Plângere contravențională respinsă - nerespectare limită legală de viteză.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani la data de 20.07.2017 sub nr. de dosar 4817/866/2017, petentul în contradictoriu cu intimatul , a solicitat anularea procesului verbal seria PISX nr. 0181400 întocmit la data de 16.07.2017 de către intimat.

În motivare, petentul a arătat, în esenţă, că prin procesul verbal contestat s-a reţinut în sarcina sa că ar fi condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare , pe DE583, km40+100m, în afara localităţii Sârca, jud. Iaşi, către Tg. Frumos, cu viteza de 107 km/h, limită de 50 km/h, faptă înregistrată cu radarul MJI 34564, operator . S-a mai reţinut că petentul nu avea asupra sa actul de identitate şi permisul de conducere.

Contestă sancţiunea aplicată întrucât pe sectorul de drum pe care circula nu era nici un indicator care să limiteze viteza de 50 km/h. Aşa cum se poate observa din fotografiile efectuate la momentul opririi sal, singurele indicatoare existente erau depăşirea autovehiculelor interzise  şi urmează curbă la dreapta. Petentul a invocat dispoziţiile art. 3 şi art. 66, alin. 6 din HG nr. 1391/2006. Din fotografiile efectuate se poate observa că a fost oprit în dreptul bornei kilometrice ce indica 9 km până la Războieni şi 14 km până la Tg. Frumos, astfel că înţelege să conteste locul săvârşirii faptei. Pe sectorul de drum DE583, în afara localităţii Sârca, în direcţia de mers către Tg. Frumos se remarcă lipsa unei semnalizări corespunzătoare astfel că este greu de apreciat care este limita de viteză. Fapta reţinută în sarcina petentului nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 121, alin. 1 din HG nr. 1391/2006.  Petentul a mai invocat faptul că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie conform CEDO. 

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 şi ale art. 16, 17 şi 31 OG nr. 2/2001, art. 121, alin. 1 din HG nr. 1391/2006, Normele de metrologie legală NML 021-05.

În probaţiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu martorul .

În temeiul art. 223 Cod procedură civilă petentul a solicitat judecata cauzei şi în lipsa sa.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Petentul a anexat plângerii: proces verbal contestat (f. 6), copie carte de identitate (f. 7), chitanţă plată amendă (f. 8), planşe foto (f. 9-11).

În temeiul art. 201, alin. (1) Cod procedură civilă, plângerea și înscrisurile atașate, au fost comunicate intimatului, însă acesta, în termenul de 25 de zile acordat, nu a formulat întâmpinare.

Anterior primului termen de judecată, intimatul a transmis la dosarul cauzei întâmpinare, planşe foto (f. 26), buletin de verificare metrologică (f. 25), raport agent constatator (f. 27), transcriere proces verbal (f. 28) şi înregistrare video (f. 29).

Prin întâmpinare intimatul a arătat că petentul a fost sancționat prin procesul verbal contestat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102, alin. 3 lit. e)  şi art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 16.07.2017 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare , pe DE583, în afara localităţii Sârca, iar la km 40+100m a fost înregistrat circulând cu o viteză de 107 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. De asemenea, petentul nu avea asupra sa cartea de identitate şi permisul de conducere.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148, 205 și 315 Cod procedură civilă, HG nr. 1391/2006, OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001. 

În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba cu înregistrare video.

A respins proba testimonială solicitată de petent ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

Din oficiu, s-au solicitat relaţii de la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi privind limita de viteză aferentă sectorului de drum DE583, km40+100m, sens de mers Iaşi – Tg. Frumos, relaţii comunicate la data de 18.12.2017 (f. 46).

Petentul a formulat note scrise în cuprinsul cărora a arătat că intimatul nu a făcut dovada omologării mijlocului tehnic, ci doar a verificării metrologice a acestuia. Raportul agentului constatator este întocmit pro causa şi nu poate fi reţinut ca mijloc de probă. Cu privire la cele două planşe foto depuse, acestea nu cuprind menţiunile prevăzute de art. 3.5.1 din NML 021-05 întrucât nu este pus în evidenţă numărul de înmatriculare al autovehiculului a cărei viteză a fost înregistrată. La momentul la care devine vizibil numărul de înmatriculare, viteza de rulare este de 86 km/h. Din planşele foto nu rezultă existenţa unei limite de viteză de 50 km/h pe acel tronson de drum. 

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

În fapt, prin procesul verbal seria PISX nr. 0181400 întocmit la data de 16.07.2017 de Inspectoratul de Poliție Județean Iași, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1305 lei reprezentând 9 puncte – amendă, avertisment și reținerea permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate conform art. 102, alin. 3 lit. e)  şi art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 16.07.2017, ora 18:35, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare , pe DE583, în afara localităţii Sârca, iar la km 40+100m a fost înregistrat cu aparatul radar montata pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI-34564, operator Ionescu Marius, circulând cu o viteză de 107 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. De asemenea, petentul nu avea asupra sa cartea de identitate şi permisul de conducere.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale în materie (art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor), instanţa constată că plângerea contravenţională formulată de petent a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respectiv 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenţiei (art. 31 din OG 2/2001).

Potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 ”Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și data comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenţie seria PISX nr. 0181400 întocmit la data de 16.07.2017 de Inspectoratul de Poliție Județean Iași, din perspectiva cauzelor de nulitate expresă şi absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se constatată că nu este afectat de niciuna dintre acestea, având în cuprinsul său toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege.

Având în vedere că petentul  înţeles că conteste procesul verbal doar cu privire la contravenţia prevăzută de art. 102, alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, în analiza temeiniciei procesului verbal instanţa se va raporta doar la aceasta , nu şi la cea prevăzută de art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002 ce nu a fost contestată.

În drept, potrivit art. 121, alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”

De asemenea, conform art. 102, alin. (3), lit. e) din OUG nr. 195/2002: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: - depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.”

În vederea analizării temeiniciei procesului verbal, instanța reține că materia dreptului contravențional este supusă aplicabilității art. 6 CEDO, în latura sa penală, constituind o „acuzație în materie penală”, atrăgând astfel incidența tuturor garanțiilor oferite de Convenția Europeană în materie penală. Astfel, faptul că în dreptul intern faptele care constituie contravenții au fost scoase în afara ilicitului penal, nu poate avea ca efect lipsirea petentului de dreptul de a beneficia de garanțiile art. 6 CEDO. Curtea Europeană a apreciat în mod constant că pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” este necesar să fie avute în vedere trei criterii: calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate. Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă.

În speță, se constată că norma are un caracter general, iar amenda aplicată, precum și măsura reținerii permisului nu au scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire. Astfel, acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de potențialele abuzuri din partea autorităților statale, motiv pentru care sarcina probei în fața instanței de judecată revine, în primul rând, organului constatator și  nu petentului. În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrară celor consemnate în procesul verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții Europene în materie penală.

În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor verbale întocmite de agenții statului, Curtea Europeană a arătat că, în principiu, astfel de prezumții pot să aibă valoare probatorie în procedura internă, însă, acestea nu trebuie să aibă valoare absolută. Așadar, deși prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal este recunoscută, în principiu, de către instanță, aceasta nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6, parag. 2 CEDO.

Pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa, prezumția de legalitate și temeinicie ar trebui susținută și de alte elemente probatorii în vederea coroborării acestora.

În cauză, intimatul a depus la dosarul cauzei CD cu înregistrarea presupusei abateri.

În urma vizionării înregistrării video, s-a constatat că, la data de 16.07.2017, ora 18:35:00 autovehiculul cu numărul de înmatriculare a circulat cu viteza de 107 km/h.

În ceea ce priveşte locul săvârşirii faptei, din cuprinsul aceleiaşi înregistrări, se observă că autovehiculul condus de către petent a rulat cu viteza de 107 km/h la câţiva metri după ieşirea din localitate, în cadrul 18:34:59, pe sensul opus de mers sensului pe care circula petentul, pe partea dreaptă, fiind vizibil un indicator de intrare în localitate (localitatea Sârca, fapt necontestat de nici una dintre părţi).

Referitor la planşele foto depuse de către petent (f. 9-11) acestea surprind locul unde petentul a fost oprit de organele de poliţie, ori acest aspect nu prezintă relevanţă pentru constatarea existenţei/inexistenţei contravenţiei. De asemenea, nici cele două indicatoare despre care face vorbire petentul depăşirea autovehiculelor interzise  şi urmează curbă la dreapta  nu prezintă nicio relevanţă în condiţiile în care însuşi petentul prin reprezentant, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, a arătat că a fost oprit de organele de poliţie la circa 4 km după locul săvârşirii presupusei fapte contravenţionale.

Conform relaţiilor furnizate de către Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi (f. 46), pe DE583, la ieşirea din localitatea Sârca, pe sensul de circulaţie Iaşi – Tg. Frumos, respectiv pe partea stângă a drumului, la km 40+100m există restricţie de viteză la 50 km/h, semnalizată corespunzător prin indicatorul rutier specific montat la km40+380m, raza de acţiune a acestuia fiind până la km39+593m, începând cu această poziţie limita de viteză fiind semnalizată cu limita de 70 km/h. Sensul de numerotare a kilometrajului km67 Iaşi şi scade până la km 0 Castelul de Apă.

Deşi petentul contestă locul săvârşirii contravenţiei, instanţa reţine că la momentul la care a fost surprins cu viteza de 107 km/h acesta ieşise din localitatea Sârca (aspect vizibil şi din cuprinsul înregistrării video), iar limita de viteză era de 50 km/h, existând montat un indicator de limitare la km40+380m.  În ceea ce priveşte limita de viteză de 70 km/h invocată de petent (conform planşelor foto – f. 35-36), instanţa reţine că aceasta este aplicabilă de la km39+593m, loc în care îşi încetează activitatea indicatorul montat la km40+380m.

Potrivit pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 - Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre) Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:- data şi ora la care a fost efectuată măsurarea;- valoarea vitezei măsurate;- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.

Instanţa reţine că dispoziţiile citate anterior nu prevăd obligativitatea ca numărul de înmatriculare al autovehiculului a cărei viteză este înregistrată să fie pus în evidenţă în momentul înregistrării vitezei maxime de rulare a acestuia (care atrage şi sancţionarea contravenţională), fiind suficient ca acesta să fie vizibil în cel puţin unul din cadre. În urma vizualizării înregistrării video se constată că numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de către petent – – este pus în evidenţă în cadrul 18:35:03. Nu prezintă relevanţă viteza înregistrată la momentul la care numărul de înmatriculare devine vizibil în condiţiile în care înregistrarea nu prezintă întreruperi sau alte contradicţii care ar putea duce la concluzia că nu ar fi vorba de acelaşi autovehicul.

Viteza a fost măsurată cu aparatul radar marca Autovision, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare  MAI-34564, având buletin de verificare metrologică în termenul de valabilitate (f. 25).

În ceea ce priveşte susţinerile petentului în sensul că nu s-a făcut dovada omologării aparatului radar, ci doar a verificării sale metrologice, instanţa reţine că în legislaţia metrologică termenul de omologare nu se regăseşte între termenii de specialitate utilizaţi, termenul utilizat în OG nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, aprobată şi modificată prin Legea nr. 11/1994, fiind aprobarea de model. De asemenea, mijlocul de măsurare pentru care Biroul Român de Metrologie Legală acordă aprobarea de model, poate fi utilizat ca mijloc de măsurare legal cu condiţia să corespundă controlului metrologic legal aplicabil.

Conform legislaţiei în vigoare, în privinţa aparatelor radar/cinometrelor acestea sunt mijloace de măsurare supuse controlului metrologic legal (prin aprobare de model şi, ulterior, verificări metrologice) exercitat de Biroul Român de Metrologie Legală.

Analizând copia buletinului de verificare metrologică de la f. 25 dosar, din conţinutul acestuia rezultă că aparatul radar marca Autovision are aprobarea de model nr. 012/2009. Certificatele de aprobare de model emise de Biroul Român de Metrologie Legală sunt informaţii publice ce pot fi, de asemenea, vizualizate şi pe site-ul acestei instituţii.

Deşi nu s-a depus în concret certificatul de aprobare de model, menţionarea acestuia în cuprinsul buletinului de verificare metrologică este suficientă pentru a considera că aparatul radar îndeplineşte condiţiile legale, având în vedere că aprobarea de model este o operaţiune anterioară verificării metrologice a aparatului de măsurare.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiate susţinerile petentului cu privire la lipsa omologării aparatului radar utilizat pentru înregistrarea vitezei.

Deşi în cuprinsul cererii introductive a solicitat ca intimatul să depună atestatul de operator radar, instanţa reţine că pct. 4 din Norma de metrologie legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, prevedea obligativitatea, pentru agentul de poliție, de a deține atestat de operator radar. Cu toate acestea, prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 privind modificarea Ordinului directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, a fost abrogat integral pct. 4 din Norma de metrologie legală NML 021-05, începând cu data de 06.08.2009. În aceste condiții nu mai există obligativitatea pentru agentul de poliție de a deține atestat de operator radar, astfel încât neconformitatea acestuia nu poate fi invocată ca motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul și va menține ca legal și temeinic procesul verbal seria PISX nr. 0181400 întocmit la data de 16.07.2017 de Inspectoratul de Poliție Județean Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul , în contradictoriu cu intimatul .

Menţine ca legal şi temeinic procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PISX nr. 0181400 întocmit la data de 16.07.2017 de către intimat.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei sentinţe, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 21.02.2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare