Analizarea cererii de înlocuire a măsurii preventive în contextul coroborării probelor din dosarul de urmărire penală. Consecințele judecării cererii în lipsa dosarului de arestare preventivă

Sentinţă penală 39 din 11.10.2017


Prin încheierea nr. 489/04.10.2017 dată în dosarul nr. 3843/335/2017,  judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle, în baza art 242 C. pr. pen. a respins ca neîntemeiată cererea inculpatei V. C., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

A obligat pe inculpată să plătească 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, judecătorul primei instanţe a reţinut că inculpata V. C. a invocat vârsta sa înaintată (60 de ani), şi documentele medicale anexate la dosar, din care rezultă fără dubiu faptul că ea suferă de „oligofrenie de gradul II”.

Apărarea a invocat  că din fişele medicale rezultă că inculpata suferă inclusiv de dezorientare-temporo-spaţială ce reprezintă o stare caracterizată prin pierderea capacităţii de raportare a propriei persoane la timp şi spaţiu. Gama intensităţii acestei boli poate varia, de la semne minime, până la dezorientare – temporo-spaţială totală.

Având în vedere aceste considerente, şi evaluând împrejurările concrete ale cauzei şi conduitei procesuale a inculpatei, solicită să se dispună înlocuirea măsurii excepţionale a arestului preventiv cu arestul la domiciliu.

În vederea soluţionării cererii, au fost ataşate dosarele: 3620/335/2017  al Judecătoriei Videle şi 3620/335/2017 al Tribunalului Teleorman.

 Judecătorul de drepturi şi libertăţi al fondului a invocat prevederile art. 242 alin.2 Cpp potrivit cărora: „Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.” Au fost enunţate şi dispoziţiile acestui ultim text de lege: „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni”.

 Judecătorul a mai reţinut că la data de 18.09.2017, prin încheierea pronunţată în dosarul nr. 3620/335/2017 s-a dispus  luarea măsurii arestării preventive  faţa de inculpaţii: V.C.,  pentru savarsirea a trei infracţiuni de furt calificat prev  de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.d  si alin 2  lit.b C.pen, cu aplic art.77 lit.a C.pen., R. B., pentru săvârşirea a trei infracşiuni de furt calificat prev  de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.d  si alin 2  lit.b C.pen, cu aplic art.77 lit.a C.pen, B.C. pentru săvârşirea a trei infracşiuni de furt calificat prev  de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.d  si alin 2  lit.b C.pen, cu aplic art.77 lit.a, V. M. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev de art.228 alin.1, art.229  alin 2  lit.b C.pen., cu aplic art.77 lit.a  si d C.pen., S. O., pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229  alin 2  lit.b C.pen.,cu aplic art.77 lit.a  si d C.pen., I. R. pentru savarsire infractiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin.1, art.229  alin 2  lit.b C.pen.cu aplic art.77 lit.a C.pen, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.09.2017 şi până la data de 17.10.2017 inclusiv, apreciindu-se că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 223 alin. 2 Cpp.

În fapt, în ziua de 26.07.2017 inculpatii B. C., V. C. si R. B. s-au deplasat cu autoturismul marca Audi, model break de culoare argintie cu  numarul de inmatriculare M 1904 BC, condus de catre inculpatul B. C., pe raza comunei Mereni, sat Merenii de Jos, jud. Teleorman, pe strada Padurarului. Cei trei inculpati au parcat autoturismul in fata portii locuintei persoanei vatamate B. I. au coborat din autoturism si au patruns fara drept in curtea locuintei, dupa care, cu ajutorul unui obiect metalic (surubelnita sau levier) au fortat o ferestra din termopan pe care au patruns in imobil. Ulterior cei trei inculpati au scotocit prin locuinta si, dintr-un sifonier al unui dormitor, au sustras suma de 1650 lei.

Cei trei autori au parasit imobilul, au urcat in autoturism, dupa care s-au deplasat de DJ 612 cu autoturismul marca Audi cu numarul de inmatriculare M 1904BC pana in orasul Videle si ulterior in mun. Craiova la adresa de domiciliu.

