Cerere de suspendare a executarii actului fiscal - decizie de angajare a raspunderii solidare

Prin cererea înregistrată sub nr.X/104/2017, reclamantul D I, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. OTG-DEC X/19.10.2017 emise de AJFP O  până la pronunţarea instanţei de fond.

În motivare arată că, în fapt, impotriva contestatorului a fost emisa Decizia de angajare a răspunderii solidare Nr. OTG-DEC X/19.10.2017, emisa de AJFP O si comunicata la data de 24.10.2017.

Împotriva Deciziei a formulat contestaţie administrativa.

Prima condiţie impusă de art. 14 - să existe un "caz bine justificat" aşa cum această noţiune este definită de art. 2 alin. (1) lit.t) din legea nr.554/2004 respectiv ca "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" .

Împrejurările pe care le-a prezentat in motivarea contestaţiei administrative, sunt reale, pertinente şi de natură să înfrângă prezumţia de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită.

Se poate observa din contestaţia formulata ca decizia emisa nu cuprinde motivarea ceruta de lege, respective faptele săvârşite cu rea credinţa sa fi condus la neplata obligaţiilor fiscale.

Mai important de reţinut este faptul ca societatea se afla in procedura de faliment si are bani de incasat asa cum dovedeşte cu sentinţa penala definitiva anexata prezentei cereri.

Sumele de bani datorate provin din TVA pe care contestatoarea nu a ştiut ca le datorează deoarece in anul 2011 plafonul stabilit era la suma de 119.000 lei, societatea depăşind doar cu 7.524 lei acest plafon.

Precizează de asemenea ca a depus la termen declaraţiile fiscale ale societăţii, care au reflectat activitatea desfăşurata, fara sa ascundă sau să se sustragă in vreun fel. Chiar din aceste declaraţii, organul fiscal a dispus inregistrarea in scopuri de TVA a societăţii in anul 2015, contetstatorul necunoscand faptul ca ar fi trebuit sa se înregistrez in anul 2011, de altfel nici AJFP nu a sesizat aceste aspect decât mult mai târziu, respectiv in anul 2015.

In situaţia in care cererea de suspendare a executării silite nu s-ar admite, organele de executare ar proceda la scoaterea la vânzare a imobilului personal, situaţie in care ar rămâne fara locuinţa.

De asemenea, in situaţia respingerii contestaţiei precum si a acţiunii in anulare (daca va fi cazul), va intelege sa plătească sumele stabilite, periodic, astfel incat sa-şi indeplinească toate obligaţiile.

O garanţie a acestor fapte este si depunerea cauţiunii care poate reprezenta „ un început de plata" in situaţia in care va fi respinsa contestaţia.

A doua condiţie prevăzută de art. 14 din legea nr.554/2004 - "pagubă iminentă ".

Apreciază că şi această condiţie este îndeplinită, din circumstanţele cauzei şi înscrisurile depuse în dosarul cauzei rezultând că este necesară suspendarea executării actelor administrative, pentru evitarea efectelor executării silite asupra patrimoniului său şi evitarea unor proceduri judiciare ulterioare pentru a se obţine eventual, în caz de admitere a acţiunii în fond, întoarcerea executării silite.

În opinia sa, prevederile art. 14 din legea contenciosului administrativ, prin care se permite instanţei să dispună suspendarea executării unui act administrativ unilateral, este o reflectare a principiului prezumţiei de nevinovăţie, care operează astfel şi în ramura dreptului fiscal, prin care se realizează efectiv protecţia drepturilor persoanei.

în acest sens este şi recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, respectiv că, executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare.

Aceeaşi recomandare reaminteşte principiile din recomandarea nr.R/89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniştri care cheamă autoritatea jurisdicţională competentă, în speţă instanţa judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.

Pentru a evita excesul de putere din partea autorităţii fiscale de natură să creeze pagube care ar putea avea consecinţe grave în patrimoniul reclamantei apreciem că se impune suspendarea executării actelor administrative până ce instanţele judecătoreşti vor stabili că sumele reţinute în actele administrativ fiscale sunt datorate.

