Deschidere adopţie internă- art. 8 din Legea nr. 273/2004, art. 28 alin. 2 din Legea nr. 273/2004

Deschidere procedură adopţie. Aplicarea şi interpretarea art. 8 din Legea nr. 273/2004 în aplicarea refuzului abuziv al mamei minorilor la deschiderea adopţiei prin prisma interesului superior al minorului.

Asupra apelului de faţă;

Constată că prin sentinţa civilă nr. 84/18.10.2018, Tribunalul Covasna a admis cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului A., reprezentată legal prin director general B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D. şi în consecinţă: a dispus menţinerea măsurii de protecţie specială a plasamentului pentru copiii E., născută la data de […], în loc. F., jud. F., având CNP […] şi G., născută la data de […], în loc. F., jud. F., având CNP […], fiicele lui --- şi C., la asistentul maternal profesionist D., a constatat refuzul abuziv al pârâtei C. la deschiderea procedurii adopţiei interne şi suplineşte consimţământul acesteia la deschiderea procedurii adopţiei interne a minorelor E. şi G.; a dispus deschiderea procedurii adopţiei interne pentru copiii E. şi G.; a dispus suspendarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti ale pârâtei C. în ceea ce priveşte copiii E. şi G. şi deleagă exerciţiul acestor drepturi şi obligaţii Preşedintelui Consiliului Judeţean A..

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că

Sub nr. 871/119/2018 s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului A., reprezentată legal prin director general B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., prin care s-a solicitat să se dispună menţinerea măsurii de protecţie specială a plasamentului pentru copiii E., născută la data de […], în loc. F., jud. F., având CNP […] şi G., născută la data de […], în loc. F., jud. F., având CNP […], fiicele lui — şi C., la asistentul maternal profesionist D..

S-a mai solicitat să se dispună deschiderea procedurii adopţiei interne pentru copiii E. şi G. şi să se hotărască cu privire la drepturile şi obligaţiile părinteşti asupra copiilor, în sensul ca acestea fie exercitate, respectiv îndeplinite, de către Preşedintele Consiliului Judeţean A..

În prezent, mama minorelor locuieşte în sat H., str. I., nr. xx, jud. F., are o relaţie de concubinaj, locuieşte într-o casă din care foloseşte doar spaţiul destinat bucătăriei. C. mai are un copil, născut în anul […], care a fost abandonat şi el, iniţial în grija bunicii materne, J., şi apoi pe fondul nepăsării acesteia din urmă, a fost instituţionalizat şi el pe când avea vârsta de 2 ani la un centru de plasament de pe raza mun. K.. Cei trei copii provin din relaţii diferite ale mamei.

Minora E. s-a născut la data de […], în loc. F., jud. F., iar G. s-a născut la data de […], în loc. F., jud. F., şi ambele sunt fiicele lui --- şi C..

Astfel cum reiese din sentinţele civile nr. 728/2017 şi 154/2017 ale Tribunalului Covasna, minora E. a ajuns în sistemul de protecţie specială pe fondul părăsirii de către mamă la secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă K. la data de 29.06.2017. Anterior acestei date, mama, C. depusese la Primăria L. o cerere în care arăta că doreşte plasamentul în regim de urgenţă pe seama fiicei sale, motivând că nu se descurcă cu creşterea şi educarea copilului, deoarece nu are nici locuinţă şi nici sursă de venit. Prin Dispoziţia nr. 424/30.06.2017 fetiţa a fost dată în plasament în regim de urgenţă la d-na asistent maternal profesionist D., măsură înlocuită cu plasamentul la acelaşi asistent maternal profesionist, unde fetiţa se află şi în momentul de faţă.

Minora G. a ajuns în sistemul de protecţie specială după ce a fost  părăsită de către mamă la secţia de neo-natologie a Spitalului Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Dr. M. din mun. F., imediat după naştere. La sesizarea unităţii din K. la care minora a fost transferată, reclamanta a solicitat instituirea plasamentului în regim de urgenţă pe calea ordonanţei preşedinţiale, cerere admisă de Tribunalul Covasna prin sentinţa civilă nr. 1046/17.11.2016. Ulterior, s-a dispus înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă cu plasamentul copilului G., cu plasamentul la asistentul maternal profesionist D., unde copilul se află şi în momentul de faţă.

Pârâta C. mai are un băiat în vârstă de 9 ani, pe care l-a părăsit şi care în prezent se află în plasament.

Din ancheta socială întocmită în cauză de Primăria comunei H. reiese că pârâta a avut domiciliul legal în sat L., nr. xxx, jud. A., iar în urmă cu 9 ani s-a mutat în comuna H., sat H., str. I, nr. xx, jud. F.. Acesteia i s-a permis să locuiască într-o casă compusă din două camere şi dependinţe, racordată la reţeaua de apă şi canalizare, la cea de electricitate şi încălzită cu lemne. Casa se află în proprietatea d-nei N., care este plecată în Italia şi care a lăsa-o pe pârâta C. să aibă grijă de casă pentru două luni şi să folosească doar spaţiul destinat bucătăriei. Pârâta are o relaţie de concubinaj cu numitul O., care lucrează fără forme legale în P. şi vine în vizită la concubina sa o dată la două săptămâni. Cei doi susţin că G. este fiica biologică dar nerecunoscută legal, a numitului O..

Din punct de vedere fizic, mama celor două fete are un picior mai scurt decât celălalt -anomalie fiziologică din naştere - pentru care în copilărie a fost încadrată în grad de handicap, având certificat în acest sens, dar ulterior, pentru că nu s-a mai prezentat la comisie, nu mai beneficiază de încadrare în grad de handicap, Prezintă numeroase tăieturi pe antebraţul stâng, care par a fi produse cu lama, despre care pârâta spune că provin din copilărie, când tatăl ei o bătea frecvent şi o rănea. S-a mai arătat că C. nu este statornică în ceea ce priveşte domiciliul şi nici locul de muncă, aceasta locuind când la tatăl său, pe raza comunei L., când în Q. când în Austria, unde pleacă periodic, stă acolo un timp, după care revine în ţară. S-a concluzionat că în interesul celor două minore din cauză nu se recomandă reintegrarea lor în familia pârâtei.

Se mai reţine că în ancheta socială s-a menţionat faptul că pârâta este angajată la R. F. cu jumătate de normă, ca îngrijitoare, dar în şedinţa publică din data de 18.10.2018 aceasta a declarat că nu mai are loc de muncă, iar singurele venituri din familia sa sunt asigurate de concubin care lucrează ,,la negru”. De asemenea, a mai afirmat că doreşte reintegrarea în familie a minorelor, deoarece s-ar descurca să le aibă grija, fiind ajutată şi de mama sa.

Din raportul psihologic întocmit cu ocazia evaluării minorelor reiese că minorele au fost vizitate de mama biologică de aproximativ 9 ori, respectiv de cinci ori de când fetiţele se află la A.M.P., conform planurilor de vizită, în vederea reintegrării în familie.

Întâlnirile au avut loc de obicei la două luni, la sediul D.G.A.S.P.C. A., în cabinetul psihologic. La toate întâlnirile C. a adus dulciuri şi suc copilelor, a încercat să se joace cu ele, mai ales cu G., fiindcă E. a fost plasată la vârsta de 2,7 ani şi o cunoştea pe mama sa.

La aceste întâlniri mama copiilor se comporta mai ofensiv, interacţiunea cu ea s-a realizat mai greu, mai ales după ce asistentul social a informat-o că doreşte să reevalueze situaţia copiilor. Dânsa a afirmat că ar vrea să ducă fetiţele acasă, însă nu a făcut prea multe în favoarea formării unei legături stabile, bazată pe ataşament, afecţiune reciprocă, încredere. Legătura copil-mamă nu s-a aprofundat cu trecerea timpului şi nu se va putea realiza nici pe viitor, pentru că timpul petrecut cu copiii este prea scurt şi la intervale mari, iar mama nu poate să ofere copiilor atenţia şi afecţiunea corespunzătoare creşterii şi educării copiilor.

Având în vedere faptul că de la data părăsirii minorelor mama lor a luat sporadic legătura cu acestea şi în perioada vizitelor s-a constatat că interacţionează mai greu cu fiicele sale, că are o atitudine ofensivă şi astfel nu s-a putut realiza o legătură de ataşament între mamă şi fiicele sale, reţinând şi că pârâta mai are un copil abandonat care se află în sistemul de protecţie socială, iar în prezent este însărcinată (sarcină gemelară), nu are loc de muncă şi nici o locuinţă proprie sau închiriată, instanţa concluzionează că şansa celor două minore de a fi reintegrate în familia mamei lor este exclusă.

Stabilirea adopţiei ca finalitate a planului individualizat de protecţie este în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în care se precizează că adopţia poate fi stabilită ca finalitate a planului individualizat de protecţie în cazul în care „a) după instituirea măsurii de protecţie specială a trecut un an şi părinţii fireşti ai copilului, în grija cărora acesta nu a putut fi lăsat din motive neimputabile părinţilor, precum şi rudele până la gradul al patrulea ale acestuia, care au putut fi găsite, nu realizează niciun demers pentru reintegrarea sau integrarea copilului în familie;"- condiţie îndeplinită în cazul de faţă, din moment ce în perioada scursă de la instituirea măsurilor de protecţie, pârâta nu a realizat nici un demers pentru a-şi îmbunătăţi situaţia financiar-locativă şi pentru a realiza cu succes o legătură afectivă, reală, cu fiicele sale.

Minorele E. şi G. sunt lipsite temporar de ocrotire părintească, mama lor manifestând în realitate dezinteres pentru soarta acestor copii, pe care i-a vizitat sporadic şi, de asemenea, instanţa a constatat că este imposibilă reintegrarea copiilor în familia extinsă.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 62 al. 1 lit. b din Legea nr. 272/2004, ţinând cont de interesul superior al copilului, s-a menţinut măsura de protecţie a plasamentului luată faţă de minorele E. şi G. la asistentul maternal profesionist D..

Instanţa a apreciat că interesul superior al copilului reclamă, în prezent, deschiderea procedurii adopţiei.

Reclamanta a făcut dovada demersurilor prevăzute de art. 28 alin. 2 din Legea nr. 273/2004 privind reintegrarea copilului în familia firească sau extinsă, demersuri care însă au eşuat şi mama copilului s-au prezentat la termenul de judecată, dar şi-a exprimat în faţa instanţei dezacordul cu privire la deschiderea procedurii adopţiei interne, motivând că doreşte să îşi ia fetele acasă, deoarece îi este greu fără ele şi nu este de acord cu deschiderea procedurii adopţiei. A menţionat că nu lucrează, mai are în întreţinere un băiat de 9 ani şi în prezent este însărcinată în şase luni, dar s-ar descurca să crească şi fetiţele, deoarece concubinul său lucrează „la negru” şi o mai ajută şi mama sa. A mai arătat că, după ce va naşte, intenţionează să îşi găsească un loc de muncă.

Conform art. 8 din Legea nr. 273/2004 ,,instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în condiţiile legii, cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă. Se poate considera refuz abuziv de a consimţi la adopţie şi situaţia în care, deşi legal citaţi, părinţii fireşti sau, după caz, tutorele nu se prezintă în mod repetat la termenele fixate pentru exprimarea consimţământului.”

Instanţa a avut în vedere faptul că exercitarea drepturilor de către o persoană, inclusiv a celor părinteşti, trebuie să se realizeze cu buna credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, iar nu abuziv, astfel că în caz contrar, acestea se exercită în detrimentul interesului superior al copilului.

Împotriva  acestei sentinţe a declarat recurs mama minorelor, pârâta C., calea de atac fiind calificată în mod corect ca şi apel, potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. 1 din Legea nr. 273/2004.

Prin cererea de apel, pârâta  îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia adoptată de instanţă, fără însă a preciza în mod expres un motiv de critică împotriva acesteia. Precizează că doreşte să îşi crească fetiţele şi nu este de acord cu adopţia.

Anexează cererii de apel un înscris prin care doreşte să dovedească prezenţa la vizitele planificate de DGASPC A. cu cele două fetiţe.

Intimata DGASPC A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susţinând că măsura deschiderii procedurii adopţiei este în interesul superior al copiilor.

Invocă următoarele stări de fapt în argumentarea acestei susţineri:

Mama celor două surori, a avut până de curând domiciliul legal în comuna L., sat L., nr. xxx, jud. A. iar în iunie 2018, şi-a făcut o nouă carte de identitate în care figurează cu domiciliul legal în comuna H., sat H., str. I., nr. xx, jud. F.. Din ancheta socială efectuată la adresa din comuna H., rezultă următoarele:

Numita C. locuieşte într-o casă compusă din două camere şi dependinţe, racordată la reţeaua de apă şi canalizare, la cea de electricitate şi încălzită cu lemne. Casa se află în proprietatea d-nei N., care este plecată în Italia. Din acest imobil, numita C. foloseşte doar spaţiul destinat bucătăriei. Aceasta menţine o relaţie de concubinaj cu numitul O., care lucrează fără forme legale în P. şi vine în vizită la concubina sa o dată la două săptămâni. Cei doi susţin că G. este fiica biologică dar nerecunoscută legal a numitului O..

Mama celor două fetiţe a început să lucreze în incinta R. F., efectuând activităţi de curăţenie câte patru ore pe zi între 7.00 - 11.00, activitate pentru care este remunerată cu suma de 800 de lei pe lună plus bonuri de masă. Din discuţiile purtate de către reprezentanţii Primăriei H. cu numita C., rezultă că aceasta nu este statornică în ceea ce priveşte domiciliul şi nici locul de muncă, aceasta locuind când la tatăl său, pe raza com. L., când în Q. când în Austria.

Mama copiilor în cauză provine dintr-o familie dezorganizată, în care tatăl alcoolic şi violent, a fost o perioadă deţinut la Penitenciarul S., şi mereu a avut probleme în comunitate atât cu vecinii cât şi cu autorităţile, fraţii numitei au fost pe rând abandonaţi de către mamă şi au crescut în diferite centre de protecţie specială de pe raza jud. A., cei care încă sunt minori se află în continuare în plasament, iar mama în prezent întreţine o altă relaţie de concubinaj. Fraţii majori ai numitei se ocupă cu cerşetoria pe raza jud. F., niciunul dintre ei nu lucrează. O soră de-a numitei, Ş., are un minor aflat în plasament pentru care de asemenea s-a formulat o cerere de deschidere a procedurii de adopţie internă.

Mama s-a prezentat sporadic la vizitele programate la cei doi copii, şi de fiecare dată le-a adus dulciuri, haine, scutece.

Cele două fetiţe sunt clinic sănătoase şi dezvoltate corespunzător vârstelor cronologice. Fata cea mare, care îşi aminteşte de perioada în care se afla lângă mama ei, consideră camera, dulapul, patul de care beneficiază în locuinţa asistentului maternal profesionist ca fiind ale sale, şi spune că : ” mama … nu are pat, …. doarme jos şi …  nu face nani în tren”. Cele două fete se simt foarte bine alături de asistentul maternal profesionist şi de familia acesteia, s-au ataşat puternic şi sunt perfect integrate în această familie. D-na AMP a declarat că doreşte să adopte cele două fetiţe, şi că o să facă toate cele necesare pentru a se atesta în acest sens.

În cadru apelului apelanta a depus certificatul de căsătorie care atestă încheierea căsătoriei cu numitul O. în  ….2019, copie de pe Cartea de identitate pentru a dovedi actualul domiciliu în sat H., com. H, str. T. nr. xx, jud. F..

Totodată, prin Contractul individual de muncă nr. 7897/7.01.2019 dovedeşte că în prezent, soţul său este angajat la S.C. Ţ. S.R.L. pe durată nedeterminată, cu o perioadă de probă de 90 de zile.

Analizând apelul formulat în raport de dispoziţiile art. 476, 477 Cod procedură civilă şi faţă de înscrisurile administrate în probaţiune, atât la fond cât şi în apel, instanţa constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, apelul nefiind fondat.

În speţă, trebuie verificată incidenţa prevederilor art. 8 din Legea nr.  273/2004.

Chiar dacă apelul pârâtei nu conţine critici cu privire la sentinţa atacată, instanţa, în respectarea caracterului devolutiv al apelului şi faţă de exprimarea din nou a refuzului apelantei faţă de deschiderea adopţiei, va verifica dacă măsura dispusă de instanţa de fond la solicitarea direcţiei, este în interesul superior al copiilor pe fundalul refuzului abuziv la adopţie al mamei fetiţelor.

Din actele şi lucrările dosarului, inclusiv din înscrisurile depuse în apel,  rezultă că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 32 din Legea nr.  273/2004 cu privire la încuviinţarea deschiderii adopţiei, respectiv: există un plan individualizat de protecţie a minorelor care are ca finalitate adopţia internă, sunt îndeplinite condiţiile art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr.  273/2004, respectiv mama minorelor nu a realizat nici un demers pentru reintegrarea minorelor în familie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr.  273/2004, care reglementează situaţiile speciale privind consimţământul părinţilor.

În ceea ce priveşte demersul apelantei pentru reintegrarea minorelor în familie, se observă că a fost analizat de solicitanta deschiderii procedurii adopţiei aşa cum rezultă din înscrisul nr. 33569/21.06.2018 şi din înscrisul nr. 39323/19.07.2018.

Astfel, cererea apelantei privind reintegrarea minorelor în familia sa, la domiciliul faptic din comuna H. (07.06.2018  fila 19 dosar) a fost evaluată de reclamantă şi considerată nefondată, mama minorilor nejustificând condiţii socio-materiale, în scopul integrării celor trei copii ai săi în familie.

Din raportul psihologic rezultă că mama nu a creat o legătură stabilă bazată pe ataşament, încredere, afecţiune cu copiii săi, nu a luat acasă pe nici unul din copiii săi pentru a-şi testa efectiv abilităţile de mamă în relaţia directă cu aceştia.

Vizitele minorilor prin intermediul DGASP A. realizate într-adevăr de mamă, nu sunt suficiente pentru a putea fi calificate „demersuri” pentru reintegrarea copiilor în familie.

Din contră, situaţia de fapt a apelantei precizată în apel, respectiv naşterea unui alt copil, nu poate determina decât apariţia unui nou factor, într-adevăr obiectiv, de îndepărtare a mamei faţă de ceilalţi copii, fiind ocupată cu întreţinerea şi creşterea noului născut.

Este evident, chiar şi într-un mediu familial normal, că aducerea pe lume a unui alt copil o solicită mult mai mult pe tânăra mamă, în detrimentul celorlalţi copii.

Apelanta, pe lângă cele două fetiţe a căror adopţie este deschisă prin sentinţa atacată, mai are un băieţel de aproximativ 10 ani, care se află tot în procedura plasamentului, ca protecţie specială.

Chiar dacă în apel, aceasta a încercat să justifice o schimbare în bine a condiţiei materiale, susţinând că şi-a legalizat relaţia de concubinaj căsătorindu-se, s-a statornicit într-o locuinţă în comuna H., soţul său are un loc de muncă, se observă că, din înscrisurile prezentate, schimbările produse nu sunt determinante în schimbarea soluţiei instanţei de fond, deoarece nu-i oferă stabilitate materială, locuinţa menţionată aparţine numitei N., plecată temporar în Italia, iar contractul de muncă al soţului are o perioadă de probă de 90 de zile în derulare.

Simpla manifestare de voinţă a mamei exprimată în scris cu privire la intenţia de a fi reintegrate în familie cele două minore nu este suficientă pentru a paraliza deschiderea procedurii de adopţie, cu atât mai mult cu cât apelanta nu a avut-o, din propria voinţă, pe minora G. nici un moment în „familia” sa, fiind abandonată chiar la naştere în secţia de neonatologie a Spitalului.

Aşadar, refuzul apelantei pentru deschiderea adopţiei este manifestat abuziv, din probele administrate rezultând imposibilitatea materială, emoţională a mamei de a face faţă unei relaţii stabile cu minorele sale.  Prin urmare, intervine rolul instanţei în aprecierea adoptării măsurii deschiderii adopţiei în interesul superior al minorilor. Dată fiind starea de fapt, probatoriul administrat, perpetuarea în mare măsură a stării de fapt constatată de instanţa de fond şi în apel, modificările intervenite în apel mai sus descrise, nefiind suficiente să contureze imaginea uneia familii care să ofere echilibru emoţional, stabilitate afectivă, morală, educaţională minorelor, instanţa constată că deschiderea procedurii adopţiei, deşi o măsură dură, sancţionatorie pentru mamă, este o măsură în interesul superior al minorelor.

Nu protecţia mamei şi a sentimentelor materne trebuie urmărită în astfel de cauze, ci interesul superior al copilului.

În speţă, minorele, ce au în prezent aproximativ 4 ani (E.) şi aproximativ 2,5 ani (G.) sunt la o vârstă perfectă pentru adaptarea într-o familie nouă în care să primească sentimentul matern echilibrat, permanent. Apelanta poate şi trebuie să îşi valorifice potenţialul matern în raport cu noul născut, să dovedească faţă de acest copil tot ceea ce nu a putut înfăptui faţă de ceilalţi.

Menţinerea minorelor în plasament fără a fi deschisă procedura adopţiei ar reprezenta o prelungire a situaţiei de instabilitate în care se aflau, relaţiile cu mama urmând a se derula tot în forma vizitelor scurte în cadrul planului de protecţie.

Tocmai de aceea, considerând îndeplinită condiţia art. 8 din Legea nr. 273/2004, soluţia deschiderii procedurii adopţiei este oportună şi în interesul superior al minorelor.

Domenii speta

Spete similare