Liberare condiţionată

Sentinţă penală 697 din 11.05.2018


SENTINŢA PENALĂ  Nr. 697

Şedinţa publică de la 11.05.2018

INSTANŢA

Prin  cererea adresată acestei instanţe la data de 04.05.2018 şi înregistrată sub nr……………… Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Tulcea a solicitat liberarea condiţionată a condamnatului …………., fiind întrunite condiţiile prevăzute de art.100 Cod Penal.

Examinând actele dosarului  instanţa reţine următoarele: ………. a fost condamnat prin sentinţa penală nr…………. a Judecătoriei Tulcea la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.233 Cod penal.

În drept, potrivit art. 100 alin. (1) Cod penal, liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:

a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

Condamnatul a început executarea pedepsei la 09.09.2014, urmând ca aceasta să expire la data de 23.06.2018, adică 1642 zile.

Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiţionate, condamnatul trebuie să execute  2/3 din pedeapsă, respectiv  1094 zile.

De la data de 09.09.2014 până la 04.05.2018 condamnatul a executat 1334 zile, la care se adaugă 0 zile de arest preventiv, 258 zile conform Legii 169/2017 şi 32 zile ca urmare a muncii prestate, totalizând un număr de 1624 zile.

Prin urmare, se constată că prima cerinţă prevăzută de lege, respectiv cea referitoare la fracţia de pedeapsă, este îndeplinită.

De asemenea, din înscrisurile primite de la locul de deţinere rezultă că la data formulării cererii, condamnatul se află în executarea pedepsei în regim semideschis, fiind îndeplinită şi cerinţa prevăzută de art. 100 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Cercetând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că persoana privativă de libertate a mai fost analizat de 3 ori în comisia pentru acordarea liberării condiţionate.

Instanţa mai reţine că persoana privativă de libertate, pe perioada executării pedepsei s-a semnalat cu o abatere disciplinară şi a fost recompensat pe perioada executării pedepsei de 3 ori cu suplimentarea drepturilor la pachet şi vizită şi o dată cu ridicarea unei măsuri disciplinare aplicate anterior.

Anterior pedepsei pe care o execută în prezent, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani pentru tâlhărie aplicată prin s.p. ………….. a Tribunalului Tulcea, arestat la 28.08.2005 şi liberat condiţionat la 27.03.2009 cu rest de 518 zile.

Potrivit noului Cod penal, existenţa antecedentelor penale nu mai reprezintă, aşa cum a reprezentat potrivit dispoziţiilor vechiului Cod penal, un criteriu de apreciere, în privinţa îndeplinirii condiţiilor liberării condiţionate. Cu toate acestea, existenţa antecedentelor penale nu poate fi ignorată la aprecierea instanţei asupra posibilităţii petentului condamnat de îndreptare şi reintegrare socială.

Analizând antecedenţa penală a petentului condamnat, instanţa de judecată constată că acesta figurează cu o condamnare pentru acelaşi tip de infracţiune. Acest dispreţ al condamnatului constituie un indiciu că fracţiunea de pedeapsă executată până în acest moment nu şi-a atins scopul reeducării şi prevenirii de noi infracţiuni, instanţa apreciind că este necesar ca petentul-condamnat să mai execute în continuare pedeapsa în regim de detenţie.

Instanţa consideră că este necesar ca petentul condamnat să conştientizeze faptul că liberarea condiţionată este doar o vocaţie cu privire la care instanţa are puterea de apreciere, şi că, săvârşirea de noi infracţiuni după ce a beneficiat de liberarea condiţionată îi diminuează şansele la eventuale ulterioare cereri de liberare condiţionată, astfel încât comportamentul corespunzător din penitenciar nu se va impune instanţei cu titlu obligatoriu şi suficient pentru admiterea cererii. Admiterea de plano a propunerii/cererii de liberare la împlinirea fracţiei în contextul unui dispreţ faţă de anterioarele beneficii ale liberării condiţionate nu va ajuta condamnatul să conştientizeze că antecedenţa sa infracţională poate constitui un criteriu de apreciere asupra liberării condiţionate.

Se consideră că pedeapsa privativă de libertate aplicată acestuia nu şi-a atins scopul înainte de expirarea ei, astfel că timpul efectiv executat se apreciază că nu este suficient reeducării sale şi prevenirii comiterii de alte infracţiuni, de îndată ce acesta s-ar afla în libertate.

Este adevărat că potrivit susţinerilor petentului, acesta nu a putut achita obligaţiile civile pentru că nu are venituri. Instanţa nu poate să constate decât reaua-credinţă a petentului în această privinţă, câtă vreme din înscrisurile ataşate la dosar (situaţia financiară), reiese că acesta a cheltuit sume de bani câştigate prin muncă / primite de la aparţinători şi nu a efectuat nici măcar o plată parţială a obligaţiilor civile.

Se mai reţine că ……….. a menţinut legătura cu membrii familiei de origine şi cu persoane care fac parte din grupul de suport, prin intermediul vizitelor şi convorbirilor telefonice, beneficiind de suport moral şi în limita posibilităţilor financiare din partea acestora.

În lumina  acestor considerente şi având în vedere că, aşa cum s-a menţionat şi anterior, liberarea condiţionată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa până la termen, ci un instrument juridic prin care instanţa de judecată constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenţie până la împlinirea integrală a duratei stabilite prin condamnare, instanţa apreciază că persoana privată de libertate nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa şi pentru înţelegerea pe deplin a necesităţii respectării valorilor sociale ocrotite de lege, impunându-se o perioadă de detenţie suplimentară faţă de nivelul fracţiei de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.

Beneficiul liberării condiţionate nu este însă un drept al condamnatului, ci numai o vocaţie a acestuia, astfel că instanţa, din analiza datelor existente la dosar, apreciază în acest moment că nu este oportună şi prudentă acordarea acestui beneficiu deţinutului, pentru restul de pedeapsă.

Cum în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele instituite de art. 100 alin. (1) Cod penal, instanţa urmează să respingă ca nefondată propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Tulcea, fixând termen pentru reiterare la data de 23.06.2018.

În temeiul art. 275 alin. (3) NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.