soluţionarea prezentului conflict de competenţă este şi motivarea hotărârii Secţiei pentru judecători a CSM nr.1022/03.12.2015, prin care s-a aprobat reorganizarea, prin redenumire, a Secţiei Civile în Secţia I Civilă şi respectiv a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal în Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă.

În considerentele acestei hotărâri a CSM (disponibilă pe site-ul instituţiei), reiese că reorganizarea secţiilor a vizat tocmai competenţa de a soluţiona cauzele cu profesionişti, secţia pentru judecători a CSM aprobând propunerea Colegiului de conducere a Tribunalului Alba în sensul de a fi soluţionate de noua secţie redenumită Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, astfel cum s-a procedat şi anterior.

În acest context este de menţionat şi Minuta întâlnirii din data de 22.05.2014 ce a avut loc la Târgu Mureş între reprezentanţii CSM, ai Ministerului Justiţiei cu preşedinţii secţiilor specializate din cadrul curţilor de apel şi a tribunalelor specializate – minută întocmită în urma discutării problemelor de practică neunitară în materia litigiilor cu profesionişti şi în materia insolvenţei.

Cu această ocazie a fost discutată şi problema delimitării competenţei materiale a tribunalelor specializate de cea a tribunalelor, în materia litigiilor cu profesionişti, problema pusă în discuţie fiind tocmai aceea a stabilirii sferei litigiilor de competenţa tribunalelor specializate– ipoteză valabilă şi în cazul secţiilor specializate - punându-se întrebarea dacă acestea din urmă sunt competente material să soluţioneze toate litigiile generate de activitatea tuturor profesioniştilor, avându-se vedere, de asemenea, noţiunea de profesionist definită prin Noul Cod civil, precum şi transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate.

Opinia împărtăşită în unanimitate de participanţi a fost în sensul continuităţii competenţei materiale stabilite la nivelul fostelor secţii comerciale.

Deci, Curtea apreciază că, într-o corectă aplicare şi interpretare a Deciziei 18/2016 a ÎCCJ, obligatorie pentru instanţe, plecând de la caracterul civil al ambelor secţii ale Tribunalului Alba aflate în conflict, art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011  enumeră doar exemplificativ, nicidecum limitativ, cauzele de competenţa secțiilor specializate, ceea ce înseamnă că în competența secţiilor specializate intră şi alte litigii decât cele enumerate la art.226 alin.1 din Legea nr.71/2011, stabilite potrivit celor anterior menţionate.

Elementul comun este reprezentat de acele litigii care prin obiectul sau natura lor vizează aspecte ale creării, modificării, desfiinţării, încetării şi realizării obiectului de activitate al profesionistului. Este vorba, aşadar, despre litigii care vizează exploatarea unei întreprinderi, cu tot ceea ce implică aceasta, respectiv crearea, modificarea, desfiinţarea şi realizarea scopului pentru care a fost constituită, desfăşurarea efectivă a activităţii sale.

Având ca punct de plecare aceste constatări, făcând referire la speţă, Curtea, constată că ne aflăm în prezenţa unei cereri cu valoare redusă, prin care creditoarea SC M. SRL  a uzat de procedura reglementată de dispoziţiile Titlului X al Cărţii a VI-a din Codul de procedură civilă în scopul obligării debitoarei  SC T.D. SRL, la plata sumei de 1200 lei, conform facturii nr.(…)/2016 emisă de către reclamanta furnizor al serviciului de transport.

Ca atare, izvorul obligaţiei deduse judecăţii îl reprezintă un raport juridic contractual născut între două societăţi, încheiat în considerarea realizării scopului pentru care au fost constituite aceste societăţi, astfel litigiul de faţă decurge din exploatarea unor întreprinderi; este generat de activitatea economică a unor profesionişti, fiind de natura celor arătate exemplificativ în cuprinsul art. 226 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil.

Faţă de cele ce preced, CURTEA, în temeiul art.135 Noul Cod de procedură civilă, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei de faţă în favoarea Secţiei a II-a Civilă, de Contencios Administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a Tribunalului Alba.

Domenii speta

Spete similare