Contestaţie act administrativ fiscal

Titlu: contestaţie act administrativ fiscal

Domeniul asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMÎNISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa nr. 1273/2017

Şedinţa publică de la 22 mai 2017

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanta societatea X S.R.L. În contradictoriu cu pârâtele DGRFP C şi AJFP G, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal şi suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut in şedinţă publică se prezintă consilier juridic D.C pentru pârâte, fiind lipsă reclamanta.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că expertul desemnat in cauză a depus la dosarul cauzei, la data de 28 aprilie 2017, raportul de expertiză.

Reprezentantul pârâtelor solicită acordarea unui termen de judecată pentru a observa raportul de expertiză şi pentru a formula eventuale obiecţiuni.

Tribunalul deliberând, respinge cererea formulată de reprezentantul pârâtelor prin care  solicită acordarea unui termen de judecată pentru a observa raportul de expertiză şi pentru a formula eventuale obiecţiuni, cu motivarea că lucrarea a fost depusă la dosar cu respectarea termenului prevăzut de art. 336 C.pr.civ.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată finalizată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul pârâtelor solicită respingerea acţiunii pentru motivele arătate prin întâmpinare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 14 noiembrie 2016, reclamanta societatea C S.R.L. a chemat in judecată pârâtele DGRFP C şi AJFP G, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să anularea deciziei nr. 162 din data de 30.05.2016 emisă de DGRFP-C privind soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată împotriva raportului de inspecţie fiscala având nr. de înregistrare F-GJ 408 din 17.11.2015 şi deciziei de impunere având nr. de înregistrare F-GJ 513 din 17.11.2015 încheiate de organele de inspecţie fiscală ale ANAF – DGRFP C –AJFP G, cu privire la suma de 87.981 lei, reprezentând TVA stabilind obligaţii suplimentare după cum urmează:

- taxă pe valoarea adăugata in suma 54.947 87.981 lei;

- majorări taxă pe valoarea adăugata in valoare totala de 21.195 lei;

- penalităţi de întârziere taxă pe valoarea adăugata de 11.839 lei.

A solicitat admiterea contestaţiei, anularea deciziilor contestate şi a tuturor actelor administrative emise de intimate, menţionate mai sus, privind obilgaţiile fiscale suplimentare menţionate in aceste acte reprezentând TVA, majorări şi penalităţi de întârziere.

A solicitat suspendarea efectelor actului administrative până la soluţionarea in mod definitiv a prezentei contestaţii.

In motivare reclamanta a arătat că in urma controlului efectuat in cursul anului 2015 s-a efectuat o inspecţie generală privind respectarea disciplinei financiar-fiscale, pentru perioada anilor 2012-2015, inspecţie in urma căreia a fost încheiat raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere contestată prin care s-a stabilit de către inspectorii fiscali obligaţii suplimentare de plată, respectiv impozit pe profit aferent anului de 1.299 lei, la care s-au adăugat dobânzi/ majorări de întârziere in valoare totala de 92 lei şi penalităţi de întârziere de 61 lei, taxa pe valoarea adăugata in suma de 87.764 lei,  majorări taxă pe valoarea adăugată in valoare totală de 21.195 lei, penalităţi de întârziere taxă pe valoarea adăugata de 11.839 lei. Codul de

Aşa cum s-a arătat in contestaţia depusa la intimată, prin raportul de inspecţie fiscala având nr. de înregistrare F-GJ 408 din 17.11.2015 şi decizia de impunere având nr. de înregistrare F-GJ 513 din 17.11.2015, care au fost contestate in parte  au fost stabilite sume suplimentare, din care taxă pe valoarea adăugată în sumă de 54.947 lei, aferentă lunii septembrie 2013.

În fapt, în luna septembrie 2013 taxa pe valoarea adăugată deductibilă ar fi fost declarată eronat cu suma de 54.947 lei, nefiind luată in considerare nota contabilă nr. 47: 4423=4428. cu aceeaşi valoare, in lipsa unor explicaţii referitoare la crearea acestei note contabile.