La data de 27.07.2017, inculpatii B. C., V. C. si R. B. s-au deplasat cu autoturismul marca Audi, model break de culoare argintie cu  numarul de inmatriculare M 1904 BC, condus de catre inculpatul B. C. pe raza comunei Mosteni, jud. Teleorman, respectiv pe strada Lalelelor. Cei trei autori au patruns fara drept in curtea locuintei persoanelor vatamate G. I. si B. M., cele două fiind persoane varstnice si, profitand de neputinta si neatentia acestora, au patruns in imobil unde, dintr-un sertar al unei noptiere, au sustras suma de 10000 lei, suma de bani pe care cele doua batrane o aveau stransa pentru inmormantare. Ulterior comiterii infractiunii de furt calificat, inculpatii  au parasit locuinta deplasandu-se cu  autoturismul pe DJ 503 pana in com. Draganesti Vlasca, dupa care pe drumul E 70 pana in mun. Craiova la adresele de domiciliu.

La data de 17.09.2017 in jurul orelor 08.00, inculpatii V. C., V. M., S. O., I. R., R. B. si B. C. s-au deplsat cu autoturismul marca Audi, model break de culoare argintie cu  numarul de inmatriculare M 1904 BC din mun. Craiova, jud Dolj pe raza comunei Rotunda, satul Rotunda, jud Olt, ajungand in jurul orelor 12.30-13.00. Cei şase inculpati au oprit pe strada Noua la nr. 28, au patruns fara drept  in curtea imobilului respectiv unde domiciliaza persoana vatamata G. C., in varsta de 83 de ani. Sub pretextul de a cumpara tuica, oua, grau si porumb,  autorii i-au oferit persoanei vatamate o bancnota in valoare 100 Euro cu scopul ca batranul sa le schimbe banii si sa-i achite contavaloarea băuturii pe care urmau sa o cumpere. Profitand de neatentia persoanei vatamate, autorii au sustras dintr-un portofel ce se afla pe o noptieră a unui televizor suma de 350 lei,  in bancnote de: una de 100 lei si 5 bancnote de 50 lei.

Dupa comiterea infaractiunii, autorii au urcat in autoturismul marca Audi, model break de culoare argintie cu  numarul de inmatriculare M 1904 BC si s-au deplasat aproximativ 150-200 de metri, moment in care organele de politie i-au oprit in trafic, iar cu ocazia controlului corporal si al autoturismului, asupra acestora au fost gasite sume de bani.

La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că inculpaţii vizau persoane vătămate în vârstă, vulnerabile şi credule pentru a le sustrage banii, ceea ce le-a adus suferinţe în plan emoţional având în vedere că în multe cazuri banii respectivi reprezentau singura lor sursa de a-şi procura alimente sau medicamente sau erau agonisiţi cu multe greutăţi. De asemenea, s-a  ţinut cont şi de modalitatea de săvârşire a faptelor, prin violarea de domiciliu şi în grup de 3 sau mai multe persoane, pentru a asigura reuşita faptei infracţionale.

Prin încheierea penală nr. 34 din data de 26.09.2017 pronunţată de Tribunalul Teleorman s-au respins ca nefondate contestaţiile formulate de inculpaţii V. C., R. B., B. C., V. M., Ș. O., şi I. R..

Judecătorul reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană, inculpatului i se poate restrânge libertate „dacă a fost arestat sau reţinut în vedere aducerii sale în faţă autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănuit că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedică să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia”, iar în cauză subzistă unul dintre cele patru motive acceptate de jurisprudenţă C.E.D.O. pentru detenţia unei persoane până la judecată, şi anume comiterea de infracţiuni ( cauza Matznetter c. Austriei, Hotărârea din 10.11.1969, parag. 9).

În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi al primei instanţe reţine că înscrisurile medicale din care rezultă că inculpata V. C. suferă de anumite afecţiuni medicale au fost avute în vedere de Tribunalul Teleorman, în urmă cu o săptămână, la contestaţia formulată de inculpaţi împotriva Încheierii nr. 476 din data de 18.09.2017 pronunţată de Judecătoria Videle. Mai mult decât atât, judecătorul de drepturi şi libertăţi al instanţei de fond a apreciat că există un dubiu cu privire la diagnosticul de „oligofrenie de gradul II” având în vedere că nu există o expertiză medico-legală psihiatrică în acest sens.

Aşa fiind, judecătorul constată că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării arestului preventiv faţă de inculpata V.C. şi, totodată, nu au apărut temeiuri noi care să justifice înlocuirea cu o măsură preventivă mai uşoară.

Sub aspectul stabilirii caracterului rezonabil al măsurii arestării preventive, C.E.D.O. a constat încălcarea art. 5 din Convenţie şi în situaţia în care instanţele naţionale nu au analizat posibilitatea aplicării unor măsuri alternative, pentru a asigura prezentarea inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cauţiune, interdicţia de a părăsi ţara sau oraşul ( cauzele Khudoyorov c. Rusiei, Hotărârea din 08.11.2005; Vrencev c. Serbiei, Hotărârea din 23.09.2008; Lelievre c. Belgiei, Hotărârea din 08.11.2007; Kankowski C. Poloniei, Hotărârea din 04.10.2005).

În cauza de faţă se poate constata că inculpata se afla în află în arest preventiv de 17 zile şi în continuare există riscul ca aceasta să săvârşească noi infracţiuni dacă este lăsată în libertate. Totodată nu s-a administrat tot probatoriul necesar lămuririi cauzei sub toate aspectele.

 Pe cale de consecinţă, având în vedere toate aceste aspecte precum şi faţă de circumstanţele reale şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor reţinute în sarcina inculpatei, scopul urmărit şi prejudiciiile cauzate, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că  nu se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu  măsura arestului la domiciliu.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpata V. C., reiterând aceleaşi motive ca şi în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă. Totodată a depus un acord de mediere cu două persoane vătămate.

Examinând cauza potrivit motivelor invocate dar şi potrivit art. 242 Cpp şi art. 425/1 Cpp, contestaţia se priveşte ca întemeiată dar pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 242 alin. 6 Cpp., în cazul formulării unei cereri de înlocuire / revocare a măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale, cum este cazul de faţă, „ procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificată de grefa parchetului, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de către judecător.”

În consecinţă, era obligatoriu ca cererea de înlocuire a măsurii preventive să fie analizată în contextul coroborării probelor din dosarul de urmărire penală.

Din actele dosarului nu rezultă că acest dosar a fost solicitat procurorului, el fiind ataşat la judecarea prezentei contestaţii ca urmare a demersurilor efectuate de instanţa de control judiciar. Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle a trimis dosarul de urmărire penală la data de 09.10.2017, în timp ce încheierea atacată datează din 04.10.2017. Chiar în considerentele încheierii criticate se face vorbire despre dosarele ataşate, fără a se regăsi şi dosarul de urmărire penală nr. 639/P/2017, iar din motivarea încheierii, reiese că soluţia a fost dată prin analizarea actelor noi depuse, coroborate cu încheierea prin care s-a pronunţat arestarea preventivă, încheiere ce a avut în vedere alte temeiuri decât cele invocate cu ocazia prezentei cereri.

În acest fel, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal apreciază că judecătorul fondului nu a avut în vedere toate elementele obligatorii ce trebuiau coroborate cu noile susţineri, astfel că nu se poate aprecia că a soluţionat fondul cererii.

Având în vedere că, pe de o parte, prin încheierea pronunţată, judecătorul de la prima instanţă nu se poate reţine că a soluţionat fondul cauzei, iar pe de altă parte, că dispoziţiile art. 425/1 Cpp., aplicabile în cauză nu prevăd în mod expres posibilitatea trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în situaţia în care acea instanţă nu s-a pronunţat asupra unor aspecte ale fondului cauzei, judecătorul de la tribunal constată că devin incidente prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Astfel, se apreciază că nu se poate proceda, pentru prima dată, la rejudecarea unor aspecte deosebit de importante ale fondului cauzei, statuând asupra înlocuirii măsurii preventive fără ataşarea dosarului aferent fazei procesuale în care se află cauza, sau cu ataşarea acestuia direct în calea de atac, întrucât o astfel de soluţie ar fi de natură a încălca dreptul inculpatei la două grade de jurisdicţie în materie penală.

Faţă de această situaţie, în baza art. 425/1 alin 7 pct. 2 lit. b Cpp., cu referire la art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se va admite  contestaţia formulată de inculpata V. C., împotriva încheierii penale nr. 489/04.10.2017 pronunţată de Judecătoria Videle.

Se desfiinţează încheierea contestată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.