Contestaţie la executare

Sentinţa civilă nr. 2979/2017

Şedinţa publică din data de 08.12.2017

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 13.07.2017 sub nr. 5639/327/2017, contestatorul __, în contradictoriu cu intimatele _ şi _, a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea somaţiei nr. _ şi anularea titlului executoriu nr._, emise de creditoarea UAT Municipiul _, pentru suma neachitată de 1324 lei, reprezentând ajutor public judiciar, din totalul sumei de 3.182 lei, de care a beneficiat conform încheierii pronunţate de Curtea De Apel Constanţa, în şedinţa Camerei de Consiliu din data de 17.09.2014 în dosarul nr. 6799/327/2011. Totodată, a solicitat anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr._, precum şi încetarea executării silite însăşi.

A mai solicitat contestatorul punerea sumei de 3182 lei, cheltuieli pentru care a beneficiat de scutiri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar, în sarcina intimatei _ şi obligarea acesteia către stat la plata acestei sume, deoarece a căzut în pretenţiile sale, ca urmare a admiterii recursului pe care l-a declarat împotriva deciziei civile nr.94/07i03.2014, pronunţată |de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 6799/327/2011, prin decizia civilă nr. 786/10.12.2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 6799/327/2011.

De asemenea, a solicitat obligarea _, la restituirea sumei totale de 1858 lei, contravaloare rate ajutor public judiciar achitate prin ordine de plată Primăriei Municipiului Constanţa, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în contestaţia formulată.

În fapt, a arătat petentul că, prin cererea introductivă de instanţă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea in dosarul nr. 6799/327/2011,în bazadispoziţiilorart. 1073, 1077-1079, raportat la art. 1020,1021,1320 şi 1365 Cod civil, a solicitat rezoluţiunea Antecontractului de vânzare-cumpărare nr. _, cerere care a fost modificată la termenul din 14.05.2012, în sensul dispunerii rezoluţiunii Contractului de vânzare-cumpărare nr. 3074/04.11.2008, pentru viciile construcţiei, cu obligarea pârâţilor _ şi SC _, la restituirea sumei de 55.000 euro, achitată cu titlu de preţ.  Prin sentinţa civilă nr. 2288/10 iunie 2013, Judecătoria Tulcea a respins acţiunea reclamantului _ privind anularea Contractului de vânzare-cumpărare, pentru dol şi eroare ca prescrisă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în raport de acţiunea subsidiară în rezoluţiunea aceluiaşi contract ca nefondată, a admis acţiunea subsidiară a reclamantului privind rezoluţiunea aceluiaşi contract  în  contradictoriu cu pârâţii SC _ SRL Bucureşti şi _, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. _, cu obligarea pârâtei _ la restituirea preţului încasat de la acesta, în sumă de 55.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii şi la plata către stat a cheltuielilor de judecată în sumă de 7.099 lei, pentru care a beneficiat de scutiri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel numita _, care a fost admis prin decizia Tribunalului Tulcea nr 94/07 martie 2014, dispunându-se modificarea în parte a soluţiei instanţei de fond în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte rezoluţiunea Contractului de vânzare-cumpărare nr. _, pentru vicii ascunse, respingerea acţiunii  formulate de Mihai Ion ca prescrisă, respingerea cererii privind rezoluţiunea acestui contract pentru neîndeplinirea obligaţiei de garanţie de către vânzătoare precum şi cererea de restituire a preţului, ca nefondate, cu obligarea sa la plata sumei de 3182,05 lei către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând taxa judiciară de celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 94/07.martie 2014, pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 6799/327/2011, a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe, cu obligarea intimatei _ la plata cheltuielilor pentru toate fazele procesuale.

Arată că prin Încheierea Curţii de Apel Constanta pronunţată în Şedinţa Camerei de Consiliu din 17.09.2014, în Dosarul nr. 6799/327/2011, transmisă spre executare organelor de executare competente, în prealabil soluţionării recursului, s-a încuviinţat - în temeiul disp. art. 6 lit. din OUG nr. 51/2008, - acordarea de ajutor public judiciar, în sensul plăţii eşalonate a taxei judiciare de timbru datorate statului, în suma totală de 3182 lei.

