Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

……………….…

………………….

………………….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SENTINŢA PENALĂ NR. 24

Şedinţa publică din 1 octombrie 2018

PREŞEDINTE:  …………………….

GREFIER :  ……………………..

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii penale privind pe inculpatul O. F., trimis în judecată, sub control judiciar, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 195 Cod penal,

Fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 17 septembrie 2018, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă, iar instanţa, în vederea deliberării, a stabilit termen pentru pronunţare la data de 1 octombrie 2018.

T R I B  U N A L U L

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. 433/P/2017 din 12.12.2017, înregistrat la această instanţă la data de ……., sub dosar nr. ……/119/2017, s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului O. F., sub aspectul comiterii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în data de 25.04.2017, victima S. I., împreună cu soţia sa S. V., au mers la terenurile lor agricole aflate la marginea satului Sărămaş, unde au constatat faptul că oile inculpatului, păzite de ciobanii acestuia, martorii G. M. şi G. M.-L., păşteau pe terenurile sale, astfel că împreună cu aceştia au scos oile afară, pe DJ 121A. La faţa locului a venit cu autoturismul şi inculpatul O. F., împreună cu fiul său O. L.-F., care fusese anunţat de ciobani.

S-a susţinut că inculpatul i-a solicitat victimei să mai lase oile să pască pe terenurile sale câteva zile, până le va duce în altă parte, dar acesta nu a fost de acord. Între timp, pe lângă cei doi au mai trecut şi martorii T. G. şi B. C., martorii G. M. şi G. M.-L. se îndepărtaseră, iar martorul O. L.-F. nu a coborât din autoturism şi nu a fost atent la ce s-a întâmplat.

În continuare, s-a susţinut că în urma discuţiilor contradictorii, numitul O. F. a lovit-o cu capul în zona frunţii/nasului pe victima S. I., care a căzut la pământ, lovindu-se la cap de pietrele aflate la marginea drumului.

Victima S. I. a fost transportată la SCJU Braşov unde a fost internată la Secţia Neurochirurgie în perioada 25.04.-08.05.2017, în stare comatoasă, cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral sever, GCS-4  (Glasgow Coma Score) comă profundă, hematom subdural convexitate stânga, agresiune, hemoragie intraventriculară, edem cerebral, contuzie mezencefalică, fractură coasta IV dreapta”, decedând în data de 08.05.2017.

În susţinerea soluţiei de trimitere în judecată, s-a făcut referire şi la raportul de expertiză medico-legală nr. 222/AUT/10.05.2017 al S.M.L. Braşov conform căruia moartea victimei S. I. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, hematom subdural stâng şi hematom de trunchi cerebral. Prin raportul menţionat s-a concluzionat, de asemenea, că leziunile traumatice cranio-cerebrale s-au putut produce prin cădere şi lovire de corp/plan dur posibil în data de 25.04.2017(cădere cu impact occipital).

S-a invocat şi fişa de urgenţă prespitalicească nr. 6558/25.04.2017 a Serviciului de Ambulanţă Judeţean Covasna şi Fişa UPU Sf. Gheorghe nr. 6555 de la aceeaşi dată, din care rezultă diagnosticul de „traumatism piramidă nazală, epistaxis”, precum şi completarea raportului de expertiză medico-legală prin care s-a stabilit că deşi cu ocazia autopsiei (care s-a efectuat după 15 zile de la data faptei), victima nu mai prezenta semne vizibile ale unui traumatism facial, diagnosticul menţionat în fişe, certifică însă un traumatism în zona feţei, produs cel mai probabil prin lovire cu corp dur la data de 25.04.2017 şi care a dus la o hemoragie nazală minimă/moderată, dar nu a lăsat un semn vizibil clinic.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto; proces verbal şi planşă foto cu ocazia autopsiei, acte medicale, concluzii provizorii medico-legale şi raport medico-legal şi raportul de completare, declaraţiile părţii civile S. V., declaraţiile martorilor T. G., G. M., G. M., O. L.-F. şi B. C., declaraţiile inculpatului O. F..

În procedura camerei preliminare, nu au fost invocate cereri sau excepţii privind aspectele ce pot face obiectul acestei proceduri, astfel că prin încheierea din data de 08.02.2018, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, fiind dispusă începerea judecăţii în cauză.

Faţă de poziţia procesuală a inculpatului, conform art. 374 alin. 7 şi 8 C.proc.pen., s-a dispus readministrarea probelor administrate în faza de urmărire penală, fiind audiaţi: inculpatul, partea civilă S. V., martorii G. M. L., G. M., B. C., O. L. F. şi T. G.

În completarea probatoriului, în vederea lămuririi stării de fapt, instanţa a admis proba constând în audierea martorilor B. M. I., D. L. şi M. C., iar pe latură civilă, la solicitarea părţii civile, a fost audiat martorul A. I.

De asemenea, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, s-a admis proba constând în depunerea la dosar a înregistrării apelului efectuat în data de 25.04.2017, la serviciul 112, cu privire la incident, înregistrare înaintată de către Serviciul de telecomunicaţii speciale.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

Inculpatul O. F. şi victima S. I. erau consăteni, primul fiind crescător de animale care îşi ţinea turma de oi pe terenul său, situat între localităţile Sărămaş şi Valea Mare, iar cel din urmă deţinea, de asemenea, un teren în vecinătatea inculpatului.

În data de 25.04.2018, în timp ce se pregătea să plece din localitate, la înmormântarea cumnatului său, inculpatul a fost anunţat de către ciobanii săi, G. M. şi G. M.-L. că soţii S. I. şi V. se află la stâna lui şi le reproşează angajaţilor că oile ar fi intrat pe terenul lor.

Pentru a lămuri aspectele relatate de ciobani, inculpatul, însoţit de fiul său, O. L.-F., s-a deplasat la faţa locului cu autovehiculul său marca Nissan, cu numărul de înmatriculare ………., unde şi-a găsit animalele în mijlocul drumului DJ 121A, între localităţile Sărămaş şi Valea Mare, mânate de cei doi ciobani G. M. şi G. M.-L. Pe partea carosabilă, i-a văzut şi pe soţii S. şi a oprit lângă aceştia. În acel moment, pe lângă părţi, a trecut şi martorul T. G., cu bicicleta, fără să se oprească.

Martorul O. L.-F. a rămas în autovehicul, iar inculpatul a coborât din maşina şi a avut o discuţie contradictorie cu victima S. I., ambele părţi fiind agitate şi nervoase. În aceste condiţii, văzând refuzul categoric al victimei de a aştepta câteva zile până la rezolvarea problemelor, fiind afectat şi de decesul cumnatului său, inculpatul şi-a pierdut cumpătul şi a lovit-o pe victima S. I. în cap, în zona nasului. Din cauza loviturii primite, victima s-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se la cap.

Alertaţi fiind de către soţia victimei prin intermediul serviciului de urgenţă 112, la faţa locului s-a deplasat un echipaj al serviciului de ambulanţă care a acordat prim-ajutor victimei, precum şi un echipaj de poliţie care a efectuat cercetare la faţa locului.

Victima S. I. a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean Braşov unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale în aceeaşi zi, fiind efectuată o craniectomie în vederea evacuării hemotomului format în urma traumatismului cranio-cerebral suferit.

Victima nu şi-a mai revenit, ci a decedat în data de 08.05.2017, în spital.

Înainte de analizarea detaliată a materialului probator, trebuie subliniat că probele administrate la scurt timp după producerea incidentului (cum ar fi înscrisurile întocmite de echipajul de poliţie şi de echipa medicală care s-au deplasat la faţa locului, convorbirea avută de S. V. cu operatorul de la serviciul de urgenţă 112, precum şi actele medicale eliberate de S.M.L. Braşov) prezintă o stare de fapt diferită faţă de unele probe administrate în faţa judecătorului (declaraţiile martorilor).

În opinia instanţei, în asemenea situaţii, soluţia trebuie să se întemeieze pe probele obiective care, în majoritatea situaţiilor, cum este şi în prezenta cauză, sunt compuse din înscrisurile întocmite de către organele de constatare sau de vreun alt organ sau instituţie străină de părţi, precum şi pe depoziţiile date imediat după sau, măcar la scurt timp după producerea incidentului fără ca cuprinsul acestora să fie alterată în vreun fel de trecerea timpului sau influenţată de vreuna din părţile procesului penal.

În consecinţă, instanţa are în vedere declaraţiile care se coroborează atât între ele, cât şi cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, actele medicale, fişa de intervenţie şi înregistrarea apelului la 112. Sub acest aspect se are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului aplicabilă în materie, conform căreia art. 6 din CEDO nu se poate interpreta în sensul acordării unei priorităţi in abstracto declaraţiilor date în şedinţă publică şi sub jurământ în raport cu declaraţiile date de aceeaşi persoană în cursul urmăririi penale, chiar dacă cele două sunt contradictorii (hotărârea CEDO din data de 1 iunie 2010, în Cauza Bulfinsky împotriva României; hotărârea CEDO din data de 26 martie 1996, în cauza Doorson împotriva Olandei).

Revenind la materialul probator, se reţine că inculpatul O. F. a negat în mod constant că ar fi comis fapta şi a susţinut că după ce a ajuns la faţa locului, a coborât din maşină şi rămânând la o distanţă de aproximativ 3 – 4 m de S. I., a avut o discuţie cu acesta. Inculpatul a mai afirmat că victima a început să îi vorbească urât, să îl înjure şi a încercat să îl lovească, ridicând băţul pe care îl avea asupra sa, moment în care inculpatul, din reflex, ca să se apere, s-ar fi întors şi şi-ar fi ridicat mâna, poziţie care l-a împiedicat să vadă ce se întâmplă. Când s-a întors spre victimă, aceasta deja căzuse la pământ. Inculpatul a precizat că a apucat să o vadă pe soţia defunctului sărind în faţa acestuia ca să îl împiedice să exercite vreun act de violenţă, dar nu a văzut momentul în care acesta a căzut.

Declaraţiile inculpatului vor fi înlăturate întrucât nu se coroborează cu declaraţiile părţii civile S. V., soţia defunctului, care atât în faţa procurorului de caz, cât şi în faţa instanţei, a declarat că soţul său a căzut în urma loviturii aplicate în zona capului de către inculpat (filele 67 – 74 dosar u.p.; 57 – 58 dosar instanţă), şi nici cu înscrisurile existente în dosar.

În cuprinsul fişei de intervenţie la eveniment (fila 26 dosar u.p.) întocmit de echipajul de poliţie sosit la faţa locului şi al fişei de urgenţă prespitalicească (filele 27 – 30 dosar u.p.) sunt consemnate aspecte legate de agresiunea a cărei victimă a fost S. I. Bineînţeles, atât echipajul de poliţie, cât şi echipa medicală de pe ambulanţă a întocmit documentele menţionate în baza relatărilor persoanelor prezente la faţa locului. Astfel că prezintă relevanţă şi acele consemnări întrucât au fost făcute la un timp foarte scurt de la momentul sesizării serviciului de urgenţă, înainte ca cei implicaţi să aibă ocazia să îşi construiască o eventuală apărare sau o variantă mai puţin incriminatoare despre cursul evenimentelor. Mai mult, în cuprinsul actului medical, în fişa de urgenţă prespitalicească s-a consemnat expres leziunea suferită de defunct şi negată în mod constant de către inculpat, respectiv traumatismul piramidei nazale a victimei, ceea ce confirmă susţinerea părţii civile referitoare la actele de violenţă exercitate de inculpatul O. F. în urma cărora soţul său s-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se la cap.

Existenţa actelor de violenţă exercitate de către inculpat rezultă şi din raportul de expertiză medico-legală nr. 222/Aut din 10.05.2017 (filele 58 – 59 dosar u.p.) în cuprinsul căruia s-a arătat că la autopsie s-a constatat şi o fractură a coastei 4 dreapta care putea fi produsă prin lovire cu sau de corpuri dure. Această leziune, chiar dacă nu a contribuit la producerea decesului, relevă faptul că victima nu a căzut doar în urma unei simple dezechilibrări sau, cum au susţinut inculpatul şi martorii propuşi de acesta, fiind împins de soţia sa, mai mică de statură şi mai slabă, ci a fost lovită cu o forţă destul de mare care a putut să producă şi o fractură costală la impactul corpului defunctului cu solul.

Existenţa urmelor violenţei exercitate de inculpat au fost constatate pe baza actelor medicale şi de către medicul legist care a întocmit suplimentul la raportul de expertiză medico-legală nr. 222/Aut/2017 (filele 64 – 65 dosar u.p.) şi care a concluzionat că traumatismul de piramidă nazală era de aşa natură că nu a lăsat un semn vizibil clinic, producând doar o hemoragie nazală minimă/moderată, deci astfel se explică de ce nu apărea nicio leziune în zona nasului defunctului în momentul examinării sumare a cadavrului (filele 19 – 20 dosar u.p.) şi a efectuării autopsiei.

Constatările specialiştilor referitoare la existenţa traumatismului piramidei nazale nu pot fi trecute cu vederea şi nici înlăturate întrucât constituie probe obiective care explică motivul dezechilibrării şi căderii victimei şi se coroborează atât între ele, cât şi cu declaraţia părţii civile. Pe cale de consecinţă, actele menţionate mai sus contrazic declaraţia inculpatului referitoare la cursul evenimentelor din 25.04.2017, precum şi a martorilor care susţin varianta prezentată de inculpat.

Prezintă importanţă deosebită şi conţinutul convorbirilor purtate de partea civilă cu operatorul din cadrul Centrului Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 Covasna din care reiese că S. V., soţia defunctului, a apelat la serviciul de urgenţă imediat după  incident pentru a cere ajutorul personalului medical, ocazie cu care a precizat şi aspecte relevante cu privire la modalitatea de comitere a faptei.

Instanţa, atât în cursul cercetării judecătoreşti, cât şi al deliberării, a procedat la ascultarea convorbirilor înregistrate şi copiate pe discul optic trimis de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (fila 79 – 80 dosar instanţă), ocazie cu care a constatat că partea civilă a făcut următoarele afirmaţii: „F. O. l-a tăiat pe acesta în cap pentru că i le-am scos oile de pe terenul nostru” (fişierul nr. 2017-04-25_121021205 din folderul 3356862); „l-a bătut, l-a dărâmat la Valea Mare”, „l-a bătut acesta pentru că nu-i lăsăm oile…” (fişierul nr. 2017-04-25_120323635 din folderul 3356859). Ascultând convorbirile, reiese dincolo de orice dubiu că partea civilă, în acel moment, era foarte agitată şi se afla într-o stare evidentă de şoc, neputându-se abţine să strige, comunicarea dintre aceasta şi operatorii 112 fiind îngreunată de ţipetele sale, astfel că instanţa apreciază ca fiind aproape imposibil ca în acea stare psihică aceasta să relateze aspecte neconforme cu adevărul, să construiască o altă variantă de derulare a evenimentelor decât cea reală. Toate afirmaţiile făcute telefonic la un timp foarte scurt de la producerea incidentului vin să confirme poziţia constantă exprimată de către partea civilă şi ulterior, în cursul procesului, în sensul reţinut prin rechizitoriu şi susţinută şi prin înscrisurile analizate mai sus.

Cu privire la probele testimoniale, se reţine că au fost audiaţi ca martori ciobanii angajaţi de inculpat, G. M. şi G. M. L. (filele 93 – 97 dosar u.p.; 59 – 62 dosar instanţă), fiul inculpatului, numitul O. L.-F. (filele 90 – 91 dosar u.p.; 68 dosar instanţă), precum şi trei persoane care au trecut în zonă înainte de incident, respectiv T. G., B. M.-I. şi B. C. (filele 81 – 82, 87 – 88 dosar u.p.; 63, 83 – 85 dosar instanţă). Aceştia din urmă au fost consecvenţi în declaraţiile date şi au confirmat că au văzut oile inculpatului pe drum, fiind mânate de ciobanii acestuia, precum şi de soţii S., însă nu au putut furniza detalii privind modalitatea de producere a leziunilor suferite de S. I. întrucât au plecat de la faţa locului şi nu au asistat la incident.

Pe de altă parte însă, ceilalţi martori, O. L.-F., G. M. şi G. M. L. au adoptat o poziţie oscilantă pe parcursul procesului şi declaraţiile date în faza de urmărire penală nu coincid cu depoziţiile luate în faza de judecată.

Toţi trei au fost audiaţi de către procuror la aproximativ două luni de la data comiterii faptei, în 12.06.2017, ocazie cu care au confirmat că inculpatul şi victima se certau, însă G. M. L. a afirmat că nu a văzut cum s-a lovit S. I. pentru că era ocupat cu animalele, O. L.-F. a învederat că se afla în maşină şi nu era atent la ce s-a întâmplat între părţi, iar G. M. a susţinut că nu a văzut ce se întâmpla întrucât era departe. Într-adevăr, acest din urmă martor a făcut referire şi în acea fază a procesului penal, la faptul că victima avea un băţ în mână pe care l-a ridicat, după care a făcut o presupunere, fără să o justifice în vreun fel, prezentând două variante de producere a rezultatului, adică: victima a fost trasă de soţie sau s-a împiedicat şi a căzut. Având în vedere că în conţinutul aceleiaşi declaraţii, martorul a susţinut că nu a văzut ce s-a întâmplat din cauza distanţei existente între ei şi părţi, instanţa nu poate trece peste neconcordanţele existente şi nu poate avea în vedere doar o parte a declaraţiei date care, oricum, este contrazisă imediat de următoarea afirmaţie a martorului.

În aceste condiţii, în mod ciudat, abia după mai mult de un an de la decesul victimei, audiaţi fiind în faza de judecată, toţi trei martori şi-au adus aminte şi au relatat cu lux de amănunte modul în care victima a căzut şi s-a lovit la cap, detalii care, în mod convenabil, coincid cu starea de fapt prezentată de inculpat. Martorii au încercat să îl distanţeze, prin declaraţiile date, pe inculpat de victimă, pentru a înlătura orice urmă de îndoială cu privire la nevinovăţia sa, însă, atitudinea lor are ca rezultat obţinerea efectului opus celui dorit. Chiar dacă aceştia au arătat că distanţa dintre inculpat şi victimă era de aproximativ 3 – 4 m, totuşi instanţa acordă crezare martorului T. G. care poate fi considerat un martor obiectiv, neavând nicio legătură cu vreuna din părţi şi care a arătat că soţii S. stăteau lângă maşina inculpatului şi vorbeau cu acesta. Martorul T. G. a trecut pe lângă părţi când cearta încă nu luase amploare, astfel că dacă în acel moment victima se afla lângă inculpat, ulterior aceasta nu avea motiv să plece de lângă el când s-a amplificat tensiunea dintre cei doi. De altfel şi partea civilă a confirmat că cei doi ciobani se aflau la o distanţă destul de mare, cel în vârstă (G. M.) la aprox. 30 m, iar cel tânăr (G. M. L.) mai departe şi nu avea cum să observe incidentul. Sub acest aspect se mai reţine că în faţa instanţei a afirmat şi martorul G. M. că se afla la o distanţă de aprox. 50 m de părţi, dar nu a auzit despre ce vorbeau pentru că oile făceau gălăgie, iar nepotul său se afla la o distanţă mai mare.

