Plângerea contravenţională. Necesitarea probei video pentru dovedirea faptei. Greşita interpretare a legii

În acest sens s-a constatat că pentru săvârşirea contravenţiei cum este cea reţinută în cazul petentului – neacordare prioritate de trecere pietonilor aflaţi pe trecerea de pietoni angajaţi în traversare, nu este necesară proba faptei cu înregistrarea video care în speţă redă imagini fără analizare vitezei pentru a cărei valabilitate se impune constatarea omologării şi verificării metrologice a aparatului radar – cinemometru – ca în alte situaţii cum este de exemplu nerespectarea limitei de viteză, fapta analizată putând fi constatată şi personal de agentul constatator conform legii.

Astfel, Procesul verbal de contravenţie contestat de petent a fost întocmit urmare a constatării personale a agentului constatator, probată şi cu înregistrarea video, a aparatului radar, menţionat în cuprinsul actului, cu privire la care suplimentar, în faza apelului s-a dovedit valabilitatea verificării metrologice.

Actul contestat nu este afectat de vicii de nulitate absolută sau relativă în raport de dispoziţiile art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001, acestea nefiind nici chiar invocate de altfel. Acesta este legal şi temeinic

Prin Sentinţa civilă nr.8865 din 8.11.2016 Judecătoria Baia Mare a admis plângerea contravenţională formulată de petentul E G A, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş, şi a dispus anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PMMX nr. 0057595 din 28.03.2016.

În considerentele sentinţei s-au reţinut următoarele:

La data de 28.03.2016 a fost întocmit procesul verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0057595 prin care petentul a fost sancţionat amendă în cuantum de 420 de lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 135 alin. 1 lit. h din HG 1391/2006 privind regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002, cu modificările şi completările ulterioare, constând în aceea că la data de 28.03.2016, în calitate de conducător auto, a condus autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare B 63 GRO pe Bd. Traian, în localitatea Baia Mare, iar la trecerea de pietoni marcată şi semnalizată corespunzător, de la intersecţia cu Str. Olteniei, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajaţi regulamentar în traversare, pe sensul de mers al autovehiculului.

Contravenţia a fost înregistrată cu aparatul video radar verificat şi omologat metrologic, montat pe autovehiculul aparţinând Poliţiei Române cu nr. de înmatriculare MAI 29377, pe caseta T 1005, intimatul depunând la dosarul cauzei CD-ul privind înregistrarea faptei reţinută în sarcina petentului. (f.  38 )

Procesul-verbal a fost semnat de către contravenient, specificându-se la „alte menţiuni” – „erau maşinile parcate care mi-au obturat vizibilitatea. „

Potrivit normelor de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005  pct.4.3 „cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate şi însoţite de buletin de verificare în termen valabil”…, iar potrivit pct.4.4 „ măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe dacă nu sunt respectate cerinţele prevăzute de pct.4.1, 4.3 din norme.

Instanţa a reţinut că intimatul a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr. 0038535 din data de 24.04.2014 (f. 24 ), iar potrivit prevederilor Ordinului nr. 148/2012 pentru aprobarea listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O.-2012, mijlocul de măsurare trebuia prezentat la verificarea metrologică în termen de cel mult 1 an de la data verificării anterioare.

Or, instanţa a reţinut că la data întocmirii procesului verbal, respectiv la data  la care s-a înregistrat fapta reţinută în sarcina petentului, aparatul video radar avea termenul de valabilitate al verificării expirat, încălcându-se normele referitoare la verificarea metrologică, cele reţinute mai sus duc la concluzia că prezumţia de nevinovăţie prevăzută ca o garanţie de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu a fost răsturnată.

Constatând termenul de valabilitate al aparatului radar expirat, instanţa nu a mai analizat celelalte apărări ale petentului referitoare la înregistrarea video a faptei reţinută în sarcina acestuia.

Faţă de considerentele expuse, instanţa, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 modificată şi completată, a admis plângerea şi a anulat procesul verbal de contravenţie exonerând petentul de plata amenzii.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel intimatul IPJ MM, solicitând admiterea apelului, schimbarea în toi a hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii formulată de către intimatul petent şi să menţineţi în totalitate procesul verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0057595 , încheiat de I.PJ. MM la data de 28.03.2016.

Prin Întâmpinarea formulată în faza regularizării, intimatul petent E G A, a solicitat respingerea apelului nemotivat şi menţinerea hotărârii atacate, cu rezerva dreptului de a formula ulterior apărări şi propune probe.

Anterior primului termen de judecată din 17.03.2017, apelantul IPJ MM, a înregistrat la 15.03.2017 Motive de  apel, iar la 17.03.2017, a depus în probaţiune înscrisuri constatate lipsă de la dosar de instanţa de fond – Buletin de verificare metrologică valabil.

Prin Motivele de apel, intimatul IPJ MM, a  arătat următoarele:

Intimatul petent a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 135 alin. 1 lit. h din II.G. 1391/2006 privind Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

Prin actul de constatare contestai s-a reţinut în sarcina intimatului faptul că la data de 28.03.2016, a condus auto cu numărul de înmatriculare B 63 GRO, pe B-duI Traian din localitatea Baia Marc iar la intersecţia cu strada Olteniei nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajaţi în traversare regulamentară pe trecerea pentru pietoni marcată şi semnalizată corespunzător, pe sensul său de mers.

Prin sentinţa civilă nr. 8865 din 09,11,2016 , instanţa de fond a admis plângerea formulată de intimatul petent şi a dispus anularea a actului de constatare.