Recursul declarat de petent a fost admis prin Decizia civilă nr. 786/10 dec. 2014 a Curţii de Avei Constanţa în sensul modificării în tot a deciziei recurate şi a respingerii ca nefondat a apelului declarat de apelanta _ şi a obligării acesteia să-i plătească suma de 932 lei cheltuieli de judecată, din care, o sumă de 400 lei onorariu de avocat - conform chitanţei de la fila 166 Dosar nr. 6799/327/2011 al Curţii de Apel Constanta -, iar o sumă de 532 lei ( în realitate 552 lei), reprezentând c/vai a două rate ajutor public judiciar, conform art. 6 lit. d) OUG nr. 51/2008, pe care le-a achitat Primăriei Municipiului Constanţa, prin BRD-Societe Generale, conform încheierii Curţii de Apel Constanţa pronunţată în Şedinţa Camerei de Consiliu din 17.09.2014, în Dosarul nr. 6799/327/2011, cu Ordinul de Plată nr. 2/19.11.2014, în valoare de 276 lei si Ordinul de plată nr. 3/17.12.2014, în valoare de 276 lei, aspect care este dedus din modul de redactare a filei 206 din dosarul Curţii de Apel.

Susţine contestatorul că, în speţă, Curtea de Apel Constanţa nu s-a pronunţat cu privire la obligarea intimatei _ la plata sumei de 1.500 lei onorariu de avocat, achitat Cabinetului Individual „_”, cu chitanţele de plată: TL CON nr. 0000113/ 81 din 04.12.2013, în valoare de 600 lei; TL CON nr. 0000129/5 din 24.01.2014, în valoare de 750 lei şi TL CON nr. 135/11\ din 20 febr. 2014, în valoare de 150 lei, pentru reprezentarea şi susţinerea intereselor contestatorului în faţa Tribunalului Tulcea cu ocazia soluţionării apelului declarat de pârâta _ împotriva sentinţei civile nr. 2288/10 iunie 2013, pronunţată în dosarul Judecătoriei Tulcea nr. 6799/327/2011.

Arată petentul că, de asemenea, Curtea de Apel Constanţa nu s-a pronunţat nici în privinţa obligării pârâtei _, la plata sumelor de bani achitate ulterior soluţionării recursului cu titlu de rate ajutor  public, la Primaria Municipiului Constanţa, prin Ordinul de plată F.N. din 21.01.2015, în valoare de 265 lei; Ordinul de plată F.N. din 19.02.2015, în valoare de 265 lei şi Ordinul de plată F.N. din 19.03.2015, în valoare de 265 lei, care totalizează suma de 795 lei.

Precizează că, în concluzie, prin ordinele de plată mai sus-menţionate, până la momentul luării la cunoştinţă de hotărârea redactată - Decizia civilă nr. 786/10 dec. 2014 a Curţii de Apel Constanta, a plătit Primăriei Municipiului Constanta, prin BRD-Societe Generale, un nr. de 5 rate, în sumă totală de 1347 lei ( 552+795=1347 lei), taxă judiciară de timbru, ajutor public în recurs, rămânând ca până la totalul de 3182 lei taxă timbru, ajutor public de care a beneficiat în recurs conform încheierii şedinţa camerei de consiliu din 17.09.2014, statul român, prin Primăria Municipiului Constanţa, să mai fi beneficiat de diferenţa de rate în sumă de 1835 lei ( 3182 -1347= 1835 lei).