Reclamanta a menţionat că nota contabilă 4423=4428.C cu valoarea 54.947 ron este corectă, întrucât această sumă apare in jurnalul pentru cumpărări aferent lunii contabile septembrie 2013.

Această valoare reprezintă taxa pe valoarea adăugată devenită deductibilă in urma plăţii achiziţiilor cu TVA la încasare din perioada anterioară lunii contabile septembrie 2013.

In nota contabilă de închidere a contului de taxă pe valoare adăugată deductibilă (4427 = 4426 in valoare de 122.258 ron) nu a fost inclusa suma menţionata, motiv pentru care s-a procedat la înregistrarea manuală a acestei sume.

Ca dovada a celor menţionate a ataşat prezentei contestaţii:

- notele contabile privind închiderea taxei pe valoarea adăugata;

- registrul pentru cumpărări aferent lunii septembrie 2013;

- Raportul de expertiza extrajudiciară ce atestă corectitudinea declarării sumei de plată pentru taxa pe valoarea adăugata aferentă lunii contabile septembrie 2013.

Având in vedere toate aspectele menţionate a considerată că obligarea la plăţi fiscale suplimentare nu se justifică şi este neîntemeiată, a considerat că prin trecerea la executarea masurilor luate de D.G.F.P. G, şi blocarea conturilor deschise de societate la diferite bănci, îi blochează activitatea.

Faţă de toate aceste aspecte a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării până la la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. de înregistrare F-GJ 408 din 17.11.2015 şi deciziei de impunere nr. de înregistrare F-GJ 513 din 17.11.2015, întrucât este vorba de o suma mare de bani, pe care reclamanta consideră că nu o datorează şi a demonstrat aceasta prin expertiza contabilă anexata la prezenta contestaţie ce este necesară aflării adevărului şi pentru justa soluţionare pe a cauzei, iar in situaţia in care s-ar trece la executare, ar afecta grav activitatea societăţii, făcându-se aproape imposibilă continuarea activităţii.

Faţă de cele menţionate a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată şi anularea taxei pe valoarea adăugată in suma de 54.947 lei si majorările de întârziere in sumă de 21.195 lei şi penalităţile de întârziere in sumă de 11.839 lei.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.218 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (art. 281 din noul Cod fiscal), art. l alin. l şi art.18 alin. 2 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Faţă de cele menţionate, a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza contabilă.

Anexat cererii de chemare in judecată, reclamanta a depus la dosar, in fotocopii, decizia nr. 162/30.05.2016 (filele 5 – 9).

II. In condiţiile art. 205 C.pr.civ., pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A arătat că prin acţiunea introdusă la Tribunalul Gorj, reclamanta SC X SRL a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.162/30.05.2016 emisă de Către DGRFP C privind soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative formulată împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. F-GJ 408/17.11.2015 şi împotriva deciziei de impunere nr. F-GJ 513/17.11.2015 emisă de către AJFP Gorj solicitând admiterea contestaţiei, anularea deciziilor contestate şi a tuturor actelor administrative privind obligaţiile fiscale suplimentare in sumă de 87981.

A învederat că prin decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F-GJ 513/17.11.2015, emisă în baza Raportului  de  inspecţie  fiscală nr. FGJ 408/17.11.2015, s-au stabilit in sarcina petentei obligaţii fiscale suplimentare in sumă totală de 122.250 lei, reprezentând: taxa pe valoarea adăugata in sumă de 87.764 lei, majorări privind taxa pe valoarea adăugată in sumă de 21.195 lei, penalităţi de întârziere privind taxa pe valoarea adăugată in sumă de 11.839 lei, impozit pe profit in suma de 1.299 lei, majorări aferente in sumă de 92 lei,  penalităţi de întârziere privind impozitul pe profit in sumă de 61 lei.

A arătat instanţei de judecată că reclamanta nu este de acord cu o parte din măsurile dispuse de organele de inspecţie fiscala din cadrul AIF G prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F-GJ 513/17.11.2015, respectiv, suma totală de 87.981 lei, reprezentând: taxa pe valoarea adăugata in sumă de 54.947 lei, majorări privind taxa pe valoarea adăugată in sumă de 21.195 lei, penalităţi de întârziere privind taxa pe valoarea adăugată in sumă de 11.839 lei.

Organele de inspecţie fiscală au stabilit suplimentar in luna septembrie 2013, o taxă pe valoarea adăugată de plată, în sumă de 54.947 lei, rezultată din

- în luna septembrie 2013, taxa pe valoarea adăugată deductibilă a fost declarată eronat cu suma de 54.947 lei respectiv:

- conform notelor contabile şi balanţei de verificare în contul 4426 ,,taxa pe valoarea adăugata deductibilă", înregistrează suma de 122.258 lei şi în contul 4427 „taxa pe valoarea adăugată colectată" suma de 215.442 lei, rezultând o taxă pe valoarea adăugată de plată în sumă de 93.184 lei, iar în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru luna septembrie, la rândul 17,,Total taxă colectată” înregistrează suma de 215.442 lei şi la rândul 32 „Total taxă de dedus", înregistrează suma de 177.205 lei, rezultând o taxă pe valoarea adăugată de plată în sumă de 38.237 lei şi o diferenţă între evidenţa contabilă şi cea fiscală în sumă de 54.947 lei.

A menţionat că prin nota contabilă manuală nr. 47 în luna septembrie 2013 a fost efectuată înregistrarea contabilă 4423=4428.0, cu suma de 54.947 lei, fără explicaţii, fiind astfel diminuată taxa pe valoarea adăugată de plată.

Prin necorelarea evidenţei fiscale cu evidenţa contabilă echipa de inspecţie fiscală a stabilit suplimentar o taxă pe valoarea adăugata de plată în sumă de 54.947 lei, conform prevederilor art. 82 alin. 3 si art. 94, alin. 2, litera e, din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, respectiv: art. 82, alin. 3 ,,Contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale.

Declaraţia fiscală se semnează de către contribuabil sau de către împuternicit" coroborat cu prevederile art.94, alin. 2, litera e), din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedura fiscala, respectiv: ,,(2) Inspecţia fiscală are următoarele atribuţii: [...] e) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau in minus, după caz, faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei fiscale"

Luând în considerare constatările organelor de inspecţie fiscala, motivele prezentate de contribuabil, documentele existente la dosarul cauzei, precum şi actele normative in vigoare pe perioada verificată, rugam instanţa de judecata sa reţină următoarele:

Cauza supusa soluţionării este daca, petenta datorează la buget suma totala de 87.981 lei, reprezentând TVA in suma de 54.497 lei si accesoriile , in suma totala de 33.034 lei, stabilita prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscala nr. F-GJ 513/17.11.2015, emisa in baza Raportului de inspecţie fiscala nr.FGJ 408/17.11.2015.

Prin contestaţia formulată, petenta nu este de acord cu constatările fiscale din Raportul de inspecţie fiscala nr. F-GJ 408/15.11.2015 şi Decizia de impunere nr.513/17.11.2013, respectiv, cu stabilirea de obligaţii suplimentare în sumă de 87.981 lei, reprezentând TVA si accesorii, menţionând, totodată, că nota contabilă 4423=4428.C, cu valoarea 54.947 ron, este corectă, întrucât această notă apare în jurnalul pentru cumpărări aferent lunii contabile septembrie 2013.

Aceasta valoare reprezintă taxa pe valoarea adăugată devenită deductibilă în urma plăţii achiziţiilor cu TVA la încasare din perioada anterioara lunii contabile septembrie 2013.

În nota contabila de închidere a contului de taxa pe valoare adăugata deductibilă (4427=4426 in valoare de 122.258 ron, nu a fost inclusa suma menţionata, motiv pentru care s-a procedat la înregistrarea manuală a acestei sume", iar ca dovadă celor precizate, petenta depune următoarele documente;

-notele contabile privind închiderea TVA

-registrul pentru cumpărări aferent lunii septembrie 2013

-raport de expertiza extrajudiciară.

