Majorare pensie de întreţinere

Sentinţă civilă 624 din 23.10.2018


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi, la data de 29.08.2018, reclamanta V. D. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V. A., majorarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului V. M. C. şi obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. X din 20.09.2012 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. X/230/2012, a fost desfăcută căsătoria părţilor , a fost stabilită locuinţa minorului la reclamantă iar pârâtul a fost obligat să plătească lunar suma de 375 lei pensie de întreţinere în favoarea minorului V. M. C.

De asemenea, reclamanta a arătat că, la stabilirea acestei pensii s-au avut în vedere veniturile realizate de pârât la acea dată însă între timp au avut loc majorări salariale iar nevoile minorului, care este elev în clasa I, au crescut.

Totodată, reclamanta a arătat că  pârâtul nu s-a implicat în creşterea minorului, că îl vizitează destul de rar şi că aproape niciodată nu a achiziţionat alimente sau obiecte de îmbrăcăminte pe care să i le ofere copilului.

A precizat că pârâtul este salariat al Unităţii Militare 01083 Craiova.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 531 alin. 1 din Codul Civil.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în fotocopii certificate ca fiind conforme cu originalul, următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. X/20 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. X/230/2012, certificatul de naştere al minorului V. M. C. , diploma de absolvire a clasei pregătitoare eliberată pe numele minorului şi cuponul poştal privind expedierea pensiei de întreţinere cuvenită minorului, aferent lunii august 2018.

La primirea cererii, instanţa,, luând act că aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a dispus comunicarea unui exemplar al acesteia, către pârât, punându-i-se în vedere acestuia că are obligaţia să depună la dosar întâmpinare, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii şi a înscrisurilor anexate acesteia, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, împrejurare în care după expirarea termenului mai sus menţionat, instanţa, în conformitate cu prevederile art. 201 şi 203 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat a fixat primul termen de judecată la data de 23 octombrie 2018 şi a dispus citarea părţilor, precum şi emiterea unei adrese către unitatea angajatoare a pârâtului pentru a comunica veniturile realizate de acesta în ultimele 6 luni, inclusiv sporurile cu caracter permanent.

Răspunsul la această adresă a fost înaintat la dosar la data de 16.10.2018.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea introductivă s-a cerut ca instanţa să dispună majorarea pensiei de întreţinere stabilite în sarcina pârâtului pentru minorul V. M. C., raportat la venitul pe care pârâtul îl realizează în prezent.

În drept, dispoziţiile art. 513 Cod civil prevăd că obligaţia de întreţinere există numai între persoanele prevăzute de lege, aceasta având caracter legal şi personal.

Potrivit art. 499 alin. 1 Cod civil, „Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.”

Referitor la creditorul întreţinerii, art. 524 Cod civil dispune că ”are drept la întreţinere numai cel ce se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale” iar în ceea  ce-l priveşte pe debitorul întreţinerii, art. 527 alin. 1 Cod civil prevede că „poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti şi are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.”

Dispoziţiile art. 529 Cod civil arată că „întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti”.

De asemenea, conform art. 531 alin. 1 Cod civil, “Dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei”.

Totodată, obligaţia de întreţinere se execută în natură iar dacă nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani, sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere, urmând a fi stabilită până la o pătrime din venitul lunar net al părintelui pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

În fapt, minorul V.M. C., născut la 18.11.2011, este fiul pârâtului, iar prin sentinţa civilă nr.. X/20 septembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. X/230/2012, definitivă prin neapelare, s-a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului  în cuantum de 375 lei lunar.

Condiţiile legale de existenţă a obligaţiei de întreţinere, la care face referire art. 513 Cod civil, având ca debitor pe pârât şi creditor pe minor sunt întrunite în cauză, fiind de altfel constatate şi prin hotărârea judecătorească anterioară de stabilire a pensiei de întreţinere în favoarea minorului şi în sarcina pârâtului.

Instanţa mai reţine şi faptul că, potrivit art. 2 din Legea nr. 272/2004, în toate măsurile care privesc copiii precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti trebuie să prevaleze interesul superior al copilului, principiu impus inclusiv în legătură cu drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor.

Instanţa apreciază că nevoile minorului în prezent au crescut, direct proporţional cu vârsta iar interesul său superior impune majorarea cuantumului actual al pensiei de întreţinere.

Totodată, instanţa constată că pârâtul este încadrat în muncă, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. A-7677/15.10.2018 eliberată de Unitatea Militară 01083 Craiova, realizând un venit mediu net lunar în cuantum de 2.008 lei. De asemenea, lunar pârâtul beneficiază de normă de hrană în echivalent valoric de 981 lei.

Cuantumul acesteia nu va fi luat în calcul de către instanţă la determinarea pensiei de întreţinere cuvenite minorului, faţă de cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 21/19.10.2015 pronunţată într-un recurs în interesul legii privind stabilirea pensiei de întreţinere datorată de către părinte copilului, din care reiese că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. 2 şi art. 529 alin. 1 şi 2 din Codul civil, echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de art. 2 alin. 4 şi art. 4 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului”.

Prin urmare, pentru stabilirea pensiei de întreţinere, instanţa se va raporta la venitul lunar de 2.008 lei, sumă în funcţie de care, observând prevederile art. 529 alin. 2 Cod civil ("Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii."), pensia de întreţinere va fi stabilită la suma de 500 lei lunar.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, se va admite cererea şi se va dispune majorarea pensiei de întreţinere stabilite în sarcina pârâtului prin sentinţa civilă nr. X/20.09.2012, pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. X/230/2012, definitivă prin neapelare şi în favoarea minorului V.M.C., de la 375 lei lunar, la 500 lei lunar, de la data introducerii cererii de chemare în judecată – 29.08.2018, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

 Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .