Executare silită - contestaţie

ECLI:RO:TBBUC:2018: ***. ***

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. ***A/2018

Şedinţa publică din data: 06.07.2018

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:  ***

JUDECĂTOR:  ***

GREFIER:  ***

Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de apelanta – pârâtă  ***  împotriva Sentinţei civile nr.  *** /2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.  *** , având ca obiect contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimatul – reclamant  *** .

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29.06.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul a amânat pronunţarea la 06.07.2018, când după deliberare a decis următoarele:

TRIBUNALUL

I. Procedura în faţa instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău în data de 27.12.2016 reclamantul  ***  a solicitat în contradictoriu cu pârâta *** anularea încheierii din data de 12.08.2016 emisă de SCPEJ *** în dosarul nr.  *** .

Reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr.  *** /2016 , definitivă în data de 22.06.2016, pronunţată în dosarul cu nr.  *** aflat pe rolul Tribunalului Buzău s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă până la data încetării de drept a contractului individual de muncă.

Reclamantul a arătat că în data de 17.08.2016 a primit un proces-verbal emis de executorul judecătoresc prin care i s-a solicitat să se prezinte la sediul acestuia pentru a primi suma, conform sentinţei.

Reclamantul a arătat că anterior nu a purtat nicio discuţie cu privire la suma menţionată, iar în data de 08.09.2016 i-a fost emisă somaţia cu nr. ***/07.09.2016 conform căreia trebuia să se prezinte la sediul executorului judecătoresc pentru ridicarea recipisei de consemnare a sumei de 52.684 de lei reprezentând debit conform sentinţei.

Reclamantul a menţionat că procedura urmată prezintă vicii, iar pe lângă faptul că nu au fost respectaţi paşii menţionaţi în dispoziţiile C.pr.civ., nu i-a fost comunicat modul de calcul al sumei consemnate, iar în titlul executoriu pe care îl deţine nu este menţionată o sumă exactă.

În drept, au fost invocate disp. art. 1010 alin 2 din C.pr.civ.

În dovedirea susţinerilor, a fost solicitată proba cu înscrisuri, fiind anexate următoarele: proces-verbal din 12.08.2016 ( fila nr. 8), somaţie nr. 20 ( fila nr. 9 verso), încheiere din data de 12.08.2016 ( fila nr. 10 verso), dovadă de comunicare ( fila nr. 11), sentinţa civilă nr. ***/27.04.2016 ( filele nr. 29-35).

Cererea a fost legal timbrat cu suma de 20 de lei.

În data de 13.01.2017 dosarul nr.  ***  înregistrat pe rolul executorului  a fost depus la dosarul cauzei ( filele nr. 37-85).

În data de 01.02.2017 a fost depusă la dosar întâmpinare prin care a fost invocată excepţia necompetenţei teritoriale, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea excepţiei, s-a arătat că este competenţă Judecătoria Ploieşti faţă de sediul executorului judecătoresc.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii, arătându-se că procedura ofertei de plată şi consemnaţiune a fost respectată întocmai.

Prin sentinţa civilă nr. ***/ 2017 a fost admisă excepţia necompetenţei Judecătoriei Buzău şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti în data de 23.02.2017 sub nr. ***.

Prin sentinţa civilă nr. ***/04.04.2017 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătorie Ploieşti şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 19.05.2017 sub nr.  *** .

În data de 13.06.2017 pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2.

La termenul de judecată din data de 13.06.2017 excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată, considerentele fiind cuprinse în încheierea de la acea dată.

Sub aspect probatoriu, la acelaşi termen de judecată, a fost încuviinţată proba cu înscrisurile depuse la dosar, aceasta fiind admisibilă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Prin sentinţa civilă nr.  *** , Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea, a anulat încheierea din data de 12.08.2016 emisă de SCPEJ „  *** ” în dosarul nr.  ***  privind procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1020 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivare, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. ***/27.04.2016 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul cu nr. ***( filele nr. 29-35) s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă până la data încetării de drept a CIM.

De asemenea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În data de 01.08.2016 pârâta a făcut o ofertă reală de plată a sumei de 52.684 de lei reprezentând contravaloarea drepturilor salariale şi a sumei de 1.500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform sentinţei nr.  ***  ( fila nr. 38), iar la aceeaşi dată a fost emisă somaţia nr. 20, ambele acte fiind comunicate reclamantului în data de 02.08.2016 ( filele nr. 39-40).

În data de 12.08.2016 a fost întocmit procesul-verbal ( fila nr. 42) prin care s-a reţinut că reclamantul nu s-a prezentat la sediul executorului judecătoresc în vederea primirii sumelor menţionate în ofertă, conform indicaţiilor din somaţiei, iar la aceeaşi dată a fost emisă încheierea prin care s-a constatat efectuarea plăţii sumelor şi liberarea pârâtei de obligaţia de plată ( fila nr. 43).

Din recipisele de consemnare depuse la dosar ( filele nr. 51-53) reiese faptul că sumele pentru care s-a demarat procedura ofertei de plată urmată de consemnaţiune au fost consemnate.

În drept, instanţa reţine că potrivit art. 1010 alin 2 din C.pr.civ. creditorul poate solicita anularea încheierii prin care s-a constatat efectuarea plăţii şi liberarea debitorului, urmând ca instanţa să verifice condiţiile de validitate, de fond şi de formă, ale procedurii ofertei de plată şi consemnaţiunii.

Din modalitatea de reglementare a procedurii menţionate reies o serie de condiţii de fond şi de formă care trebuie îndeplinite pentru validitatea procedurii care se finalizează prin emiterea unei încheieri care liberează debitorul de datorie.

Referitor la condiţiile de fond pentru validitatea procedurii, instanţa apreciază că recurgerea la procedura menţionată anterior, reglementată în cuprinsul art. 1006-1013 din C.pr.civ., este posibilă în măsura în care anterior s-a încercat efectuarea plăţii conform dispoziţiilor legale şi/sau convenţionale, iar această plată a fost refuzată de creditor.

Din actele depuse la dosar reiese faptul că reclamantul deţine o creanţă împotriva pârâtei, conform sentinţei nr. ***/27.04.2016 pronunţată de Tribunalul Buzău. Conform sentinţei, creanţa reclamantului are ca obiect contravaloarea drepturilor salariale calculate pentru perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă şi data încetării de drept a contractului individual de muncă şi suma de 1500 de lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată.

Instanţa reţine că procedura ofertei de plată şi de consemnaţiune urmată de pârâtă are ca scop permiterea debitorului să se elibereze de datorie în faţa unui refuz nejustificat din partea creditorului de a primi plata. Pentru a reţine astfel, instanţa are în vedere faptul că dispoziţiile art. 1006-1013 din C.pr.civ se completează cu dispoziţiile din C.Civil referitoare la plată. Conform dispoziţiilor legale, debitorul este ţinut să îşi îndeplinească obligaţia integral, exact şi la timp, conform art. 1516 alin 1 din C.Civil, iar creditorul este ţinut să accepte o plată efectuată conform dispoziţiilor legale, în mod contrar existând un refuz nejustificat care poate fi sancţionat de debitor prin punerea în întârziere a creditorului, conform art. 1510 din C.pr.civ, urmându-se toate etapele prevăzute în cadrul procedurii ofertei şi consemnaţiunii la care face trimitere art. 1512 din C.Civil.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate şi având în vedere  scopul procedurii, urmarea procedurii este posibilă doar în măsura în care anterior, s-a încercat plata datoriei, plată care a fost refuzată nejustificat. Din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa unui astfel de refuz care să autorizeze debitorul să recurgă la procedura ofertei de plată. Astfel, instanţa reţine că primul act prin care pârâta a notificat reclamantul cu privire la intenţia de a efectua plata creanţei datorate în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. *** a fost oferta reală emisă alături de somaţia nr. 20, acte întocmite direct în cadrul procedurii ofertei de plată urmată de consemnaţiune ( filele nr. 38-40).

Condiţia existenţei unui refuz nejustificat de a primi plata anterior recurgerii la procedura urmată de pârâtă nu este o condiţie pur formală, efectele încălcării acesteia fiind negative pentru creditor în funcţie de situaţia concretă din cauză, avându-se în vedere că finalul acestei proceduri constă în eliberarea debitorului de datorie.

Modalitatea de a acţiona a pârâtei produce efecte negative pentru reclamant faţă de conţinutul creanţei datorate, creanţă care a fost constatată ca fiind stinsă prin emiterea încheierii din data de 12.08.2016. Astfel, în ceea ce priveşte partea din creanţă care reprezintă valoarea drepturilor salariale cuvenite reclamantului se reţine faptul că prin titlul în baza căruia a luat naştere creanţa nu există o determinare a creanţei, iar suma indicată de pârâtă a fost calculată fără posibilitatea pentru reclamant de a contesta valoarea rezultată. De altfel, modalitatea de calcul pe baza căreia valoarea drepturilor salariale a fost determinată, ea fiind doar determinabilă pe baza sentinţei civile nr.  *** , nu este cunoscută. Or, procedura ofertei de plată şi consemnaţiune, deşi nu există o reglementare expresă în acest sens, nu ar trebui urmată cu privire la o creanţă care nu este determinată exact pentru că nu există posibilitatea creditorului de a contesta actele emise în cadrul acestei proceduri în afara încheierii finale.

Cele două aspecte menţionate, respectiv faptul că nu a existat un refuz nejustificat de a primi plata anterior derulării procedurii care s-a finalizat prin încheierea din data de 12.08.2016, contestată de reclamant, şi faptul că pârâta a recurs la această procedură pentru a stinge o datorie care nu era determinată, efectuând o evaluare proprie, fără posibilitate pentru reclamant de a contesta valoarea, determină vicii ale procedurii la nivelul condiţiilor de fond care atrag anularea încheieri din data de 12.08.2017.

Prin încheierea din data de 12.08.2016 ( fila nr. 43) s-a constat stingerea întregii datorii datorate conform sentinţei nr.  ***  şi liberarea pârâtei de la plată, menţiune efectuată expres în încheiere, în condiţiile în care parte din creanţa deţinută în baza sentinţei nu era determinată.

În ceea ce priveşte condiţiile formale care trebuie îndeplinite în cadrul procedurii, instanţa reţine că paşii procedurii nu au fost respectaţi întocmai, însă acest aspect nu este de natură a produce o vătămare reclamantului. Astfel, instanţa reţine că a fost emisă oferta şi a fost comunicată şi somaţia, conform art. 1007 alin 1 din C.pr.civ., în privinţa ambelor existând dovada comunicării.

Somaţia cuprinde toate datele cu privire la creanţă, la locul, data şi ora la care reclamantul trebuia să se prezinte pentru a încasa suma menţionată, iar faptul că în aceeaşi zi, respectiv data de 12.08.2016 a fost încheiat procesul-verbal ( fila nr. 42) prin care s-a reţinut refuzul reclamantului de a se prezenta şi au fost indicate modalităţile de consemnare a sumei, dar şi încheierea prin care s-a constatat efectuarea plăţii în urma consemnării( fila nr. 43), fără a se emite o nouă somaţie, conform art. 1009 alin 3 din C.pr.civ., nu produce o vătămare care să atragă anularea încheierii. Mai mult, instanţa reţine că reclamantul a fost informat cu privire la consemnare, acesta chiar indicând un cont în care banii au fost viraţi.

Faptul că reclamantul a fost de acord ca suma consemnată să fie virată în contul său nu acoperă viciile menţionate anterior faţă de efectele produse de încheierea emisă şi anume liberarea pârâtei de întreaga obligaţie care îi incumbă în baza sentinţei nr.  *** . În acest sens, instanţa menţionează că reclamantul a comunicat atât către executorul judecătoresc, dar a invocat şi prin cererea formulată faptul că nu cunoaşte modalitatea de calcul a creanţei reprezentând valoarea drepturilor salariale şi nu consideră că suma indicată de pârâtă acoperă întreaga creanţă.

În considerarea aspectelor dezvoltate anterior, instanţa va admite cererea de chemare în judecată şi va anula încheierea din data de 12.08.2016 emisă în dosarul nr.  *** .

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului cu privire la plata cheltuielilor de judecată, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 1020 de lei reprezentând: suma de 20 de lei contravaloarea taxei de timbru, iar suma de 1000 de lei, onorariul de avocat ( fila nr. 7).

II. Procedura în faţa instanţei de apel

Împotriva sentinţei civile menţionate a declarat apel pârâta, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

În motivare a arătat, în esenţă, că prima instanţă a motivat admiterea cererii pe alte motive decât cele invocate de reclamant şi cu care a fost învestită, încălcând prevederile art. 9 alin. 2, art. 13, art. 14 alin. 4, 5 şi 6 şi art. 397 C.p.c.

Instanţa de fond a admis cererea invocând neîndeplinirea condiţiilor de fond pentru validitatea procedurii, din perspectiva încălcării prevederilor art. 1006-art. 1013 C.p.c., constând în aceea că, pe de o parte nu s-a încercat anterior declanşării procedurii plata sumelor menţionate în dispozitivul titlului executoriu, iar pe de altă parte efectuarea plăţii prin procedura aleasă nu se poate efectua pentru o creanţă care nu este determinată, ci doar determinabilă.

Or, aceste motive nu au fost invocate de reclamant şi nici nu au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor, astfel că instanţa a încălcat dreptul apelantei la apărare şila contradictorialitatea dezbaterilor.

A precizat că refuzul creditorului de a primi plata a fost dovedit. Astfel, prin adresa nr. 5866/13.07.2016 creditorul a solicitat plata unei sume de bani, apreciată ca fiind datorată în baza titlului executoriu, însă apelanta i-a comunicat că, în realitate, acesta are dreptul la o sumă mai mică, împrejurare cu care creditorul nu a fost de acord, astfel că s-a demarat procedura ofertei de plată.

A menţionat că, după primirea somaţiei şi virarea sumei în contul intimatului, acesta a solicitat apelantei să îi comunice, în scris, modul de calcul detaliat al sumei de 52.684 lei, fiind emisă în acest sens adresa nr. 7504/19.10.2016.

Apelanta a apreciat că procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii poate fi urmată şi dacă creanţa este determinabilă, nu doar atunci când este determinată. A arătat că intimatul a declanşat procedura executării silite împotriva sa, în cadrul dosarului de executare nr. ***/E/2016.

În dovedire, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi testimonială cu martori, pentru a se dovedi refuzul intimatului de a primi suma ofertată de apelantă.

Deşi legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

Tribunalul a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând cererea de apel, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul reţine următoarele:

Susţinerea apelantei în sensul că prima instanţă a motivat admiterea cererii pe alte motive decât cele invocate de reclamant şi cu care nu a fost învestită, încălcând prevederile art. 9 alin. 2, art. 13, art. 14 alin. 4, 5 şi 6 şi art. 397 C.p.c., este neîntemeiată.

Astfel, analizând cererea de chemare în judecată, tribunalul constată că reclamantul a solicitat în mod expres anularea încheierii din 12.08.2016 pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă. Acesta a arătat, printre altele, că nu i-a fost comunicat niciun „document din care să rezulte modalitatea de calcul a sumei pe care debitoarea a oferit-o, fără a-i oferi posibilitatea unei verificări reale a acestei sume”. De asemenea, reclamantul a arătat în mod expres şi faptul că este nemulţumit de următoarea menţiune din încheiere: „Constată liberarea debitorului de la plata sumelor de bani arătate, începând cu data de 12.08.2016”.

Prin urmare, prima instanţă a analizat în mod legal condiţiile de fond ale procedurii ofertei de plată şi consemnaţiunii, astfel cum a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, tribunalul reţine aplicabilitatea următoarelor dispoziţii legale relevante din Codul de procedură civilă (în continuare „C.p.c.”):

Art. 1006 „Când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează”

Art. 1009 „(1) Dacă creditorul nu se prezintă sau refuză să primească suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia proces-verbal în care va consemna aceste împrejurări.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), debitorul, spre a se libera de datorie, va putea să consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa de consemnare se va depune la executorul judecătoresc care a trimis somaţia. Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care urmează a se face consemnarea şi nu poate fi condiţionată de existenţa acordului creditorului. Consemnarea bunurilor se face în condiţiile prevăzute de lege.

 (3) Consemnarea va fi precedată de o nouă somaţie adresată creditorului în care se vor arăta ziua şi ora, cât şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune”

Art. 1010 „(1) După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-o încheiere dată fără citarea părţilor, efectuarea plăţii şi liberarea debitorului. Încheierea se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia.

(2) În termen de 15 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la alin. (1), creditorul va putea cere anularea acesteia pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă ale ofertei de plată şi consemnaţiunii, la judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut consemnarea. Hotărârea poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

 (3) Debitorul este considerat liberat la data consemnării plăţii, în afară de cazul în care se anulează oferta de plată şi consemnaţiunea”

Tribunalul constată că prin sentinţa civilă nr.  *** /27.04.2016 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. ***, s-a dispus obligarea apelantei la plata către intimat a drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă până la data încetării de drept a CIM (fără ca acestea să fie determinate în concret), precum şi a sumei de 1.500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În acord cu prima instanţă, tribunalul reţine că apelanta nu a făcut dovada că intimatul a refuzat să primească plata, nefiind întrunite astfel condiţiile art. 1006 C.p.c., aspect ce atrage anularea încheierii din 12.08.2017.

Pentru a decide astfel, tribunalul constată că, prin notificarea nr. 5866/13.07.2016 (f. 10-11 dosar apel), intimatul i-a solicitat apelantei să îi plătească sumele datorate în baza sentinţei civile menţionate, pe care le-a detaliat, acesta indicând şi perioada aferentă, respectiv 01.08.2015-30.06.2016.

În data de 01.08.2016, apelanta a făcut o ofertă reală de plată a sumei de 52.684 lei reprezentând contravaloarea drepturilor salariale (pe care aceasta a apreciat că le datorează intimatului, în baza sentinţei civile menţionate, pentru perioada august 2015-21.06.2016) şi a sumei de 1.500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată (f. 38 dosar fond), iar la aceeaşi dată a fost emisă somaţia nr. 20, ambele acte fiind comunicate reclamantului în data de 02.08.2016 (f. 39-40 dosar fond).

Tribunalul constată că, prin cererea de apel, debitoarea a precizat că prin adresa înregistrată sub nr. 5866/13.07.2016 contestatorul, prin reprezentant convenţional, a solicitat societăţii executarea de bună voie a sentinţei civile nr.  *** /27.04.2016, precizând în cuprinsul notificării drepturile salariale ce nu puteau fi acordate, deoarece fie nu se regăseau în contractele colective de muncă, fie contestatorul nu era îndreptăţit să le primească. A susţinut că a dorit să execute hotărârea, dar sumele solicitate de intimat şi respectiv perioada aferentă au fost supuse mai multor discuţii pe care apelanta le-a avut cu reprezentantul convenţional al contestatorului, acesta din urmă refuzând să primească suma la care era îndreptăţit conform titlului executoriu, motiv pentru care apelanta a şi iniţiat procedura ofertei de plată. De asemenea, a precizat că „având la bază refuzul manifest al intimatului, exprimat de reprezentantul convenţional al acestuia faţă de reprezentanţii societăţii, care au fost mandataţi să efectueze plata, în temeiul art. 1006 şi urm. C.p.c. cu aplicarea disp. Art. 1510-1513 C.civ., la data de 01.08.2016 a fost înregistrată şi înaintată către contestator oferta reală de plată nr.  *** , prin intermediul executorului judecătoresc”.

Or, apelanta nu a depus dovada acestor discuţii cu reprezentanţii intimatului şi nici refuzul manifest exprimat de reprezentantul acestuia, la care a făcut referire, deşi îi revenea sarcina probei în acest sens, potrivit art. 249 C.p.c.

Tribunalul constată că apelanta nu a făcut dovada că a răspuns în vreun fel notificării nr. 5866/13.07.2016, prin care să îi propună intimatului suma pe care aceasta o considera corectă şi care să fie refuzată de intimat, ci a formulat direct oferta reală de plată, contrar dispoziţiilor art. 1006 C.p.c.

În acest sens, tribunalul constată că, potrivit art. 622 alin. 1 C.p.c. obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, însă creditorul nu este obligat să someze în vreun fel debitorul să achite creanţa, ci poate să declanşeze direct executarea silită.

Cu toate acestea, intimatul a dat dovadă de bună-credinţă şi a somat debitoarea să pună în executare cele stabilite prin sentinţa civilă nr.  *** /27.04.2016, conform notificării nr. 5866/13.07.2016, în timp ce apelanta nu a răspuns în niciun moment acestei notificări.

Este adevărat că părţile nu s-au înţeles asupra cuantumului creanţei stabilite prin sentinţa civilă nr.  *** /27.04.2016, creditorul pretinzând o sumă mai mare faţă de cea considerată de apelantă că ar fi datorată.

Însă, din moment ce intimatul a individualizat suma, adresând o notificare în acest sens, apelanta avea obligaţia de a răspunde acelei notificări, indicând suma apreciată de aceasta ca fiind datorată şi doar în ipoteza în care intimatul ar fi refuzat primirea acelei sume să declanşeze procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii.

Contrar celor stabilite de prima instanţă, tribunalul constată că procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii poate fi urmată şi în cazul în care creanţa stabilită prin titlul executoriu nu este determinată, ci doar determinabilă, neexistând vreo dispoziţie contrară, dar anularea încheierii din 12.08.2016 se impune pentru motivele prezentate mai sus.

Tribunalul constată că, într-adevăr, intimatul a refuzat să primească plata şi ulterior ofertei reale, însă acest aspect nu poate fi interpretat ca o rea-voinţă din partea sa, din moment ce, dacă ar fi acceptat plata, debitorul ar fi fost eliberat de obligaţie, potrivit art. 1008 C.p.c., în condiţiile în care creditorul nu era de acord cu cuantumul creanţei propus de către debitoare.

Astfel, oricare dintre părţi poate individualiza creanţa, debitorul având interes să facă plata în cazul în care creditorul refuză să o primească, pentru a evita plata ulterioară a cheltuielilor de executare.

Cu toate acestea, din moment ce creanţa nu a fost determinată prin titlu, iar creditorul nu este de acord cu modul de stabilire a creanţei de către debitor, urmarea procedurii ofertei de plată nu poate avea ca efect stingerea creanţei, fără posibilitatea pentru creditor de a contesta valoarea astfel stabilită. În caz contrar s-ar ajunge ca creditorul să accepte o creanţă stabilită în mod unilateral de către debitor, aspect ce nu poate fi primit.

În concret, creditorul trebuie să primească plata oferită de către debitor (în cazul unui refuz nejustificat, aceasta având posibilitatea de a urma procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii), acesta având însă posibilitatea de a declanşa executarea silită pentru diferenţa până la suma considerată datorată în temeiul titlului executoriu.

În acest mod, sunt protejate atât drepturile debitorului (care evită plata unor cheltuieli de executare raportate la întreaga sumă), cât şi drepturile creditorului, care nu se vede pus în situaţia de a primi o creanţă stabilită în mod unilateral de către debitor.

Este evident că, în această situaţie, suma corectă ce rezultă din titlul executoriu va fi stabilită pe calea contestaţiei la executare, ocazie cu care vor fi reglate şi raporturile dintre părţi.

În speţă, tribunalul constată că intimatul a declanşat executarea silită împotriva apelantei, în cadrul dosarului de executare nr. ***/E/2016 al BEJ ***, pentru suma de 60.162 lei, în temeiul sentinţei civile nr.  *** /27.04.2016, aceasta fiind încuviinţată prin încheierea din 23.11.2016, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. ***.

La data de 13.12.2016, intimatul a indicat un cont unde să îi fie virată sumele de 52.684 lei reprezentând debit şi 1.500 lei cheltuieli de judecată, consemnate de apelantă, menţionând însă că nu este de acord cu faptul că această sumă reprezintă întreg debitul datorat de cea din urmă (f. 20 dosar fond).

Intimatul a solicitat executorului diminuarea debitului pus în executare (60.162 lei) cu sumele achitate de apelantă, urmând ca executarea silită să continue pentru recuperarea sumei de 5.978 lei şi a cheltuielilor de executare.

În acest context, tribunalul subliniază că anularea încheierii din 12.08.2016 nu are ca efect restituirea către apelantă a sumelor consemnate (din moment ce au fost eliberate intimatului, acesta solicitând diminuarea în mod corespunzător a sumei executate silit), ci doar faptul că procedura ofertei nu s-a făcut în mod legal, astfel că nu se poate considera că aceste sume au fost achitate la 12.08.2016, ci la 14.12.2016, aspect ce va fi avut în vedere de instanţa de executare, în măsura în care va trebui să stabilească cine va suporta cheltuielile de executare aferente acestei sume.

În continuare, tribunalul subliniază că, în cadrul contestaţiei la executare (în măsura în care aceasta a fost/va fi formulată), se vor stabili sumele datorate în concret potrivit titlului executoriu, urmând a fi reglate raporturile dintre părţi (existând şi posibilitatea restituirii de către contestator a unor sume, în măsura în care debitoarea datora, potrivit titlului executoriu, mai puţin faţă de cât a achitat efectiv).

Pe cale de consecinţă, având în vedere cele expuse, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – pârâtă ***, cu sediul în ***, împotriva Sentinţei civile nr.  *** /2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.  *** , în contradictoriu cu intimatul – reclamant  *** , CNP: ***, domiciliat în ***.

Definitivă.

Soluţie pusă la dispoziţia părţilor azi, 06.07.2018, prin intermediul grefei tribunalului.

Preşedinte Judecător 

 *** ***

 Grefier

 *** 

Red. jud. ***/4ex

J.S.2 – jud. ***

Domenii speta

Spete similare