Reabilitare judecatoreasca

Hotărâre 22 din 27.02.2018


Deliberând asupra cauzei penale de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. X/311/2017, petentul MM a solicitat:

- să se constatate intervenită reabilitarea judecătorească în ceea ce privește condamnarea sa la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul penal nr. X/2000;

-  să se constate intervenită reabilitarea de drept cu privire la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81CP anterior, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2010.

În motivarea cererii petentul a arătat că prin sentința penală nr. X/12.12.2000 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/2000 a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, cu executare, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal anterior - definitivă prin decizia penala Curții de Apel Craiova nr. X/19.03.2001.

În baza art. 350C.p.p.anterior instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 20.06.2000.

S-a susţinut că faţă de această primă condamnare, pedeapsa s-a considerat a fi executată după trecerea a 2 ani şi 2 luni, respectiv la 20.06.2002, iar termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la 20.05.2008.

Prin sentința penală nr. X/16.02.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2010 petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81Cod penal anterior, în baza art.  87 alin.5 din OUG 195/2002 rap la art. 320/1Cpp anterior. Această sentință a rămas definitiva prin nerecurare la data de 01.03.2011.

Petentul a arătat că la pronunțarea acestei celei de-a doua sentinţe de condamnare s-a reţinut că până la momentul săvârșirii ultimei infracțiuni, ce a format obiectul dosarului nr X/311/2010, nu a mai suferit vreo condamnare penală şi, astfel, consideră că pentru condamnarea anterioară, ar fi intervenit reabilitarea.

Susţine că, prin urmare, şi toate obligațiile civile stabilite prin sentința penală nr. X/12.12.2000 s-au stins, potrivit opiniei petentului, în cazul acestora intervenind chiar prescripția dreptului de a mai fi solicitate.

Menționează că nu a mai săvârșit vreo infracțiune în perioada ce a trecut de la ultima condamnare, iar existenţa și-a asigurat-o din venituri pe care le-a realizat din muncă.

Petentul a mai arătat că atunci când a solicitat fişa de cazier judiciar a constatat că în cuprinsul acesteia apar cele 2 condamnări.

În cuprinsul cererii petentul a menţionat şi faptul că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin cele 2 hotărâri judecătorești sunt prevăzute de legea nouă.

În concluzie, considerând că sunt îndeplinite condițiile privind reabilitarea, petentul condamnat a solicitat admiterea cererii.

În drept a invocat dispozițiile art. 165 şi 166 Cod penal.

Pentru susţinerea cererii, petentul a depus la dosar înscrisuri. în copie: sentinţa penală nr. X/12.12.2000 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul penal nr. X/2000, sentinţa penală nr. X/16.02.2011pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul penal nr.X/311/2010, caracterizare emisă de SC CaO SA, chitanţa seria TS X/15.03.2004 emisă de Trezoreria Slatina privind achitarea sumei de 100.000 lei cheltuieli judiciare în dosarul nr. X/2003, chitanţa nr X/20.07.2005 privind achitarea sumei de 30 lei - venituri din amenzi, chitanţa seria TS506 nr. X/01.08.2017 privind achitarea sumei de 400 lei- dosar nr. X/311/2010, certificat de cazier judiciar.

După sesizarea instanţei - Judecătoria Slatina, a fost solicitat şi de către instanţă cazierul judiciar cu privire la petentul condamnat, au fost efectuate de către Biroul executări penale din cadrul respectivei instanţe şi al Tribunalului Olt, şi ataşate la dosar, referate privind punerea în executare a celor două hotărâri de condamnare. De asemenea s-a ataşat dosarul în care a fost pronunţată ultima sentinţă de condamnare.

Prin sentinţa penală nr. X/09.11.2017 pronunţată de Judecătoria Slatina,  în baza art. 47 alin. 1 şi art. 529 Cod procedură penală, s-a admis excepția privind necompetența materială a Judecătoriei Slatina invocată de către reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 50 Cod procedură penală s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect reabilitare judecătorească în favoarea Tribunalul Olt.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data 14.12.2017, stabilindu-se de către judecător ca, până la primul termen acordat la această instanţă, petentul condamnat să precizeze cererea de reabilitare şi să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte localităţile unde a locuit şi locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, dovada achitării despăgubirilor civile la care a fost obligat prin hotărârile de condamnare.

Petentul nu a depus aceste înscrisuri, iar la termenul din data de 05.02.2018, când acesta  s-a prezentat împreună cu apărătorul ales, instanţa a mai acordat încă un termen pentru ca petentul condamnat să precizeze cererea astfel cum s-a stabilit la înregistrarea cauzei şi să depună înscrisuri privind localităţile unde acesta a locuit şi locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, la care să se ataşeze înscrisuri doveditoare, precum şi dovada achitării despăgubirilor civile către părţile civile şi a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin sentinţa penală nr. X/12.12.2000 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul penal nr. X/2000.

La termenul din data de 27 februarie 2018, petentul condamnat MM, prin apărător ales CMa depus la dosar precizare la cererea de reabilitare prin care a arătat că în perioada de la intervenirea condamnărilor până în prezent a locuit în comuna P, jud. Olt şi şi-a câștigat existenta prin muncă, în prezent fiind angajat la SC A Slatina şi a depus înscrisuri în acest sens (fil.15-28).

Totodată s-a solicitat ca, întrucât de la momentul pronunțării hotărârilor de condamnare până la pronunțarea hotărârii prin care să se dispună reabilitarea au intrat în vigoare noi dispoziții penale şi de procedură penală, să fie stabilită norma aplicabilă în cauză, respectiv stabilirea legii penale mai favorabile privind reabilitarea.

 În acest sens s-a susţinut că, deși aparent legea nouă ar fi mai favorabilă sub aspectul termenelor de reabilitare sau a îndeplinirii condițiilor pentru a se dispune reabilitarea, în cauza de faţă ar fi mai favorabilă legea veche.

Aceasta întrucât, în ceea ce privește legea nouă, potrivit art.167 alin. 5 Cod penal, în cazul condamnărilor succesive termenul de reabilitare se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse (în speţă de la data de 01.03.2011), în vreme ce legea penală veche nu cuprindea aceste dispoziții.

Astfel, petentul condamnat consideră că potrivit legii penale anterioare termenul de reabilitare se calculează în funcție de condamnarea aplicată pentru fiecare infracțiune, respectiv că pentru condamnarea privind infracțiunea prev. de art.174-175 C.p., definitivă prin decizia penală nr. 192 a Curții de Apel Craiova, termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la data de 20.05.2008, iar pentru condamnarea dispusă prin sentința penală nr. X/16.02.2011, având în vedere că s-au aplicat dispozițiile art. 81 Cp anterior, ar fi intervenit reabilitarea de drept la data de 01.09.2014 potrivit art. 86 din acelaşi cod. 

Examinând actele şi lucrările dosarului Tribunalul retine următoarele:

1. Prin sentința penala nr. X/12.12.2000 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/2000, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C.p. cu aplic. art. 74 lit. a, c C.p. rap. la art. 76 lit. a C.p., inculpatul MM a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 350 C.p.p s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C.p. s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu data de 20.06.2000.

Inculpatul a fost obligat la 4.619.040 lei către Spitalul Județean S şi la 781.826 lei către Spitalul Clinic Județean nr.1 C cu titlu de despăgubiri civile, precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestor sume pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitelor către părţile civile.

Inculpatul a fost obligat la 3.500.000 lei despăgubiri civile, la 10.000.000 lei daune morale şi la 400.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă OC.

Inculpatul a fost obligat și la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Conform referatului întocmit de Biroul executări penale, această sentinţa a rămas definitivă pentru inculpat la data de 01.02.2001, iar PMS Craiova a comunicat că pedeapsa începe la data de 20.02.2000 şi expiră la 19.12.2003.

Prin sentinţa penală nr. X/16.08.2002 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. X/2002, definitivă prin decizia penală nr. X/19.03.2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului MM.

Potrivit fișei de cazier judiciar condamnatul a fost eliberat la data de 20.08.2000, rest rămas neexecutat 486 zile.

2. Prin sentința penală nr. X/16.02.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2010, în baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rap. la art. 320/1 C.p.p. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.

În baza art. 81C.p. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni, termen de încercare potrivit art. 82 C.p.

În baza art. 191 C.p.p. inculpatul a fost obligat la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Această sentință a rămas definitiva prin nerecurare la data de 01.03.2011.

Se constată că, în cauză, este vorba despre două condamnări succesive cu privire la petentul MM care solicită reabilitarea, ambele dispuse prin hotărâri definitive anterior intrării în vigoare a noilor coduri în materie penală.

În acest context, din perspectiva legii penale mai favorabile,Tribunalul reține următoarele:

Având în vedere succesiunea legilor penale (Codul penal din 1969 cu modificările şi completările ulterioare, și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare) aplicarea instituției reabilitării judecătorești presupune, cu titlu prealabil, alegerea legii penale mai favorabile dintre cele două coduri penale menționate.

În reglementarea Codului penal din 1969, cu modificările şi completările ulterioare:

 Art. 135 - Reabilitarea judecătorească

(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească:

a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;

(…)

Art. 136 - Calculul termenului de reabilitare

(1) Termenele prevăzute în art. 134 şi 135 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. (…)

În reglementarea noului Cod penal, cu modificările ulterioare:

Art. 166 - Reabilitarea judecătorească

(1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea următoarelor termene:

a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani;

Art. 167 - Calculul termenului de reabilitare

(1) Termenele prevăzute în art. 165 şi art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.

(5) În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse.”

S-a statuat constant în jurisprudență faptul că noul Cod penal este legea penală mai favorabilă cu privire la reabilitare, atât în ceea ce privește termenul de reabilitare, cât și în ceea ce privește condițiile de fond ce trebuie îndeplinite pentru admiterea cererii având acest obiect.

În cauză, în funcție de pedeapsa cea mai grea - 3 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat petentul, potrivit dispoz. art. 135 alin. (1) lit. a) Cod penal din 1969, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de reabilitare ar fi de 5 ani şi 9 luni, fiind mai mare decât termenul de 4 ani prevăzut de dispoz. art. 166 alin. (1) lit. a) din noul Cod penal.

Astfel, conform reglementării anterioare a Codului penal, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, termenul de reabilitare judecătorească este de 4 ani, la care se adaugă  jumătate din durata pedepsei pronunţate,  în vreme ce noul C.p. prevede că termenul de reabilitare este de 4 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 5 ani, norma actuală fiind aşadar mai favorabilă.

Chiar şi aşa, reţinând termenul de reabilitare de 4 ani potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) din noul C.p. şi calculat potrivit art. 167 din acelaşi cod, acesta nu s-a împlinit.

În cazul condamnărilor succesive, susceptibile de reabilitări diferite (cum este şi speţa de faţă), respectiv în cazul în care unele condamnări sunt susceptibile de reabilitare de drept și altele de reabilitare judecătorească, nu poate opera decât reabilitarea judecătorească; termenul de reabilitare se calculează de la data la care ultima condamnare este executată sau considerată ca executată, iar durata termenului se stabilește în funcție de condamnarea cea mai grea.

În aces sens teoria şi practica judiciară au fost constante, chiar anterior dispoz. alin. (5) al art.167din noul C.p., care nu reprezintă altceva decât transpunerea unor aspecte deja consacrate, jurisprudenţa fiind unitară, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Se constată astfel că este nejustificată susţinerea apărătorului petentului condamnat în sensul că sub imperiul Codului penal din 1969 nu era aplicabilă o asemenea modalitate de stabilire a termenului de reabilitare în ipoteza condamnărilor succesive, iar acest aspect, în opinia sa, este de natură să determine concluzia că legea penală mai favorabilă nu este codul penal actual, ci ar fi codul penal anterior.

Tribunalul apreciază că o asemenea susținere este nefondată întrucât și sub incidența codului penal anterior, în vigoare la data pronunţării şi rămânerii definitive a celor două condamnări succesive dispuse faţă de petentul condamnat, modul de calculare a termenului de reabilitare era identic celui prevăzut de art. 167 alin. (5) din noul C.p. 

Astfel, în considerentele deciziei în interesul legii nr. 3/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite s-a evidenţiat jurisprudenţa constantă a instanţei supreme referitoare la dispoz. art. 136 C.p. (din 1969) privind calculul termenului de reabilitare, în sensul că „Prin jurisprudenţa instanţei supreme s-a stabilit că, în cazul mai multor condamnări succesive, condamnatul nu poate fi reabilitat decât pe cale judecătorească pentru toate condamnările, iar termenul de reabilitare la care se referă art. 38 alin. (2) C. pen. se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi începe să curgă de la data executării ultimei pedepse, chiar dacă, privită izolat, pentru aceasta ar fi îndeplinite condiţiile reabilitării de drept.”

În consecinţă, în cazul condamnărilor succesive, modalitatea de calcul a termenului de reabilitare, respectiv stabilirea datei de la care începe este aceeaşi atât sub incidenţa codului penal anterior, cât şi a noului cod penal;  diferită este numai durata termenelor de reabilitare, cu privire la care, astfel cum s-a arătat în paragrafele de mai sus, legea nouă este mai favorabilă.

Totodată, având în vedere caracterul personal și indivizil al reabilitării nu este posibilă o reabilitare parțială, nu poate fi constatată reabilitarea de drept pentru una dintre condamnări dacă în cauză există şi o condamnare susceptibilă de reabilitare judecătorească, care se dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta.

Ca urmare, termenul de reabilitare judecătorească din speţă se calculează de la data când se consideră executată ultima pedeapsă (de 1an şi 6 luni închisoare aplicată petentului condamnat prin sentința penală nr. X/16.02.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina, definitivă la data de 01.03.2011, respectiv de la data împlinirii termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit pentru acesta) - 27.08.2014 - şi în funcţie de pedeapsa cea mai grea (de 3 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat petentul prin sentința penala nr. X/12.12.2000 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/2000).

Astfel, în cauză termen de reabilitare este de 4 ani conform  dispoz. noului Cod penal (art. 166 alin. 1 lit. a) - legea nouă reţinută de instanţă ca fiind mai favorabilă - şi s-ar împlini la data de 27.08.2018.

Faţă de susţinerea apărătorului inculpatului în sensul că ar fi mai favorabilă reglementarea anterioară, termenul de reabilitare ar fi de 5 ani şi 9 luni (art. 135 alin. 1 lit. a, art. 136 din Codul penal anterior), iar aspectele privind modalitatea de calcul a termenului, respectiv data de început ar fi aceleaşi, date fiind condamnările succesive, potrivit considerentelor expuse, cu referire şi la jurisprudenţa instanţei supreme.

Ca urmare, în orice variantă, termenul de reabilitare în prezenta cauză nu este împlinit.

Potrivit art. 532 alin. (1) C.p.p. cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condițiilor de formă şi fond în cazurile enumerate la lit. a) - c), ipoteza de la lit. a) fiind aceea în care cererea de reabilitare a fost introdusă înainte de termenul legal.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 532 alin. (1) lit. a) C.p.p., se va respinge cererea de reabilitare a petentului MM cu privire la cele două condamnări, ca prematur formulată.

Așadar, constatând caracterul prematur al cererii formulate de petentul condamnat înainte de termenul legal, instanţa apreciază că nu se mai impune analiza îndeplinirii condițiilor de fond ale cererii de reabilitare (pe care condamnatul o va putea promova după împlinirea termenului legal conform art. 532 alin. 2 C.p.p. „în cazul prev. la alin.1 lit. a, cererea poate fi repetată după împlinirea termenului legal”).

În baza art. 275 alin. (2) C.p.p. va fi obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Data publicarii pe portal: 17.05.2018