Litigii cu profesionişti Recurs exercitat împotriva unei hotărâri parţiale. Calificarea poziţiei procesuale a pârâtei. Necesitatea existenţei unei recunoaşteri clare şi neechivoce a pretenţiilor reclamantei. Temeinicia recursului

Decizie 73 din 05.06.2018


Recurs exercitat împotriva unei hotărâri parţiale. Calificarea poziţiei procesuale a pârâtei. Necesitatea existenţei unei recunoaşteri clare şi neechivoce a pretenţiilor reclamantei. Temeinicia recursului

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 73 din 5 iunie 2018

- art. 436 alineat 1 din Codul de procedură civilă

Prin Sentinţa nr. (...)/Lp din 18 decembrie 2017, Tribunalul (...), în temeiul art. 436 Noul Cod de procedură civilă, a admis cererea formulată şi precizată de reclamanta (...) SA – cu sediul ales la SCA (...), în (…), în contradictoriu cu pârâta (...) SRL, cu sediul în (...), (…), judeţul (...) şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 269.625,32 lei cu titlu de pretenţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 436 alin. (1) Cod de procedură civilă, ,,când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii. Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă recunoaşterea este parţială, judecata va continua cu privire la pretenţiile rămase nerecunoscute, instanţa urmând a pronunţa o nouă hotărâre asupra acestora”.

În speţă, potrivit capătului 3 de cerere, reclamanta (...) S.A.  a solicitat obligarea pârâtei (...) la plata sumei de 210.000 RON, reprezentând rezultatul economic al activităţii desfăşurate în perioada 15.06.2016 - 30.05.2016, în raport de procentul de participare la activitatea de realizare a sarcinilor stabilite prin Acordul de Asociere din 30.03.2015 şi Acordul Cadru în vederea executării lucrărilor de defrişare şi îndepărtare vegetaţie din 15.06.2015 şi a contractelor subsecvente încheiate, sumă de bani evaluată provizoriu în conformitate cu dispoziţiile art. 194 lit. c) Cod de procedură civilă, ce a fost majorată la suma de 269.625,32 lei reprezentând sumele ce se cuvin reclamantei(...)ca urmare a execuţiei lucrărilor aprobate de beneficiarul (...), respectiv rezultatul economic al asocierii până la data formulării precizării de acţiune.

Cu privire la obligarea (...) S.R.L. la plata sumei de 210.000 lei reprezentând rezultatul economic apreciat de reclamantă, (care trebuie încadrată ca o cerere în pretenţii) pârâta arată că nu se opune plăţii către (...) S.A. a sumelor ce i se cuvin urmare a execuţiei lucrărilor aprobate de beneficiar, dar pentru a achita aceste sume se impune clarificarea de la început a lipsurilor din Acordul de colaborare, lipsuri care pârâta a considerat că între părţi sunt lucruri clare, dar pe parcurs reclamanta nu a mai recunoscut aceste aspecte.

Sub acest aspect pârâta mai arată că sumele aprobate la plată de către beneficiarul (...)  (...) S.A. şi care se cuvin a fi achitate către (...) S.A.  până la data formulării prezentei sunt în valoare de 269.625,32 lei, sumă care este la dispoziţia (...) S.A. imediat după încasarea de la (...)  (...) S.A., doar că pentru a putea să fie achitată se impune clarificarea în formă scrisă a modului de lucru dintre cele două părţi şi a responsabilităţii fiecăreia, contractul cu beneficiarul având o perioadă de 3 ani de zile, poziţie exprimată reclamantei prin adresa nr. (...) din 12 februarie 2016 (anexa 5).

Raportat la textul de lege menţionat mai sus, instanţa a reţinut că pârâta prin întâmpinarea făcută cât şi prin notele de şedinţă, recunoaşte faptul că în perioada 26.02.2016 – 5.01.2017, societatea (...) a transferat într-un cont separat sumele datorate (...), dar că în lipsa unor facturi pe care reclamanta trebuia să le emită în baza acordului de asociere, sumele nu au fost achitate reclamantei.

