Fond funciar

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:051.000173

Cod operator 2442

Dosar nr. .................Civil - fond funciar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia civilă nr.173

Şedinţa publică din 07 februarie 2018

Completul compus din:

Preşedinte .................

Judecător .................

Grefier .................

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelanţii-reclamanţi ................., Z................. şi ................. şi apelanta-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Peştişani, împotriva sentinţei civile nr. 3282/28.04.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. ................., precum şi împotriva sentinţei civile nr. 5661/07.07.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. ................., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi ................., ................., ............., Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj şi Direcţia Silvică Gorj.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns apelantul-reclamant ................., personal şi asistat de avocat ..........., avocat ................ pentru apelantele-reclamante Z................. şi ................., avocat .................. pentru intimatul-pârât ................., procurator ................. asistată de avocat .................. pentru intimatul-pârât ................., lipsind apelantele-reclamante Z................. şi ................., reprezentantul legal al apelantei-pârâte Comisia Locală de Fond Funciar Peştişani şi  intimaţii-pârâţi ................., ................., ................ şi reprezentanţii legali ai Comisiei Judeţene de Fond Funciar Gorj şi Direcţia Silvică Gorj.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care din oficiu, instanţa invocă excepţia nulităţii absolute a hotărârii, din cauza împrejurării că minuta nu este semnată de judecător.

Domnul avocat .............. solicită admiterea excepției, anularea hotărârii instanței de fond si trimiterea cauzei la rejudecare aceleiași instanțe.

Doamna avocat ............... solicită respingerea excepţiei, precizând că excepţia trebuia invocată de la începutul judecăţii în apel, după care depune la dosarul cauzei bonul fiscal în cuantum de 30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionare pe excepţia nulității absolute a hotărârii, excepție de ordine publică invocată de instanță din oficiu.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 3282/28.04.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. ................., a fost respinsă excepţia tardivităţii (fila 150).

A fost respins ca nefondat capătul de cerere (pct. a) formulat de reclamanţii ................., Z................. şi ................., în contradictoriu cu pârâţii ................., .................,  Dobrotă I. Adrian, Comisia Locală de Fond Funciar Peştişani, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj şi Direcţia Silvică Gorj, având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 62/2002 eliberat pârâţilor, în calitate de moştenitori ai autorului Dobrotă Il. Ion, a HCJ nr. 3055/2002, poziţia 206 din tabelul anexă şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 101/2002 în ceea ce priveşte terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1,85 ha, situat în comuna Peştişani, pct. Urlani, judeţul Gorj, tarlaua 242, parcela 101, UP II Seuca, aflat în prelungirea terenului agricol reconstituit reclamanţilor în tarlaua 239, parcela 60, prin titlul de proprietate nr. 1356643/2000.

Au fost admise în parte petitele b şi c din cererea de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâta Comisia  Locală  de fond funciar  Peştişani.

A fost anulat procesul verbal de punere în posesie (fila 30) emis de reprezentanţii Comisiei  Locale  de fond funciar  Peştişani (primar ..............., secretar .............. şi specialist în măsurători topografice ............) pentru suprafaţa de 0,85 ha teren cu vegetaţie forestieră, situată în tarlaua 244, parcela 81, UP II Seuca, cu vecini la N-moşt. .........., la E - Ocolul Silvic Târgu-Jiu, la S - moşt. ..........., la V-teren agricol neidentificat, suprafaţă validată autorului reclamanţilor (...............), prin HCJ nr. 3055/2002, poziţia 31 din anexa 53.

A fost obligată pârâta Comisia  Locală  de fond funciar  Peştişani să soluţioneze cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 71/2005 formulată de reclamanţi.

A fost obligată pârâta Comisia Locală de fond funciar Peştişani să plătească reclamantului Dumitrescu Constantin cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând  onorarii expert şi apărător.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamanții sunt moştenitorii legali ai autorilor ............... şi ................. şi, în baza cererii de reconstituire nr. 372/1991 (file 190-193), formulată de autoarea acestora, Dumitrescu Maria, prin HCJ nr. 3055/25.02.2002, poziţia 31 din anexa 53, a fost validată suprafaţa de 8500 mp, teren cu vegetaţie forestieră ce a aparţinut autorului ..............., potrivit BAP 1948.

Pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Peştişani, prin  reprezentanţii săi (primar ................., secretar ............... şi specialist în măsurători topografice ....................) a întocmit procesul verbal de punere în posesie, nenumerotat, nedatat şi nesemnat de proprietari, pe amplasamentul din tarlaua 244, parcela 81, UP II Seuca, cu vecini la N moşt. .............., la E cu Ocolul Silvic Tg-Jiu, la S cu moşt.................

În temeiul Legii nr. 247/2005, reclamanţii au formulat cererea de reconstituire nr. 71/15.09.2005 prin care au solicitat şi diferenţa de teren cu vegetaţie forestieră din pct. Urlani, în suprafaţă aproximată de 1 ha, precizând că vechiul amplasament este în continuarea terenului deja reconstituit (prin titlul de proprietate nr. 1356643/2000), în tarlaua 239, parcela 60, această cerere nefiind soluţionată până în prezent, aspect confirmat de pârâta Comisia Locală Peştişani, cu adresa nr. 3360/2016 (fila 101).

Prin titlul de proprietate nr. 62/2002 a fost reconstituită pârâţilor suprafaţa de 10 ha, teren cu vegetaţie forestieră ce a aparţinut autorului Dobrotă Il. Ion, potrivit BAP 1948, la emiterea acestui titlu fiind avută în vedere HCJ nr. 3055/2002, poziţia 206 din anexa 53, cât şi procesul verbal de punere în posesie nr. 101/2002, terenul fiind situat  în com. Peştişani, jud. Gorj, tarlaua 242, parcela 101, U.P. II Seuca.

În cauza de faţă, reclamanţii solicită constatarea nulității absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 62/10.10.2002 eliberat pârâţilor, în calitate de moştenitori ai defunctului Dobrotă IL. Ion, a HCJ nr. 3055/25.02.2002 (poziţia 206 din tabelul anexă) şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 101/28.09.2002, în ceea ce priveşte un teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1,85 ha, situat în com. Peştişani, pct. Urlani, jud. Gorj, tarlaua 242, parcela 101, U.P. II Seuca, aflat în prelungirea terenului agricol reconstituit reclamanţilor pe vechiul lor amplasament în tarlaua 239, parcela 60, prin titlul de proprietate nr. 1356643/14 dec. 2000, întrucât pârâţii nu sunt persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pe acest amplasament (pct. a din cererea de chemare în judecată).

Instanţa a apreciat ca nefondată această cerere deoarece, la data emiterii actelor contestate, cerinţele impuse de lege, inclusiv cele cu caracter procedural, erau îndeplinite, în sensul că a fost formulată cererea de reconstituire, a fost validată suprafaţa dovedită de pârâţi cu BAP-ul autorului ..................., a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie şi emis titlul de proprietate.

Motivele de nelegalitate a actelor de reconstituire contestate invocate de către reclamanţi nu au putut fi reţinute de instanţă şi analiza netemeiniciei acestor motive a fost efectuată distinct, în raport de cele două cereri de reconstituire formulate, respectiv cererea nr. 372/1991 şi cererea nr. 71/2005.

Astfel, cu privire la cererea de reconstituire nr. 372/1991 formulată de către autoarea reclamanţilor, cerere soluţionată prin HCJ nr.3 055/2002 în sensul validării suprafeţei de  0,85 ha teren cu vegetaţie forestieră ce a aparţinut autorului Dumitrescu Constantin, instanţa a reţinut că sunt incidente prevederile Legii nr. 18/1991, în forma în vigoare la data depunerii cererii, iar, potrivit art. 41 alin. 1 şi 3 din acest act normativ, terenurile cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni împădurite, care au aparţinut persoanelor fizice şi care prin efectul unor legi speciale au fost trecute în proprietatea statului, se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, într-o suprafaţă egală cu cea trecută în proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha, aceste suprafeţe urmând a fi acordate din trupuri izolate sau la liziera pădurilor.

În consecinţă, prevederile Legii nr. 18/1991, în forma în vigoare la data depunerii cererii nr. 372/1991 de către autoarea reclamanţilor, nu reglementau obligativitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament cu privire la terenurile cu vegetaţie forestieră, aceste suprafeţe urmând a fi acordate din trupuri izolate sau la liziera pădurilor.

Referitor la cererea de reconstituire nr. 71/2005 formulată de reclamanţi, cerere nesoluţionată până în prezent, instanţa a reţinut că actele de reconstituire contestate au fost emise pârâţilor anterior depunerii acestei cereri, iar art. 2 alin. 1 din Legea nr.1 /2000, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, prevede că, în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

Este evident că atâta timp cât procedura reconstituirii dreptului de proprietate pârâţilor s-a finalizat prin emiterea titlului de proprietate nr. 62/2002, anterior depunerii cererii de reconstituire de către reclamanţi, atribuirea terenului pârâţilor este legală şi, în ipoteza în care cererea nr. 71/2005 va fi soluţionată în sensul validării suprafeţei solicitate, reconstituirea dreptului de proprietate nu se va face pe vechiul amplasament indicat de reclamanţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

Art. III alin. 22 din Legea nr. 169/1997, introdus prin Legea nr. 247/2005 stabileşte că nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari pe alte amplasamente dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi şi-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedaţi atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991, aceste prevederi fiind incidente cu privire la cererea de reconstituire nr. 71/2005.

Din starea de fapt expusă şi temeiul de drept reţinut, instanţa a reţinut că pârâţii sunt persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10 ha teren cu vegetaţie forestieră situat pe raza comunei Peştişani, întinderea dreptului de proprietate nefiind contestată de către reclamanţi, iar amplasamentul a fost atribuit cu respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul reconstituirii (art. 41 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 18/1991).

Soluţia adoptată pentru primul capăt de cerere este justificată şi din perspectiva jurisprudenţei CEDO, respectiv cauza Toşcuţa împotriva României, Curtea considerând în această cauză că anularea titlurilor de proprietate ale reclamanţilor a fost justificată exclusiv prin fapte imputabile autorităţilor şi fără ca reclamanţilor să li se acorde vreo despăgubire sau să li se propună un teren echivalent, însă, în dosarul de faţă, instanţa nu a reţinut încălcarea prevederilor legale de către autorităţile implicate în procedura reconstituirii, iar pentru suprafaţa validată deja s-a propus un teren echivalent, fiind emis reclamanţilor procesul verbal de punere în posesie (fila 30) pentru suprafaţa de 0,85 ha teren cu vegetaţie forestieră, situată în tarlaua 244, parcela 81, UP II Seuca, cu vecini la N - moşt. ............., la E - Ocolul Silvic Târgu-Jiu, la S - moşt. .........., la V - teren agricol neidentificat.

Instanţa a apreciat însă că sunt întemeiate, în parte, petitele b şi c din cererea de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu doar cu pârâta Comisia Locală de fond Funciar  Peştişani, astfel că a anulat procesul verbal de punere în posesie (fila 30) emis de reprezentanţii Comisiei Locale de fond funciar Peştişani (primar Tabacu Dumitru, secretar Pupăză Miruna şi specialist în măsurători topografice Coteţ Victor) pentru suprafaţa de 0,85 ha teren cu vegetaţie forestieră, situată în tarlaua 244, parcela 81, UP II Seuca, cu vecini la N - moşt. Sprâncenatul Nicolae, la E - Ocolul Silvic Târgu-Jiu, la S - moşt. Brâncuş V. Vasile, la V-teren agricol neidentificat, suprafaţă validată autorului reclamanţilor (Dumitrescu Constantin), prin HCJ nr. 3055/2002, poziţia 31 din anexa 53.

Totodată, instanţa a obligat pârâta Comisia Locală de fond funciar Peştişani să soluţioneze cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 71/2005 formulată de reclamanţi.

Instanţa, la soluţionarea acestor cereri, a avut în vedere prevederile art. 36 alin. 4 din HG nr. 131/1991 potrivit cu care punerea în posesie a proprietarilor se va face în prezenţa fiecărui proprietar, semnând tabelul de luare în primire a terenului, prevedere nerespectată în cauza de faţă deoarece proprietarii nu au semnat acest proces verbal.

De asemenea, au fost avute în vedere prevederile art. 5 din HG nr. 890/2005 ce reglementează atribuţiile comisiilor locale de fond funciar, în vigoare la data depunerii cererii nr. 71/2005, prevederi ce nu au fost respectate în sensul că nu a fost soluţionată cererea menţionată, pârâta Comisia Locală Peştişani, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din HG nr. 890/2005, urmând să verifice în mod riguros îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relaţiile şi datele necesare deoarece actul dotal (fila 25) invocat nu este suficient şi nu dovedeşte întinderea suprafeţei solicitate de 1 ha pădure, având în vedere că, în partea finală, se menţionează suprafaţa totală ce a fost descrisă în prima parte a actului de 1 ha, din care 120 mp silişte casă, 4000 mp izlaz şi tufăreagă, iar restul arabil şi fâneaţă.

În temeiul art. 451-453 C.p.civilă, instanţa a obligat pârâta Comisia Locală de fond funciar Peştişani să plătească reclamantului Dumitrescu Constantin cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorarii expert şi apărător.

Prin sentinţa civilă nr. 5661/07.07.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. ................., a fost admisă cererea privind completarea s.c. nr. 3282/2017 pronunţată  de  Judecătoria Târgu-Jiu în  dosarul nr. ................. în parte, formulată de petenţii ................. şi ...................., în contradictoriu cu intimaţii ................., Z................. şi ................., ................., Comisia Locală de Fond Funciar Peştişani, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj şi Direcţia Silvică Gorj.

Au fost obligaţi reclamanții-intimaţi ................., Z................., ................., în solidar, să achite pârâților-petenţi ................... şi ................., cheltuieli de judecată în cuantum de 1300 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a constatat că această cerere nu întruneşte condiţiile art. 444 C.p.civilă, fiind admisă din următoarele considerente:

Potrivit art. 444 C.p.civilă, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată, cu aplicarea corespunzătoare a art. 443 alin. 3.

Prin s.c. nr. 3282/2017 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul  nr. ................. a fost respinsă acţiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâţii ................. şi ................., iar aceştia, au solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar cheltuieli de judecată dovedite cu chitanţa  nr. 45/2017 ce atestă achitarea onorariului apărătorului (depusă la fila 226), cheltuieli ce au fost justificate prin înscrisul depus până la data închiderii dezbaterilor, potrivit art. 452 C.p.civilă, însă, bonul fiscal depus la acest termen nu îndeplineşte cerinţa enunţată anterior.

În consecinţă, reţinând culpa procesuală a reclamanților ................., Z................., ................., intimaţi în cererea de faţă, având în vedere prevederile art. 444 şi art. 451-453 C.p.civilă, a fost admisă în parte cererea privind completarea s.c. nr. 3282/2017  pronunţată  de  Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. ................. şi au fost obligaţi reclamanții-intimaţi ................., Z................., ................., în solidar, să achite pârâților-petenţi Dobrotă Adrian şi ................., cheltuieli de judecată în cuantum de 1300 lei, cheltuieli ce au fost justificate prin înscrisul depus până la data închiderii dezbaterilor, potrivit art. 452 C.p.civilă.

Împotriva sentinței civile 3282/2017 au formulat apel reclamanții, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 466 Cod procedură civilă, raportat la art. III din Legea 169/1997, art. 41 din Legea 18/1991, întrucât prima instanță a motivat contradictoriu și lapidar soluția de respingere a primului capăt de cerere, a schimbat natura și înțelesul neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, iar sentința civilă a fost dată cu aplicarea greșită a legii și interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză. Prima instanță a motivat eronat soluția de respingere a primului capăt de cerere, nu a antamat fondul pricinii, a ignorat nejustificat concluziile raportului de expertiză, depozițiile martorilor audiați și înscrisurile depuse la dosar, care demonstrau cert că terenul cu vegetație forestieră în suprafață de un ha reprezintă fostul amplasament al apelanților-reclamanți. De esența tuturor legilor reparatorii este retrocedarea în natură și în integrum a proprietăților de care au fost deposedați de regimul comunist, evident legile fondului funciar se supun acelorași reguli, astfel că atât cererea de reconstituire nr. 372/1991, cât și cererea nr. 71/2005 trebuiau soluționate în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în natură pe fostul amplasament al autorilor, întrucât terenurile nu se află în zona de câmpie, ci în zona colinară.

Prima instanță apreciază nejustificat că ar fi fost respectată procedura specială de către cele două comisii de fond funciar atunci când intimații-pârâți au fost puși în posesie pe un alt amplasament decât cel avut de autorii lor. Ceea ce omite prima instanță să arate este faptul că atât reclamanții, cât și pârâții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în același timp, adică în anul 1991, iar validarea s-a făcut prin același HCJ 3055/2002, astfel că în raport de aceste considerente, de amplasamentul terenului într-o zonă colinară, dar și de restul dispozițiilor legilor fondului funciar, cele două comisii de fond funciar nu aveau niciun argument de drept și de fapt să nu reconstituie tuturor dreptul de proprietate pe fostul amplasament al fiecăruia.

Cât timp terenul de 0,85 ha cu vegetație forestieră pe fostul amplasament era liber în anul 1991, la fel și cel de un ha, Comisia Locală de Fond Funciar Peștișani nu trebuia să îl atribuie unor persoane neîndreptățite la acest amplasament, cum sunt intimații-pârâți, care trebuiau puși în posesie pe amplasamentul autorilor lor, nu în prelungirea terenului agricol al apelanților-reclamanți. Cu atât mai mult cu cât prima instanță a anulat procesul-verbal de punere în posesie depus la fila 30 pentru suprafața de 0,85 ha, reconstituirea în natură trebuia făcută pe fostul amplasament. Nu există niciun temei pentru blocarea restituirii terenurilor in integrum.

În continuare, redă textual dispozițiile art. 2 din Legea 1/2000, menționând că atribuirea terenului acestora către alte persoane care nu au avut anterior acest amplasament este vădit nelegală.

Nu este vina reclamanților că legiuitorul a adoptat Legea 247 în 2005, deoarece, cât timp și-au manifestat opțiunea de  se restitui în natură dreptul de proprietate pentru suprafața de un ha, acest drept trebuie respectat in integrum, adică pe fostul amplasament, urmând ca intimații-pârâți să revină la fostul lor amplasament.

Soluția corectă era de a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 62/2002, a HCJ 3055/2002, poziția 206 din tabelul anexă, a procesului-verbal de punere în posesie 101/2002 în ceea ce privește terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 1,85 ha situat în comuna Peștișani, punctul Urlani, tarlaua 242, parcela 101, aflat în prelungirea terenului agricol reconstituit apelanților-reclamanți pe fostul lor amplasament în tarlaua 232, parcela 60, prin titlul de proprietate 1356643/14.12.2000.

Apelanții-reclamanți sunt moștenitorii legali ai autorilor Dumitrescu Constantin și Maria, fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate în natură, pe fostul lor amplasament asupra unui teren situat în comuna Peștișani, sat Brădiceni, în suprafață de 4,7969 ha, conform titlului de proprietate 1356643/14.12.2000 și procesului-verbal de punere în posesie. În prelungirea terenului agricol deja reconstituit în punctul Urlani, continuă curelește terenul cu vegetație forestieră ce a aparținut autorilor lor, care merge ca întindere până în Culmea Brădicenilor. Prin HCJ 3055/2002 poziția 31 a fost validată autoarea apelanților-reclamanți cu suprafața de 8500 mp, Comisia Locală Peștișani procedând apoi unilateral la punerea în posesie printr-un proces-verbal nenumerotat, nedatat și nesemnat de proprietari pe un alt amplasament în tarlaua 244, parcela 81, în condițiile în care vechiul amplasament era liber la acel moment.

Au probat faptul că terenul în litigiu reprezintă fostul amplasament, atât cu înscrisuri, cât și testimonial și prin concluziile celor două rapoarte de expertiză topografică efectuate în cauză. În temeiul Legii 247/2005 au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 71/2005, prin care au solicitat și diferența de teren cu vegetație forestieră în punctul Urlani, în suprafață de un ha, teren ce se regăsește în actul vechi de proprietate reprezentat de actul dotal din 20.02.1946. Deși au trecut 10 ani de la formularea cererii, comisia locală nu a procedat la soluționarea acesteia. Mai mult, în mod eronat cele două comisii au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimaților, asupra unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 262 ha, în continuarea terenului agricol reconstituit apelanților-reclamanţi pe fostul lor amplasament, din care un ha solicitat prin cererea 71/2005 și 8500 mp deja validați acestora prin HCJ 3055/2002.

Ca atare, atât titlul de proprietate 62/2002, cât și HCJ 3055/2002 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 101/2002 sunt vădit nelegale, în ceea ce privește terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 1,85 ha situat în comuna Peștișani, punctul Urlani, deoarece pârâții nu sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pe un amplasament care nu le aparține.

În ceea ce privește HCJ de validare, trebuie remarcat că se validează la poziția 209 cu persoana solicitantă Dobrotă Aurelian, care nu face parte dintre moștenitorii acestui autor, aspect pe care prima instanță nu l-a analizat. În continuare mai arată reclamanții că prin decizia CCR 652/2009 legiuitorul a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere pe fostul amplasament și aceste dispoziții constituie expresia aplicării principiului restitutio in integrum.

În speța de față, reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe fostul amplasament, ci pe vechiul amplasament al acestora, respectiv în continuarea curelei de teren agricol din punctul Urlani, astfel că se justifică un interes legitim în a solicita constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire nelegal emise intimaților-pârâți.

Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii și a primului petit, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În termen legal a formulat apel și pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Peștișani, criticând soluția de admitere a acțiunii, precum și în ceea ce privește cheltuielile de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel, redă dispozițiile art. 5 din HG 890/2005, ale art. 11 alin. 9 din aceeași hotărâre și învederează că solicitant în procedura de punere în posesie, conform procesului-verbal emis pentru suprafața de 0,85 ha este autoarea intimaților, Dumitrescu Maria, care a întocmit cererea 372/1991 și nu intimații. În raport de această stare de fapt, soluția instanței de fond este nelegală. În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, de asemenea soluția este nelegală, raportat la art. 12 din Legea 18/1991, art. 52 din Legea 18/1991, menționând că nu are patrimoniu propriu din care să execute obligațiile stabilite în sarcina sa. Instanța de fond urma să identifice soluția ce trebuie adoptată pentru realizarea dreptului intimaților stabilită prin hotărâre judecătorească, în speță plata cheltuielilor de judecată. Dispozițiile din cuprinsul sentinței nu pot fi realizate niciodată și se impunea ca instanța de fond să identifice soluția ce trebuie aplicată pentru ca intimații să-și poată realiza dreptul lor stabilit prin hotărâre judecătorească.

În concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de anulare a procesului-verbal de punere în posesie pentru 0,85 ha și înlăturarea obligației privind cheltuielile de judecată.

Reclamanții au formulat apel și împotriva sentinței 5661/2017, întrucât prin completarea dispozitivului, prima instanță i-a obligat în mod eronat să achite cheltuielile de judecată în cuantum de 1300 lei. Trebuie analizat dacă raportat la soluția deja pronunțată de prima instanță se justifică acordarea sumei de 1300 lei. Prin însumarea tuturor înscrisurilor de la dosar, cuantumul cheltuielilor de judecată era mult mai mare, chiar dacă cererea a fost admisă doar parțial.

Pentru aceste argumente, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și reaprecierea soluției privind cheltuielile de judecată.

În termen legal au formulat reclamanții-apelanți întâmpinare la apelul formulat de apelanta-pârâtă CLFF Peștișani. Susțin că cele două critici nu sunt întemeiate, întrucât cheltuielile de judecată ce li se cuveneau erau într-un cuantum mult mai mare, chiar dacă cererea a fost admisă parțial, își mențin opinia că cererea 71/2005 trebuia soluționată în termen legal de comisie și prin soluționarea acesteia se impune o propunere de validare a reconstituirii dreptului de proprietate în natură pe fostul amplasament al autoarei, întrucât terenurile nu se află în zonă de câmpie. În continuare reiterează susținerile din apelul formulat.

Au formulat de asemenea întâmpinare și pârâții-intimați, prin care au solicitat respingerea ca nefondate a apelurilor declarate atât împotriva sentinței civile 3282/2017, cât și împotriva sentinței civile 5661/2017.

În mod corect instanța de fond a reținut că prevederile Legii 18/1991 în forma în vigoare la data depunerii cererii 372/1991 de autoarea reclamanților, nu reglementau obligativitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe fostul amplasament cu privire la terenurile cu vegetație forestieră, aceste suprafețe urmând a fi acordate din trupuri izolate sau liziera pădurilor, iar în ceea ce privește cererea 71/2005, nesoluționată până în prezent, în mod corect instanța a reținut că actele de constituire contestate au fost emise pârâților anterior depunerii acestei cereri, iar art. 2 alin. 1 din Legea 1/2000 prevede că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe fostele amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite altor persoane.

Reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,85 ha, teren cu vegetație forestieră, în punctul Urlani, întrucât acesta nu se regăsește în actele vechi de proprietate, respectiv actul dotal din 1946.

Rezultă fără putință de tăgadă că nu a fost primită ca dotă de către autoarea directă a apelanților-reclamanți nicio suprafață de pădure, ci numai 4000 mp islaz și tufe, din care o bucată situată în sub coastă, în Dealul Brădicenilor, lată de 16 m și învecinată în toate cele 4 limite cu terenurile altor persoane.

Apelanții nu înțeleg să se folosească și de BAP-ul din 1948, an în care s-au preluat în administrare pădurile de către stat, chestiune care logic conduce la concluzia că din moment ce toate pădurile au fost preluate de către stat de la proprietar, moștenitorii nu aveau în proprietate pădure la acel moment.

În ceea ce privește apelul formulat împotriva sentinței civile 5661/2017, arată că din practicaua hotărârii atacate se poate observa că la cuvântul asupra fondului cererii apelanții-reclamanți prin reprezentant au lăsat la aprecierea instanței cererea formulată de intimații-pârâți cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Apreciază că în mod corect s-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor 452-453 Cod procedură civilă.

Reclamanții-apelanți au formulat răspuns la întâmpinare, reiterând aspectele din întâmpinare și motivele de apel.

Tribunalul, analizând apelurile formulate, prin prisma probatoriului ce a fost administrat la instanța de fond, raportat la dispozițiile speciale ce reglementează materia fondului funciar și dispozițiile speciale din Codul de procedură civilă ce reglementează deliberarea și pronunțarea hotărârii cuprinse în Secțiunea a IV-a, reține ca următoarea stare de fapt și de drept:

Prin cererea introductivă de instanță au solicitat apelanții-reclamanți constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate cu nr. 62/2002, a HCJ  3055/2002, poziția 206 și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 101/2002, în ceea ce privește un teren cu vegetație forestieră în suprafață de 1,85 ha, situat în comuna Peștișani, punctul Urlani, tarlaua 242, parcela 1010, UP.2 Seuca, aflat în prelungirea terenului agricol reconstituit reclamanților pe fostul amplasament, întrucât pârâții sunt persoane neîndreptățite la reconstituire, anularea procesului-verbal de punere în posesie fără număr, dată și nesemnat de reclamanți, prin care aceștia au fost puși în posesie pe alt amplasament decât fostul lor amplasament pentru suprafața de 8500 mp, situat în tarlaua 244, parcela 81, up II Seuca, obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Peștișani să soluționeze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate  nr. 71/15.09.2005 formulată de reclamanți în temeiul Legii 247/2005, urmând ca apoi să procedeze la punerea în posesie a reclamanților pe fostul lor amplasament, al terenului cu vegetație forestieră din comuna Peștișani, punctul Urlani, în suprafață de 1,85 ha, respectiv în prelungirea terenului agricol din tarlaua 239, parcela 60, ce le-a fost deja reconstituit prin titlul de proprietate nr. 1356643/14.12.2000 și în final obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În urma administrării probatoriilor, prin sentința civilă criticată în prezenta cauză a fost respinsă excepția tardivității, a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate 62/2002 eliberat pârâților, a HCJ 3055/2002, poziția 206 din tabelul anexă și a procesului-verbal de punere în posesie 101/2002 în ceea ce privește terenul cu vegetație forestieră în suprafață de  1,85 ha situat în comuna Peștișani, punctul Urlani, județul Gorj, aflat în prelungirea terenului agricol reconstituit reclamanților, în tarlaua 239, parcela 60, au fost admise în parte petitele B și C din cererea de chemare în judecată, a  fost anulat procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 0,85 ha, teren cu vegetație forestieră situat în tarlaua 244, parcela 81, up II Seuca, suprafață validată autorului reclamanților prin  HCJ 3055/2002, poziția 31 din anexa 53, obligată pârâta să soluționeze cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 71/2005 formulată de reclamanți și obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată de 1000 lei, onorariu expert și avocat.

Ulterior pronunțării sentinței, la data de 19.06.2017, s-a formulat cerere de completare a dispozitivului hotărârii de către pârâți. Prin sentința civilă cu nr. 5661/2017 a fost admisă cererea privind completarea sentinței civile și obligați reclamanții-intimați să achite pârâților petenți cheltuieli de judecată în cuantum de 1300 lei.

Apelurile formulate prezintă critici atât în ceea ce privește soluționarea pe fond a petitelor cererii de chemare în judecată, cât și soluționarea cererii de completare a dispozitivului sentinței civile reprezentând cheltuieli de judecată.

În ședința publică din data de 07.02.2018, din oficiu instanța a invocat excepția nulității hotărârii derivând din nesemnarea minutei de către judecătorul de fond, excepție față de care reține următoarele:

Potrivit art. 401 Cod procedură civilă, după ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută, care va cuprinde soluția și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate. Alin. 2 arată că minuta, sub sancțiunea nulității hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători și după caz, de magistratul asistent, după care se va consemna într-un registru special, ținut la grefa instanței. Acest registru poate fi ținut și în format electronic.

Minuta întocmită de judecător la data de 28.04.2017 există la dosarul cauzei la fila 231, însă nu poartă semnătura judecătorului care a semnat încheierile de amânare a pronunțării și hotărârea pronunțată.

Astfel hotărârea judecătorească ce s-a pronunțat este la rândul ei nulă, fiind subsecventă și având la bază un act nul, care este minuta hotărârii.

Prin lipsa sau nesemnarea minutei instanței de fond, au fost încălcate prevederile art. 401 Cod procedură civilă, în care se prevede că rezultatul deliberării se va consemna într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut în dispozitivul hotărârii. Nesemnarea minutei face imposibilă verificarea respectării unor dispoziții legale imperative, cum sunt cele referitoare la compunerea instanței, astfel că sentința este contrară legii, fiind lovită de nulitate absolută în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, și fiind o nulitate expresă, rațiunea acestei sancțiuni este aceea de a garanta neschimbarea hotărârii pronunțate și de a oferi posibilitatea verificării legalității completului de judecată.

Nulitatea este totală, absolută, a cărei constatare face inutilă examinarea cauzei în raport cu celelalte motive de apel, întrucât nulitatea nu poate fi înlăturată în niciun mod. Nulitatea nu se acoperă prin semnarea ulterioară a hotărârii, impunându-se așadar în speță rejudecarea cauzei.

Potrivit art. 480 alin. 3 teza I Cod procedură civilă, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul evocând fondul și pronunțând o hotărâre executorie, susceptibilă de recurs, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție atunci când părțile solicită în mod expres luarea acestei hotărâri.

Din economia acestor dispoziții rezultă că o asemenea solicitare trebuie să fie expresă și poate fi formulată doar prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

În speța de față, părțile nu au solicitat o astfel de măsură, și cum sentința civilă s-a pronunțat pe fond, judecătorul intrând în cercetarea fondului, judecata s-a făcut în prezența părților/lipsa celor care au fost legal citați, nu există motive de anulare a sentinței civile și de trimitere a cauzei spre rejudecare.

În speță suntem în prezența dispozițiilor art. 480 alin. 6, potrivit cu care când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. 5, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel anulând în tot sau în parte procedura urmată în fața primei instanțe și hotărârea atacată, va reține procesul spre judecare, pronunțând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul. În temeiul acestui text de lege, instanța va anula hotărârile atacate, hotărârea pronunțată pe cererea de completare a dispozitivului ca o consecință a anulării primei hotărâri și va reține cauza spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, tribunalul va analiza criticile din apelurile formulate, referitoare la aplicarea legii fondului funciar în cauza de față, prin prisma celor invocate atât de reclamanți, cât și de către pârâtă, raportat la probatoriul ce a fost administrat la instanța de fond, urmând ca în cazul în care va aprecia că este nevoie de suplimentarea probatoriului, să procedeze în consecință.

Funcție de soluția care se va pronunța pe apelul principal împotriva sentinței civile, se va avea în vedere și critica privind totalul cheltuielilor de judecată acordat atât reclamanților, cât și pârâților.

Pentru considerentele de fapt și de drept ce au fost expuse mai sus, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 6 Cod procedură civilă va admite apelurile, va anula sentințele civile 3282/2017 și 5661/2017 și va reține cauza spre rejudecare, urmând a se fixa termen de judecată la data de 07.03.2018, dispunându-se totodată citarea părților în ședință publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile formulate împotriva sentinţei civile 3282/2017 declarate de apelanţii-reclamanţi ................., domiciliat în Târgu-Jiu, ....................., jud. Gorj, având CNP .............., Z................., domiciliată în Târgu-Jiu, str. .................., ap. 19, jud. Gorj, având CNP ............ şi ................., domiciliată în Târgovişte, .................., jud. Dâmboviţa, având CNP ................ şi de apelanta-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Peştişani, cu sediul în comuna Peştişani, .............., jud. Gorj, precum şi apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 5661/07.07.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. ................., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi ................., domiciliată în Sibiu,  str. Tipografilor .......jud. Sibiu, ................., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat .........., având sediul în Târgu-Jiu, ............. jud. Gorj, D. I. A., domiciliat în comuna ................, jud. Gorj, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Târg-Jiu,  str. Victoria nr. 2-4, jud. Gorj şi Direcţia Silvică Gorj, cu sediul în Târgu-Jiu, str. Lt. Col. Dumitru Petrescu nr. 3, jud. Gorj.

Anulează ambele sentințe şi reţine cauza spre rejudecare.

Fixează termen de judecată la data de 07.03.2018 şi dispune citarea părţilor în şedinţă publică.

Pronunțată în ședință publică din 07 februarie 2018, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte,

.................Judecător,

.................

Grefier,

.................

Red. C.P./tehnored. A.C.

20 Februarie 2018/12 ex.

Jud. fond G. S

Domenii speta

Spete similare