Prin Raportul de inspecţie fiscala nr. F GJ 408/17.11.2015, organele de inspecţie fiscală din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscala Gorj, au stabilit o diferenţă suplimentară de taxă pe valoarea adăugată de plată, în sumă de 54.497 lei, urmare necorelării evidenţei fiscale cu evidenţa contabilă, respectiv:

-conform notelor contabile şi balanţei de verificare în contul 4426 ,,taxa pe valoarea adăugata deductibilă", societatea înregistrează suma de 122.258 lei şi în contul 4427 „taxa pe valoarea adăugată colectată", suma de 215.442 lei, rezultând o taxă pe valoarea adăugată de plată în sumă de 93.184 lei, iar în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru luna septembrie, la rândul 17 ,,Total taxă colectată” înregistrează suma de 215.442 lei şi la rândul 32 „Total taxe de dedus", societatea înregistrează suma de 177.205 lei, rezultând o taxă pe valoarea adăugată de plată în sumă de 38.237 lei şi o diferenţă între evidenţa contabilă şi cea fiscală în sumă de 54.947 lei.

În drept, art.94, alin. 2, litera e), din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicata, privind Codul de procedură fiscală, precizează: ,,(2) Inspecţia fiscală are următoarele atribuţii:

[...] e) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus, după caz, faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei fiscale".

Astfel, art. 82, alin. 3, din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, precizează următoarele:

„Contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia fiscală se semnează de către contribuabil sau de către împuternicit”.

Astfel, având în vedere susţinerile petentei, documentele depuse de aceasta în susţinere precum si cele consemnate în rapotul de inspecţie fiscala a solicitat să se reţină următoarele:

- prin nota contabila manuala nr. 47, în luna septembrie, petenta a diminuat TVA de plată, prin efectuarea înregistrării contabile 4423-4428.C fără explicaţii, iar cu ocazia inspecţiei fiscale, prin nota explicativă solicitată de organele de inspecţie fiscală, administratorul societăţii a precizat că „nu mi-a fost adusă la cunoştinţă de către contabilă că am această sumă de plată";

- conform raportului de expertiză extrajudiciară depus de petentă în susţinere însoţit de jurnalul de cumpărări aferent perioadei 01.09.2013-30.09.2013, diferenţa de 54.946,70 lei, reprezintă TVA, aferentă achiziţiilor cu TVA la încasare, anterioare lunii septembrie 2013, pentru care s-a exercitat dreptul la deducere în luna septembrie 2013, dar fără a dovedi prin alte documente cele susţinute, respectiv, fişa analitică a contului 401 „furnizori", fişa analitică a contului 4428.C „TVA neexigibilă pentru cumpărări", la data de 31.08.2013.

Astfel, se reţine, din datele înscrise în jurnalul de cumpărări şi din raportul de expertiză depuse odată cu contestaţia, că dacă erau înregistrate la momentul respectiv toate documentele (facturi, plăţi către furnizori şi descărcate pe fiecare furnizor), după prelucrarea documentelor primare ar fi fost inclusă în înregistrarea contabilă 4426-4428.C şi suma de 54.947 lei, iar înregistrarea manuală nr. 47, 4423-4428 C, nu ar fi avut obiect.

În consecinţă a solicitat să se reţină că în mod legal organele de inspecţie fiscală au stabilit suplimentar, în sarcina societăţii, o taxa pe valoarea adăugată de plată, în sumă de 54.947 lei, argumentele societăţii, în lipsa altor documente doveditoare, neputând fi luate în considerare cu privire la această sumă.

Referitor la contestaţia formulată de SC X SRL împotriva majorărilor si penalităţilor de întârziere, în sumă totală de 33.034 lei, a solicitat instanţei de judecată să reţină următoarele:

- prin contestaţia formulată la sursa taxa pe valoarea adăugata, petenta nu este de acord cu o parte din TVA, stabilită prin decizia de impunere, respectiv, suma de 54.947 lei, faţă de suma totală stabilită, în cuantum de 87.764 lei, reieşind o diferenţă necontestată în suma de 32.817 lei;

-accesoriile stabilite şi contestate în sumă totală de 33.034 lei, sunt aferente TVA-ului în sumăp de 87.764 lei iar prin referatul cu propuneri de soluţionare a contestaţiei, referitor la acest aspect, organele de inspecţie fiscală precizează că majorările de întârziere aferente sumei contestate sunt de 13.092 lei iar penalităţile în sumă de 8.264 lei.

În drept a invocat dispoziţiile art.119, alin. (1) art.120, alin. (1), (2) şi art. 120^1 alin(1), din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.

Deoarece ]n sarcina contestatoarei se reţine debitul de natura TVA, în sumă de 54.947 lei, iar prin contestaţie nu se prezintă argumente privind modul de calcul a majorărilor şi penalităţilor de întârziere, petenta , datorează şi sumele cu titlu de majorări şi penalităţi de întârziere aferente TVA, în suma totală de 21.356 lei, conform principiului de drept, „accesoriul urmează principalul", drept pentru care contestaţia referitoare la acest capăt de cerere este neîntemeiată.

De asemenea, deoarece în sarcina contestatoarei, a fost reţinut debitul si de natura TVA, în suma de 32.817 lei, prin însuşirea acestuia de către societate, prin necontestarea sa, pe cale de consecinţă petenta datorează şi suma 11.678 lei, reprezentând accesorii aferente TVA în sumă de 32.187 lei conform principiului de drept, „accesoriul urmează principalul", drept pentru care contestaţia referitoare si la acest capăt de cerere este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a efectelor actelor administrative a considerat că cererea formulată de SC X SRL nu este întemeiată, sus-numita nedemonstrând îndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

A arătat că reclamanta nu dovedeşte îndeplinirea celor două condiţii prevăzute cumulativ de textul de lege în sensul de („în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unei pagube iminente").

Cele două noţiuni sunt definite de Legea nr. 554/2004, astfel că art. 2, alin. 1, lit. t defineşte noţiunea de cazuri bine justificate ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar art. 2, alin. 1, lit. ş defineşte noţiunea de pagubă iminentă ca fiind acel prejudiciu material viitor şi previzibil.

Actele administrativ fiscale, în speţă, Decizia de impunere nr. F-GJ 513/17.11.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. F-GJ 408/17.11.2015, se bucură de prezumţia de legalitate, care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi veridicitate, de unde decurge că a nu executa un act administrativ fiscal emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea.

Principiul legalităţii actului administrativ fiscal presupune, pe de o parte, că autorităţile administrative să nu încalce legea, iar pe de altă parte, ca deciziile lor să se întemeieze pe lege, respectarea acestor exigenţe trebuind să fie în mod efectiv asigurată.

Pentru admiterea acestei cereri este necesar ca reclamanta să facă dovada existenţei unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsura sa producă instanţei o îndoiala serioasă asupra legalităţii actelor administrative a căror suspendare se cere.

Faţă de motivele invocate a solicitat respingerea contestaţiei formulată de SC X SRL ca neîntemeiată şi menţinerea actelor contestate ca temeinice.

În temeiul art.411 alin. 1 pct.2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza contabilă.

Prin concluziile raportului de expertiză s-a reţinut că reclamanta a procedat corect la înregistrarea TVA deductibil în sumă de 177.205 lei în jurnalul pentru cumpărări şi decontul de TVA aferente lunii septembrie 2013, iar înregistrarea în balanţa de verificare a notei contabile nr. 47 nu a modificat în niciun fel rezultatul final (diferenţa de 30 lei este nerelevantă cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată şi reţine următoarele:

Ca stare de fapt, instanța reține că societatea reclamantă a fost suspusă unei inspecții fiscale în perioada 02-16.11.2015, inspectorii fiscali din cadrul A.J.F.P. Gorj constatând, între altele că între mențiunile din evidența contabilă a societății și mențiunile din declarația fiscală sunt diferențe, sumele rezultate ca diferențe fiind imputate spre pală reclamantei.

În concret, s-a constatat că în nota contabilă și balanța de verificare aferente lunii septembrie 2013 reclamanta a înregistrat în contul ”TVA deductibilă” (4426) suma de 122.258 lei, iar în contul ”TVA colectată” (4427) suma de 215.442 lei rezultând ”TVA de plată” în cuantum de 93.184 lei, în timp ce în decontul de TVA aferent lunii septembrie 2013 reclamanta a declarat la ”TVA colectată” suma de 215.442 lei, iar la ”TVA deductibilă” suma de 177.205 lei, ceea ce a condus la TVA de plată în sumă de 38.237 lei.

TVA de plată a fost diminuată prin nota contabilă manuală nr. 47, reclamanta constatând că suma de 54.957 lei reprezenta de fapt  TVA aferentă achizițiilor anterioare lunii septembrie 2013, pe care nu ar fi trebuit să o consemneze în evidența contabilă aferentă lunii septembrie 2013.

Reclamantei i s-a refuzat la deducere diferența dintre 93.184 lei și 38.237 lei, respectiv suma de 54.947 lei, prin raportul de inspecție fiscală FGJ 408/17.11.2015 (fila 53) inspectorii fiscali reținând că reclamanta a declarat eronat TVA deductibilă în sumă de 54.957 lei în decontul de TVA aferent lunii septembrie 2013, deci că ar exista o necorelare între evidențele contabile și cele fiscale, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 82 alin. 3 și art. 94 alin. 2 lit. e din O.G. nr. 92/2003.

Consecință a acestei necorelări, organele fiscale susțin că reclamanta nu dovedește cu documente achizițiile cu TVA la încasare anterioare lunii septembrie 2013 pentru care a exercitat dreptul de deducere.

Instanța are în vedere că societatea reclamantă este o persoană impozabilă care alică TVA la încasare și că potrivit art. 1342 alin. 3 C.fiscal în aceastp ipoteză TVA devine exigibilă în momentul în care bunurile livrate/serviciile prestate sunt plătite.

Potrivit art. 145 alin. 11, 12 C.fiscal, dreptul de deucere a TVA aferent achizițiilor efectuate de la o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare conform art. 1342 alin. 3-8 C.fiscal se amână până când TVA aferent acestor achiziții a fost plătită furnizorului.

Totodată, instanța are în vedere că potrivit art. 145 alin. 2 C.fiscal, regula în materie de deducere a TVA este că achiziția trebuie să fie destinată utilizării în folosul operațiunii taxabile, iar conform art. 146 C.fiscal condițiile de exercitare a dreptului de deducere sunt existența facturii de achiziție și dovada plății (în cazul reclamantei).

Or, astfel cum rezultă din raportul de expertiză în specialitatea fiscalitate întocmit în cauză și din jurnalul de cumpărături (filele 67-73) reclamanta justifică cu documente achizițiile în folosul operațiunii taxabile din care reclamanta a colectat TVA în valoare de 54.957 lei, tot astfel cum justifică și corectarea evidenței contabile prin nota nr. 47, care nu a avut nicio influență asupra evidenței fiscale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Ia act de renunţarea reclamantei la soluţionarea capătului de cerere privind suspendarea executării actelor administrativ - fiscale contestate.

Admite contestaţia  formulată de reclamanta societatea X S.R.L., cu în contradictoriu cu pârâtele DGRFP C şi AJFP G.

Anulează decizia nr. 132/30.05.2016 emisă de DGRFP C.

Anulează în parte decizia de impunere nr. F-GJ 513 din 17.11.2015 emisă de AJFP G în ceea ce priveşte suma de 87.981 lei constând în TVA în cuantum de 54.947 lei, majorări de TVA în cuantum de 21.195 lei şi penalităţi de întârziere în cuantum de 11.839 lei.

Admite cererea formulată de expert- consultant fiscal B.L. şi stabileşte onorariul final la suma de 1900 lei.

Constată achitat în parte onorariul de expertiză în cuantum de 1000 lei de către societatea reclamantă.

Obligă AJFP G să plătească diferenţa de onorariu în cuantum de 900 lei către expertul desemnat.

Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la TG.

Pronunţată în şedinţa publică din 22 mai 2017.

Domenii speta

Spete similare