Plângere contravenţională

Prin plângerea contravenţională adresată acestei instanţe la data de 25.04.2017 şi înregistrată sub nr. 547/179/2017, petentul S.G.A.a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie seria PTLX nr. 036874/09.04.2017 întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, ca nelegal şi netemeinic.

În motivarea cererii, petentul a arătat că în data de 05.04.2017 în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare TL 04 ...aflat în proprietatea mamei sale Stoian Doina, în localitatea Baia, str.1 Decembrie, în apropierea Primăriei, i-a ieşit brusc în faţă un agent de poliţie dintr-o maşină staţionată în faţa Primăriei, care i-a solicitat impunător să tragă pe dreapta şi să înmâneze documentele personale şi ale maşinii.

Motivat de faptul că avea ţinuta neglijentă, şireturile dezlegate la pantofi şi vesta încheiată strâmb, precum şi atitudinea lipsită de respect, i-a solicitat agentului de poliţie să se legitimeze pentru a dovedi calitatea de agent de poliţie, însă acesta l-a refuzat motiv pentru care la rândul lui a refuzat să-i prezinte documentele de identitate şi a solicitat totodată să vină un echipaj de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Baia pentru clarificarea situaţiei.

Petentul a susţinut că până la venirea echipajului de poliţie din comună a solicitat de câteva ori agentului de poliţie să-şi dezvăluie identitatea, dar acesta a refuzat continuu spunându-i că va afla când va primi procesul verbal de contravenţie, după care atunci când a venit agentul de poliţie din cadrul Poliţiei comunei Baia, P.L., a prezentat acestuia documentele personale şi ale maşinii , acesta le-a verificat după care a spus că sunt în regulă şi i le-a înapoiat. Doar în prezenţa echipajului de poliţie d-nul H.E.şi-a dezvăluit identitatea şi a cerut să i se scrie pe o foaie CNP-ul său cu ameninţarea că îl va aranja el.

Petentul a depus în copie, procesul verbal contestat, permisul de conducere şi actul său de identitate.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi proba testimonială.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

La data de 31 mai 2017, intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea procesului verbal ca temeinic şi legal întocmit, din următoarele motive: procesul - verbal este întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză; faptele au fost constatate  şi sancţiunile au fost aplicate direct de către poliţistul rutier, în conformitate cu prevederile  art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Intimatul a susţinut că în fapt la data de 05.04.2017, în jurul orei 11,45, pe str. 1 Decembrie din localitatea Baia, petentul a condus autoturismul marca Opel, număr de înmatriculare TL-04 ..., refuzând să înmâneze documentele personale şi ale autoturismului la cererea poliţistului rutier, precum şi verificarea vehiculului. De asemenea, nu a respectat dispoziţiile poliţistului rutier, în sensul că i s-a dispus să rămână cu autovehiculul la locul opririi până la stabilirea tuturor împrejurărilor, dar acesta a plecat din locul respectiv, fiind necesară urmărirea sa.

Referitor la temeinicia procesului - verbal, s-a susţinut că din raportul agentului constatator, rezultă că petentul a refuzat să înmâneze agentului constatator documentele personale şi ale autovehiculului şi să permită verificarea autovehiculului. Totodată, nu a respectat dispoziţiile poliţistului rutier, în sensul că i s-a dispus să rămână cu autovehiculul la locul opririi până la stabilirea tuturor împrejurărilor, dar acesta a plecat din locul respectiv, fiind necesară urmărirea sa. Astfel, după ce în prealabil a refuzat să coopereze cu poliţistul rutier, petentul a plecat din locul opririi, fiind necesară urmărirea acestuia pe o distanţă de aproximativ 600 de metri. După blocarea autovehiculului, i s-a solicitat din nou petentului să prezinte documentele, dar acesta a refuzat, fiind solicitat sprijin din partea unui lucrător din cadrul P.P. Baia.

Cu privire la motivele invocate de către petent în plângerea contravenţională formulată, s-a solicitat respingerea ca nefondate. Astfel, agentul de poliţie s-a prezentat şi şi-a declinat calitatea în momentul opririi, fiind echipat corespunzător şi având pe uniformă insigna cu numărul de identificare şi un ecuson cu numele lucrătorului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 - 208 Cod procedură civilă.

În probaţiune, s-au depus următoarele înscrisuri: procesul - verbal contestat în original,  raportul agentului de poliţie H.E..

Prin notele depuse la dosar, petentul a reiterat susţinerile din plângerea contravenţională susţinând în esenţă că este victima unui abuz, că agentul de poliţie H.E.i-a indus o stare de teamă prin atitudinea sa agresivă şi limbajul impunător, simţindu-se privat de drepturile cetăţeneşti, iar procesul verbal de contravenţie contestat este întocmit într-un mod abuziv, nelegal şi netemeinic.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, pentru petent proba testimonială, fiind audiată martora G.O.A.şi a dispus din oficiu audierea în calitate de martor a agentului de poliţie P.L.M..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria PTLX nr. 036874 întocmit la data de 09.04.2017 de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, petentul S.G.A.a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum total de 2320 lei (870 lei, 870 lei şi 580 lei) în temeiul art. 35 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi art. 183 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, raportate la art. 101 alin. 1 pct. 8, 101 alin. 2 şi 100 alin. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

În sarcina petentului s-a reţinut că la data de 05.04.2017, ora 11,45, pe str. 1 Decembrie din localitatea Baia, judeţul Tulcea, a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare TL 04 …, a refuzat să înmâneze documentele solicitate de agentul constatator pentru verificare, nu a respectat dispoziţia de a rămâne la faţa locului până la lămurirea situaţiei de fapt şi a refuzat verificarea autovehiculului.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie contestat în prezenta cauză.

Pentru analiza legalităţii acestuia vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 16 şi 17 din actul normativ menţionat anterior, în care sunt enumerate menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenţie si stabilesc regimul nulităţii actului în cazul în care acestea lipsesc.

Instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie contestat cuprinde menţiunile prevăzute la art. 17 sub sancţiunea anulării, respectiv numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite şi semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidenţa unei cauze de nulitate necondiţionată de vătămare a acestui act. Totodată, nici petentul nu a invocat motive de nulitate relativă ale actului sancţionator.

În ceea ce priveşte temeinicia acestuia, instanţa constată că potrivit art. 35 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege.

Alin. 3 al aceluiaşi articol prevede că în exercitarea atribuţiilor care îi revin, poliţistul rutier are dreptul să verifice vehiculul, precum şi identitatea conducătorului sau a pasagerilor aflaţi în interiorul acestuia atunci când există indicii despre săvârşirea unei fapte de natură contravenţională sau penală.

Art. 118 alin. 1 pct. 18 din acelaşi act normativ incriminează drept contravenţie nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).

Totodată, conform art. 183 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al poliţistului rutier sau, după caz, al poliţistului de frontieră este obligat să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, iar ceilalţi pasageri să nu deschidă portierele, respectând indicaţiile poliţistului.

Analizând faptele ce se impută petentului prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa reţine că în materia faptelor scoase din sfera dreptului penal şi incluse în sfera abaterilor contravenţionale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie sunt mult mai largi. Prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, ca de altfel nici obligaţia acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. Dat fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancţionate este extrem de mare, Curtea europeană a reţinut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunţate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenţii şi ar pune în sarcina autorităţilor ce aplică astfel de sancţiuni o povară excesivă şi nejustificată.

Prealabil analizei regimului contravenţiilor prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene, instanţa reţine că acesteia i se recunoaşte o valoare de sursă de drept, indiferent dacă soluţiile au fost pronunţate în cauze care privesc sau nu România, având în vedere dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţia României, potrivit cărora CEDO face parte din dreptul intern, precum şi împrejurarea că sistemul european de protecţie a drepturilor omului nu are în vedere numai sursa convenţională, ci si sursa jurisprudenţială, aceasta din urmă completând-o pe prima, astfel încât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene formează împreună un bloc de convenţionalitate.

Jurisprudenţa Curţii europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forţă probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenţie, şi cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanţelor naţionale este de a respecta principiul proporţionalităţii între, pe de o parte, scopul urmărit de autorităţile statului de a sancţiona faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. Aceasta presupune prin esenţă ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei (cauza Salabiaku c. Franţei).

Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi poate constitui o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului.

Prin urmare, procesul-verbal legal întocmit face dovada celor reţinute în cuprinsul său până la proba contrarie, cel sancţionat contravenţional fiind ţinut să facă o atare dovadă. Acest mod de abordare se întemeiază considerentul că săvârşirea faptei este constatată personal (ex propriis sensibus) de către agentul constatator – persoana special împuternicită de lege în acest sens -, iar constatările acestuia se prezumă că sunt conforme cu realitatea.

Aceasta nu înseamnă că de plano nu se poate proba contrariul celor reţinute prin procesul-verbal, prin administrarea de probe, inclusiv declaraţia unui singur martor, însă din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că situaţia de fapt consemnată în actul constatator nu ar fi corespunzătoare adevărului, simplele susţineri ale petentului nefiind suficiente pentru a răsturna prezumţia de veridicitate a celor constatate.

Astfel, martorul P.L. a arătat că la momentul la care a ajuns la faţa locului maşina petentului era blocată de cea a inspectoratului, ceea ce conduce la concluzia că petentul nu s-a conformat dispoziţiilor agentului de a nu părăsi locul în care a fost oprit, această manevră nefiind una obişnuită pentru controlul rutier.

De asemenea, chiar petentul a recunoscut faptul că nu a permis controlul vehiculului de către agentul de rutier. Justificarea sa în sensul că i s-a părut necorespunzător comportamentul poliţistului nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere, aceste împrejurări putând atrage, eventual, răspunderea disciplinară a lucrătorului intimatei. Mai mult, ambii martori au arătat că agentul H.E. purta uniforma de poliţie, susţinerile petentului în sens contrar nefiind susţinute de probele administrate în cauză.

În consecinţă, în mod întemeiat au fost reţinute în sarcina petentului săvârşirea contravenţiilor constând în împiedicarea verificării vehiculului şi a nerespectării indicaţiile poliţistului de a rămâne la faţa locului.

Cu privire la contravenţia reglementată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, elementul constitutiv al acesteia constă în omisiunea conducătorului auto de a avea asupra sa documentele prevăzute de art. 35 alin. 2 din acelaşi act normativ.

Or, astfel cum rezultă din declaraţia martorului P.L., petentul a avut asupra sa documentele enumerate de art. 35, acestea fiind înmânate şi verificate de martor astfel încât instanţa apreciază că în mod neîntemeiat a fost sancţionat pentru această faptă contravenţională şi va înlătura sancţiunea aplicată în acest temei. Refuzul de a se legitima putea, eventual, să facă obiectul unei alte contravenţii, care însă nu a fost reţinută prin actul sancţionator.

Analizând modul de individualizare al sancţiunii aplicate, instanţa constată că aceasta trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptelor comise, pentru această operaţiune recurgându-se la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, şi anume împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pentru faptele reţinute în sarcina petentului legea prevede aplicarea unor sancţiuni din clasa a II-a, respectiv clasa a III-a de sancţiuni, acestuia fiindu-i aplicate sancţiunile minime, de 6 puncte-amendă (870 lei), respectiv 4 puncte-amendă (580 lei).

Instanţa apreciază că sancţiunile au fost în mod corect individualizate, pericolul social concret al faptelor săvârşite de petent constând în subminarea autorităţii agentului de poliţie şi a împiedicării exercitării atribuţiilor de serviciu de către acesta.

În consecinţă, instanţa va anula în parte procesul-verbal menţionat, cu privire la contravenţia prevăzută de art. 35 alin. 2 raportat la art. 101 alin. 1 pct. 18 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, menţinând celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea formulată de petentul S.G.A. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PTLX nr.036874/09.04.2017 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, cu sediul în mun. Tulcea, str. Spitalului, nr.2, jud. Tulcea.

Anulează în parte procesul-verbal menţionat, cu privire la contravenţia prevăzută de art. 35 alin. 2 raportat la art. 101 alin. 1 pct. 18 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Menţine celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Babadag.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, azi, 27.10.2017.

Domenii speta

Spete similare