Hotărârea pronunţată de către instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale şi printr-o interpretare eronată a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Consideră că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că raportat la înscrisul depus în probaţiune de către instituţia noastră, respectiv buletinul de verificare metrologică a aparatului video radar care avea termenul de valabilitate expirat, s-au încălcat normele referitoare la verificarea metrologică şi astfel actul sancţionator a fost nelegal întocmit.

Consideră că doar în cazul contravenţiilor privind nerespectarea vitezei este obligatorie înregistrarea faptei cu ajutorul mijloacelor omologate şi verificate metrologic potrivit dispoziţiilor art. 121 alin. 2 din H.G. 1391/2006 , raportat la art. 109 din O.U.G. 195/2002 , celelalte contravenţii prevăzute de legislaţia rutieră putându-se constata în mod direct.

Art. 109 din OUG 195/2002 cu modificările şi completările ulterioare, care prevede :

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră.

(2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Fapta contravenţională reţinută în sarcina intimatului a fost constatată şi cu ajutorul aparatului video radar, dar aşa cum am precizat doar în cazul nerespectării regimului de viteză legiuitorul a instituit obligaţia de a se constatata fapta cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologie, în prezenta cauză nefiind obligatoriu ca aparatul cu care s-a' filmat să fie omologat şi verificat potrivit normei Ia care instanţa de fond a făcut referire în considerentele hotărârii, astfel a solicitat să se constate că aceste norme legale nu sunt aplicabile cauzei.

Mai mult a depus în probaţiune copiile certificate ale buletinelor de verificare metrologică a aparatului video radar cu care a fost constatată contravenţia reţinută în sarcina intimatului petent, instituţia noastră depunând din eroare la momentul formulării întâmpinării un buletin de verificare metrologică anterior.

Din analiza înregistrării video depusă Ia dosarul cauzei în probaţiune, rezultă că intimatul petent a săvârşit contravenţia reţinută prin procesul verbal, astfel în ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator am făcut dovada că acesta a fost întocmit temeinic şi legal.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reţine în mod constant că prezumţiile nu sunt contrare Convenţiei, în acest sens prin Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku împotriva Franţei, Curtea a reţinut că prezumţiile sunt permise de Convenţie dar acestea nu trebuie să depăşească limitele rezonabile. în acest sens prezumţia de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal.

A învederat totodată Hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunţată în cauza Jussila împotriva Finlandei, unde CEDO analizează propria jurisprudenţă în materie, evidenţiind existenţa unor „acuzaţii penale" cu grad de severitate diferit, făcând distincţie între infracţiunile prevăzute de dreptul penal şi restul faptelor penale, altele decât infracţiunile, situaţie în care „ garanţiile procesual penale recunoscute de art. 6 din Convenţie nu se vor aplica în aceeaşi măsură „faptelor penale"altele decât infracţiunile.

Principul legalităţii, aplicabil dreptului administrativ, în general şi materiei contravenţionale în special, presupune că rezultatul interpretării legii contravenţionale să fie concordat cu voinţa legiuitorului iar textul nu poate fi interpretat extinctiv sau restrictiv (lex dixit quam voluif).

Plecând de Ia prevederile art. 47 din O.G. 2 /2001 care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă se poate reţine că, până Ia proba contrară, procesul verbal de constatare face dovada deplină a celor înscrise în acesta.

Tribunalul Maramureş a apreciat în practica sa că din interpretarea prevederilor art. 16 şi art. 34 din O.G. 2/2001 reiese că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin ci însuşi şi constituie o dovadă a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei petentului, cât timp petentul nu prezintă o probă contrară, invocăm decizia civilă nr. 1058/A/2015 pronunţată în dosarul 6691/182/2014.

Ulterior comunicării Motivelor de apel la primul termen de judecată cu intimatul petent prin reprezentant ales, acesta din urmă a formulat Întâmpinare şi în termen legal apel incident.

Prin Întâmpinarea la apelul motivat, intimatul petent E G A a solicitat respingerea apelului declarat de către IPJ MM împotriva sentinţei civile nr. 8865/09.11.2016, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2648/182/2016, cu menţinerea dispozitivului acesteia în ce priveşte admiterea plângerii şi anularea procesului verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0057595, încheiat la data de 28.03.2016

În motivare a arătat următoarele:

Apelantul susţine că "instanţa de fond în mod greşit a apreciat că raportat la înscrisul depus în probaţiune de către instituţia noastră, respectiv buletinul de verificare metrologică a aparatului video radar care avea termenul de valabilitate expirat, s-au încălcat normele referitoare la verificarea metrologică şi astfel actul sancţionator a fost nelegal întocmit."

Critica apelantului este evident nefundamentată în condiţiile în care buletinul de verificare metrologică depus la dosarul cauzei are cu certitudine valabilitatea expirată şi prin urmare în mod corect instanţa de fond a reţinut lipsa de valabilitate a acestuia şi încălcarea normelor referitoare la verificarea metrologică.

Astfel, în buletinul de verificare metrologică ataşat întâmpinării depuse la fond, care figurează că ar fi fost emis la data de 24.04.2014, ora 17.40 nu este precizat în concret locul în care a fost efectuată verificarea metrologică, figurând doar menţiunea „teren" şi nu este menţionată perioada de valabilitate a verificării metrologice.

Potrivit menţiunilor de la nr. 12, poziţia L 44 din Anexa (tabel) aprobată prin Ordinul nr. 148/2012 pentru aprobarea Listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. - 2012 emis de către Biroul Român de Metrologie legală, cu modificările ulterioare, pentru aparatele de măsurare a vitezei de circulaţie a vehiculelor (cinemometre) durata de valabilitate a verificării metrologice este de 1 an, sens în care raportat la data emiterii buletinului de verificare metrologică prezentat, respectiv 24.04.2014, verificarea metrologică apărea ca expirată la data încheierii procesului verbal atacat (28.03.2016) şî prin urmare în mod corect şi raportat la probaţiunea administrată a fost reţinută şl lipsa verificării metrologice a mijlocului tehnic cu care a fost constatată fapta reţinută, aspect de natură să conducă la anularea procesului verbal atacat.

Dispoziţiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 nu instituie distincţii între tipurile de contravenţii care pot fi constatate cu mijloace tehnice, expresia utilizată de către legiuitor fiind "constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice" însă textul legal impune două obligaţii: 1. ca mijloacele tehnice cu ajutorul cărora se constată contravenţiile să fie "certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic" şi 2. să se consemneze aceste aspecte în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Faptul că mijloacele tehnice sunt uzitate frecvent pentru constatarea contravenţiilor la regimul vitezei şi opinia că pentru acest tip de contravenţii ar fi chiar obligatorie utilizarea mijloacelor tehnice, este lipsită de relevanţă în speţă.

Astfel, interpretarea dispoziţiilor art. 109 alin. 2 relevă faptul că orice faptă contravenţională reglementată de OUG nr. 195/2002, poate fi constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice, însă în mod obligatoriu acestea trebuie să fie "certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic", iar câtă vreme textul legal nu instituie excepţii sau distincţii, acestea nu pot fi stabilite pe cale de interpretare (ubl lex non distinguit nec nos distinguere debemus).

În speţă este de necontestat aspectul că fapta sancţionată a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice şi în mod obligatoriu acestea trebuiau să fie "certificate sau... omologate şi verificate metrologic", sens în care în mod pertinent şi cu raportare justă la probaţiunea administrată, instanţa de fond a dispus admiterea plângerii, iar susţinerile referitoare la faptul că la nivel de ipoteză fapta ar fi putut fi constatată şi cu propriile simţuri, sunt lipsite de relevanţă în condiţiile fapta a fost constatată cu mijlocul tehnic care nu întruneşte cerinţele legale.

În apel a fost depus însă un alt buletin de verificare metrologică decât cel ataşat iniţial întâmpinării şi avut în vedere de către instanţa de fond la pronunţarea hotărârii.

Fapt este că depunerea buletinului de verificare metrologică nr. 0038535 emis la data de 24.04.2014 de către SC BBSC Communications Systems SRL în dovada verificării metrologice a mijlocului tehnic cu care a fost constatată contravenţia este indiscutabil culpa intimatului apelant, sens în care a lua în considerare în apel un alt buletin de verificare metrologică decât cel depus iniţial în probaţiune de către IPJ MM, ar însemna să se permită apelantului să-şi invoce şi chiar să-şi valorifice judiciar propria culpă.

Chiar dacă instanţa de fond nu s-ar fi oprit în analizarea argumentelor invocate în susţinerea plângerii la lipsa de valabilitate a verificării metrologice, restul criticilor sunt în măsură să conducă la lipsa de legalitate şi temeinicie a procesului verbal atacat, după cum urmează:

În cadrul înregistrării depuse în probaţiune nu se distinge numărul vehiculului care apare în imagini, iar derularea ulterioară a înregistrării nu este de natură a proba cu certitudine că numărul autoturismului condus de către petent ar fi fost cel din primele imagini;

Astfel, din capturile realizate din înregistrarea depusă de către apelantul intimat, rezultă următoarele;

În secunda 00:11 a înregistrării se poate observa o autoutilitară de culoare albă al cărei număr de înmatriculare nu este lizibil, traversând zona trecerii de pietoni şi se poate observa că pietonii sunt în dreptul spaţiului de parcare, nefiind angajaţi în travesarea părţii circulabile a carosabilului - imaginea nr. 1.

În secunda 00:13 vehiculul nu se mai află în raza cinemometrului- img. nr. 2;

Imaginile nr. 3 şi 4 relevă că nici la secundele 00:16 şi 00:19 autoutilitara albă nu apare în raza cinemometrului;

La secundele 00:20- 00:21 din înregistrare în raza de acţiune a cinemometrului se poate observa o autoutilitară de culoare albă - img. nr. 5 şi 6;

La sec. 00:22 şi 00:24 autoutilitara nu mai apare în înregistrare - img. nr. 7 şi 8;

La secunda 00:25 din înregistrare autoutilitara albă apare din nou în cadru - img. nr. 9 şi în aceeaşi secundă devine vizibil şi nr. de înmatriculare al acesteia : MM 09 WEY;

Img. nr. 11, relevă că la secunda nr. 26 autoutilitara în discuţie este depăşită de către vehiculul în care se afla probabil agentul constatator, iar la secunda 00:28 din înregistrare în raza cinemometrului - cu vizibilitate pe un sector destul de mare de drum, se pot observa doar vehicule parcate - img. nr. 12.

Imaginile 13-16, relevă că nici pe parcursul deplasării ulterioare a vehicului- până la secunda 00.48, în raza de vizibilitate a cinemometrului nu apare vehiculul condus de către petent;

La secunda 00.56 vehiculul poliţiei opreşte în dreptul unei parcări în care se afla vehiculul cu nr. B 63 GRO.

Astfel, faptul că la momentul trecerii prin dreptul intersecţiei ise distinge numărul, ulterior acesta dispare din cadru - secunda 00:13 şi câtă vreme nu se poate distinge numărul de înmatriculare şi iar filmarea vehiculului nu este continuă, pentru a se putea stabili cu certitudine că numărul vehiculului din parcare - identificat la secunda 00:56, este cel din primele imagini, considerăm că înregistrarea nu este în măsură să facă dovada săvârşirii vreunei fapte de către petent şi nici să răstoarne fără dubiu prezumţia de nevinovăţie şi în aceste condiţii încheierea procesului verbal atacat apare ca lipsită de legalitate şi temeinicie, impunându-se anularea acestuia, ca o justă aplicare a principiului "in dubio pro reo".

Prin urmare, susţinerile apelantului că din analiza înregistrării video ar rezulta că petentul ar fi săvârşit contravenţia reţinută, sunt lipsite de fundament.

Certificatul de aprobare model nr. 185/27.07.2001, depus în dovada omologării mijlocului tehnic cu care a fost con sa tată fapta reţinută în procesul verbal, are menţionată ca data limită a valabilităţii data de 27.07.2006, sens în care în care nu se mal poate discuta despre o constatare a contravenţiei cu un mijloc tehnic omologat în sensul prevederilor art. 109 din OUG nr. 195/2002.

Astfel, câtă vreme în procesul verbal atacat s-a reţinut constatarea faptei cu un mijloc tehnic, acesta trebuia să îndeplinească cele două condiţii prevăzute de art. 109 din actul normativ de mal sus, respectiv să fie omologat şi verificat metrologic.

În dovada omologării s-a depus certificatul de aprobare model, cu valabilitatea expirată la data de 27.07.2006, ori câtă vreme certificatul de aprobare are prevăzută o durată de valabilitate, este evident că aceasta trebuie şi respectată, deoarece dacă pentru pentru simpli cetăţeni, participanţi la trafic se pretinde respectarea strictă a normelor rutiere şi este sancţionată orice abatere, este inadmisibil ca autoritatea investită cu îndrumarea, supravegherea Şi controlul respectării normelor rutiere, conform art. 2 din OUG nr. 195/2002, să-şi îndeplinească atribuţiile cu încălcarea dispoziţiilor legale a căror respectare este chemată să o asigure, iar o astfel de atitudine se impune a fi cenzurată prin anularea procesului verbal atacat.

În condiţiile în care aprobarea de model nr. 185/2001, este reţinută în buletinul de verificare metrologică - chiar şi a celui depus în apel cu nr. 407 0055307/21.04.2015- si prin urmare solicitam a fi reţinuta pe cale de excepţie nulitatea buletinului de verificare metrologică raportat la faptul că acesta este emis în temeiul unei aprobări de model a cinemometrului cu valabilitatea expirată din anul 2006, iar nulitatea sau lipsa verificării metrologice a mijlocului tehnic cu care se afirmă că ar fi fost constatată fapta sancţionată, este de natură să conducă la anularea procesului verbal atacat.

Consideră că în speţă nu se poate reţine că la trecerea vehiculului neidentificat care apare în înregistrare se poate reţine că ar exista pietoni angajaţi în traversarea benzii circulabile a drumului.

Astfel, după cum rezultă din planşele foto depuse la dosar, pe sectorul de drum respectiv (B-dul Traian), doar banda din stânga, de lângă axul drumului, este circulabilă iar pe banda din dreapta sunt amenajate şl marcate locuri de parcare până la o distanţă foarte mică de marcajul pietonal, astfel încât în momentul în care există vehicule parcate pe locurile de parcare din apropierea marcajului pietonal, pietonii angajaţi în traversare pot fi observaţi doar la momentul la care se angajează efectiv în traversarea benzii circulabile, nu şi a celei amenajate cu locuri de parcare.

Oricum, câtă vreme una dintre benzile drumului este amenajată ca spaţiu de parcare, amenajat şi marcat corespunzător, pietonii pot fi consideraţi ca angajaţi în traversare în sensul art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, doar la momentul în care se angajează în traversarea părţii de drum efectiv circulabile, nu şi când aceştia sunt în dreptul zonei de parcare, care nu este circulabilă pe sensul de mers corespunzător.

Potrivit art. 142 lit. e din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 "se interzice oprirea voluntară a vehiculelor;... e) pe trecerile pentru pietoni ori la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea;", iar raportat şi la dispoziţiile art. 143 lit. a din acelaşi regulament, amenajarea parcării în apropierea marcajului pietonal apare ca lipsită de legalitate, iar amplasarea nelegală a locurilor de parcare din apropierea trecerii de pietoni împiedică o vizibilitate optimă a întregului marcaj pietonal, astfel încât nu poate fi considerată conduită culpabilă eventuala neobservare a unui pieton care se deplasează în zona necirculabilă, în care vizibilitatea este afectată de maşinile parcate, uneori chiar neregulamentar.

Menţionează că eventuala angajare intempestiva în traversare a unui pieton după ce autoturismul era foarte aproape sau deja intrat pe marcajul pietonal nu poate constitui conduită contravenţională şi în aceste condiţii procesul verbal atacat este lipsit de temeinicie şi legalitate, impunându-se anularea acestuia şi raportat la aspectele de mai sus.

Solicită a se avea în vedere că reţinerea în cuprinsul procesului verbal a unei stări de fapt nereale sau care nu întruneşte elementele constitutive ale unei contravenţii şi sancţionarea acesteia în baza normei contravenţionale, este de natură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenţie atacat, vătămarea suferită prin sancţiunile - principală şi complementară - aplicate prin actul atacat putând fi înlăturate doar prin anularea acestuia.

În lumina jurisprudenţei CEDO (cauzele Engel şi alţii contra Olanda; Lutz contra Germania) acest gen de contravenţie (circulaţia pe drumurile publice) intră în materia acuzaţiilor asimilate celor din materie penală, la care se referă art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, atât din perspectiva normei (OUG nr. 195/2002) care este cu caracter general, cât şi din perspectiva sancţiunii cu rol preventiv şi represiv.

Astfel conform jurisprudenţei CEDO procesul verbal nu face dovada prin el însuşi a existenţei faptei, a autorului şi a vinovăţiei, fiind doar un înscris prin care o persoană este acuzată de săvârşirea unei contravenţii.

Pe cale de consecinţă, petentul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi de principiul „in dubio pro reo", sarcina administrării probelor şi dovedirii temeiniciei şi legalităţii procesului verbal revenind agentului constatator, iar probaţiunea administrată în speţă infirmă starea de fapt reţinută în procesul verbal atacat.

Raportat la cele de mai sus, susţinerile din motivele de apel referitoare la faptul că „procesul verbal de constatare face dovada deplină a celor înscrise în acesta" sunt lipsite de suport legal, atât la nivel doctrinar cât şi jurisprudenţial fiind exprimată opinia unei prezumţii relative de temeinicie şi legalitate a procesului verbal şi nicidecum a unei prezumţii absolute, iar în speţă argumentele de nelegalitate şi lipsă de temeinicie a procesului verbal (susţinute la nivel probator de capturile foto realizate din înregistrarea depusă de către apelantul intimat, înscrisurile depuse de către acesta şi pozele zonei respective care atestă că una dintre benzile carosabilului este amenajată ca şi zonă de parcare şi nu este circulată), fac dovada contrară celor reţinute în procesul verbal şi prin urmare solicităm respingerea apelului declarat de către IPJ Maramureş.

În drept, a invocat prevederile art. 205 şi 480 alin. 1 din NCPC.

Prin apelul incident, intimatul petent E G A a solicitat următoarele:

> în situaţia în care se va aprecia că apelul principal ar fi întemeiat din perspectiva motivului de anulare a procesului verbal reţinut în considerentele sentinţei civile nr. 8865/09.11.2016, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2648/182/2016,

> să se dispună admiterea apelului incident şi în condiţiile art. 461 din NCPC solicităm înlăturarea considerentelor reţinute de câtre instanţa de fond pentru admiterea plângerii, analizarea celorlalte argumente exprimate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei şl înlocuirea considerentelor reţinute de către instanţa de fond cu cele ale instanţei de apel rezultate din analizarea celorlalte critici formulate faţă de procesul verbal atacat, cu menţinerea dispozitivului sentinţei civile nr. 8865/09.11.2016, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2648/182/2016, în ce priveşte

> admiterea plângerii şi anularea procesului verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0057595, încheiat la data de 28.03.2016, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 472 din NCPC "intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judeca apelul făcut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie care să tinda la schimbarea hotărârii primei instanţe".

Art. 474 alin. 1 din NCPC prevede că apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal.

Motivele de apel ale IPJ MM au fost depuse la termenul din 17.03.2017, potrivit art. 34 alin. 2 OG nr. 2/2001, sens în care depunerea apelului incident odată cu întâmpinarea la motivele apelului principal respectă dispoziţiile art. 474 alin. 1 din NCPC.

II. Pe fond, a solicitat a avea în vedere următoarele considerente:

Conform art. 461 alin. 2 din NCPC "în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi ie va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate."

Procesul verbal atacat a fost criticat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei din perspectiva a 4 argumente, grupate şi analizate în cadrul concluziilor scrise, diupă cum urmează:

În cadrul înregistrării depuse în probaţiune nu se distinge numărul vehiculului care apare în imagini, iar derularea ulterioară a înregistrării nu este de natură a proba cu certitudine că numărul autoturismului condus de către petent ar fi fost cel din primele imagini;

Faptul că Certificatul de aprobare model nr. 185/27.07.2001, depus în dovada omologării mijlocului tehnic cu care a fost constatată fapta reţinută în procesul verbal, are menţionată ca dată limită a valabilităţii data de 27.07.2006 şi raportat la acest aspect care nu se mai poate discuta despre o constatare a contravenţiei cu un mijloc tehnic omologat în sensul prevederilor art. 109 din OUG nr. 195/2002.

S-a invocat nulitatea buletinului de verificare metrologică cu raportare la emiterea acestuia în temeiul unei aprobări de model a cinemometrului cu valabilitatea expirată din anul 2006 şi faptul că buletinul de verificare metrologică depus la dosarul cauzei figura ca ar fiind emis la data de 24.04.2014 Iar potrivit L.O -2012 aprobată prin Ordinul nr. 148/2012 durata verificării metrologice pentru cinemometre este de 1 an, iar raportat la data constatării faptei (28.03.2016) verificarea metrologică era expirată.

S-a mai invocat faptul că în speţă nu se poate reţine că la trecerea vehiculului neidentificat care apare în înregistrare ar exista pietoni angajaţi în traversarea benzii circulabile a drumului, deoarece banda din dreapta este amenajată ca şi parcare, iar pietonii pot fi consideraţi angajaţi în traversare doar la intrarea pe banda efectiv circulabilă.

Dintre aceste critici a fost analizată de către instanţa de fond doar cea referitoare la expirarea verificării metrologice, considerându-se de prisos analizarea celorlalte critici.

Prin urmare, în condiţiile în care instanţa de apel ar aprecia că ar fi existat totuşi un buletin de verificare metrologică valabil pentru cinemometrul respectiv, astfel încât considerentele reţinute în motivarea hotărârii atacate ar ajunge să fie prejudiciabile pentru petent, solicităm respectuos admiterea apelului incident şi înlocuirea considerentelor primei instanţe cu  cele rezultând din analizarea celorlalte critici exprimate la adresa procesului verbal atacat, după cum urmează:

1. În cadrul înregistrării depuse în probaţiune nu se distinge numărul vehiculului care apare în imagini, iar derularea ulterioară a înregistrării nu este de natură a proba cu certitudine că numărul autoturismului condus de către petent ar fi fost cel din primele imagini;

Astfel, din capturile realizate din înregistrarea depusă de către apelantul intimat, anexate în probaţiune, rezultă următoarele:

în secunda 00:11 a înregistrării se poate observa o autoutilitară de culoare albă al cărei număr de înmatriculare nu este lizibil, traversând zona trecerii de pietoni şi se poate observa că pietonii sunt în dreptul spaţiului de parcare, nefiind angajaţi în traversarea părţii circulabile a carosabilului - imaginea nr. 1.

În secunda 00:13 vehiculul nu se mai află în raza cinemometrului - img. nr. Z;

Imaginile nr. 3 şi 4 relevă că nici la secundele 00:16 şi 00:19 autoutilitara albă nu apare în raza cinemometrului;

La secundele 00:20- 00:21 din înregistrare în raza de acţiune a cinemometrului se poate observa o autoutilitară de culoare albă - img, nr. 5 şi 6;

La sec. 00:22 şi 00:24 autoutilitara nu mai apare în înregistrare - img. nr. 7 şi 8;

La secunda 00:25 din înregistrare autoutilitara albă apare din nou în cadru - img. nr. 9 şi în aceeaşi secundă devine vizibil şi nr. de înmatriculare al acesteia : -----;

Img. nr. 11, relevă că la secunda nr. 26 autoutilitara în discuţie este depăşită de către vehiculul în care se afla probabil agentul constatator, iar la secunda 00:28 din înregistrare în raza cinemometrului - cu vizibilitate pe un sector destul de mare de drum, se pot observa doar vehicule parcate - Img, nr. 12.

Imaginile 13-16, relevă că nici pe parcursul deplasării ulterioare a vehicului - până la secunda 00.48, în raza de vizibilitate a cinemometrului nu apare vehiculul condus de către petent;

La secunda 00.56 vehiculul poliţiei opreşte în dreptul unei parcări în care se afla vehiculul cu nr. B 63 GRO.

Astfel, faptul că la momentul trecerii prin dreptul intersecţiei menţionată ca loc al săvârşirii pretinsei contravenţii, vehiculului care apare în imagini nu i se distinge numărul, ulterior acesta dispare din cadru - secunda 00:13 şi câtă vreme nu se poate distinge numărul de înmatriculare şi iar filmarea vehiculului nu este continuă, pentru a se putea stabili cu certitudine că numărul vehiculului din parcare - identificat la secunda 00:56, este cel din primele imagini, considerăm că înregistrarea nu este în măsură să facă dovada săvârşirii vreunei fapte de către petent şi nici să răstoarne fără dubiu prezumţia de nevinovăţie şi în aceste condiţii încheierea procesului verbal atacat apare ca lipsită de legalitate şi temeinicie, impunându-se anularea acestuia, ca o justă aplicare a principiului "in dublo pro reo".

2. Certificatul de aprobare model nr. 185/27.07.2001, depus în dovada omologării mijlocului tehnic cu care a fost constată fapta reţinută în procesul verbal, are menţionată ca dată limită a valabilităţii data de 27.07.2006, sens în care în care nu se mai poate discuta despre o constatare a contravenţiei cu un mijloc tehnic omologat în sensul prevederilor art. 109 din OUG nr. 195/2002.

Astfel, câtă vreme în procesul verbal atacat s-a reţinut constatarea faptei cu un mijloc tehnic, acesta trebuia să îndeplinească cele două condiţii prevăzute de art. 109 din actul normativ de mai sus, respectiv să fie omologat şi verificat metrologic.

Fapt este că în dovada omologării s-a depus certificatul de aprobare model, cu valabilitatea expirată la data de 27.07.2010, ori câtă vreme certificatul de aprobare are prevăzută o durată de valabilitate, este evident că aceasta trebuie şi respectată, deoarece dacă pentru  simpli cetăţeni, participanţi la trafic se pretinde respectarea strictă a normelor rutiere şi este sancţionată orice abatere, este inadmisibil ca autoritatea investită cu îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor rutiere - conform art. 2 din OUG nr. 195/2002, sa¬şi îndeplinească atribuţiile cu încălcarea dispoziţiilor legale a căror respectare este chemată să o asigure, iar o astfel de atitudine se Impune a fi cenzurată prin anularea procesului verbal atacat.

3. În condiţiile în care aprobarea de model nr. 185/2001, este reţinută în buletinul de verificare metrologică - chiar şi a celui depus în apel cu nr. 407 0055307/21.04.2015- considerăm că acesta este lovit de nulitate, fiind emis în temeiul unei aprobări de model a cinemometrului cu valabilitatea expirată din anul 2006, iar nulitatea sau lipsa verificării metrologice a mijlocului tehnic cu care se afirmă că ar fi fost constatată fapta sancţionată, este de natură să conducă la anularea procesului verbal atacat.

4. Consideră că în speţă nu se poate reţine că la trecerea vehiculului neidentificat care apare în înregistrare se poate reţine că ar exista pietoni angajaţi în traversarea benzii circulabile a drumului.

Astfel, după cum rezultă din planşele foto depuse la dosar, pe sectorul de drum respectiv (B-dul Traian), doar banda din stânga, de lângă axul drumului, este circulabilă iar pe banda din dreapta sunt amenajate şi marcate locuri de parcare până la o distanţă foarte mică de marcajul pietonal, astfel încât în momentul în care există vehicule parcate pe locurile de parcare din apropierea marcajului pietonal, pietonii angajaţi în traversare pot fi observaţi doar la momentul la care se angajează efectiv în traversarea benzii circulabile, nu şi a celei amenajate cu locuri de parcare.

Oricum, câtă vreme una dintre benzile drumului este amenajată ca spaţiu de parcare, amenajat şi marcat corespunzător, pietonii pot fi consideraţi ca angajaţi în traversare în sensul art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, doar la momentul în care se angajează în traversarea părţii de drum efectiv circulabile, nu şl când aceştia sunt în dreptul zonei de parcare, care nu este circulabilă pe sensul de mers corespunzător.

Potrivit art. 142 lit. e din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 "se interzice oprirea voluntară a vehiculelor:... e) pe trecerile pentru pietoni ori la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea;", iar raportat şi la dispoziţiile art. 143 lit. a din acelaşi regulament, amenajarea parcării în apropierea marcajului pietonal apare ca lipsită de legalitate, iar amplasarea nelegală a locurilor de parcare din apropierea trecerii de pietoni împiedică o vizibilitate optimă a întregului marcaj pietonal, astfel încât nu poate fi considerată conduită culpabilă eventuala neobservare a unui pieton care se deplasează în zona necirculabilă, în care vizibilitatea este afectată de maşinile parcate, uneori chiar neregulamentar.

Menţionează că eventuala angajare intempestiva în traversare a unui pieton după ce autoturismul era foarte aproape sau deja intrat pe marcajul pietonal nu poate constitui conduită contravenţională şi în aceste condiţii procesul verbal atacat este lipsit de temeinicie şi legalitate, impunându-se anularea acestuia şi raportat la aspectele de mai sus.

Solicită a se avea în vedere că reţinerea în cuprinsul procesului verbal a unei stări de fapt nereale sau care nu întruneşte elementele constitutive ale unei contravenţii şi sancţionarea acesteia în baza normei contravenţionale, este de natură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenţie atacat, vătămarea suferită prin sancţiunile - principală şi complementară - aplicate prin actul atacat putând fi înlăturate doar prin anularea acestuia.

În lumina jurisprudenţei CEDO (cauzele Engel şi alţii contra Olanda; Lutz contra Germania) acest gen de contravenţie (circulaţia pe drumurile publice) intră în materia acuzaţiilor asimilate celor din materie penală, la care se referă art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, atât din perspectiva normei (OUG nr. 195/2002) care este cu caracter general, cât şi din perspectiva sancţiunii cu rol preventiv şi represiv.

Astfel conform jurisprudenţei CEDO procesul verbal nu face dovada prin el însuşi a existenţei faptei, a autorului şi a vinovăţiei, fiind doar un înscris prin care o persoană este acuzată de săvârşirea unei contravenţii.

Pe cale de consecinţă, petentul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi de principiul „in dubio pro reo", sarcina administrării probelor şi dovedirii temeiniciei şi legalităţii procesului verbal revenind agentului constatator, iar probaţiunea administrată în speţă infirmă starea de fapt reţinută în procesul verbal atacat.

În drept, a invocat prevederile art. 461 alin. 2, art. 472, art. 474 alin. 1, 475-482 din NCPC şi art. 34 alin. 2 din OUG nr. 2/2001.

Ataşat apelului incident, intimatul petent E G A, a depus Planşe fotografice – cuprinzând părţi din înregistrarea video cu care s-a constatat săvârşirea contravenţiei (filele 34 - 42).

În faza apelului, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând apelurile principal şi incident formulate în cauză, în raport de dispoziţiile legale incidente şi probatoriul administrat, tribunalul reţine următoarele:

Plângerea contravenţională formulată împotriva Procesului verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0057595 încheiat la data de 28.03.2016 de agent constatator din cadrul intimatului IPJ Maramureş, existent la fila 9 dosar fond, prin care petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.135 lit. h din ROUG nr. 195/2001 (HG nr. 1391/2006), cu amendă în cuantum de 420 lei plătibilă în 2 zile la jumătate din sumă (210 lei) şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce 30 zile, a fost admisă, cu consecinţa anulării actului contestat.

Judecătoria Baia Mare a anulat actul contestat fără a face vorbire despre constatarea nelegalităţii sau netemeiniciei acesteia, reţinând lipsa dovezii verificării metrologice a aparatului radar neconformă cu dispoziţiile art. 6 CEDO.

Având în vedere motivele apelurilor principal şi incident formulate, împotriva sentinţei şi criticile aduce acesteia, instanţa constată că:

1. Apelul principal al intimatului, este fondat şi urmează a fi admis în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.

În acest sens s-a constatat că pentru săvârşirea contravenţiei cum este cea reţinută în cazul petentului – neacordare prioritate de trecere pietonilor aflaţi pe trecerea de pietoni angajaţi în traversare, nu este necesară proba faptei cu înregistrarea video care în speţă redă imagini fără analizare vitezei pentru a cărei valabilitate se impune constatarea omologării şi verificării metrologice a aparatului radar – cinemometru – ca în alte situaţii cum este de exemplu nerespectarea limitei de viteză, fapta analizată putând fi constatată şi personal de agentul constatator conform legii.

Oricum, chiar şi într-o eventuală situaţie contrară, deşi nu este cazul, separat de împrejurarea că nu rezultă din conţinutul Încheierii de amânare a pronunţării  sentinţei punerea în discuţia intimatului a apărării petentului invocată în Răspunsul la Întâmpinare, necomunicat intimatului (întrucât legea nu prevede o asemenea obligaţie) în sensul nevalabilităţii Buletinului de verificare metrologică expirat, în faza apelului au fost depuse în termen legal înscrisurile ce dovedesc existenţa verificării metrologice a aparatului radar cu care s-a înregistrat contravenţia.

Aşa fiind, raportat la apărările părţilor, se observă că se impune cercetarea fondului cauzei raportat la soluţia atacată arătată conform celor de mai sus, situaţie ce implică anularea hotărârii în temeiul art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă.

Evocând fondul plângerii contravenţionale formulate de petent în faţa instanţei de fond, motivele apelurilor formulate şi probatoriul administrat, tribunalul constată că aceasta nu este fondată şi urmează a fi respinsă conform dispozitivului prezentei decizii, cu consecinţa menţinerii Procesului verbal de contravenţie atacat.

Astfel, Procesul verbal de contravenţie contestat de petent a fost întocmit urmare a constatării personale a agentului constatator, probată şi cu înregistrarea video, a aparatului radar, menţionat în cuprinsul actului, cu privire la care suplimentar, în faza apelului s-a dovedit valabilitatea verificării metrologice.

Actul contestat nu este afectat de vicii de nulitate absolută sau relativă în raport de dispoziţiile art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001, acestea nefiind nici chiar invocate de altfel. Acesta este legal şi temeinic.

Sub aspectul temeiniciei actului, tribunalul contrar susţinerilor petentului intimat, apelant incident E G A, constată că se observă săvârşirea contravenţiei la trecerea de pietoni semnalizată pe carosabil cu vopsea având culoare roşie pe B-dul Traian în zona cunoscută Ursus. Petentul se deplasează cu autoutilitara de culoare albă, având înregistrate mesaje publicitare dinspre Hotel Mara înspre Gară în 28.03.2016 iar la momentul 09:40:15, nu acordă prioritate de trecere celor 2 pietoni angajaţi în traversarea străzii. De precizat că înregistrarea video relevă că pietonii anterior angajării traversării s-au oprit pe trotuar, s-au asigurat şi ulterior şi-au continuat deplasarea.

Susţinerile petentului potrivit cu care era obturată vizibilitatea datorită autovehiculelor parcate, este parţial adevărată însă ea nu poate fi reţinută cu consecinţe favorabile, având în vedere marcajul existent pe carosabil – culoarea roşie şi chiar caracteristicile autovehiculului condus de acesta, mai înalt decât altele.

Se observă de asemenea că petentul deşi probabil nu ar fi observat pietonii. Nu se poate reţine nici că, pietonii au avut un comportament neconform angajându-se în traversarea străzii fără să se asigure.

Nu se poate reţine nici apărarea petentului din faza apelului potrivit cu care, autovehiculului condus de petent, nu îi este identificat numărul de înregistrare, acesta nefiind clar, vizibil.

Planşele fotografice cu care petentul încearcă probabil vigilenţa instanţei (filele 38 – jos) ce indică un alt număr de înregistrare ------, nu vizează petentul şi  acest autovehicul a fost la momentul 09:40:17 în raza de acţiune a aparatului radar montat pe autoutilitara poliţiei care l-a urmărit pe petent, identificat la orele 09:40:03, după ce a virat dreapta pe B-dul Republicii respectiv în spatele blocului cunoscut sub denumirea de Marinex, cu nr. B 63 GRO.

Se observă că la data constatării faptei petentul a obiectat doar cu privire la obturarea vizibilităţii nu şi că nu ar fi circulat prin zona respectivă.

Pentru cele arătate, susţinerile/apărările petentului nu au putut fi valorificate cu consecinţe favorabile.

Nu se poate reţine în cauză nici un temei de înlăturare a răspunderii contravenţionale, iar sancţiunea complementară dispusă se aplică ope legis având în vedere pericolul social al faptei astfel că nu poate fi reindividualizată. Astfel nu poate fi reţinută nefiind izvor de drept nici practica judiciară invocată şi depusă de apărătorul petentului, la dezbaterea apelului.

Deşi nu au fost invocate pentru a fi verificate, instanţa nu poate constata nici incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în sensul reindividualizării sancţiunii principale a amenzii, prin înlocuirea acesteia cu sancţiunea Avertisment, având în vedere împrejurările săvârşirii faptei şi lipsa altor date relevante în acest sens.

2. Apelul incident al petentului intimat E G A.

Separat de motivele expuse anterior, în raport de anularea sentinţei apelate, nu se impune înlăturarea considerentelor acesteia.

Chiar şi în această situaţie, deşi au fost analizate grupat criticile aduse Procesului verbal de contravenţie chiar şi prin Concluziile scrise formulate în faţa instanţei de fond (filele 39-41) tribunalul nu a identificat temeiuri juridice pentru anularea măsurii reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării, aceasta fiind dispusă, conform dispoziţiilor legale.

În fine, în prezenta cauză excede cadrului procesual, analiza săvârşirii unor abateri de către alte persoane, care cu încălcarea legii au parcat neregulamentar, situaţie afirmată de petent prin prisma dispoziţiilor art.142 lit. c din ROUG 195/2002.

Nu prezintă relevanţă juridică în cazul contravenţiei analizate şi nu poate fi reţinut nici modul în care este amenajată parcarea aproape de marcajul pietonal, în prezentul cadru procesual.

Nu în ultimul rând, se reţine că acordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversare, este obligatorie indiferent de numărul benzilor de circulaţie, dacă pietonii se află pe acelaşi sens de mers în care rulează autovehiculul pe drumul public.

Având în vedere motivele expuse, nu au fost apreciate întemeiate susţinerile intimatului petent, apelant E G A.

Pentru cele ce preced, apelul incident formulat în termen şi legal timbrat, urmează a fi respins conform prev. art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare