Drept civil – asigurări

Prin cererea a fost înregistrată pe  rolul acestei instanţe sub nr. 740/204/2016, la data de 10.02.2016, reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii ORAŞUL B. prin primar şi CONSILIUL LOCAL AL O.B. prin preşedinte solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să  se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 16.600 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor ca urmare a evenimentului din data de 24.10.2014; obligarea la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrala a sumei;  cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că  la data de 24.10.2014, autoutilitara cu nr. de înmatriculare PH…., marca C. J., proprietate a J. P. SRL, condus de către numitul A.D., a fost avariat ca urmare a impactului cu o groapa nesemnalizata existenta pe strada Republicii in apropierea imobilului cu nr. 352, aflata in interiorul oraşului B., strada aflata in administrarea autorităţilor locale ale oraşului B. la momentul evenimentului.

La data evenimentului prejudiciabil, proprietarul autovehiculului avariat, J. P. SRL avea încheiat un contract de asigurare facultativa CASCO nr. C007114968, cu societatea de asigurări SC O. SA .

Ca urmare a evenimentului nedorit, in baza contractului de asigurare seria, nr. C007114968, societatea de asigurări a deschis dosarul de dauna cu nr. 70023785 si a achitat asiguratului suma de 16.600 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului in baza devizului si a facturilor anexate.

In baza art. 22 din Legea 136/1995 conform căruia asigurătorul este subrogat in toate, drepturile asiguratului fata de cei răspunzători de producerea pagubei, in limita indemnizaţiei achitate, precum si fata de dispoziţiile Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, ale OUG 195/2002 si cele prevăzute de OG 43/1997, respectiv obligaţia legala de a asigura întreţinerea si reabilitarea drumurilor publice, este îndreptăţită sa recupereze de la paraţi despăgubirea achitata.

Consideră reclamanta că este astfel  legitimată  să  introducă  o acţiune în  regres în contradictoriu cu administratorul drumului întrucât conform art. 5 alin.6 din OUG nr. 195/2002,  in cazul  unui eveniment rutier ca  urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, administratorul de drum răspunde civil.

In cauza de faţă se poate retine existenta unei fapte ilicite in sarcina pârâtelor, conform dispoziţiilor Codului civil, în sensul de acţiune sau inacţiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, respectiv, prin inacţiunea lor (nereabilitarea porţiunii de drum menţionata) s-a vătămat dreptul subiectiv al asiguratului,

Se arată că prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate este dovedit de înscrisurile depuse la dosar, respectiv deviz de lucrări si facturile fiscale achitate de către asigurător .

Se mai invocă de reclamantă prev. art. 20, art. 21 din Legea 215/2001 şi arată că este îndreptăţită să cheme în judecata pentru recuperarea prejudiciului autorităţile locale.

Consideră că vinovăţia pârâtelor reiese din faptul ca, deşi potrivit art. 21 din Legea nr.  215/2001 unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, pârâtele nu si-au îndeplinit obligaţia de a reabilita porţiunea de drum pe care s-a produs evenimentul asigurat si nici pe cea prevăzuta de art. 5 al. 6 din OUG 195/2002, aceea de a semnaliza corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabila care stânjeneşte sau pune in pericol siguranţa circulaţiei, precum si toate masurile de înlăturare a acestuia.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu aceasta este evidenţiata prin faptul ca, din cauza nereabilitării porţiunii de drum menţionata, s-au produs avarii autoutilitarei , proprietate a J. P. SRL.

Se mai menţionează că a notificat pârâţii, privind plata debitului datorat, încă din 18.01.2016.

Se concluzionează că sunt  îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor, potrivit art. 1349 si urm. din C. civ., respectiv existenta unei fapte ilicite care constă în neluarea masurilor pentru a asigura o stare tehnica corespunzătoare a drumului pe care îl au în administrare, existenta unui prejudiciu si existenta legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita a pârâtelor si prejudiciul suferit de reclamanta prin plata contravalorii despăgubirilor către asiguraţi, şi se solicită admiterea acţiunii.

În drept se invocă art. 1349 si urm. C. civ., legea 136/1995, OG nr. 43/1997, OUG 195/2002, Legea nr. 215/2001.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul: notificare regres, confirmare primire, adresa nr. 1138/20.01.2016, certificat moştenitor nr. 165/2009, cerere despăgubire, factură fiscală, accept de plată, deviz calcul reparaţie, note de constatare, declaraţie, ordine de plată, copie dosar daună, planşe fotografice.

Prin rezoluţia din 01.03.2016, în baza disp. art. 201 alin. 1 C. pr. civ. s-a dispus comunicarea actelor procedurale către pârâte cu menţiunea obligativităţii formulării întâmpinării.

Întrucât nu s-a formulat întâmpinare în termenul procedural, s-a fixat primul termen de judecată prin rezoluţia din 06.04.2016.

La 07.04.2016 pârâţii au formulat întâmpinare – cerere de chemare în garanţie prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local B., acţiunea reclamantului urmând să fie respinsă ca fiind introdusă împotriva unui pârât fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cererii se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece culpa în producerea faptei ilicite aparţine în exclusivitate conducătorului autoutilitarei. In situaţia în care se va admite cererea de chemare în judecata, urmează să se admită şi cererea de chemare în garanţie şi în funcţie de culpa fiecărei părţi implicate să se stabilească prejudiciul produs, care urmează sa fie suportat de partea vinovata.

Pe calea cererii de chemare în garanţie se solicită introducerea în cauza a SC M. SA şi a SC H. P. SA, pentru următoarele considerente:

Intervenţia în carosabil a fost executată de către SC M. SA, in calitate de executant - constructor pentru lucrarea reabilitarea si modernizarea sistemelor de apa si canalizare in judeţul Prahova, CL9 - extindere reţea canalizare si colector in oraşul B., beneficiar fiind SC H. P. SA, lucrările realizate au fost executate în baza autorizaţiei de construire nr. 8/25.04.2014 emisă de Consiliul Judeţean P.

Se arată că în aceste condiţii, dacă lucrările în discuţie nu au fost semnalizate corespunzător, obligaţie care revenea executantului lucrărilor, ar putea reprezenta un motiv care să fi determinat avarierea autoutilitarei.

Arată pârâţii că instanţa în baza probatoriului pe care îl va administra trebuie să stabilească în concret culpa în producerea prejudiciului, atât în sarcina executantului lucrării nesemnalizate corespunzător, dar şi în sarcina conducătorului auto care nu a fost atent la condiţiile din trafic şi nu a condus prudent (a se vedea conţinutul declaraţiei conducătorului autoutilitare – A. D. din data de 27.10.2014).

In drept s-au invocat art. 205 C. pr. civ,  art. 72 C. pr. civ., art. 1349 C. civil, art. 1357 C. civil, art. 1358 C. civil.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, expertiză auto şi un martor.

Analizând actele  şi lucrările dosarului, instanţa  reţine următoarele:

În data de 24.10.2014 autoutilitara marca C. J. cu numărul de înmatriculare PH……., proprietatea societăţii SC J. P. SRL, condusă de numitul A. D., se deplasa pe str. Republicii din loc. B..

La un moment dat, din cauza vizibilităţii reduse şi nesemnalizării corespunzătoare a unor lucrări în carosabil, efectuate pe sensul său de mers, conducătorul auto pătrunde cu roata din dreapta faţă în groapa din carosabil în care se afla montat un cămin de canalizare, după care pierde controlul asupra direcţiei vehiculului ricoşând în trotuarul situat pe celălalt sens de mers.

Pentru autoturismul avariat era încheiat un contract de asigurare facultativă CASCO cu societatea reclamantă, potrivit poliţiei de asigurare seric C nr. C007114968 cu perioada de asigurare  23.03.2014 – 22.03.2015, motiv pentru care aceasta a achitat asiguratului contravaloarea reparaţiilor autoturismului.

Această situaţie de fapt rezultă din probele administrate în cauză, astfel:

La 23.12.2014 N. M., reprezentantul societăţii J. P. SRL, a formulat cerere de despăgubire către societatea de asigurare SC O. V. I. G. SA, pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare PH……….

Conform devizului întocmit de SC IATSA C. SA la 08.12.2014 şi facturii fiscale nr. 309009/18.12.2014 contravaloarea reparaţiilor autoturismului s-a ridicat la suma de 16.600 lei.

Reclamanta a procedat la deschiderea dosarului de daună nr. ZE: 70023785 şi a întocmit mai multe note de constatare, a luat declaraţii părţilor implicate în accident şi s-au efectuat fotografii confirmându-se avarierea autoturismului asigurat.

Numitul A. D., în calitate de conducător al autoturismului PH………, a declarat că s-a deplasat pe raza oraşul B., în data de 24.10.2014, în jurul orei 4,00, când afară ploua torenţial şi nu a observat o groapă de canal în care se afla o ţeavă pusă în picioare, astfel că a intrat în groapă şi din impact a fost aruncat pe partea stângă a drumului.

Din planşele fotografice depuse la dosar se poate observa fără putinţă de tăgadă că groapa din carosabil avea dimensiuni destul de mari şi nu era semnalizată corespunzător.

În acest sens instanţa are în vedere şi declaraţia martorului C. V. ce locuieşte pe str. Republicii din B., chiar în apropierea locului producerii accidentului.

Acesta a relatat faptul că îşi aminteşte de accidentul de pe stradă, ce a avut loc în toamna anului 2014, perioadă în care se lucra pe toată strada şi erau nişte gropi imense nesemnalizate.

A precizat martorul că situaţia se prezenta ca în planşele fotografice de la filele 52-53, însă fără stâlpii care erau introduşii în groapă, probabil că aceştia au fost puşi după incident.

Şi-a amintit martorul că în ziua respectivă era un timp foarte urât, aspect ce se coroborează cu declaraţia conducătorului autoturismului, şi în jurul orelor 5 dimineaţa a auzit zgomot şi când a coborât a văzut autoutilitara  intrată în bordură.

A mai precizat martorul că mai fusese un incident anterior.

Aşadar reclamanta a achitat societăţii asigurate contravaloarea despăgubirilor cauzate autoturismului avariat şi a solicitat Oraşului B. şi Consiliului Local B. să-i vireze suma plătită.

Pârâţii nu s-au conformat notificării şi de altfel prin întâmpinarea formulată tardiv nici nu se consideră vinovaţi de producerea accidentului susţinând că vinovăţia aparţine în exclusivitate conducătorului autoutilitarei întrucât nu a văzut groapa de canalizare.

Pârâţii au formulat şi cerere de chemare în garanţie a 2 societăţii ce pretinde că au efectuat intervenţia în carosabil.

Instanţa a constatat prin încheierea de şedinţă din 20.05.2016 că şi întâmpinarea, ca şi cererea de chemare în garanţie sunt formulate tardiv.

Totuşi pârâţii nu au depus nici un înscris pentru a face dovada susţinerilor, în sensul încheierii vreunui contract cu anumite societăţii pentru efectuarea lucrărilor de intervenţie în carosabil, contract care le-ar fi exonerat de răspundere în funcţie de clauzele acestuia.

În aceste condiţii nu se poate reţine culpa conducătorului auto deoarece groapa din carosabil nu era semnalizată, astfel cum mai sus s-a reţinut.

De asemenea prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reţinut că din documentele aflate la dosar, din analiza comparativă a planşelor foto, dar şi din determinările efectuate a rezultat cauza producerii accidentului ca fiind nesemnalizarea corespunzătoare a lucrărilor executate în carosabil. Sensul de mers era afectat aproape în integralitate de lucrările de montare a căminului de canalizare, iar existenţa unor lucrări în carosabil trebuia semnalizată vizibil prin indicatoare şi mijloace auxiliare de semnalizare rutieră, acestea nu trebuia confecţionate din materiale dure, iar pe timp de noapte trebuiau însoţite de lămpi cu lumină galbenă intermitentă.

A apreciat expertul că prezenţa tuburilor verticale legate cu o bandă de avertizare, şi aceea desprinsă, nu poate fi considerată semnalizare rutieră.

Astfel s-a concluzionat că suma de 16.600 lei este cuvenită din punct de vedere tehnologic pentru reparaţia autoutilitarei, contravaloarea avariilor rezultate în urma evenimentului din 24.10.2014 fiind calculată în mod corespunzător.

În acest sens se au în vedere prev. art. 85 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 potrivit cărora „Semnalizarea lucrărilor executate pe drumurile publice este obligatorie şi se realizează în scopul asigurării desfăşurării în condiţii corespunzătoare a circulaţiei pe sectorul de drum rămas neafectat sau, după caz, în scopul devierii acesteia pe variante ocolitoare şi are semnificaţia interzicerii circulaţiei în zona afectata de lucrări.”

Conform art. 87 din acelaşi act normativ „Nicio lucrare care afectează drumul public nu poate fi începută sau, după caz, continuată dacă executantul acesteia nu are autorizarea administratorului drumului şi acordul poliţiei, dacă nu a realizat semnalizarea temporară corespunzătoare, iar termenul aprobat a fost depăşit ori lucrarea se execută în alte condiţii decât cele stabilite în autorizaţie sau acord.”

De asemenea se au în vedere disp. art. 5 alin. 2 şi 6 din OUG nr. 195/2002 ce stabilesc „Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.

În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.”

Conform art. 8 din OG nr. 43/1997 drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află, iar potrivit art. 22 „Administrarea drumurilor judeţene se asigură de către consiliile judeţene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza  administrativ-teritorială a acestora.

Din aceste prevederi legale rezultă că drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrativ teritoriale şi  administrarea acestora se realizează de consiliile locale.

De asemenea este obligaţia administratorului drumului să realizeze semnalizarea corespunzătoare a oricăror lucrării care afectează drumul public, în caz contrar răspunde pentru prejudiciile cauzate.

Astfel cum mai sus s-a reţinut pârâţii nu au făcut nicio dovadă că realizarea lucrărilor în carosabil şi a semnalizării acestora era în sarcina altei persoane.

Se constată şi că Legea nr. 215/2001 la art. 21 alin. 1 prevede că „Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.”

Iar art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 stabileşte ca atribuţii ale consiliului local şi „atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului.”

Aşa fiind faţă de aceste prevederi legale ambii pârâţi sunt responsabili de executarea lucrărilor aferente drumului public, motiv pentru care au calitate procesuală pasivă, instanţa urmând a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Oraşului B., excepţie invocată de pârâte, fără a o motiva.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, la dispoziţiile locale menţionate s-a constatat întemeiată acţiunea formulată, fiind admisă şi pârâţii la plata sumei de 16.600 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea efectivă a debitului.

Instanţa a reţinut aplicabile în cauză şi disp. art. 2.210 C. civ. potrivit cărora în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, precum şi disp. art. 1.535 alin. 1 C. civ.

Domenii speta

Spete similare