În cauză, instanţa a reţinut că, într-adevăr, există neînţelegeri între părţi cu privire la regimul juridic al Acordului de asociere încheiat între părţi, cât şi cu privire la executarea acestuia, aspecte ce urmează a fi stabilite de către instanţă pe baza probatoriului ce se va administra în cauză. Însă, raportat la faptul că sumele invocate de către reclamantă sunt la dispoziţia reclamantei într-un cont separat, instanţa a apreciat că aceste sume sunt certe lichide şi exigibile, datorate reclamantei în baza activităţii pretate în favoarea (...) pe baza înscrisurilor aprobate de către această societate, urmând a se stabili în concret, modalitatea fiscală de decontare a acestor sume, pe baza probelor ce se vor administra în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta (...) S.R.L., solicitând casarea în întregime a acesteia, iar în urma rejudecării de către Curtea de Apel (...), respingerea cererii formulate şi precizate de intimată referitoare la obligarea sa la plata sumei de 269.625,32 de lei cu titlu de pretenţii, cu obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare, după expunerea situaţiei de fapt, recurenta arată, în esenţă, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a art. 436 Cod procedură civilă, întrucât recunoaşterea la care se referă acest text de lege constituie un act de dispoziţie făcut de către parte şi trebuie să fie pură şi simplă, adică necondiţionată. O mărturisire echivocă nu poate conduce la pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere a pretenţiilor, deoarece un act de dispoziţie nu poate fi exprimat în mod echivoc. În opinia recurentei, în speţă nu se poate discuta despre o recunoaştere pură şi simplă. În primul rând, nu a fost de acord cu admiterea acţiunii, în privinţa niciunuia dintre petitele exprimate de intimată, solicitând expres respingerea acestora, atât prin întâmpinarea formulată cât şi prin notele de şedinţă invocate de Tribunalul (...) în susţinerea soluţiei pronunţate. În al doilea rând, chiar dacă am face abstracţie de acest argument, susţinerile din cuprinsul întâmpinării ar putea fi calificate cel mult ca fiind o mărturisire complexă, condiţionată, care nu poate conduce la pronunţarea unei hotărâri în temeiul art. 436 din Codul de procedură civilă. Astfel, recurenta a susţinut următoarele: "subscrisa arată că nu se opune plaţii către (...) (...) (...) S.A. a sumelor ce i se cuvin urmare a execuţiei lucrărilor aprobate de beneficiar, dar pentru a achita acest sume se impune clarificarea de la început a lipsurilor din Acordul de colaborare, lipsuri care subscrisa a considerat că între părţi sunt lucruri clare, dar pe parcurs reclamanta nu a mai recunoscut aceste aspecte. Sumele aprobate la plată de către beneficiarul (...) (...) S.A. şi care se cuvin a fi achitate către (...) S.A. până la data formulării prezentei sunt în valoare de 269.625,32 lei, sumă care este la dispoziţia (...) S.A. imediat după încasarea de la (...)  (...) S.A., doar că pentru a putea să fie achitată se impune clarificarea în forma scrisă a modului de lucru dintre cele două părţi şi a responsabilităţii fiecăreia, contractul cu beneficiarul având o perioadă de 3 ani de zile, poziţie exprimată reclamantei prin adresa nr. (...) din 12 februarie 2016". Totodată, prin notele de şedinţă depuse anterior termenului de judecată din 13.12.2016, cu privire la petitul în discuţie, a arătat următoarele: "raportat la toate argumentele expuse anterior din care rezultă că acordul de asociere nu este un contract de asociere în participaţiune, că (...) nu a contribuit la executarea lucrărilor pentru care societăţile s-au asociat, conform cotelor pe care doreşte să se aplice pentru distribuire venitului total rezultat din asociere, apreciem că se impune respingerea şi acestei cereri".

Drept urmare, se poate observa că eventuala recunoaştere a fost una complexă, deoarece a invocat justificări pentru neplata sumelor şi a susţinut că este de acord cu admiterea acţiunii, însă a adăugat anumite elemente sau împrejurări care fac de fapt ca răspunsul să fie negativ la solicitarea intimatei. Cu toate acestea, susţinerile sale au fost prezentate trunchiat şi selectiv, reţinându-se doar afirmaţiile referitoare la faptul că "aşa cum am arătat şi prin întâmpinare, (...) nu se opune achitării către (...) a sumelor rezultate din situaţiile de lucrări predate de către (...) şi aprobate la plată de către (...) (...), la preţul din oferta comună." Or, aceste afirmaţii au o continuare clară, continuare care dă sens şi substanţă solicitărilor sale explicite, în sensul de a se dispune respingerea în integralitate a acţiunii. Atât notele de şedinţă, cât şi întâmpinarea trebuie citite în integralitate şi interpretate prin valorificarea argumentelor prezentate în ansamblul lor, nu prin "decuparea" unor susţineri din cuprinsul actelor procedurale depuse şi prezentarea lor în mod individual şi trunchiat. În consecinţă, în speţă nu este incidentă o veritabilă achiesare, în sensul celor reglementate de dispoziţiile art. 436 din Codul de procedură civilă.

În opinia noastră, instanţa nu putea da curs cererii intimatei şi pentru că sumele solicitate de aceasta nu au un caracter cert, lichid şi exigibil. Astfel cum a arătat prin notele de şedinţă pentru termenul de judecată din data de 13.12.2016, societatea (...) S.R.L. nu a procedat niciodată la recunoaşterea pretenţiilor reclamantei (...), ci s-a limitat doar la a afirma că va efectua plata sumelor rezultate din situaţiile de lucrări predate de către (...) şi aprobate la plată de către (...) (...), la momentul comunicării facturilor emise de reclamanta (...). Pe parcursul derulării contractului, societatea (...) S.R.L. şi-a manifestat disponibilitatea de a plăti aceste sume, pe măsura încasării lor de la (...) (...). Prin Adresa nr. (...)/9.12.2015, a solicitat emiterea unei facturi pentru a putea achita contravaloarea lucrărilor executate în perioada august-octombrie 2015. Cu ocazia transmiterii Notificării nr. (...)/12.02.2016, a propus din nou deblocarea situaţiei prin încheierea unui act adiţional de detaliere a prevederilor acordului de asociere, care să permită virarea către (...) a sumelor încasate în contul lucrărilor executate de către această societate, însă societatea reclamantă nu a dat curs acestor solicitări nici până la acest moment şi nu a procedat la emiterea facturilor cu privire la sumele indicate şi comunicarea lor cu societatea (...) S.R.L. În lipsa acestor documente justificative, plata sumei pentru care se solicită pronunţarea unei hotărâri parţiale nu este posibilă. Aşadar, sumele solicitate de către intimată nu au caracter cert, lichid şi exigibil, întrucât nu rezultă din facturile emise şi comunicate de către reclamanta (...) către pârâtă. Afirmaţia acesteia conform căreia sumele sunt constatate prin facturile emise de către (...) S.R.L. către (...) este nefondată.

În probaţiune, recurenta solicită proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata (...) SA a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menţinerea hotărârii parţiale pronunţate de Tribunalul (...), ca fiind legală şi temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 Cod de procedură civilă.

În motivare, arată în esenţă că, criticile formulate împotriva Sentinţei sunt neîntemeiate, prima instanţa în mod corect pronunţând hotărârea parţială, în conformitate cu exigenţele dispoziţiilor art. 436 Cod de procedură civilă (...) a recunoscut că datorează suma de 269.625,32 lei în temeiul Acordului de Asociere şi ca a indisponibilizat aceste sume de bani într-un cont separat. Prima instanţă a interpretat în mod corect recunoaşterile efectuate de (...) în cadrul întâmpinării depuse la dosar, cât şi în cadrul notelor scrise prin care şi-a completat apărările şi a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 436 Cod de procedură civilă. De asemenea, prima instanţă a reţinut în mod corect faptul ca există neînţelegeri între părţi în ceea ce priveşte interpretarea Acordului de asociere, însă, întrucât chiar recurenta (...) a recunoscut că a încasat în numele (...) de la beneficiarul (...) suma de 269.625,32 lei, pe care a şi indisponibilizat-o într-un cont separat, a apreciat în mod corect că trebuie achitată reclamantei, fiind datorată indiferent de natura juridică a acordului încheiat între părţi.

Contrar susţinerilor (...), recunoaşterile sale nu pot fi apreciate drept mărturisiri complexe, calificate, în contextul în care aceasta chiar şi în cadrul prezentului recurs recunoaşte că datorează aceste sume de bani, însă, pentru plata lor este necesară clarificarea naturii juridice a Acordului de asociere. Cu toate acestea, instanţa de recurs este rugată a observa că, în acord cu ceea ce a reţinut şi prima instanţă, calificarea acordului juridic nu reprezintă o condiţie prealabilă şi necesară efectuării plăţilor ci, doar o reglementare din punct de vedere fiscal şi juridic a obligaţiilor ce revin ambelor părţi sub aspectul modalităţii în care trebuie ţinută contabilitatea asocierii. Altfel spus, indiferent ca am fi în prezenta unui acord de asociere în participaţiune sau a unui contract de prestări servicii, aşa cum urmăreşte (...) să interpreteze contractul, recurenta a încasat sume de la (...) în schimbul lucrărilor efectuate de (...) şi are obligaţia de a le achita, cum de altfel şi recunoaşte în conformitate cu dispoziţiile legale şi contractuale. Ceea ce urmează să stabilească în final instanţa de fond este regimul juridic şi fiscal al acestor plaţi.

Contrar susţinerilor (...), sumele acordate prin hotărârea parţială au caracter cert, lichid şi exigibil. Instanţa de recurs este rugată să observe că invocarea necesităţii emiterii unor facturi nu poate justifica refuzul recurentei de a se conforma hotărârii pronunţate în baza recunoaşterilor efectuate. De altfel, întreaga apărare a recurentei a fost construită în jurul ideii potrivit căreia, în realitate, părţile nu ar fi urmărit încheierea unei asocieri în participaţiune, motiv pentru care aceasta supune interpretării instanţei acordul juridic.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurentă, cu luarea în considerare a apărărilor intimatei, precum şi a actelor dosarului, Curtea de Apel a constatat că acesta este fondat, urmând să fie admis, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 436 alin. (1) Cod de procedură civilă, când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoaşterii.

Problema care se impune a fi analizată în cauză este dacă poziţia procesuală a pârâtei, exprimată în faţa instanţei de fond, referitor la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, reprezintă sau nu o recunoaştere în sensul cerut de textul de lege mai sus arătat şi în baza căreia să poată fi pronunţată o hotărâre parţială.

De la început trebuie observat faptul că, pe tot parcursul judecăţii cauzei în fond, până la data pronunţării hotărârii atacate, pârâta recurentă a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă, în întregul ei, respectiv respingerea tuturor capetelor de cerere. Această poziţie procesuală a fost exprimată de pârâtă atât prin întâmpinare, cât şi prin notele de şedinţă depuse la dosar.

Într-adevăr, cu privire la capătul de cerere privind obligarea sa la plata sumei de  210.000 lei, pârâta a arătat prin întâmpinare că nu se opune plăţii către reclamantă a sumelor ce i se cuvin urmare a execuţiei lucrărilor aprobate de beneficiar, dar a arătat că pentru a achita acest sume se impune clarificarea de la început a lipsurilor din Acordul de colaborare, respectiv a modului de lucru dintre cele două părţi şi a responsabilităţii fiecăreia. A arătat chiar că, de fapt, suma ce se cuvine reclamantei este în cuantum de 269.625,32 lei, sumă care este la dispoziţia reclamantei, imediat ce va fi încasată de la beneficiar. Prin notele de şedinţă depuse ulterior la dosar, pârâta a arătat încă o dată că nu se opune achitării sumelor ce i se cuvin către reclamantă, arătând chiar că şi-a manifestat disponibilitatea de a plăti aceste sume, pe parcursul derulării contractului, însă, pentru a face această plată, a solicitat, pe de o parte, emiterea facturilor de către reclamantă, iar pe de altă parte, semnarea unui cat adiţional care să detalieze prevederile acordului de asociere şi care să-i permită să facă această plată. A mai arătat pârâta că, raportat la argumentele sale cum că acordul de asociere nu este un contract de asociere în participaţiune, că reclamanta nu a contribuit la executarea lucrărilor pentru care s-au asociat, se impune respingerea cererii reclamantei de obligare a sa la plata sumelor solicitate.

Curtea de Apel a constatat că, pentru a se putea face aplicarea dispoziţiilor art. 436 alin. (1) Cod de procedură civilă, recunoaşterea pretenţiilor reclamantului de către pârât trebuie să fie clară şi neechivocă. Or, în speţă, pârâtul solicită respingerea acţiunii formulate de reclamant, în întregul ei, şi, deşi nu se opune plăţii sumelor datorate către reclamantă, invocă impedimente legale şi contractuale care o împiedică să facă plata şi care ar justifica respingerea acţiunii, precum şi lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei care, de asemenea, ar justifica respingerea acţiunii. O asemenea poziţie procesuală a pârâtei nu poate fi interpretată drept o recunoaştere a pretenţiilor reclamantei, câtă vreme se solicită respingerea acţiunii. 

Drept urmare, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de 436 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, Curtea de Apel a admis recursul formulat, acesta fiind întemeiat, şi, în consecinţă, a casat în totalitate hotărârea pronunţată, iar în rejudecare a respins cererea formulată de reclamanta (...) SA, în contradictoriu cu pârâta SC (...) SRL, privind pronunţarea unei hotărâri parţiale.

În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă, a obligat intimata (...) SA să plătească recurentei cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 6.301,25 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în recurs.

Domenii speta