Există neconcordanţe chiar şi între declaraţiile date de cei doi ciobani cu privire la aspecte relevante, cum ar fi locul unde se afla soţia victimei în momentul în care aceasta din urmă ar fi ridicat băţul ca să îl lovească pe inculpat şi modul în care soţia şi-ar fi apucat soţul ca să îl împiedice să lovească inculpatul, precum şi distanţa la care se aflau în momentul comiterii faptei. Astfel, martorul G. M. a susţinut că soţia victimei se afla în spatele acesteia şi în momentul în care aceasta din urmă a ridicat băţul, s-a pus în faţa sa şi a prins băţul, iar imediat după, victima a şi căzut. Pe de altă parte, G. M.-L.  a afirmat că soţia se afla lângă soţ, în partea dreaptă a acestuia şi după ce acesta a ridicat băţul ca să îl lovească pe inculpat, s-a pus în faţa lui, l-a apucat cu ambele mâini, de braţe, de corp ca să îl împiedice să ajungă la inculpat. De asemenea, G. M. susţine că se afla la o distanţă de aproximativ 50 m de părţi, iar nepotul său mai departe, iar martorul G. L. a afirmat contrariul, respectiv că el era mai aproape, la aprox. 30-40 m de inculpat şi victimă, probabil pentru ca să poate justifica continuarea declaraţiei sale privind discuţia avută loc între inculpat şi victimă pe care ar fi putut-o auzi de la acea distanţă. 

În opinia instanţei, toate aceste neconcordanţe nu ar exista dacă evenimentele s-ar fi derulat într-adevăr aşa cum au fost descrise de către cei doi martori, astfel că mărturiile lor poate fi pusă sub semnul întrebării şi se justifică concluzia că acestea sunt neveridice, motiv pentru care vor fi înlăturate.

Apoi, astfel cum s-a subliniat mai sus, şi fiul inculpatului, O. L. F. a dat declaraţii contradictorii în cauză. În faţa procurorului de caz a afirmat că întrucât a rămas în maşină şi nu a fost atent la ce se întâmplă, nu a văzut incidentul, însă audiat fiind şi în cursul cercetării judecătoreşti, şi-a schimbat declaraţia şi a relatat detalii amănunţite cu privire la incidentul din data de 25.04.2017 care, de această dată, coincid cu afirmaţiile inculpatului. Astfel, martorul a afirmat că l-a văzut pe defunct cum a ridicat cu ambele mâini băţul ciobănesc pe care îl avea asupra sa şi pe care l-a luat de la soţia sa, iar aceasta din urmă s-a pus în faţa lui şi l-a apucat de mâna dreaptă ca să nu lovească, după care victima, din motive necunoscute de martor, a căzut. Conform afirmaţiilor martorului, în acel moment, tatăl său se afla la o distanţă de aproximativ 5 m de soţii S..

Chiar dacă martorul a susţinut că din cauza emoţiilor nu a declarat tot adevărul în faza de urmărire penală, fiind la primul său contact cu organele judiciare, totuşi este greu de crezut că la aproape două luni după incident, în data de 12.06.2017, în condiţiile în care tatăl său avea deja calitatea de inculpat în cauză, să nu îşi aducă aminte sau să fie aşa de emotiv încât să nu relateze aspecte de o asemenea importanţă, apte să conducă la disculparea tatălui.

Mai mult, există unele detalii în declaraţia dată în faţa instanţei care nu se coroborează cu celelalte depoziţii ale persoanelor care se aflau la faţa locului şi care dau naştere unei suspiciuni cu privirea la veridicitatea acesteia, cum ar fi locul unde se aflau soţii S. şi inculpatul în momentul în care se certau, precum şi poziţia ciobanilor inculpatului în acel moment (pe aceeaşi parte a drumului faţă de partea opusă a drumului cum au relatat restul persoanelor audiate).

În consecinţă, incoerenţele şi neconcordanţele existente între declaraţiile date de acest martor care, de altfel, se află în relaţie de rudenie cu inculpatul, fiind fiul acestuia, vor fi apreciate ca neveridice, influenţate fiind de sentimentul de afecţiune pe care îl poartă martorul faţă de părintele său, motiv pentru care vor fi înlăturate.

La solicitarea inculpatului, în faza de judecată au fost audiaţi în calitate de martori numiţii D. L., unul din agenţii de poliţie care s-a deplasat la faţa locului (filele 87 – 88),  şi M. C., persoana despre care se afirma că se afla în saivanul inculpatului în data de 25.04.2017 (filele 93 – 95).

Martorul D. L. a declarat că imediat după ce a ajuns la faţa locului, a stat de vorbă cu inculpatul şi de la acesta ar fi aflat că victima ar fi vrut să îl lovească, el s-a ferit, iar aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut. Însă, declaraţiile sale sunt contrazise de aspectele consemnate în fişa de intervenţie nr. 54/26.04.2017 (fila 26 dosar u.p.) de către echipajul din care făcea şi el parte şi conform căreia sesizarea primită prin 112 se referea la o agresiune, iar din cele relatate la faţa locului a rezultat că „numitul F. O. a avut o altercaţie cu S. I., în urma căreia S. I. s-a ales cu leziuni la nivelul capului.” Or, aspectele presupus a fi relatate martorului D. L. de către inculpat, nu conduc la existenţa unei altercaţii, astfel cum s-a consemnat în fişa de intervenţie. Instanţa consideră că înscrisul prezintă o mai mare credibilitate întrucât, pe lângă faptul că prezintă poziţia fiecărui membru al echipajului, a şi fost întocmit în ziua următoare a incidentului, astfel că este prea puţin probabil că timpul să fi afectat conţinutul acestuia, cum se poate întâmpla în cazul declaraţiei martorului audiat pentru prima oară după mai mult de un an de la data faptei.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului M. C., se reţine că acesta a redat exact aspectele relatate şi de către inculpat. Însă, deşi este adevărat că martorii G. M. şi G. M. L. au afirmat că în ziua incidentului, se afla cineva în saivan, totuşi amândoi au subliniat că aceasta se afla la o distanţă foarte mare şi nu avea cum să vadă ce se întâmpla pe drumul judeţean DJ 121A.

Trebuie evidenţiat că martorul M. C. a afirmat că se afla la 50 m de drum şi după ce inculpatul O. F. a ajuns la faţa locului, s-a apropiat şi mai mult, afirmativ, până la maşina inculpatului, totuşi, până nu a fost propus ca martor în faza de judecată, nu a menţionat niciuna din persoanele audiate, nici părţile, nici martorii, că ar fi fost prezent în acea zi. Nici măcar inculpatul O. F. nu a făcut referire la acest martor, deşi acesta din urmă a afirmat că ar fi stat de vorbă cu inculpatul imediat după incident şi ar fi rămas până victima a fost luată de salvare. Martorul M. C. nu a fost văzut nici de agentul de poliţie D. L. care a ajuns la faţa locului înainte să plece salvarea şi care a şi afirmat că era obligaţia sa să identifice potenţialii martori oculari, însă în afară de cei doi ciobani ai inculpatului, nu a văzut alte persoane în afară de victimă, soţia acesteia şi inculpat.

În ceea ce priveşte conţinutul declaraţiei martorului, se reţine că M. C. este singurul care plasează maşina pe partea opusă a drumului faţă de locul indicat de celelalte persoane care au dat declaraţii în cauză. Mai mult, acest martor afirmă că soţia defunctului l-ar fi împins pe acesta de piept, nu l-ar fi apucat de mână sau de băţ cum susţin ciobanii inculpatului. Apoi un alt aspect care nu poate fi ignorat de către instanţă este atitudinea martorului care a ţinut să precizeze că victima nu avea sânge pe faţă, fără să fie întrebat cu privire la această circumstanţă şi fără ca descrierea sa cu privire la vătămarea suferită de victimă să justifice o asemenea precizare. Cu alte cuvinte, martorul ştia că în cursul procesului s-a susţinut că S. I. a fost lovit de către inculpat în faţă, declaraţia sa fiind dată pro causa.

Toate aceste aspecte, aruncă o umbră de îndoială asupra declaraţiei martorului M. C., conţinutul acesteia nefiind conformă cu adevărul corectitudinii, motiv pentru care şi acest mijloc de probă va fi înlăturată.

Materialul probator analizat mai sus dovedeşte, dincolo de orice dubiu, existenţa faptei reţinute în sarcina inculpatului, aceasta fiind comisă sub forma de vinovăţia prevăzută de lege, respectiv preterintenţie.

În drept, fapta inculpatului O. F. care în data de 25.04.2017, pe DJ 121A, între localităţile Sărămaş şi Valea Mare, în urma unei discuţii contradictorii cu victima S. I., a lovit-o pe aceasta în zona nasului, cauzând dezechilibrarea, căderea şi lovirea capului acesteia de sol, leziune care a avut ca rezultat decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen.

La individualizarea sancţiunii instanţa va avea în vedere prevederile art. 74 C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

Sub acest aspect se reţin următoarele: valoarea socială lezată – dreptul la viaţă a persoanei, atitudinea inculpatului de nerecunoaştere a faptei comise împotriva unei persoane mai în vârstă, în prezenţa soţiei sale care nu avea cum să o ajute sau să o protejeze, pe fondul unei neînţelegeri existente cu privire la locul unde ar fi păscut animalele inculpatului, aspect care nu ar trebui, în nicio situaţie, să conducă la un conflict fizic între părţi, mai ales că în cauză, cu o săptămână înainte de incident, într-un cadru formal, la sediul primăriei, i se atrăsese atenţia inculpatului să nu mai intre cu animalele pe terenul consătenilor.

De asemenea, se au în vedere constatările consilierului de probaţiune care a întocmit raportul de evaluare a inculpatului (filele 105 – 106 dosar instanţă) şi care a subliniat relaţiile echilibrate existente între inculpat şi familia sa, bazate pe încredere şi suport reciproc, însă a evidenţiat şi rezistenţa scăzută a acestuia la frustrare şi capacitatea diminuată de gestionare a situaţiilor cu potenţial criminogen crescut. Apoi nu se trece cu vederea că inculpatul se află în vizorul organelor de urmărire penală şi pentru alte fapte penale presupus a fi comise de acesta, respectiv unele mai puţin grave cum este infracţiunea de ameninţare (dosarele nr. 1104/P/2018 şi 1554/P/2018, conform răspunsului primit de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe – fila 101 dosar instanţă), precum şi unele cu un pericol social abstract foarte ridicat, cum ar fi infracţiunea de tentativă de omor (conform adresei Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna – fila 102 dosar instanţă).

Însă, pe de altă parte, instanţa apreciază că există totuşi câteva aspecte legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului şi care justifică reţinerea circumstanţei atenuante reglementate de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen., respectiv starea psihică în care se afla acesta în momentul în care s-a întâlnit cu victima – afectat de moartea cumnatului la a cărui înmormântare se pregătea să plece când a fost anunţat de către ciobanii săi, atitudinea recalcitrantă a victimei care ar fi avut un limbaj neadecvat, astfel cum afirmă inculpatul şi martorul G. M. L., şi, nu în ultimul rând, faptul că a rămas la faţa locului, şi-a oferit ajutorul, a aşteptat venirea ambulanţei şi a poliţiei. 

În temeiul considerentelor de mai sus, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pe care o va executa în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, luând în considerare jurisprudenţa CEDO, instanţa reţine că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a şi lit. b C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe o perioadă de 2 ani. Având în vedere concluziile consilierului de probaţiune referitoare la temperamentul inculpatului, se va interzice şi exercitarea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, prev. de art. 66 lit. h C.pen., pe o perioadă de 2 ani.

Conform art. 65 alin. 1 C.pen., exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b şi h C.pen. va fi, de asemenea, interzisă, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 68 alin. 1 lit. c C.pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C.pen., începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C.pen., care potrivit art. 65 alin. 3 C.pen., se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. 1 C.proc.pen., se va menţine măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin ordonanţa nr. 433/P/2017 din data de 12.05.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, cu obligaţiile stabilite prin aceasta şi modificate prin ordonanţa din data de 25.05.2017, întrucât există, în continuare, temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, iar natura şi gravitatea faptei, precum şi atitudinea inculpatului justifică a asemenea măsură care îşi păstrează, în condiţiile expuse mai sus, caracterul necesar şi proporţional.

În baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008, se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul O. F., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., prelevare ce se va realiza la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

Cu privire la latura civilă a cauzei, analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

În cauză, au formulat pretenţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov şi S. V., soţia defunctului S. I.

Astfel, S. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 99.000 lei (9.000 lei daune materiale şi 90.000 lei daune morale).

În dovedirea pretenţiilor, partea civilă a depus înscrisuri (chitanţe, facturi, bonuri fiscale – filele 22 – 27, 70 dosar instanţă). De asemenea, sub acest aspect, s-a propus şi s-a încuviinţat audierea în calitate de martor a numitului A. I. (fila 69 dosar instanţă).

Din analiza documentelor depuse pe parcursul judecării cauzei, rezultă că partea civilă a dovedit efectuarea plăţii sumei de 5.912,33 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport  şi a cheltuielilor de înmormântare a victimei S. I.

Cu privire la bonurile fiscale depuse în copie la filele 25 şi 27, se constată că acestea sunt identice cu cele care figurează la fila 24, motiv pentru care nu au fost incluse în calculul sumei totale a daunelor materiale.

Referitor la daunele morale solicitate, instanţa apreciază că suma de 90.000 lei este justificată faţă de urmările deosebit de grave a acţiunii de violenţă exercitată de inculpat faţă de soţul părţii civile în urma căreia acesta a şi decedat. Suferinţele părţii civile rezultă nu numai din declaraţia martorului A. I., dar şi din însăşi pierderea persoanei pe lângă care a trăit o viaţă de om, aceasta rămânând singură, fără sprijin, la o vârstă înaintată, motiv pentru care se va admite în integralitate suma solicitată cu titlu de daune morale.

În consecinţă, în baza considerentelor de mai sus, constatând că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 1357 şi urm. C.civ., inculpatul O. F. va fi obligat în să plătească părţii civile suma de 95.912,33 lei reprezentând despăgubiri civile din care 5.912,33 lei cu titlu de daune materiale şi 90.000 lei cu titlu de daune morale.

Se va respinge restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă S. V., ca neîntemeiate.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c C.proc.pen. raportat la art. 249 alin. 6 C.proc.pen., cu aplicarea Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 19/2017, se va admite cererea formulată de către partea civilă S. V. şi în baza art. 249 alin. 5 C.proc.pen., se va dispune instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului O. F., în vederea reparării pagubei produse prin infracţiunea săvârşită, până la concurenţa sumei de 95.912,33 lei.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.740,28 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei S. I. (filele 75 – 78 dosar u.p.). Se reţine că şi în acest caz sunt întrunite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul există, fapta ilicită a fost săvârşită de inculpat, există legătură de cauzalitate între această faptă şi prejudiciu, iar inculpatul au săvârşit fapta sub forma de vinovăţie a preterintenţiei.

În conformitate cu prevederile art. 320 din Legea nr. 95/2006, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.”.

Ca urmare, instanţa va obliga inculpatul O. F. să plătească către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 20.740,28 lei cu titlu de contravaloare a prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei S. I.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpatul O. F. va fi obligat să plătească statului suma de 1.506 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, din care suma de 1.156 lei pentru faza de urmărire penală şi 350 lei pentru faza de judecată pentru cele şapte termene acordate în cauză.

În baza art. 276 alin. 1 şi 2 C.proc.pen., inculpatul O. F. va fi obligat să plătească părţii civile S. V. suma de 3.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de aceasta constând în onorariu avocaţial şi dovedit prin chitanţele nr. 5/21.06.2017 şi nr. 2/12.04.2018 depuse la dosar la filele 35 şi 70.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 195 C.pen. cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b C.pen. şi art. 76 alin. 1 C.pen., condamnă pe inculpatul O. F. – fiul lui S. şi M., născut la data de …………. în oraşul ………., judeţul ………, domiciliat în ………………., cetăţean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii 10 clase, având ocupaţia de crescător de animale, posesor CI seria …. nr. ……., CNP ………., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C.pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 68 alin. 1 lit. c C.pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C.pen., începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C.pen., care potrivit art. 65 alin. 3 C.pen., se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. 1 C.proc.pen., menţine măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin ordonanţa nr. 433/P/2017 din data de 12.05.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, cu obligaţiile stabilite prin aceasta şi modificate prin ordonanţa din data de 25.05.2017.

În baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul O. F., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., prelevare ce se va realiza la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

În baza art. 397 C.proc.pen. cu aplicarea art. 19 şi art. 25 C.proc.pen., raportat la art. 1357 şi urm. C.civ., admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S. V., domiciliată în ……………, şi obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 95.912,33 lei reprezentând despăgubiri civile din care 5.912,33 lei cu titlu de daune materiale şi 90.000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă S. V., ca neîntemeiate.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c C.proc.pen. raportat la art. 249 alin. 6 C.proc.pen., admite cererea formulată de către partea civilă S. V. şi în baza art. 249 alin. 5 C.proc.pen., dispune instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului O. F., în vederea reparării pagubei produse prin infracţiunea săvârşită, până la concurenţa sumei de 95.912,33 lei.

În baza art. 25 şi art. 397 C.proc.pen. cu aplicarea art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată şi art. 1357 C.civ., admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, cu sediul în mun. Braşov, Calea Bucureşti nr. 25-27, jud. Braşov, şi obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 20.740,28 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei S. Ion.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul O. F. să plătească statului suma de 1.506 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.

În baza art. 276 alin. 1 şi 2 C.proc.pen., obligă inculpatul să plătească părţii civile S. V. suma de 3.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de aceasta constând în onorariu avocaţial.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2018.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare