Trafic de persoane. Proxenetism. Schimbare de încadrare juridică

În prezenta cauză, prin rechizitoriul nr. ........, Parchetul de pe lângă Înalte Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Galați a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată – art. 12(1) din Legea nr. 678 / 2001, cu aplicarea art. 41(2) Cod Penal 1969 și art. 5(1) Cod Penal 2014. Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, ar fi racolat victimele P.C., P.J.N. și S.G., pe care le-ar fi exploatat prin obligarea la practicarea prostituției, prin inducere în eroare și constrângere fizică și/sau morală.

La ultimul termen de judecată inculpatul (prin avocat) a solicitat schimbarea încadrării juridice date faptelor din cea prevăzută în rechizitoriu (trafic de persoane în formă continuată) în proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329(1) Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 41(2) Cod Penal 1969 și art. 5(1) Cod Penal 2014.

Analizând în mod coroborat probele administrate în cursul procesului penal, Tribunalul apreciază că se admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice. Potrivit art. 12(1) din Legea nr. 678 / 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (forma în vigoare până la data de 31.01.2014) „constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane”. Se observă astfel că este de natura acestei infracțiuni săvârșirea prin exercitarea de amenințări, violențe ori alte forme de constrângere, răpire, fraudă sau înșelăciune. Din analiza a materialului probator nu reiese însă îndeplinirea acestei condiții, iar în acest sens se impun a fi reluate unele din aspectele de fapt anterior expuse:

- inculpatul și-a făcut cunoscute încă de la început intențiile în legătură cu cele trei martore, propunându-le practicarea prostituției pe teritoriul Spaniei

- au existat perioade în care inculpatul a părăsit Spania pentru a veni România, situație în care o eventuală constrângere din partea inculpatului ar fi dispărut în totalitate

- nu au existat acte de constrângere fizică ori morală a martorei P.C. În declarația dată la urmărirea penală, martora a arătat că în cursul relației cu I.C. ar fi fost agresată de mai multe ori de către inculpat, însă sinceritatea afirmațiilor acesteia trebuie pusă serios sub semnul întrebării, în condițiile în care între aceasta și inculpat existau la acel moment diferende și litigii de natură juridică. De asemenea, martora a fost vizitată de mai multe ori de părinții săi în Spania, ocazie cu care aceștia nu au sesizat nimic suspect

- nu au existat acte de constrângere morală nici în ceea ce privește P.J.N., aspect care reiese din chiar declarația acesteia. Rechizitoriului parchetului îi lipsește orice argumentație în acest sens, iar martora nu a făcut nici măcar cea mai mică mențiune în acest sens, respectiv că ar fi fost amenințată, agresată, hărțuită ori că ar fi fost indusă în vreun fel în eroare în ceea ce privește intenția inculpatului de a o determina să practice prostituția în folosul său

- nu rezultă vreo activitate de inducere în eroare a martorei SG. Așa cum am arătat anterior, inculpatul i-a propus încă de la început să se prostitueze în Spania în folosul său și că urma să fie însoțită de nepotul său A.M.G., care o va „supraveghea”. Prin urmare, martora a luat la cunoștință de intențiile inculpatului și a acceptat propunerea acestuia. Ulterior, în ziua în care urma să plece în Spania, ca urmare a unei reflecții mai adânci asupra consecințelor alegerii sale, aceasta s-a răzgândit și „a fugit”, deși nu reiese că ar fi fost constrânsă ori reținută în vreun fel împotriva voinței sale.

Un aspect deosebit de important în ceea ce privește credibilitatea declarațiilor martorelor rezultă din analiza coroborată a conținutului acestora. Astfel, martora P.C. a omis să precizeze faptul că timp de aproape un an de zile (ianuarie 2009 – ianuarie 2010) nu a mai conviețuit cu inculpatul I.C., întrucât acesta era căsătorit legitim cu PJN. Acest „amănunt” apare ca fiind deosebit de important, căci după această perioadă martora a reluat relația cu I.C. și a continuat să se prostitueze. Or, dacă în perioada anterioară P.C. ar fi fost constrânsă să practice prostituția, este greu de crezut că ar fi acceptat să reînceapă de bunăvoie să practice aceași îndeletnicire, deși se expunea din nou la riscul agresiunilor fizice.

Domenii speta

Spete similare