Plângere ordonanţă soluţie de clasare. Evaziune fiscală. Prejudiciu achitat. Distincţie între pierderea suferită de creditor (damnum emergens) şi plus beneficiul de care creditorul a fost lipsit (lucrum cessans)

Jurnal 98 din 08.05.2018


Judecătorul de cameră preliminară

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 02.03.2018  sub numărul de mai sus, petenta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi,  prin reprezentanții săi legali, a formulat plângere împotriva ordonanţei  de clasare din 22.01.2018  dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 867/P/2014, menţinută prin ordonanţa nr. 24/II/2/2018 din 19.02.2018  a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi,  privind pe intimatul MT, solicitând desfiinţarea acesteia.

În motivarea plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 340 Cod procedură penală, petenta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a arătat că intimatul MT,  prin modul in care a acţionat denota o rezoluţie infracţionala elaborata, premeditata, cu scopul de a obţine foloase materiale necuvenite, ducând la vicierea, periclitarea si denaturarea relaţiilor economice, constituind un potenţial pericol asupra mediului de afaceri, iar în ceea ce priveşte soluţia data în cauză, respectiv  de clasare a faptei sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 241/2005, o considera netemeinica întrucât, fiind vorba de o infracţiune de pericol,  iar nu de rezultat (infracţiunea se consuma prin neindeplinirea obligaţiei de declarare/evidentiere/consemnare a operaţiunilor in contabilitate), aspectele privind desfăşurarea în fapt a operaţiunilor comerciale nu au relevanta în ceea ce priveşte realizarea conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni, (desi au fost probate), suspectul avea obligaţia, in calitate de administrator, de a evidenţia in actele contabile si in celelalte documente legale ale SC A SRL operaţiunile comerciale efectuate si probate conform celor prezentate anterior.

S-a mai arătat că, prin "plângerea" înaintata sub nr. 2.765 din 08.02.2018 au solicitat desfiinţarea soluţiei de clasare, în vederea aplicării prevederilor art. 318 alin. 6 lit. "a" din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat prin dispoziţiile OUG nr. 18/2016, in sensul de a dispune ca suspectul "sa înlăture consecinţele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convină cu partea civila o modalitate de înlăturare a acesteia", asa cum s-a pronunţat înalta Curte de Casaţie si Justiţie in Decizia nr. 758/09.03.2015, principiul "reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor".

Petenta a mai arătat că Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala (A.N.A.F.) este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale din România, are rolul de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului prin colectarea si administrarea eficace si eficienta a impozitelor, taxelor, contribuţiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, iar în măsura în care demersurile instituţiei de a proteja bugetul consolidat al statului sunt sancţionate prin cheltuieli judiciare, se stimulează in mod indirect activitatiile aducătoare de prejudicii, sancţionate de normele legale stipulate in Lg. 241/2005.

Totodată, petenta a apreciat că urmărirea penala nu este completa, ca soluţia se întemeiază pe o greşita interpretare a legii, sens in care in temeiul prevederilor art. 340 Cod de procedură penală, au solicitat  admiterea plângerii,  infirmarea soluţiilor de clasare a cauzei şi luarea măsurilor ce se impun pentru stingerea integrala a obligaţiilor fiscale, conform legii.

Analizând pe fond plângerea formulată, în procedura reglementată de dispozițiile art. 341 Cod procedură penală judecătorul de cameră preliminară reţine că, prin ordonanţa din 22.01.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi s-a dispus clasarea cauzei privind comiterea de către intimatul (suspect) MT  a infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.(1) lit.(b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea prevederilor art. 35 alin.(1) şi art. 5 alin.(1) din Codul penal, precum şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv, amendă în cuantum de 1.000 lei.

În motivarea ordonanţei, procurorul de caz a precizat că faţă de împrejurarea achitării de către suspectul MT  la data de 15.11.2017 a prejudiciului stabilit în cauză, respectiv suma de 12.953 lei din care, suma de 1.599 lei reprezentând impozit pe profit şi suma de 11.354 lei reprezentând TVA colectată si nedeclarată organelor fiscale  şi pentru care petenta s-a constituit parte civilă, raportat şi la dispoz. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (în forma în vigoare până la data de 1 februarie 2014), care  prevedea  că în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate; dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale se poate aplica pedeapsa cu amendă; dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar, se impune clasarea cauzei constatând existenţa unei cauze de nepedepsire, conform dispoz.  art. 16 alin.(1) lit. h  Cod procedură penală, art 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 ( în forma în vigoare până la data de 1 februarie 2014), art.5 alin. 1 Cod penal, precum şi aplicarea unei amenzi administrative.

Această soluţie a fost atacată de către petentă-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Juridică, la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi care, prin ordonanţa nr. 24/II/2/2018 din 19.02.2018  a respins plângerea.

Ulterior, petenta a declanşat controlul jurisdicţional în procedura instituită în art. 341 Cod procedură penală.

Examinând actele şi lucrările dosarului nr. 867/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, prin raportare la dispoziţiile legale relevante prevăzute de normele procesual penale aplicabile în materie, dar şi la susţinerile petentei, reţine judecătorul de cameră preliminară că organele de urmărire penală, potrivit principiului legalităţii şi aflării adevărului, au procedat la realizarea unei anchete efective care a fost în măsură să lămurească toate împrejurările faptice sesizate de petentă.

Cu caracter preliminar, judecătorul de cameră preliminară reţine că, prin plângerea cu care a fost investit, petenta a reluat acelaşi critici din plângerea adresată primului-procuror.

Pe de altă parte judecătorul reţine că soluția de clasare este legală și temeinică, fiind motivată în mod corespunzător de procuror, argumentele procurorului de caz (și ale primului-procuror) fiind pertinente și au corespondență în actele și lucrările dosarului.

Astfel, faţă de conţinutul sesizării penale, natura faptei reclamate și împrejurările concrete ale comiterii ei astfel cum au fost prezentate de către petentă, judecătorul de cameră preliminară apreciază că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită pe baza materialului probator administrat şi că în mod corect  s-a concluzionat că suspectul  MT deşi a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 12.953 lei (formată din 11.354 lei impozit pe profit stabilit suplimentar+1.599 lei tva), ca urmare a faptului că în cursul lunii noiembrie 2017, acesta a achitat integral această sumă stabilită cu titlu de prejudiciu, fapta prin conţinutul ei concret şi prin împrejurările în care a fost săvârşită prezintă un grad de pericol social redus, iar, în condiţiile în care infracţiunea a fost comisă anterior datei de 01.02.2014 -când art. 10 din Legea 241/2005 a fost modificat, procurorul a dat eficienţă,  în mod corect, prevederilor art. 10 în forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, constatând incidenţa unei cauze de nedepsire care a condus la o soluţie de clasare a cauzei.

În ceea ce priveşte critica petentei că deşi a solicitat ca organelor  de urmărire penală să facă aplicarea art. 318 alin. 6 lit.a Cod procedură penală,  în sensul de a obliga suspectul să acopere paguba produsă prin comiterea infracţiunii, termenul de "pagubă" fiind definit de petentă ca reprezentând: pierderea suferită de creditor (damnum emergens) plus beneficiul de care creditorul a fost lipsit (lucrum cessans), făcând  trimitere la Decizia nr. 758/09.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod corect primul procuror a respins acest argument ca nefondat reţinând că Decizia nr. 758/09.03.2015 pronunţată de Secţia II Civilă a argumentat noţiunea de "prejudiciu" într-o cauză civilă în care litigiul a fost de natură comercială. Or, raportul juridic dedus judecăţii în speţa de faţă, nu este guvernat de Codul de Procedură Civilă, iar petenta,  în calitate de reprezentant legal al A.N.A.F.-Ministerul Finanţelor Publice, nu are  calitate de creditor al unei obligaţii de plată derivând dintr-un contract comercial.

De asemenea în mod corect s-a apreciat că dispoz. art. 318 alin. 6 lit. a Cod procedură penală, la care face referire petenta, îşi găseşte  aplicabilitate numai în procedura renunţării la urmărirea penală şi nu se poate  aplica prin extindere şi în celelalte situaţii în care se dispun soluţii de netrimitere în judecată.

În ceea ce priveşte aprecierea petentei asupra naturii juridice a infracţiunii de evaziune fiscală,  prev. de art. 9 alin.l lit. b din Legea 241/2005, calificată drept  infracţiune de pericol şi nu de rezultat, în mod just, prim procurorul a apreciat că dimpotrivă aceasta este o infracţiune de rezultat, aspect care rezultă chiar din norma de incriminare- sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, prin omisiunea evidenţierii în tot sau în parte, în actele contabile ori în documentele legale, a operaţiunilor comerciale sau a veniturilor realizate,  urmarea imediată constând în diminuarea sarcinii fiscale a contribuabilului - deci o pagubă evaluabilă în bani.

În fine, judecătorul reţine, la rândul său, ca fiind pertinente şi celelalte argumente ale procurorului de caz din ordonanța de clasare, dar și ale primului procuror din ordonanţa din 19.02.2018, prin care s-a răspuns majorităţii criticilor petentei, reiterate prin plângerea de faţă. De aceea, facem trimitere la ele, fără a le mai reitera.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte critica petentei referitoare la caracterul incomplet al urmării penale, judecătorul de cameră preliminară reţine că acesta nu a arătat ce alte împrejurări de fapt ar mai fi trebuit să fie clarificate în concret sau ce alte mijloace de probă ar mai fi putut fi administrate.

În contextul celor anterior expuse, lămurindu-se cauza sub toate aspectele, respectiv reţinându-se o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe analiza şi interpretarea judicioasă a probelor administrate în cursul urmăririi penale, nu există motive de infirmare a soluţiilor adoptate în cauză, acestea fiind legale şi temeinice.

În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iaşi, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi,  prin reprezentanții săi legali, cu sediul în mun. Iaşi, str. Anastasie Panu, nr. 26, jud. Iaşi, împotriva ordonanţei  de clasare din 22.01.2018  dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 867/P/2014, menţinută prin ordonanţa nr. 24/II/2/2018 din 19.02.2018  a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi,  privind pe intimatul MT, cu domiciliul în jud. Iaşi.

Consecinţă a soluţiei asupra plângerii, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Totodată, judecătorul va lua act că intimatul MT a fost asistat de apărător ales.

Domenii speta