Asigurări sociale .Concediul de risc maternal.

În conformitate cu dispoziţiile Ordonanţa de Urgenţă nr.158 din 2005 aprobată cu modificări şi completări prin legea nr. 399 din 30 octombrie 2006, asiguraţii au dreptul şi la un concediu de risc maternal. , care se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă nr.96 din 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.25 din 2004.

Medicul specialist de medicina muncii cu care firma are incheiat contract de prestari servicii medicale nu are atributii legale privind acordarea concediului de risc maternal acesta putând  fi emis  doar de catre medicul de familie sau medicul de specialitate obstretica ginecologie, medicul specialist de medicina muncii avizând doar  certificatele de concediu medical.

Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioadă ce nu poate depăşi 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare nici medicul de medicina muncii şi nici angajatorul nu au competenţe directe în acordarea acestui concediu de risc maternal, necesitatea acestuia, evaluarea lui ca şi durata acordării acestuia  intrând în competenţa medicului în a cărui observare se află salariata gravidă.

Reclamanta, ,  angajată la pârâta I. I. M. a solicitat  prin acţiunea introductivă,  obligarea acesteia la despăgubiri în cuantum de 20.000 lei ca urmare a faptului că, pârâta, în calitate de angajator, a refuzat să îşi dea acordul pentru concediul de risc maternal pe o perioadă de 120 zile, deşi acesta fusese propus de Medicina Muncii.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată , respinsă întrucât potrivit copiei contractului individual de muncă al reclamantei, angajatorul său este I.I.M.

Pe fond s-a reţinut că, reglementarea legală aplicabilă în speţă se află în  Ordonanţa de Urgenţă nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, act normativ care prevede conduita şi obligațiile părţilor.

Potrivit art.2 alin. 1 lit. h din Ordonanţă de Urgenţă nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă,  concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele prevăzute la lit. c) - e) pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor.

 La art.4 din ordonanţă se prevede că, „angajatorii au obligaţia să adopte măsurile necesare, astfel încât să prevină expunerea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c) - e) la riscuri ce le pot afecta sănătatea şi securitatea; precum şi interdicţia ca salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) - e), (salariata gravidă este femeia care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare) să nu fie constrânse să efectueze o muncă dăunătoare sănătăţii sau stării lor de graviditate ori copilului nou-născut, după caz.

Potrivit art. 5 din acest act normativ este prevăzută obligaţia angajatorului ca pentru toate activităţile care pot prezenta un risc specific de expunere la agenţi, procese sau condiţii de muncă, a căror listă neexhaustivă este prezentată în anexa nr. 1 din ordonanţă să evalueze natura, gradul şi durata expunerii salariatelor în unitatea respectivă şi, ulterior, la orice modificare a condiţiilor de muncă, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de protecţie şi prevenire prevăzute la art. 8 şi 9 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, cu scopul de a evalua orice risc pentru securitatea sau sănătatea salariatelor şi orice efect posibil asupra sarcinii sau alăptării, în sensul art. 2 lit. c) - e) şi de a  decide ce măsuri trebuie luate.

(2) Evaluările prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator, iar rezultatele lor, împreună cu toate măsurile care trebuie luate referitor la securitatea şi sănătatea în muncă, se consemnează în rapoarte scrise.

În ordonanţă se prevede de asemenea obligaţia angajatorului (la art. 6), de a informa în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care pot fi expuse la locurile lor de muncă, a măsurilor care trebuie luate referitor la securitatea şi sănătatea în muncă, precum şi asupra drepturilor care decurg din prezenta ordonanţă de urgenţă.

La articolul 9 se arată că, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporară a condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru al salariatei în cauză, să fie evitată expunerea acesteia la riscurile evidenţiate, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menţinerea veniturilor salariale.

În cazul în care în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să îndeplinească obligaţia prevăzută la art. 9 alin. (2), salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) - e) au dreptul la concediu de risc maternal, concediu care potrivit alin. 2 al art. 10 din ordonanţă se acordă de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens.

Din probele administrate, respectiv înscrisurile depuse la dosar şi proba testimonială, a reiesit că, la solicitarea reclamantei, angajatorul şi-a respectat obligaţiile legale în sensul că a procedat la evaluarea factorilor de risc pentru sănătatea şi starea sarcinii reclamantei, conform art. 5 din ordonanţă, evaluare concretizată în „Raportul de evaluare cu numărul 31 din 15.05.2017 (f.18 dosar).

De asemenea, angajatorul a întocmit „Informarea privind protecţia maternităţii la locul de muncă, (f. 19 dosar), prevăzută de art. 6 din acelaşi act normativ.

  În ambele documente, atât raportul de evaluare cât şi informarea privind protecţia maternităţii la locul de muncă, se specifică de către angajator disponibilitatea acestuia de a reduce programul de lucru al reclamantei la 6 ore precum  şi faptul că, locul de muncă al acesteia nu prezintă în concret factori de risc pentru sarcina.

Cele două documente au fost înmânate reclamantei care avea posibilitatea de a se prezenta la medicul de familie sau la medicul specialist pentru acordarea concediului de risc maternal potrivit art. 10 din ordonanţă.

Aşa cum s-a reţinut mai sus, concediu de risc maternal potrivit alin. 2 al art.10 din ordonanţă se acordă de către medicul de familie sau de medicul specialist, actul normativ nu condiţionează acordarea concediului de risc maternal de poziţia angajatorului, respectiv de acceptul sau refuzul acestuia.

Aşa fiind instanţa având în vedere considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, a constatat că  acţiunea nu este întemeiată şi  a  respins-o.

Potrivit art.453 (1) Cod procedură civilă a fost obligată reclamanta  la plata cheltuielilor de judecată  în cuantum de 1.000 lei efectuate de pârâtă pe parcursul litigiului (onorariu avocat).

Împotriva acestei sentinţe, în mod legal a declarat apel, reclamanta S.I.:, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată că a fost angajată la IIM, prin reprezentant legal M.E. şi prin acţiunea formulată şi precizată a solicitat obligarea acesteia la despăgubiri de 20.000 lei, ca urmare a faptului că pârâta, în calitate de angajator a refuzat să-şi dea acordul pentru concediul de risc maternal, pe o perioadă de 120 zile, deşi acesta fusese propus de Medicina Muncii.

Consideră că, solicitarea sumei de 20.000 lei , cu titlu de daune morale reprezintă o plată corectă şi just individualizată, atât pentru prejudiciul fizic, cât şi psihic care mi-a fost produs, de către pârâtă, prin refuzul nejustificat de a fi de acord cu concediul de risc maternal propus de Medicina Muncii, având în vedere faptul că, atât sănătatea mea, cât şi a fătului a fost grav afectată.

A fost diagnosticată cu : Iminenţă de avort, infecţii ale vezicii urinare în sarcină, precum şi vene varicoase ale extremităţilor inferioare în sarcină-varice voluminoase membre inferioare, şi simplul fapt că ar fi continuat activitatea la punctul de lucru unde îşi desfăşura activitatea, care presupunea condiţii de lucru identificate drept pericole pentru sănătatea apelantei, precum ridicarea de greutăţi, expunerea la boli aerogene, lucru în ture şi ortostatism prelungit, ar fi condus la involuţia sarcinii şi a sănătăţii fătului, dar şi a sănătăţii acesteia.

De asemenea, pârâta - intimată nu a fost de acord cu concediul propus de Medicina Muncii, susţinând că la locul de muncă beneficiez de condiţiile necesare, nerecunoscând însă şi faptul că, în cadrul magazinului unde funcţiona se comercializau şi produse care necesitau un efort fizic considerabil, depus de apelantă, de natură a-i pune sarcina în pericol, în sensul în care era nevoită să ridice cutii cu produse, baxuri cu apă, sucuri, dar şi să aduc apă , în bidoane mari, din incinta Spitalului Judeţean S., deoarece magazinul nu prevedea robinet cu apă curentă.

În schimb, pârâta - intimată a fost de acord doar cu reducerea programului de lucru la 6 ore/zi, ignorând total recomandările Cabinetului de Medicina Muncii, în condiţiile în care la pct. 4 din Informarea acestuia, s-a reţinut că , citează: „ perioada de sarcină în care expunerea la risc este total interzisă este: pe toată durata sarcinii.. , propunere, a pârâtei, pe care o apreciază ca fiind cu rea credinţă şi pe care Medicina Muncii nu a aprobat-o.

Apreciază că, încălcarea dreptului la concediu medical şi refuzul pârâtei de a nu fi de acord cu concediul de risc maternal poate atrage şi răspunderea patrimonială a angajatorului, în condiţiile art. 253 alin. CM, republicat.

De asemenea, arătă şi faptul că Medicina Muncii a făcut recomandarea de concediu maternal pe perioada maximă de 120 zile, perioadă care era acoperită până la intrarea în concediu prenatal, însă pârâta - intimată nu a fost de acord cu acest concediu, fapt care i-a adus numai prejudicii, fiind lipsită de plata indemnizaţiei de risc maternal, indemnizaţie care este suportată din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat.

Analizând sentinţa civilă prin prisma criticilor formulate în apel , a apărărilor invocate dar şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză , Curtea constată că apelul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În esenţă, criticile formulate de reclamantă vizează solicitarea acesteia de a-i fi acordate daune morale în cuantum de 20000 lei pentru prejudiciul fizic şi psihic produs urmare a refuzului acordării concediului de risc maternal –împrejurare ce i-a pus în pericol sănătatea sa cât şi a fătului, neadministrarea unor probatorii solicitate din care rezulta reaua-credinţă cu care a acţionat pârâta şi, respectiv, neanalizarea de către instanţa de fond a cererii de introducere în cauză a persoanei fizice M.E. pentru a-i putea fi luat interogatoriul –solicitat de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare, la 29.09.2018.

Investirea instanţei cu acţiunea precizată , întemeiată pe dispoziţiile art.253 C.M. atrage incidenţa în cauză şi a dispoziţiilor art. 267 C.M. referitoare la părţile conflictului de muncă acestea fiind , pentru situaţia de faţă, salariata S.I. –cu calitatea circumstanţiată prin dispoziţiile art.2 lit.c).din OUG 96 /2003 privind protecţia matermităţii la locul de muncă şi, respectiv angajatorul , care, potrivit contractului de muncă depus la dosar, este I.I.M.. ca beneficiar al muncii prestate de reclamantă, conform contractului individual de muncă încheiat la 14.09.2016.

Sub acest aspect, rezolvarea excepţiei privind calitatea procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii este corectă, instanţa de fond stabilind în mod corect identitatea dintre părţile din proces şi subiectele raportului juridic litigios, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 C.P.civ şi , respectiv, art. 267 C.M .

Referitor la fondul cauzei , respectiv la refuzul angajatorului de a acorda concediul de risc maternal, conform propunerii medicului de medicina muncii sunt necesare următoarele precizări:

În conformitate cu dispoziţiile Ordonanţa de Urgenţă nr.158 din 2005 aprobată cu modificări şi completări prin legea nr. 399 din 30 octombrie 2006, asiguraţii au dreptul şi la un concediu de risc maternal. , care se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă nr.96 din 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.25 din 2004.

Legislaţia precizată  conţine  clasificări importante ce au în vedere agenţii, procedeele şi condiţiile de muncă susceptibile să prezinte un risc specific de expunere, care ar putea naşte dreptul la concediul de risc maternal.

Concediul de risc maternal este  determinat de existenţa unui risc pe care ar trebui să-l suporte o salariată gravidă, ce o poate afecta pe aceasta, ori chiar direct pe copil fiind necesar ca acesta  să izvorască din specificul locului de muncă.

Aceste aspecte nu sunt contestate în cauză,înscrisurile medicale existente la dosar prezentând situaţia reclamantei fără a se contesta de câtre pârâtă afecţiunile medicale ce au conturat riscul maternal.

În ceea ce priveşte  obligaţiile  angajatorului în cazul concediului de risc maternal, astfel cum a constata şi instanţa de  fond ,potrivit art.9 al Ordonanţei de Urgenţă nr. 96 din 2003, acesta este  obligat să-i modifice condiţiile de muncă şi/sau orarul de muncă, în funcţie de posibilităţile pe care le are la îndemână, ori în situaţia în care nu este posibilă niciuna dintre măsurile amintite, angajatorul are obligaţia de a-i repartiza salariatei un alt loc de muncă, unul în care să nu se regăsească riscurile respective.

Sub acest aspect, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond angajatorul şi-a respectat obligaţiile legale , acesta procedând  la evaluarea factorilor de risc pentru sănătatea şi starea sarcinii reclamantei, conform art. 5 din ordonanţă, întocmind  „Raportul de evaluare cu numărul 31 din 15.05.2017 (f.18 dosar).precum şi „Informarea privind protecţia maternităţii la locul de muncă, (f. 19 dosar), prevăzută de art. 6 din acelaşi act normativ, în cadrul cărora s-a precizat disponibilitatea acestuia de a reduce programul de lucru al reclamantei la 6 ore în condiţiile în care s-a apreciat că  locul de muncă al acesteia nu prezintă în concret factori de risc pentru sarcina.

Cu toate acestea , date fiind recomandările  medicului de medicina muncii, în condiţiile aprecierii diferite asupra riscului specific de expunere  salariata reclamantă avea opţiunea de a solicita concediul de risc maternal, ataşând recomandarea primită din partea medicului specialist.

Ceea ce este esenţial de precizat în soluţionarea cauzei de faţă, este faptul că,  medicul specialist de medicina muncii cu care firma are incheiat contract de prestari servicii medicale nu are atributii legale privind acordarea concediului de risc maternal acesta putând  fi emis  doar de catre medicul de familie sau medicul de specialitate obstretica ginecologie, medicul specialist de medicina muncii avizând doar  certificatele de concediu medical.

În acesta sens , Normele de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordin comun MS+CNAS nr. 15/2018/ 1.311/ 2017 precizeaza în Secţiunea a 6-a “Concediul și indemnizația de risc maternal” la articolul 49 faptul că dreptul la concediul de risc maternal se acordă în condițiile prevăzute de OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 25/2004, cu modificările și completările ulterioareiar la art.  50 certificatele de concediu de risc maternal se eliberează de medicul de familie sau de medicul de specialitate obstetrică-ginecologie, cu avizul medicului de medicina muncii, pe perioade de maximum 30/31 de zile calendaristice, pe o durată totală de maximum 120 de zile calendaristice, în întregime sau fracționat, asiguratelor gravide, asiguratelor care au născut recent sau care alăptează.

Dispoziţia  din Norme se grefează pe  dispoziţia existentă în cuprinsul art. 10 alin. (2) din ordonanţa nr. 96/2003 unde este prevăzut faptul că acest concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioadă ce nu poate depăşi 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare , cum s-a arătat,  nici medicul de medicina muncii şi nici angajatorul nu au competenţe directe în acordarea acestui concediu de risc maternal, necesitatea acestuia, evaluarea lui ca şi durata acordării acestuia  intrând în competenţa medicului în a cărui observare se află salariata gravidă.

În aceste condiţii, antrenarea răspunderii angajatorului , în condiţiile art. 253 C.M. nu se poate realiza întrucât  legea nu condiţionează acordarea unui astfel de tip de concediu de acordul angajatorului, acesta având numai obligaţiile pe care în mod expres legea le stabileşte .

Opţiunea salariatei pentru concediu de risc maternal împreună cu recomandarea primită din partea medicului specialist de medicina muncii sunt  evaluate şi confirmate de  medicul de familie sau de medicul specialist obstetrică - ginecologie şi ulterior avizat de medicul de medicina muncii.

Aceasta a avut de altfel, pentru  perioade scurte concediu medical –filele 23-27 dosar fond - după cum rezultă din înscrisurile de la dosar, fără însă a fi epuizată perioada maximă de acordare a concediului de risc maternal, care este  de 120 de zile.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică astfel că, în temeiul art. 480 alin.1 teza I C.P.civ. o va păstra, respingând apelul ca nefondat.

În raport cu soluţia pronunţată , în temeiul art. 453 alin.1 C.Pciv. apelanta reclamanta va fi obligată către intimată la 1000 lei cheltuieli de judecată  - reprezentând onorariu apărător  diminuat , în raport cu durata  şi complexitatea procesului.

Domenii speta

Spete similare