Nulitate partiala titlu proprietate. radiere/eliminare din titlu a persoanei fara calitate de mostenitor

Asupra apelului  de faţă, deliberând constată următoarele:

Prin  sentinţa civilă nr. X/17.04.2018, pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. X/213/2017, s-a respins cererea formulată de reclamanţii PG şi TD, în contradictoriu cu pârâtele DE, Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar V şi Comisia judeţeană O pentru aplicarea legilor fondului funciar, având ca obiect „nulitate parţială titlul proprietate”, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 17.05.2017, sub nr. X/213/2017, reclamanţii PG şi TD au chemat în judecată pe pârâtele DE, Comisia Judeţeană O şi Comisia locală V, de aplicare a Legii fondului funciar, solicitând  ca prin sentinţa care va fi pronunţată să se dispună nulitatea parţială a titlului de proprietate nr.X/47/20.04.1995 în sensul (radierii) eliminării din titlu a numitei MM, inclusă în titlu fără a avea calitatea de moştenitor.

În fapt, potrivit titlului de proprietate nr.X/47/20.04.1995 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2 ha şi 7813 mp situată pe teritoriul comunei V, numitelor MM şi PF în calitate de moştenitoare a numitului MD.

MD a fost fratele numitei PF (mama reclamanţilor) şi soţul numitei MM.

PF a decedat, iar moştenitori ai acesteia au rămas reclamanţii, în calitate de descendenţi de gradul I, conform certificatului de moştenitor nr.X/06.04.1999.

Au arătat reclamanţii că motivul pentru care au formulat prezenta acţiune este faptul că numita MM nu are calitate, neavând nici un drept să fie menţionată în titlul de proprietate, întrucât autorul MD a decedat în anul 1976, fără descendenţi de gradul I, iar numita PF a formulat cerere în calitate de soră.

S-a invocat de către reclamanţii art.34 din HG nr.1172/2001, potrivit cu care titlul de proprietate pentru cetăţenii în viaţă se emite persoanelor îndreptăţite (soţ, soţie), iar pentru moştenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut autorului lor, în care se nominalizează toţi solicitanţii îndreptăţiţi, urmând ca pentru ieşirea din indiviziune, ulterior, aceştia să procedeze potrivit dreptului comun, iar potrivit art.12 alin.2 pct.I în situaţia în care pentru stabilirea dreptului de proprietate au depus cereri la comisie mai multe categorii de moştenitori, cererile moştenitorilor legali vor fi luate în considerare, prin excluderea, în următoarea ordine de preferinţă: cele ale descendenţilor direcţi (copii, nepoţi,strănepoţi), singuri sau în concurs cu soţul supravieţuitor, excluzându-i pe toţi ceilalţi moştenitori: copiii îi exclud pe nopţi şi aceştia pe strănepoţi, în afară de cazul în care nepoţii sau, după caz, strănepoţii vin la moştenire în locul părintelui decedat anterior succesiunii.

În cazul de faţă, reclamanţii au precizat că numita MM a fost căsătorită cu autorul MD, iar din anul 1982 aceasta s-a recăsătorit, purtând numele de C, conform certificatului de căsătorie nr.X/07.02.1982, aceasta neavând nici un drept să fie înscrisă în titlul de proprietate  întrucât nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în numele său, existând o cerere formulată de a anume MM, născută în comuna V, nesemnată, fără a purta datele de identificare ale numitei C (fostă M) M, născută în AJ.

În probaţiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate disp. art.58 din Legea nr.18/1991.

Au fost ataşate cererii, în copie conformă cu originalul,  următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr.X/47/20.04.1995(f.6), certificatul de moştenitor nr.X/06.04.1999 emis de BNP TG (f.7),  adeverinţa nr.X/25.10.2016 emisă de Primăria comunei R (f.8), certificatul de deces privind pe numita C M (f.9), certificatul de căsătorie privind pe autorul MD cu numita MM (ns. M) – f.10, certificat naştere MM (ns.M) – f.11, cererea de reconstituire nr.X/19.03.1991 formulată de numita MM (f.12).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (f.21).

Pârâta DE, la data de 03.07.2017, respectiv 05.07.2017, prin fax şi prin poştă, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamanţii, ca neîntemeiată.

Totodată, a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a aratat că în cererea formulată de reclamanţii aceştia nu precizează explicit dacă se invocă o nulitatea relativă sau o nulitate absolută a titlului de proprietate şi nici temeiul de drept substanţial în baza căruia invocă această nulitate, textele de lege invocate cuprinzând doar norme de ordin procedural. Cu referire la art.34 din HG nr.1172/2001 vizează procedura emiterii titlului, aceste dispoziţii aplicându-se titlurilor emise după anul 2001, titlul în speţă a fost emis în baza legii iniţial, Legea nr.18/1991, iar art.12 alin.2 din HG nr.1172/2001 stabileşte ordinea de preferinţă la reconstituirea dreptului de proprietate, pe clase de moştenitori (cei din clasa I înlăturând celelalte clase, în lipsa celor din prima clasă vin cei din clasa a II-a, care-i înlătură pe cei din clasele subsecvente, etc).

De altfel, şi art.58 din Legea nr.18/1991se încadrează tot în norme de drept procedural.

A aratat pârâta că numita MM, ulterior purtând numele de C, ca urmare a recăsătoririi, era persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce a fost colectivizat autorului MD (primul său soţ, decedat în anul 1976).

A mai arătat că la intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, în urma autorului MD a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2,7813 ha amplasat în extravilanul comunei V, judeţul O, fiind emis titlul de proprietate nr.X/47/20.04.1995, beneficiari ai reconstituirii fiind MM, în calitate de soţie supravieţuitoare, şi PF, în calitate de colateral de gradul II (sora defunctului).

A precizat că, chiar dacă după intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, soţia supravieţuitoare a autorului MD se recăsătoreşte, purtând la acea vreme numele de C, în baza dispoziţiilor speciale prevăzute de Legea nr.18/1991, care derogau de la dispoziţiile dreptului comun referitoare la devoluţiunea succesorală legală, moştenitorii erau repuşi în termenul de opţiune succesorală şi avea astfel posibilitatea să facă acte de acceptare (cereri de reconstituire), chiar dacă trecuse mai mult de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, cât era termenul de opţiune succesorală.

Pârâta a invocat disp. art.12 din Legea nr.18/1991 privind stabilirea calităţii de moştenitor.

Totodată, pârâta a arătat că în ceea ce priveşte nesemnarea cererii de reconstituire de soţia supravieţuitoare a autorului, aceasta nu ştia carte şi a fost semnată prin punerea amprentei pe cerere.

În continuare, pârâta a arătat că fiecare beneficiar justifică faţă de acest teren câte o cotă de ½.

La data de 29.11.1996, numita PF, beneficiară a reconstituirii, a decedat, iar la data de 06.04.1999 a fost dezbătută succesiunea acesteia, fiind eliberat certificatul de moştenitor nr.X/1999, iar potrivit acestui certificat de moştenitor, cota de ½ din terenul în suprafaţă de 2,7813 ha a fost culeasă de numitul PI, în prezent decedat, în calitate de soţ supravieţuitor şi de descendenţii de gradul I, PG şi TD.

În ceea ce priveşte beneficiara reconstituirii M (C) M, a decedat la data de 05.09.1993, iar  singura moştenitoare în calitate de soră, fiind pârâta, folosind terenul de la decesul surorii, iar la data de 09.03.1997 acel teren l-a înstrăinat către o terţă persoană.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri.

A ataşat la dosar schiţa arborelui genealogic privind pe autorul MD.

Pârâta Comisia judeţeană O pentru aplicarea legii nr.18/1991, la data de 07.07.2017, a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, învederând că procedurile în cadrul reconstituirii fostelor proprietăţii sunt clar delimitate, fiind prevăzută o procedură prealabilă obligatorie pe care persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuiau să o urmeze.

Pârâta Comisia locală V pentru aplicarea Legii fondului funciar nu a depus întâmpinare.

La data de 31.07.2017, reclamanţii PG şi TD au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta DE.

La solicitarea instanţei de fond, Primăria comunei V – Comisia locală de aplicarea Legii nr.18/1991 a depus la dosar la data de 20.02.2018, relaţiile solicitate, respectiv copii de pe documentele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin legile fondului funciar nu s-a născut automat un drept de proprietate asupra terenurilor, ci s-a creat persoanelor îndreptăţite doar un drept la reconstituire/constituire, drept ce trebuie exercitat prin formularea unei cereri într-un anumit termen.

În urma procedurii administrative ce trebuie parcursă în faţa unor organe special înfiinţate se stabileşte dreptul de proprietate asupra terenurilor, iar procedura administrativă se declanşează prin depunerea unei cereri în acest sens, nefiind permisă formularea unei acţiuni direct la instanţa de judecată ci doar ulterior, dacă există nemulţumiri legale de activitatea organelor respective.

Pentru formularea cererii au fost prelungite succesiv termenele în care aceasta putea fi depusă, prin Legea 18/1991, Legea 169/1997 şi Legea 247/2005, iar nerespectarea acestor termene decade pe cel îndreptăţit din acest drept.

În fapt, prin  titlul de proprietate nr. X/47/20.04.1995 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,7813 ha situată pe raza comunei V, judeţul O în favoarea numitelor MM şi PF, în calitate de moştenitoare ale autorului MD.

S-a reţinut din registrul agricol depus la dosar în perioada anilor 1959-1963, autorul MD, figura în cu teren în suprafaţă totală de 3 ha, iar ca membrii în gospodărie numita MM, născută în anul 1922 şi fiica înfiată, născută în anul 1964, iar în urma apariţie Legii fondului funciar nr.18/1991 cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului MD, care a decedat în anul 1976, fiind căsătorit la data decesului cu numita MM, au formulat numitele PF, în calitate de soră a autorului, şi MM, în calitate de soţie supravieţuitoare, ulterior recăsătorită cu numele C.

Instanţa de fond a reţinut că Legea nr.18/1991 a prevăzut o procedură administrativă prealabilă obligatorie pe care persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuiau să o urmeze. Potrivit art.27 din HG nr.8901/2005 „.. (3) Persoanele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afişare, contestaţie adresată comisiei judeţene…”  …”(6) Comisia judeţeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum şi contestaţiile celor care s-au considerat nemulţumiţi de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orăşenească sau municipală” . „(7) După analizare, comisia judeţeană, prin hotărâre, va soluţiona contestaţiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 de zile de la primire… „(8) De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulţumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene la judecătorie în termen de 30 de zile”.

În consecinţă persoana care uzat de procedura reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate nu poate uza de calea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, câtă vreme nu a contestat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate.

Astfel, după eliberarea titlului de proprietate, asemenea acţiuni nu sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar însemna o eludare şi o nesocotire a dispoziţiilor legale care reglementează expres procedurile cu caracter prealabil.

Cum din probele administrate a rezultat că nu a fost formulată contestaţie împotriva propunerii comisiei locale, sau plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene, nefiind contestate actele premergătoare, instanţa de fond a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel reclamanții PG si TD şi au solicitat  admiterea apelului, modificarea  sentinţei in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Susţin că soluţia instanţei de fond este nelegala si netemeinica, arătând că prin cererea de chemare în judecată au solicitat constatarea nulităţii absolute, care poate fi invocată oricând în conformitate cu dispoziţiile codului civil.

În mod nelegal a reţinut instanţa de fond ca nerespectarea procedurii administrative obligatorii în faţa comisiei locale, în speţa pentru necontestarea în termenul prevăzut de Legea 18/1991 a actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, opreşte partea de a se adresa instanţei cu cerere pentru constatarea nulităţii absolute, cerere imprescriptibila.

În continuare, reiterează susţinerile din cererea introductivă referitoare la emiterea  titlului de proprietate nr. 27807/47 din 20.04.1995 numitelor MM si PF in calitate de moştenitoare ale numitului MD.

Se arată că MM, deşi fosta soţie a autorului MD, nu are nici un drept sa fie menţionata pe titlul de proprietate deoarece nu a formulat in mod valabil cerere de reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum prevede art. 9 alin. 4 şi 5 din Legea 18/1991 rep..

Arată că numita MM a fost căsătorita cu MD, dar in anul 1982 aceasta s-a recăsătorit, purtând numele de C, așa cum reiese din certificatul de căsătorie nr. X/07.02.1982.

Aceasta nu a formulat însă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, existând o cerere formulata de către o anume MM, născuta in com. V, cerere care este nesemnata şi nu poarta datele de identificare ale numitei C( fosta M) M, născuta in AJ, jud. Dolj.

Atât pe copia cererii nr. X/19.03.1991 cat si a declaraţiei de pe verso, ambele certificate conform cu originalul de către Primăria V, se observa menţiunea locului naşterii, respectiv com. V si nu AJ, jud. D dar si faptul ca sunt nesemnate, aceasta menţiune fiind făcuta in partea de jos a paginii de către cel care a certificat copia.

Apelanţii arată că cererea trebuia depusa personal sau prin posta cu confirmare de primire. Este clar ca nu a fost depusa personal atâta timp cat informaţiile menţionate nu corespund realităţii si cererea nu a fost semnata.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466 si urm, 480(2) c.proc.civ.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la probele administrate în cauză, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat instanţei de fond să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. X/47/20.04.1995, în sensul radierii numitei MM, susţinând, în esenţă, că aceasta nu are calitatea de beneficiară a Legii nr. 18/1991.

Ca temei de drept al cererii, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 18/1991 şi dispoziţii din HG nr. 1172/2001.

Deşi aceste texte conţin norme de drept procedural, iar nu norme de drept material, instanţa de fond nu a cerut reclamanţilor să complinească aceste lipsuri neesenţiale ale cererii, pentru ca, mai apoi, prin sentinţa apelată să respingă acţiunea cu argumentaţia că actele premergătoare emiterii titlului de proprietate nu au fost contestate.

Tribunalul reţine că titlul de proprietate eliberat în baza legilor fondului funciar este un act juridic care, dincolo de natura lui juridică, poate fi desfiinţat sau modificat în raport, evident, de cauzele de nulitate prevăzute de lege şi de care este afectat.

Problema care se pune este calea prin care se pot desfiinţa titlurile de proprietate eliberate în temeiul legilor fondului funciar. Legiuitorul a stabilit două căi: una prevăzută de art. III din Legea 169/1997, care priveşte titlurile de proprietate emise altora, iar cealaltă este cea prevăzută de capitolul IV din Legea nr. 18/1991 care privea actele ce priveau modul de stabilire a propriului drept materializat prin titlul de proprietate - acesta fiind ultimul act la care se referă art. 58 ( Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană care a emis titlul, îl va modifica, îl va înlocui, sau îl va desfiinţa").

În speţă, cauza de nulitate invocată de titularii cererii este nerespectarea cerinţelor referitoare la categoria persoanelor care pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate – respectiv, emiterea în favoarea unei persoane care nu era îndreptăţită la reconstituire.

Prin urmare, atât timp cât în speţă nu se pune în discuţie invocarea oricărei cauze de nulitate a propriului titlu de proprietate, nu se poate face accepta aprecierea instanţei de fond referitoare la procedura prevăzute de capitolul IV din Legea nr. 18/1991, în care plângerea trebuie introdusă în termenul de 30 zile de la înmânarea titlului de proprietate, potrivit art. 54 alin. (2) din aceeaşi lege.

Abordarea de către legiuitor a acestei maniere în materia nulităţii titlurilor de proprietate eliberate ca urmare a aplicării legilor fondului funciar aduce o noutate în teoria nulităţilor în sensul că dreptul stabilit prin titlul de proprietate al titularului acestuia poate fi nul absolut pentru altul - din perspectiva Legii nr. 169/1997 - şi doar nul relativ pentru sine, nulitate ce poate fi invocată doar înăuntrul termenului de 30 zile prevăzut de art. 53 alin. (2) din lege.

În raport de toate acestea, tribunalul constată că, deşi greşit fundamentată, soluţia instanţei de fond se impune a fi păstrată, însă pentru argumentele ce succed.

Astfel, potrivit art. 8 alin.1 şi 2 din Legea 18/1991 rep., stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face în condiţiile stabilite de prezenta lege, de ea beneficiază persoanele care s-au înscris în CAP-uri, moştenitorii acestora precum şi alte categorii de persoane prevăzute de lege.

Potrivit art. 9 alin. 3 cererile formulate de persoanele îndreptăţite se depun la Primăria localităţii unde se află terenul, fie personal fie prin poştă cu confirmare de primire.

Mai mult, cererile de reconstituire a drepturilor de proprietate formulate în baza legilor fondului funciar au fost supuse unor termene, sub sancţiunea decăderii din drepturi, un ultim astfel de termen fiind cel prevăzut de art. 3 al titlului IV din Legea nr. 247/2005, care a stabilit termen de depunere a cererii de reconstituire un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului respective.

În conformitate cu art. 9 alin. 4 şi 5 din Legea 18/1991 rep., cererea trebuie să cuprindă numele şi prenumele persoanei solicitante, domiciliul său calitatea de titular sau moştenitor, suprafaţa de teren solicitată, cerere la care va ataşa documentele doveditoare ale dreptului pretins şi calităţii solicitantului.

Potrivit art. 11 alin. 3 din acelaşi act normativ, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situaţiei terenurilor deţinute de CAP la 1.01.1990, a celor înscrise în sistemul cadastral general în registrul agricol al localităţii.

Iată deci că pentru a beneficia de prevederile legii fondului funciar, persoana îndreptăţită este necesar să fi formulat cerere scrisă adresată Comisiei Locale însoţită de actele doveditoare.

Contrar celor susţinute de apelanţi, tribunalul constată că antecesoarea pârâtei DE a făcut acest lucru, formulând cerere de reconstituire în numele său, solicitare înregistrată sub nr. X/19.03.1991, în registrul special al Primăriei com. V.

În cuprinsul cererii menţionată anterior, solicitanta MM indică datele sale de stare civilă, respectiv data naşterii (26.01.1922) şi numele părinţilor (F şi M), date care corespund cu cele menţionate în certificatul de naştere, dar şi în certificatul de căsătorie nr. CB nr. X, din care rezultă că la data de 24.10.143 s-a căsătorit cu autorul MD.

Chiar dacă nu poartă semnătură olografă a solicitantei, tribunalul reţine că o asemenea menţiune nu reprezintă o condiţie de valabilitate a cererii de reconstituire. Oricum, cererea formulată de MM poartă amprenta digitală a celei în cauză.

Ori, o asemenea procedură de semnare se regăsea în Decretul Lege nr. 358/1944, privind Autentificarea şi legalizarea înscrisurilor, pentru învestirea cu dată certă şi legalizarea copiilor de pe înscrisuri, care în art. 11 dispunea: „Părţile sau reprezentanţii lor, care sunt neştiutori de carte sau în imposibilitatea de a semna, vor imprima, în prezenţa magistralului, pe toate exemplarele înscrisului, în dreptul menţiunii despre numele şi domiciliul lor, degetul arătător de la mâna stângă.”.

De asemenea, pentru actele îndeplinite de către Comitetele executive ale unor sfaturi comunale sau orăşeneşti în conformitate cu Instrucţiunile nr. 6/J din 18 februarie 1961 ale Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului pentru Problemele Organelor Locale ale Administraţiei de Stat art. 25 alin. 2 şi alin. 3, în cazul celor care din pricina infirmităţii, a bolii sau de orice alte cauze nu pot semna, secretarul sau delegatul comitetului executiv, îndeplinind actul, va dispune ca numele şi prenumele lor să fie scrise pe cererea de autentificare şi pe fiecare exemplar al înscrisului, în josul textului.

Faptul că, în practică unele persoane au continuat să folosească această procedură de aplicare a amprentei degetului arătător de la mâna stângă, este consecinţa unui reflex al procedurii prevăzute de Decretul Lege nr. 358/1944, procedură preluată şi de Instrucţiunile nr.6/J din 18.08.1961, dar şi a lipsei de alfabetizare a populaţiei.

Astfel fiind, tribunalul constată că este demonstrată în speţă formularea cererii de reconstituire de către MM, cu consecinţa legalităţii emiterii titlului de proprietate de pe urma defunctului MD şi în beneficiul său.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelanţii reclamanţi.

Data publicarii pe portal: 05.10.2018

Domenii speta

Spete similare