Ulterior, reclamantul a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr.5350/327/2015 prin care a solicitat obligarea pârâtei _ la plata sumei de 2.847 lei, din care 1.500 lei reprezintă onorariu avocat achitat pentru reprezentarea în cadrul dosarului nr. 6799/327/2011 şi 1.347 lei reprezintă contravaloarea taxei de timbru achitate în acel dosar. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata către statul român a sumei de 1.835 lei. Prin sentinţa civilă pronunţată în cauză, s-a dispus admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta _ cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei reprezentând onorariu avocat. S-a respins capătul de cerere prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei _ la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei reprezentând onorariu avocat. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei Primăria Municipiului Constanţa la restituirea sumei de 1.347 lei, şi s-a luat act de cererea de renunţare la judecată formulată de reclamant cu privire la capătul de cerere prin care se solicita obligarea pârâtei _ la plata către stat a sumei de 1.835 lei. totodată, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului ca rămasă fără obiect, precum şi capetele de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate, iar apelul formulat împotriva sentinţei pronunţate a fost respins ca nefondat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 260 şi art. 261 alin. 1 C.pr.fiscală, art. 1560 C.pr.civ. raportat la art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, art. 1341 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 168 alin. 1 C.pr.fiscală şi art. 54 alin. 1 din OPUG nr. 80/2013, precum şi art. 453 C.pr.fiscală.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri (filele 17-87).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 226 lei taxă judiciară de timbru, achitată conform chitanţelor depuse la dosar (filele 14, 94 şi 95).

La data de 08.08.2017 intimata U_ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată (filele 96-98), iar la data de 09.08.2017 intimata _ a depus întâmpinare prin care a solicitat, de asemenea, respingerea contestaţiei la executare ca nefondată (filele 137-137).

La data de 04.09.2017 contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 135-136).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 2288/10 iunie 2013, Judecătoria Tulcea a respins acţiunea reclamantului _privind anularea Contractului de vânzare-cumpărare, pentru dol şi eroare ca prescrisă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în raport de acţiunea subsidiară în rezoluţiunea aceluiaşi contract ca nefondată, a admis acţiunea subsidiară a reclamantului privind rezoluţiunea aceluiaşi contract  în  contradictoriu cu pârâţii SC _ SRL Bucureşti şi _obligarea pârâtei _ la restituirea preţului încasat de la acesta, în sumă de 55.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii şi la plata către stat a cheltuielilor de judecată în sumă de 7.099 lei, pentru care a beneficiat de scutiri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel numita _, care a fost admis prin decizia Tribunalului Tulcea nr 94/07 martie 2014, dispunându-se modificarea în parte a soluţiei instanţei de fond în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte rezoluţiunea Contractului de vânzare-cumpărare nr. _, pentru vicii ascunse, respingerea acţiunii  formulate de _ ca prescrisă, respingerea cererii privind rezoluţiunea acestui contract pentru neîndeplinirea obligaţiei de garanţie de către vânzătoare precum şi cererea de restituire a preţului, ca nefondate, cu obligarea sa la plata sumei de 3182,05 lei către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând taxa judiciară de celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Însă, se reţine că împotriva deciziei civile nr. 94/07 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 6799/327/2011, a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe, cu obligarea intimatei _ la plata cheltuielilor pentru toate fazele procesuale.

Se reţine că prin Încheierea Curţii de Apel Constanta pronunţată în Şedinţa Camerei de Consiliu din 17.09.2014, în Dosarul nr. 6799/327/2011, transmisă spre executare organelor de executare competente, în prealabil soluţionării recursului, s-a încuviinţat - în temeiul disp. art. 6 lit. din OUG nr. 51/2008, - acordarea de ajutor public judiciar, în sensul plăţii eşalonate a taxei judiciare de timbru datorate statului, în suma totală de 3182 lei.

Recursul declarat de petent a fost admis prin Decizia civilă nr. 786/10 dec. 2014 a Curţii de Avei Constanţa în sensul modificării în tot a deciziei recurate şi a respingerii ca nefondat a apelului declarat de apelanta Pătuleanu Stela şi a obligării acesteia să-i plătească suma de 932 lei cheltuieli de judecată, din care, o sumă de 400 lei onorariu de avocat - conform chitanţei de la fila 166 Dosar nr. 6799/327/2011 al Curţii de Apel Constanta -, iar o sumă de 532 lei (în realitate 552 lei), reprezentând c/vai a două rate ajutor public judiciar, conform art. 6 lit. d) OUG nr. 51/2008, pe care le-a achitat Primăriei Municipiului Constanţa, prin BRD-Societe Generale, conform încheierii Curţii de Apel Constanţa pronunţată în Şedinţa Camerei de Consiliu din 17.09.2014, în Dosarul nr. 6799/327/2011, cu Ordinul de Plată nr. 2/19.11.2014, în valoare de 276 lei si Ordinul de plată nr. 3/17.12.2014, în valoare de 276 lei, aspect care este dedus din modul de redactare a filei 206 din dosarul Curţii de Apel.

Astfel, prin hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa nu s-a dispus asupra obligării pârâtei _, la plata sumelor de bani achitate de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru de 3182 lei, achitată de recurent în mod eşalonat, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar sub forma eşalonării plăţii taxei de timbru.

Constatând acest aspect, petentul contestator avea posibilitatea formulării unei cereri completatoare în privinţa acesteia sume, de competenţa Curţii de Apel Constanţa – instanţa care s-a pronunţat asupra cauzei rămase irevocabile, o asemenea cerere neputând fi formulată pe calea contestaţiei la executare, fiind inadmisibilă.

În speţă, se constată faptul că, petentul contestator a invocat, ca motive ale contestaţiei la executare, motive de fapt şi de drept ce pot fi invocate în căile de atac extraordinare exercitate împotriva deciziei civile nr.786/10.12.2014 sau printr-o cerere completatoare a acestei decizii în temeiul art.444 C.proc.civ., iar nu în faţa instanţei de executare, aceasta neavând competenţa de a modifica hotărârile judecătoreşti pronunţate în fond, apel sau recurs.

În drept, sunt aplicabile prevederile referitoare la condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei la executare inserate în art.713 alin.1 C.proc.civ. potrivit căruia „(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.”

Prin urmare, în cadrul contestatiei la executare se pot formula aparari de fond împotriva titlului executoriu doar daca titlul executoriu nu este emis de o instanta de judecata. Prin interpretarea per a contrario a textului de lege invocat, impotriva unui titlu care emana de la o instanta de judecata nu se mai pot formula aparari de fond, intrucat acesta se bucura de autoritate de lucru judecat.

Ca atare, în speţa dedusă judecăţii, contestatorul a invocat motive de fapt şi de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în calea de atac ce i-a fost deschisă sau printr-o cerere în completare, iar nu prin intermediul contestaţiei la executare, o asemenea cerere fiind inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge capătul al III-lea de cerere formulat în contradictoriu cu intimata _, ca inadmisibil.

Referitor la capetele 1 şi 2 de cerere prin care se solicită anularea actelor de executare silită emise în dosarul de executare nr. 2017-51736/19.05.2017, instanţa reţine că, contribuabilul _ figurează înregistrat în evidenţa fiscală a intimatei la rolul nominal unic 1044755, împreună cu doamna _, cu debite restante la sursele de venit taxă timbru ajutor public judiciar şi cheltuieli de executare silită.

Se reţine că, în speţă, creanţa cu titlu de taxă timbru ajutor public judiciar a fost debitată în baza încheierii de şedinţă pronunţată la data de 17.09,2014 de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. 6799/327/2011, prin care s-a dispus eşalonarea sumei de 3.182 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în 12 rate lunare, respectiv 265,16 lei lunar, ce trebuia achitată până în data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna octombrie 2014.  

Având în vedere cererea petentului _ înregistrată sub nr. 76341/10.11.2016 şi de înscrisurile anexate acesteia (hotărâri judecătoreşti şi ordine de plată), şi adresa emisă la data de 12.09.2016 în dosarul nr. 6799/327/2011 de Curtea de Apel Constanţa şi înregistrată la serviciul nostru sub nr. 72213/21.09.2016, organul fiscal a emis un borderou de scădere pentru suma de 1.613 lei. Această operaţiunea fiscală s-a efectuat întrucât s-a făcut dovada faptului că o parte din taxa judiciară de timbru stabilită de instanţă a fost achitată astfel: 1347 lei la Primăria Municipiului Constanţa (prin ordine de plată) - aşa cum rezultă din Sentinţa civilă nr. 3762/15.12.2015 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 5350/327/2015, Decizia civilă nr. 497/24.05.2016 pronunţată de Tribunalul Tulcea în acelaşi dosar şi Decizia civilă nr. 15/12.10.2017 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1209/88/2016; iar 266 lei prin factura nr. MAN00016509/23.10.2014 - aşa cum rezultă din adresa transmisă instituţiei noastre de Curtea de Apel Constanţa (3.182 lei - 1.613 lei = 1.569 lei).

Prin urmare, având în vedere verificarea situaţiei fiscale a contestatorului rezultă că, pe data de 22.03.2017, s-a efectuat compensarea cu suma de 256 lei, reprezentând un plus real evidenţiat la sursa de venit impozit mijloace de transport.

Astfel, la data emiterii actelor de executare, contestatorul mai avea de achitat suma de 1313 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.

În raport de cele expuse şi de următoarele considerente, instanţa reţine că solicitarea de anulare a actelor de executare silită pentru recuperarea sumei de 1321 lei este neîntemeiată, în condiţiile în care petentul a solicitat şi a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea din data de 17.09.2014, instanţa nu mai poate dispune anularea acesteia, întrucât cererea de chemare în judecată s-a considerat a fi legal timbrată, concluzie care rezultă din prevederile art. 33 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora „instanţa însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru ”.

În consecinţă, partea care a solicitat acordarea ajutorului public judiciar nu mai are posibilitatea de a opta între efectuarea plăţii ratelor lunare sau refuzul de a îndeplini această obligaţie, atât timp cât instanţa s-a pronunţat asupra timbrajului şi a comunicat acţiunea părţii adverse.

 Din această perspectivă, plata ratelor lunare stabilite în sarcina părţii este un aspect ce ţine de executarea obligaţiei de plată, care se efectuează de organele abilitate în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „În cazul eşalonării sau amânării, instanţa transmite hotărârea de încuviinţare. care constituie titlu executoriu. organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite”.

Sub acest aspect se reţine că sumele datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru, chiar sub forma ratelor lunare, sunt urmărite în condiţiile prevăzute de legislaţia în materie fiscală de către organele de executare ale unităţilor administrativ-teritoriale în care persoana fizică îşi are domiciliul.

În acest sens, în  conformitate cu dispoziţiile art. 21 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cu modificările şi completările ulterioare: “(1) Dispozitivul încheierii cuprinzând obligaţia de plată a sumelor prevăzute la art 17 alin, (2) si art 18 constituie titlu executoriu. (2) în cazul în care titlul executoriu este temei pentru executarea unei creanţe bugetare. acesta va fi comunicat din oficiu organelor competente.”

Pe cale de consecinţă, taxa judiciară de timbru evidenţiată la rolul rolul fiscal 1044755 este datorată, cuantumul si modalitatea de achitare a acesteia fiind stabilite printr-o hotărâre rămasă definitivă, care constituie titlu executoriu.

Pe de altă parte, referitor la capătul IV de cerere privind obligarea intimatei _,  la restituirea sumei de  3.181 lei, se constată că nu există nici un temei legal, nefiind admisibilă o asemenea cerere, având în vedere şi faptul că intimata _ nu a efectuat nicio plată în numele şi pentru contestator, iar la rolul fiscal 1015073 al acesteia nu este înregistrat niciun plus real.

Se reţine că că instituţia restituirii este reglementată de art.168 ( alin.1 - (1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată.)  din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, însă situaţia din speţa de faţă nu se încadrează în situaţiile stabilite în mod strict şi limitativ de lege.

Prin urmare, se va respinge capătul IV de cerere ca neîntemeiat.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge capătul al III-lea de cerere formulat în contradictoriu cu intimata _, ca inadmisibil, urmând a fi respinsă în rest cererea formulată în contradictoriu cu intimata __ (capetele de cerere I, II şi IV),  ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare