Analiza condiţiilor impreviziunii în contextul Legii 77/2016.

Analiza condiţiilor impreviziunii în contextul Legii 77/2016. Impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta. Astfel, nu trebuie dovedită imposibilitatea de executare a obligaţiilor contractuale de către intimaţi, ci dezechilibrul contractual major cauzat de un eveniment intervenit ulterior încheierii contractului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi contestatoarea BR a formulat în contradictoriu cu intimatul BM contestaţie privind îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în ceea ce priveşte Notificarea, formulată conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 77/2016. 

În motivarea cererii, contestatoarea a menţionat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate şi de formă ale notificării, intimatul având obligaţia de a face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016.

Instanţa a statuat că pentru a limita caracterul discreţionar al dreptului consumatorilor de a solicita darea în plată, prin Decizia nr. 623/25.10.2016, Curtea Constituţională a stabilit că procedura dării în plată (în concret art. art.11 teza întâi raportat la art.3 teza a doua, art.4, art.7 şi art.8 din Legea nr.77/2016) este constituţională numai în măsura în care instanța judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

Referitor la instituţia impreviziunii, în jurisprudenţa şi doctrina vechiului Cod Civil (aplicabil contractului încheiat între părţi), pentru aplicarea acestei instituţii trebuiau îndeplinite următoarele condiţii: să existe un contract cu titlu oneros şi comutativ încheiat între părţi, ulterior încheierii acestuia să apară un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale care să creeze un dezechilibru contractual major, părţile să nu îşi fi asumat riscul contractual cauzat de elementul exterior intervenit.

Condiţii impreviziunii enunţate mai sus se desprind şi din definiţia dată de Curtea Constituţională la pct. 96 din Decizia nr. 623/25.10.2016 unde se prevede că impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta.

Astfel, raportat la Decizia instanţei de control constituţional, nu trebuie dovedită imposibilitatea de executare a obligaţiilor contractuale de către intimaţi, ci dezechilibrul contractual major cauzat de un eveniment intervenit ulterior încheierii contractului. 

Cu alte cuvinte, trebuie făcută distincţia între cauzele de neexecutare a contractului care pot fi culpabile sau nu debitorului, putând atrage răspunderea sa contractuală, şi cauzele care justifică teoria impreviziunii. Acestea din urmă nu se circumscriu nici răspunderii contractuale, nici unei cauze de neexecutare a contractului care înlătură această răspundere, cum ar fi, de exemplu cazul fortuit.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor impreviziunii este de observat că evenimentul excepţional şi exterior contractului invocat de către intimaţi în justificarea solicitării dării în plată este reprezentat de faptul notoriu al creşterii excesive a cursului leu/CHF, de la momentul încheierii contractului de credit şi până la cel al solicitării dării în plată.

Instanţa constată că evenimentul invocat nu numai că era imprevizibil dar a condus la un dezechilibru contractual major fiind de notorietate că aprecierea monedei CHF a condus la dublarea cursului de schimb.

Nu se poate considera că intimatul şi-ar fi asumat riscul acestei creşteri o astfel de asumare trebuind să fi fost făcută printr-o clauză expresă.

În acest sens, nici o clauză de risc valutar nu poate fi apreciată ca reprezentând o astfel de asumare, ea fiind doar o concretizare a principiului nominalismului aplicabil relaţiilor contractuale civile.

Totodată, o asemenea modificare majoră a condiţiilor contractuale se circumscrie unui risc supra-adăugat al contractului, care intră sub incidenţa instituţiei impreviziunii, astfel cum stabileşte chiar Curtea Constituţională prin pct. 97 din Decizia nr. 623/25.10.2016 unde se prevede că „impreviziunea vizează numai riscul supra-adăugat şi, în condiţiile intervenirii acestuia, este menită să reamenajeze prestaţiile la care părţile s-au obligat în condiţiile noii realităţi economice/juridice. Ea nu are drept scop revenirea la prestaţiile de la momentul a quo al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părţi la acelaşi moment, fiind, aşadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului.”

Dezechilibrul contractual este evident, intimatul fiind nevoiţi să suporte obligaţii duble ca valoare patrimonială faţă de cele iniţial contractate.

Chiar dacă o apreciere sau depreciere a cursului de schimb putea fi prevăzută la momentul încheierii contractului, dublarea valorii CHF raportat la leul românesc a fost total imprevizibilă cu atât mai mult cu cât nu exista nici un indiciu în sensul unei aprecieri atât de dramatice a francului elveţian.

Din contră, este de notorietate faptul că băncile, în calitatea lor de profesionişti, au prezentat francul elveţian ca fiind o monedă foarte sigură, exprimând o încredere totală în stabilitatea acesteia, ceea ce a determinat emiterea de către bănci a unor oferte de creditare în franci elveţieni extrem de avantajoase.

Sentinţa Civilă  nr.7033/31.10. 2017

Domenii speta

Spete similare