Autoritatea de lucru judecat. Condiții.

În prezentul dosar, prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea aceluiaşi pârât la plata dobânzii legale remuneratorii pentru depozitul constituit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni  C.E.C.-S.A. în vederea achiziţionării unui autoturism, aferente  perioadei  01.08.2007-31.08.2014,  în temeiul OUG nr.156/2007 .

Autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătoreşti, ataşat acesteia din momentul pronunţării. Legea stabileşte că autoritatea de lucru judecat se ataşează automat hotărârii prin care se soluţionează în tot sau în parte fondul procesului, dar şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural [art. 430 alin. (1) cod pr.civ.], cât şi asupra unei chestiuni litigioase, dezlegate în cuprinsul considerentelor [art. 430 alin. (2) cod pr.civ.].

Autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei. Deci, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Autoritatea de lucru judecat există în cazul acelor hotărâri care rezolvă fondul dreptului, dar şi în cazul hotărârilor care au rezolvat cauza pe o excepţie sau pe un incident procesual, dar numai dacă au făcut-o de o manieră care să nu mai permită readucerea ei în dezbatere judiciară.

Ori, hotărârea irevocabilă anterioară a fost pronunţată, într-adevăr, cu privire la aceleaşi părţi, însă nu a tranşat problema juridică privind dobânda nici pe cale incidentală, nefiind reflectată nici în dispozitiv. Petitul privind dobânda nu a primit o rezolvare prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. 13382/182/2011.

Apare evident faptul că în mod nelegal prima instanţă a respins acţiunea ca urmare a admiterii excepţiei de autoritate de lucru judecat, în condiţiile în care în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 13382/182/2011 al Judecătoriei Baia Mare nu s-a soluţionat cererea privind  plata dobânzii legale remuneratorii solicitate de reclamant în speţă

Prin sentinţa civilă nr. 9776/2016 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare şi s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul M I în contradictoriu cu pârâtul S R PRIN M F P, ca fiind formulată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 12137 din 20.12.2012 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 13382/182/2011 s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul M I în contradictoriu cu pârâtul S R reprezentat prin M F P, acesta fiind obligat să acorde reclamantului despăgubiri în cuantum de 27.790,47 lei, în condiţiile art.3 din O.U.G. 156/2007 modificată şi completată şi potrivit procedurii reglementate de acest act, pentru depozitul constituit de reclamant la CEC în vederea achiziţionării unui autoturism, depozit în cuantum de 7 lei (70.000 lei) depus la CEC în data de 5.12.1981, sumă ce a fost transferată la data de 12.04.1991 la BRD Sucursala Baia Mare.

Pârâtul S R prin M F P a fost obligat, de asemenea, să plătească reclamantului suma de 3840,66 lei cheltuieli de judecată, fără a face nici un fel de referire cu privire la petitul prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, petitul nr. III din acţiunea introductivă de instanţă.

Instanţa a apreciat că în privinţa acestei sentinţe îşi găseşte aplicabilitatea principiul autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care instanţa admis în parte acţiunea civilă, dar nu a arătat în mod expres care petite le respinge. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 369/R din 04.09.2013, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. 13382/182/2011.

Prima instanţă a apreciat că în această ipostază calea de urmat ar fi fost formularea unei cereri de completare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în primă instanţă prin care să se fi solicitat în mod expres inclusiv soluţionarea capătului de cerere privind dobânda legală, dispoziţiile art. 445 făcând trimitere în mod expres la dispoziţiile art. 444 Cod procedură civilă unde se arată că „(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare”, faptul că la alin. 2 al aceluiaşi articol se arată că cererea urmează a fi soluţionată prin hotărâre separată, nu poate să conducă la concluzia conform căreia instanţa poate fi sesizată cu o altă acţiune în cadrul căreia să se reitereze un petit formulat cu ocazia investirii anterioare a instanţei, cu ocazia formulării unei alte acţiuni şi care a fost soluţionată definitiv.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul M I solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei pe fond şi, pe cale de consecinţă, să se modifice sentinţa civilă atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâtului S Roman prin M F P la plata dobânzii remuneratorii aferente perioadei 01.08.2007-31.08.2014 în sumă de 10.534,79 lei, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.156/2007 aşa cum a fost completată, pentru depozitul constituit la CEC în suma de 70.000 lei şi transferat la BRD în vederea achiziţionării unui autoturism pentru care a fost despăgubit prin Sentinţa Civila nr.12137 din 2012 obiect al Dosar 13382/182/2011 cu suma de 27.790,47 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că la data de 05.12.1981 a constituit la CEC Baia Mare un depozit în vederea achiziţionării unui autoturism Dacia, în suma de 70.000 lei. În anul 1991 a transferat depozitul constituit la CEC şi existent în suma de 70.000 lei, către BRD Baia Mare în baza Normelor BRD SA nr. 72/c/1.02.1991 şi a Circularei comune BRD SA şi CEC nr. 12C/30.03.1991.Transferul s-a efectuat cu respectarea condiţiei de neafectare a soldului iniţial.

La data de 30.10.2008 toţi deponenţii care şi-au păstrat sumele la CEC au beneficiat de despăgubiri băneşti calculate conform OUG 156/2007 neregăsindu-se pe listele de persoane care au fost despăgubite deoarece BRD nu a transmis în timp util către M F aceste date comunicarea s-a efectuat abia în anul 2009 fapt ce a generat prejudicii reclamantului şi pornirea acţiunii obiect al Dosar 13382/182/2011.

Prin OUG 156/2007 modificată ulterior prin Legea 232/2008 s-a prevăzut că au dreptul la despăgubiri şi persoanele care au transferat depozitele respective la BRD, dacă îndeplinesc condiţiile neafectării soldului iniţial ( nu au fost efectuate retrageri).

BRD Baia Mare a confirmat că apelantul îndeplineşte condiţiile neafectării soldului iniţial. Potrivit prev. art. 3 din OUG 156/2007 suma reprezentând despăgubirea este asigurată de către M F prin emisiunea de titluri de stat de valoare egală cu valoarea totala a despăgubirilor.

Prin sentinţa civila nr. 12137 din 20.12.2012 s-a admis acţiunea reclamantului pârâtul S R fiind obligat să plătească despăgubiri în sumă de 27.790.70 lei. Nu i s-a acordat reclamantului apelant nici o suma reprezentând dobânda legala remuneratorie aşa cum a fost de altfel calculată în expertiza desfăşurată în dosar nr. 13382/182/2011.

Tribunalul Maramureş a menţinut sentinţa civilă astfel că a ajuns singurul beneficiar al acestor despăgubiri căruia nu i s-a acordat nici o dobânda legală pentru suma cu care a fost despăgubit fapt ce a determinat introducerea prezentei acţiuni.

Astfel, deşi a fost despăgubit în temeiul acestor sentinţe civile nu a primit nici o suma reprezentând c/v dobânda legala remuneratorie instanţa de fond nepronunţându-se cu privire la cererea sa, iar recursul fiindu-le respins în condiţiile în care Tribunalul Maramureş are ca si practica judiciara acordarea inclusiv a dobânzii legale pentru aceste categorii de persoane.

Judecătoria Baia Mare soluţionând cauza a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea.

Acţiunea este totuşi admisibila deoarece în temeiul art. 1489 c civil, dobânda este cea convenita de părţi sau în lipsă cea stabilita de lege”.

Dobânda acordată de instanţe în cazul acestor categorii de persoane a fost dobânda legala remuneratorie - prevăzuta de circularele BNR si OG 9/2000, Legea 7/2011, iar în cazul reclamantului M I a solicitat a fi acordată de la data de 01.08.2007 până la data încasării efective a despăgubirii -31.08.2014 şi se ridică la suma de 10.534,79 lei suma la care solicită a fi obligat pârâtul.

Primul litigiu ce a format obiectul dosar 12327/182/2014 s-a purtat între M I S Roman având un alt obiect decât prezentul şi în acest dosar solicită un alt beneficiu şi anume dobânda remuneratorie aferentă unei perioade determinate de acţiunea nouă.

Astfel nu există triplă identitate între aceste cauze şi în acest caz urmează a respinge cauza.

În drept, invocă prev. Art. 488 si urm din NCPC.

Intimatul-pârât S R - prin M F P a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului promovat de către apelantul M I împotriva Sentinţei civile nr.9776/09.12.2016 şi să se menţină Sentinţa civila nr. 9776/09.12.2016 pronunţata de Judecătoria Baia Mare în dosar nr.12327/182/2014, ca fiind legală şi temeinică.

În motivarea întâmpinării a arătat că prin apelul promovat reclamantul-apelant reiterează aceeaşi situaţie de fapt precum şi aceleaşi argumente pentru care apreciază că acţiunea sa este admisibilă.

Solicită menţinerea Sentinţei civile nr.9776/09.12.2016 ca fiind legală şi temeinică.

În drept, invocă prevederile art. 205, art. 223 alin. 3 din Codul de procedura civila, precum si toate dispoziţiile legale invocate.

Prin Încheierea din data de 20 octombrie 2017, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş, a admis excepţia necompetenţei sale  materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de apel formulate de reclamantul M I, cu domiciliu procesual ales în Baia Mare, B-dul Republicii nr 1/107, judeţul Maramureş, împotriva sentinţei civile nr 9776/2016 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, în favoarea Tribunalului Maramureş - Secţia I Civilă.

Astfel fiind investită, examinând criticile formulate de apelant prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a probatoriului administrat, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 12137 din 20.12.2012 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 13382/182/2011, rămasă irevocabilă, s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul M I în contradictoriu cu pârâtul S R reprezentat prin M F P, acesta fiind obligat să acorde reclamantului despăgubiri în cuantum de 27.790,47 lei, în condiţiile art.3 din O.U.G. 156/2007 modificată şi completată şi potrivit procedurii reglementate de acest act, pentru depozitul constituit de reclamant la CEC în vederea achiziţionării unui autoturism, depozit în cuantum de 7 lei (70.000 lei) depus la CEC în data de 5.12.1981, sumă ce a fost transferată la data de 12.04.1991 la BRD Sucursala Baia Mare.

Recursul declarat de recurentul-reclamant M I, împotriva acestei sentinţe civile, prin care criticase neacordarea de către judecătorie a sumei de 7626,02 lei cu titlu de dobânda legală remuneratorie conform OG 9/2000, a fost respins prin decizia Tribunalului Maramureş nr. 369/R din 04.09.2013 pronunțată în acest dosar, cu motivarea că recurentul-reclamant avea deschisă calea prevăzută de art. 281 indice 2 Cod procedură civilă şi nu calea recursului, pentru a solicita completarea hotărârii în sensul solicitat, din dispozitivul sentinţei atacate, în care nu există nicio menţiune cu privire la respingerea unor capete de cerere, precum şi din considerente, rezultând faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat pe aspectele invocate în recurs şi care, potrivit art. 281 indice 2a Cod procedură civilă, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii 202/2010, puteau fi semnalate în condiţiile art. 281 indice 2 Cod procedură civilă.

În prezentul dosar, prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea aceluiaşi pârât la plata dobânzii legale remuneratorii pentru depozitul constituit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni  C.E.C.-S.A. în vederea achiziţionării unui autoturism, aferente  perioadei  01.08.2007-31.08.2014,  în temeiul OUG nr.156/2007 .

Autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătoreşti, ataşat acesteia din momentul pronunţării. Legea stabileşte că autoritatea de lucru judecat se ataşează automat hotărârii prin care se soluţionează în tot sau în parte fondul procesului, dar şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural [art. 430 alin. (1) cod pr.civ.], cât şi asupra unei chestiuni litigioase, dezlegate în cuprinsul considerentelor [art. 430 alin. (2) cod pr.civ.].

Autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei. Deci, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Autoritatea de lucru judecat există în cazul acelor hotărâri care rezolvă fondul dreptului, dar şi în cazul hotărârilor care au rezolvat cauza pe o excepţie sau pe un incident procesual, dar numai dacă au făcut-o de o manieră care să nu mai permită readucerea ei în dezbatere judiciară.

Ori, hotărârea irevocabilă anterioară a fost pronunţată, într-adevăr, cu privire la aceleaşi părţi, însă nu a tranşat problema juridică privind dobânda nici pe cale incidentală, nefiind reflectată nici în dispozitiv. Petitul privind dobânda nu a primit o rezolvare prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. 13382/182/2011.

Apare evident faptul că în mod nelegal prima instanţă a respins acţiunea ca urmare a admiterii excepţiei de autoritate de lucru judecat, în condiţiile în care în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 13382/182/2011 al Judecătoriei Baia Mare nu s-a soluţionat cererea privind  plata dobânzii legale remuneratorii solicitate de reclamant în speţă.

Cum în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin.2 teza I cod pr civ., va admite apelul declarat de apelantul M I împotriva sentinţei civile nr. 9776/09.12.2016 pronunţată de Judecătoria Baia Mare pe care o anulează, cu consecinţa judecării procesului.

În privința fondului s-a reținut că 0rin O.U.G. nr. 156/2007 cu modificările şi completările ulterioare au fost stabilite categoriile de beneficiari ai despăgubirilor pentru depunerile de sume la C.E.C. în vederea achiziţionării de autoturisme, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească precum şi valoarea totală a despăgubirilor şi procedura de urmat pentru intrarea în posesia lor prevăzute de acest act normativ.

În baza prevederilor O.U.G. nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, cu modificările şi completările ulterioare,  deponenţii C.E.C. Bank S.A. au beneficiat la data de 30 octombrie 2008 de acordarea efectivă a despăgubirilor calculate prin efectuarea indexării sumelor existente în conturile active până la data de 31 iulie 2007.

Prin  Legea nr.232/2008 de aprobare a O.U.G. nr.156/2007, a fost aprobată acordarea de despăgubiri băneşti si persoanelor fizice „care după 22 decembrie 1989 şi-au transferat depunerile existente la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, la Banca Ră pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A. cu acelaşi scop”.

Cu toate că Legea nr. 232/2008 a conferit dreptul la despăgubiri şi în cazul deponenţilor care şi-au transferat conturile de la C.E.C. la B.R.D.S.A., punerea în aplicare a despăgubii efective a fost imposibilă, deoarece: suma reprezentând despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la C.E.C. S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme a fost asigurată (în baza O.U.G. nr. 156/2007)  de M F P printr-o emisiune de titluri de stat, emisă cu data de 21.12.2007 având scadenţă data de 30.10.2008, iar Legea nr.232/2008 a intrat în vigoare la data de 06.11.2008, dată ulterioară termenelor de emitere şi răscumpărare a titlurilor de stat  prin care au fost despăgubiţi deponenţii C.E.C. S.A. (30.10.2008).

Întrucât despăgubirea reclamantului nu a fost prevăzută în cuantumul despăgubirilor prevăzut la art.2 din O.U.G. nr. 156/2007, acesta a solicitat pe cale judiciară realizarea, în condiţiile O.U.G. 156/2007, a creanţei invocate cu titlu de despăgubiri ce i se cuvenea în calitate de deponent pentru achiziţionarea unui autoturism, iar prin sentinţa civilă nr. 12137 din 20.12.2012 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 13382/182/2011, rămasă irevocabilă la data de 04.09.2013, s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul M I în contradictoriu cu pârâtul S R reprezentat prin M F P, acesta fiind obligat să acorde reclamantului despăgubiri în cuantum de 27.790,47  lei, în condiţiile art.3 din O.U.G. 156/2007 modificată şi completată şi potrivit procedurii reglementate de acest act, pentru depozitul constituit de reclamant la CEC în vederea achiziţionării unui autoturism, depozit în cuantum de 7 lei (70.000 lei) depus la CEC în data de 5.12.1981, sumă ce a fost transferată la data de 12.04.1991 la BRD Sucursala Baia Mare.

Astfel, la alin.1 al art.3 din OUG nr. 156/2007 modificată se prevede că suma reprezentând despăgubire se asigură de către M E şi F prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii. Alin.3 al art. 3 prevede că valoarea nominală individuală a fiecărui titlu de stat este egală  cu valoarea individuală a despăgubirii, calculată de Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC SA, conform art. 2 pe numele fiecăruia dintre deponenţi.

Art.2 din acest act normativ dispunea că „valoarea totală a despăgubirii însumează 760.625.341,06 lei şi reprezintă cumulul despăgubirilor calculate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. prin indexarea, de la data depunerii şi până la data de 31 iulie 2007, a sumelor existente în cele 37.478 de depozite constituite conform art. 1, cu indicii preţurilor de consum comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică, din care se deduce dobânda legală bonificată de Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. pe perioada în care a fost acordată”, iar prin art.3 alin.5-8 din acelaşi act normativ, s-a stabilit că „(5) La data scadenţei emisiunii de titluri de stat, care este data de 30 octombrie 2008, M Economiei şi F procedează la răscumpărarea acestora, prin plata pe numele Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. a sumei de 760.625.341,06 lei, reprezentând valoarea nominală a titlurilor de stat emise. (6) Sursele utilizate pentru răscumpărarea la scadenţă a titlurilor de stat sunt asigurate de M Economiei şi F în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind datoria publică. (7) În prima zi bancară imediat următoare datei scadenţei emisiunii de titluri de stat, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. procedează la stingerea obligaţiei de plată prevăzute la alin. (4) prin alimentarea fiecărui cont al deponenţilor cu suma reprezentând valoarea individuală a despăgubirii, sumă care, începând cu această dată, este purtătoare de dobândă. (8) Începând cu data prevăzută la alin. (5), persoanele fizice care au dreptul la despăgubire conform art. 1 se pot prezenta la ghişeele Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea punerii la dispoziţia acestora a sumelor cuvenite.”

Legea nr. 9/2014 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.156/2007 reglementează acordarea despăgubirii pentru deponenţii care şi-au transferat depozitele de la C.E.C. S.A. la B.R.D. S.A.. Totodată este reglementată şi modalitatea de suplimentare a numărului deponenţilor şi a valorii totale a despăgubirilor.

Astfel, abia prin modificările aduse OUG 156/2007 prin Legea nr. 9/2014, s-a stabilit în art. II că „În cazul în care numărul deponenţilor şi valoarea totală a despăgubirilor prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2008, se modifică, elementele tehnice privind despăgubirile se stabilesc la propunerea Mui F P şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”

Prin Hotărârea de Guvern nr. 392/2014 s-a instituit o reglementare clară care să permită calcularea şi acordarea despăgubirilor cuvenite persoanelor fizice care şi-au transferat depozitele de la  C.E.C. S.A. la  B.R.D.  S.A., cât şi pentru cele care au obţinut acest drept prin hotărâri judecătoreşti executorii.  Prin acest act normativ s-a prevăzut acelaşi mod de calcul şi plată al despăgubirilor, arătându-se în art.1 alin.3-4 că „Valoarea totală a despăgubirii prevăzută la alin. (2) este calculată de către C.E.C. BANK - S.A., prin indexarea, de la data depunerii şi până la data de 31 iulie 2007, a sumelor existente cu indicii preţurilor de consum comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică, din care se deduce dobânda legală bonificată de C.E.C. BANK - S.A. pe perioada în care a fost acordată. Suma reprezentând despăgubirea prevăzută la alin. (2) este asigurată de M F P printr-o emisiune de titluri de stat pe numele C.E.C. BANK - S.A., de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii, în data de 4 august 2014. Titlurile de stat sunt nenegociabile, nepurtătoare de dobândă şi au scadenţa la 3 septembrie 2014.”

 Conform art.2 alin.3 lit. c din acelaşi act normativ, sumele reprezentând despăgubirile prevăzute la alin. (2) sunt asigurate de M F P prin emisiuni de titluri de stat pe numele B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. de valori nominale totale egale cu valorile totale ale despăgubirilor, potrivit art. 1^2 din ordonanţă, şi sunt compuse şi din  valorile totale ale despăgubirilor pentru deponenţii cărora li s-a stabilit cuantumul despăgubirilor în mod expres prin hotărâri judecătoreşti executorii, dar li s-a dispus plata acestor despăgubiri în baza art. 2 şi 3 din ordonanţă.

În speţă, despăgubirea reclamantului a fost inclusă în valoarea majorată  stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 392/2014, iar conform  adresei nr. 542975/30.10.2014  emisă de M F P –Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică (f.85 dosar fond), reclamantul a beneficiat de despăgubire în conformitate cu art. 2 alin.3 lit. c din acest act normativ prin emisiunea de titluri de stat cu scadenţa în data de 03.09.2014.

Astfel, începând cu data de 04.09.2014 reclamantul se putea prezenta la orice unitate BRD Groupe Societe Generale - S.A. pentru încasarea despăgubirii, fapt ce s-a şi întâmplat.

În speţă, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata dobânzii legale remuneratorie calculată de la data de 01.08.2007 până la data încasării efective a despăgubirii -31.08.2014, pentru depozitul constituit la CEC şi transferat la BRD în vederea achiziţionării unui autoturism.

Din conţinutul art.1 din O.U.G. nr. 156/2007  reiese faptul că dreptul la obţinerea despăgubirii a fost recunoscut reclamantului la data publicării în Monitorul Oficial a acestui act normativ, iar aspectele legate de modalitatea concretă de obţinere a despăgubirilor – calcularea despăgubirii şi emiterea titlurilor de stat- ce nu au fost reglementate iniţial în privinţa  reclamantului, nu au afectat exigibilitatea dreptului.

Aşadar, în cauză, dreptul de creanţă privind despăgubirea s-a născut în favoarea reclamantului la data publicării în Monitorul Oficial a actului normativ respectiv, drept realizat efectiv  la data de 04.09.2014, aşa cum s-a arătat.

Conform Deciziei ÎCCJ nr. 1 din 17 februarie 2014 privind examinarea recursurilor în interesul legii, prescripţiile extinctive începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

Dobânzile solicitate prin acţiune au caracterul unor prestaţii succesive. În acest caz, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Codului civil din 2009 sunt relevante prevederile art.12 din Decretul nr. 167/1958, fiecare zi în executare generând o prescripţie distinctă a dreptului la acţiune cu privire la aceste prestaţii succesive, respectiv ale art. 2503 al. 2 din Noul Cod  Civil, pentru pretenţiile ulterioare datei de data de 1 octombrie 2011, potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Cum potrivit art. 2512 al. 2 şi 3 din Noul Cod civil, instanţa de judecată nu poate aplica prescripţia din oficiu, chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul Sui sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, tribunalul va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului  M I, invocată din oficiu, doar  pentru pretenţiile aferente perioadei 01.08.2007-30.09.2011 supuse prevederilor Decretului lege nr.167/1958, având în vedere termenul de prescripţie de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune prevăzut de art. 3 din decret.

În consecinţă, tribunalul va respinge ca prescrisă cererea reclamantului M I privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale remuneratorii, pentru depozitul constituit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni  C.E.C.-S.A. în vederea achiziţionării unui autoturism, aferente  perioadei  01.08.2007-30.09.2011.

În privinţa pretenţiilor privind dobânda legală remuneratorie pentru depozitul constituit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni  C.E.C.-S.A. în vederea achiziţionării unui autoturism,  pentru perioada 01.10.2011 - 31.08.2014,  Tribunalul reţine faptul că dispoziţiile O.U.G. nr. 156/2007, ale Legii nr. 9/2014 pentru completarea O.U.G. nr. 156/2007 şi ale Hotărârii de Guvern nr.392/2014 au prevăzut modalitatea de calcul al despăgubirilor, respectiv prin indexarea cu indicii preţurilor de consum comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică, din care se deduce dobânda legală bonificată de bancă pe perioada în care a fost acordată, precum şi modalitatea de plată a acestora.

De principiu, actualizarea cu indicii preţurilor de consum comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti, prin actualizarea debitului urmărindu-se acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei şi cea a plăţii efective a sumei datorate.

Legiuitorul este singurul competent să stabilească regimul juridic al despăgubirilor, iar cum prin dispoziţiile legale invocate mai sus au fost instituite reglementări menite să permită acordarea efectivă a despăgubirii pentru toate persoanele fizice îndreptăţite, fără excepţie, nici modalitatea de actualizare a debitului nu trebuie să fie diferită, existând o situaţie  similară ce nu poate  justifica diferenţa de tratament, altfel s-ar încălca dispoziţiile art. 1 din Protocolul 12, anexă la Convenţia Europeană asupra Drepturilor Fundamentale şi Libertăţilor Omului.

Tribunalul reţine, potrivit art. 3 alin.7, art. 3^1 alin. 4 şi 5, art. 3^3 alin.3 din OUG nr.156/2007, dar şi art.1 alin.4, art. 2 alin.2 , alin.3 lit.c, alin.5, alin.14 şi art.3 alin.2 din Hotărârea Guvernului nr. 392/2014, că titlurile de stat emise conform acestei reglementări sunt nenegociabile, nepurtătoare de dobândă şi au scadenţa la 3 septembrie 2014, iar banca evidenţiază încasarea într-un cont destinat în mod special acţiunii de despăgubire, cont nepurtător de dobândă şi de comisIe, din care se vor pune la dispoziţia persoanelor fizice sumele aferente despăgubirilor individuale.

Aşadar, instanţa de judecată nu se poate substitui legislativului, fără a depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti, prin obligarea la acordarea altor despăgubiri, în alte condiţii, decât cele prevăzute în actele normative invocate. Instanţa nu poate da alte măsuri reparatorii în locul celor stabilite de legiuitor.

Actualizarea despăgubirii fiind realizată conform sentinţei civile nr.12137 din 20.12.2012 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 13382/182/2011, rămasă irevocabilă la data de 04.09.2013, reclamantul încasând despăgubirea stabilită de instanţă conform adresei de ridicare numerar nr.63315/04.09.2014 emisă de BRD (f.15 dosar fond), fapt necontestat,  rezultă că acesta a obţinut măsura reparatorie stabilită de legiuitor, făcându-se astfel aplicarea principiului consacrat de aceste dispoziţii legale referitoare la faptul că actualizarea sumelor îşi are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naţionale, proces exterior raporturilor dintre părţi şi independent de existenţa sau inexistenţa unei culpe, caracterul compensatoriu al actualizării urmărind păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti de la momentul depunerii sumelor la CEC .

Domenii speta

Spete similare