In probatiune: înscrisuri si orice alte mijloace de proba a căror utilitate ar reieşi din dezbateri.

Anexează taxa judiciara de timbru şi cauţiune.

Legal citat  pârâta  DGRFP C- AJFP O a formulat întâmpinare prin care  a solicitat  respingerea acţiunii  formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Având în vedere faptul că obiectul acţiunii îl constituie suspendarea unor acte administrativ-fiscal, reclamantul trebuie să îndeplinească obligaţia legală prevăzută de art. 278 din Noul Cod de Procedura Fiscala coroborat cu art.352 alin. 10 din Noul Cod de procedura Fiscala potrivit cărora : „ Suspendarea executării actului administrativ fiscal

(2)Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554 cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune, după cum urmează:

a)de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;

b)de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;

c)de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;

d)de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.

În situaţia în care nu s-a achitat cauţiune, invocă excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare.

In ceea ce priveşte fondul cererii, apreciază că reclamantul D I nu dovedeşte îndeplinirea condiţiilor reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale până la soluţionarea acţiunii în anularea acestora este condiţionată de existenţa justificării temeiniciei precum şi de iminenţa producerii unei pagube.

Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiţii: existenţa unui caz bine justificat, în sensul existenţei unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu şi, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004.

 Cazul bine justificat presupune ca, pe baza pagubei iminente, reclamantul ar trebui să dovedească împrejurări care să fie legate de efectele actelor contestate, împrejurări care să fie dovedite.

Până la anularea de către o instanţă judecătorească, actele administrative se bucură de prezumţia de legalitate în caz contrar, s-ar anticipa soluţia ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar conveni dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2001.

In jurisprundenţă s-a statuat că această condiţie este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuţie, cu alte cuvinte, există un indiciu temeinic de nelegalitate.

De asemenea, în practica instanţelor de contencios administrativ şi în doctrină, înţelesul sintagmei „caz bine justificat" a fost definit în sensul că exprimă împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu trebuie să conducă la examinarea pe fond a legalităţii actului a cărui suspendare se solicită, analiza actului administrativ limitându-se doar la o simplă „pipăire a fondului".

Din definiţia dată de lege actului administrativ se observă că acesta este actul unilateral cu caracter individual emis de o autoritate pubica, în regim de putere publică, în vedeea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge reporturi juridice.

De altfel, în jurisprudenţa sa constantă, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea actului administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerentele Deciziei nr. X/2013 ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, emiterea actului în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului în calea recursului administrativ.

Or, faţă de aceste aspecte, se observă că nu ne aflăm într-una din ipotezele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind cazuri temeinic justificate.

Mai mult, prin Decizia nr. X/27.10.2005, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut faptul că „prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiţiile anume reglementate".

In acest sens, menţionează că, pentru ca un act să fie legal, el trebuie să fie emis în conformitate cu legea, or, în cazul de faţă, decizia de impunere cat si raportul de inspecţie fiscala , acte a cărei suspendare se solicită, îndeplinesc condiţiile unor acte administrative individuale, respectiv sunt emise în baza şi în aplicarea actelor normative aplicabile, se adresează unui subiect determinat, dă naştere, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii.

Faţă de cele menţionate, apreciază că reclamantul nu dovedeşte îndeplinirea acestei condiţii legale.

Nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii celei de-a doua condiţii, a pagubei iminente, la care ar fi supus reclamantul.

Îndeplinirea celei de-a doua condiţii trebuie să răspundă cerinţelor prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. ş) din lege: paguba iminentă este prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice, a unui serviciu public sau a activităţii unei persoane fizice sau juridice.

Pentru considerentele ce vizează lipsa de interes în obţinerea unei suspendări a executării, apreciază că nu există un prejudiciu material viitor şi previzibil care poate fi invocat de către reclamantă în susţinerea cererii de suspendare.

O eventuală suspendare a executării lipseşte de eficienţă instituţia prevăzută de legea contenciosului administrativ, întrucât, în speţă are efect contrar celui pentru care a fost edictată.

Reclamantul încearcă să susţină faptul că prin emiterea actelor respective ar rezulta un important prejudiciu, cu consecinţe negative asupra drepturilor sale şi cu afectarea patrimoniului său.

Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică şi în doctrină să se aibă în vedere atât prejudiciul efectiv cât şi o perturbare a funcţionării respectivului contribuabil, în cazul de faţă nu este dovedit în nici un fel prejudiciul efectiv, cu atât mai puţin perturbarea activităţii sale.

Reclamantul nu poate demonstra producerea unui prejudiciu în patrimoniul său prin simpla înşiruire a unor etape ce urmează să fie parcurse de organele fiscale, în încercarea de a stabili situaţia de fapt reală şi de a recupera un eventual prejudiciu produs bugetului de stat.

De altfel, pentru a evidenţia, pentru a demonstra îndeplinirea acestei condiţii - existenţa pericolului unei pagube iminente - nu este suficient ca reclamanta să insereze aprecieri cu caracter general ci este necesar să demonstreze în concret felul în care, prin executarea actului administrativ, ar fi afectată iremediabil activitatea sa, pentru ca instanţa să poată aprecia dacă cererea este fondată sau nu.

Apreciază că, consecinţele negative pe care societatea le suportă ca urmare a activităţii sale sunt produse ca urmare a culpei exclusive a acesteia, în cazul în care activitatea societăţii s-ar fi derulat în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale, astfel de consecinţe nu s-ar fi produs.

În aceste condiţii apreciază că soluţia admiterii cererii de suspendare justificată pe consecinţele negative pe care le-ar suferi societatea, ar fi una nelegală şi netemeinică.

În consecinţă, este evident că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, reclamantul limitându-se la a indica presupuse motive de nelegalitate.

În drept, îşi întemeiază prezenta întâmpinare pe dispoziţiile art. 205 Cod procedura civila.

În conformitate cu art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedura civila, solicită judecarea cauzei si in lipsa, pe baza actelor de la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Reclamantul D I, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. OTG-DEC X/19.10.2017 emise de AJFP O  până la pronunţarea instanţei de fond.

În fapt, împotriva contestatorului a fost emisa Decizia de angajare a răspunderii solidare Nr. OTG-DEC X/19.10.2017, emisa de AJFP O si comunicata la data de 24.10.2017, împotriva acesteia a formulat contestaţie administrativa, la data de 15.11.2017.

Potrivit art. 14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Din dispoziţia legală menţionată rezultă că pentru suspendarea unui act administrativ în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care astfel poate fi prevenită.

Cele două condiţii denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ ce presupune dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului contestat, nefiind îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a actului administrativ.

În cauză, din examinarea actelor dosarului, instanţa constată că cele două condiţii impuse de art. 14 alin.1 din legea nr.554/2004 sunt îndeplinite.

Astfel, în sensul legii, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede în art.2 lit. t şi ş.

Aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezenta cerere rezultă din faptul că decizia emisa nu cuprinde motivarea ceruta de lege, respectiv nu sunt indicate faptele săvârşite cu rea credinţa sa fi condus la neplata obligaţiilor fiscale.

Totodată, este de reţinut şi împrejurarea că societatea se afla in procedura de faliment, iar potrivit raportului de activitate întocmit de administratorul judiciar rezultă că, în ultimii trei ani, au intervenit o serie de evenimente şi împrejurări nefavorabile care au afectat desfășurarea în mod corespunzător a activității societăţii.

Pe de altă parte, este de reţinut că societatea are bani de încasat, asa cum se dovedește cu sentinţa penala nr. X/19.04.2017 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2016 definitiva anexata prezentei cereri.

În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, se reţine că şi această condiție este îndeplinită, având în vedere cuantumul sumei pentru care s-a dispus atragerea răspunderii solidare, respectiv 313.510 lei, şi care ar avea o influeţă negativă asupra patrimoniului reclamantului.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează să admită cererea şi să dispună suspendarea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. OTG-DEC X/19.10.2017 emise de AJFP O  până la pronunţarea instanţei de fond.

Data publicarii pe portal:19.04.2018

Domenii speta

Spete similare