Decizie 1160/2018 din 20.02.2018

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA I-a CIVILĂ

cod operator 3073

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1160/A/2018

Ședința publică din data de 20 decembrie 2018

Instanța constituită din:

P_________: V________ A___ E____ – judecător

S______ A___ L____ – judecător

N_____ M_____ – grefier

Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de către reclamanta F____ O___ E________ și de către pârâta C________ D___ împotriva sentinței civile nr. 299/14 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Orăștie (judecător T______ M_____).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 noiembrie 2018, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 06 decembrie 2018, apoi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi 20 decembrie 2018, când în aceeași compunere, a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând constată:

Asupra apelurilor de față:

Prin sentința civilă nr. 299/14 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F____ O___ E________, cu domiciliul în D___, ______________________ 21, jud. Hunedoara, cu domiciliul procesual ales în municipiul Hunedoara, _____________________________. 2, ______________, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta C________ D___, cu domiciliul în Luxemburg, și domiciliul procesual ales în B_____, ____________________ bis, ____________. 2, ___________________ și, în consecință:

-s-a constatat că reclamanta și defunctul C________ A_____, decedat la data de 6 septembrie 2013, au dobândit împreună cu o cotă de participație de 1/2 fiecare următoarele bunuri mobile, având o valoare totală de 97.725 lei:

•mobilier birou, alcătuit din birou lemn masiv, două fotolii din piele, canapea fixă 3 locuri din piele, scaun lemn masiv tapițat, masă mică rotundă din lemn masiv, masă mare din lemn masiv, în valoare totală de xxxxx lei;

•canapea Mobexpert în valoare 2000 lei;

•mobilier terasă în valoare de 5913 lei,

•covor chilim în valoare de 2970 lei;

•combina frigorifică marca Daewoo în valoare de 4800 lei;

•vitrina din lemn în valoare de 4275 lei;

•cufărul din lemn de culoare roz în valoare de 380 lei;

•taburetul din lemn antic pentru măsuța de toaletă în valoare de 400 lei;

•sistem audio marca Meridian în valoare de xxxxx lei;

•televizor marca Panasonic în valoare de 3689 lei;

•două covoare turcești în valoare de 6600 lei;

•covor de Spania în val oare de xxxxx lei.

-s-a dispus partajarea bunurilor coachizite sus menționate prin formarea a două loturi, după cum urmează:

Lotul nr.1, în valoare de xxxxx lei, alcătuit din covor chilim în valoare de 2970 lei, vitrina din lemn în valoare de 4275 lei, cufărul din lemn de culoare roz în valoare de 380 lei, taburetul din lemn antic pentru măsuța de toaletă în valoare de 400 lei, sistem audio marca Meridian în valoare de xxxxx lei, televizor marca Panasonic în valoare de 3689 lei, două covoare turcești în valoare de 6600 lei, a fost atribuit reclamantei;

Lotul nr. 2 în valoare de xxxxx lei alcătuit din mobilier birou (birou lemn masiv, două fotolii din piele, canapea fixă 3 locuri din piele, scaun lemn masiv tapițat, masă mică rotundă din lemn masiv, masă mare din lemn masiv) în valoare totală de xxxxx lei, canapea Mobexpert în valoare 2000 lei, mobilier terasă în valoare de 5913 lei, combina frigorifică marca Daewoo în valoare de 4800 lei, covor de Spania în valoare de xxxxx lei, a fost atribuit pârâtei.

- a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 996,5 lei, reprezentând sultă.

- a fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a următoarelor bunuri personale în valoare totală de xxxxx lei: bicicleta DHS în valoare de 1424 lei; planta ficus în ghiveci ceramic în valoare de 200 lei; planta aloe vera în valoare de 95 lei; două rochii marca Vivienne Westwood în valoare totală de 3608 lei; sacou marca Z___ în valoare de 275 lei; geacă marca Moncler pentru schi în valoare de 6416 lei; geacă marca Moncler culoare kaki în valoare de 3492 lei; salopetă schi în valoare de 1140 lei; clăpari schi în valoare de 940 lei; mănuși schi în valoare de 157 lei; două perechi de pantofi marca Ralph Lauren în valoare totală de 792 lei; vaza marca Rosentha l în valoare de 400 lei.

- s-a respins în rest cererea de chemare în judecată.

- a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4793 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității acțiunii civile invocate de pârâtă prin întâmpinare, instanța a reținut că, prin încheierea de ședință din data de 3 martie 2015, a fost respinsă această excepție față de considerentele reținute de Curtea de Apel A___ I____ prin sentința civilă nr.73/2014 prin care a soluționat conflictul de competență ivit între Judecătoria Orăștie și Tribunalul Hunedoara.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că uniunea consensuală a două persoane (concubinajul) nu este reglementată ca atare în dreptul civil român, nici în ceea ce privește relațiile nepatrimoniale personale, nici referitor la relațiile patrimoniale dintre concubini.

Drept urmare, regimul comunității legale aplicabil soților, anume proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora. Prezumția comunității de bunuri, prevăzută de art. 339 Cod civil, nu se aplică decât soților, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia.

Esențial în cazul unui asemenea partaj este stabilirea, prin probe, care este contribuția fiecărui concubin la achiziționarea bunurilor, indiferent de cel pe numele căruia s-a întocmit actul de achiziție. Fiind în domeniul împrejurărilor de fapt, sunt admisibile orice mijloace de probă, inclusiv proba testimonială. Proba cu martori nu poate fi înlăturată ca inadmisibilă pe motiv că se încalcă regulile probațiunii prevăzute de art. 309 alin. 2 Cod procedură civilă.

În cazul partajului bunurilor achiziționate în perioada concubinajului, părțile sunt ținute să dovedească contribuția lor efectivă la dobândirea fiecărui bun în parte și, prin urmare, dobândirea unui drept de proprietate comună pe cote părți. Așadar, în raporturile patrimoniale dintre concubini se aplică dispozițiile dreptului comun atât cu privire la dobândirea proprietății pe cote-părți, cât și cu privire la sistarea stării de coproprietate pentru fiecare bun în parte.

În conformitate cu declarațiile martorilor audiați în cauză (L____ R____, filele 202-204, G________ M_____, filele 205-207, R_____ E________, filele 208-209 și 779-780, M________ G_______, filele 210-212, B______ S_____ P_________, filele 725-727, D______ A________, filele 777-779) coroborate cu răspunsurile date de părți la interogatoriu, instanța a reținut că, începând cu anul 2009, reclamanta F____ O___ E________ și defunctul C________ A_____ au avut o relație de concubinaj, locuind împreună mai întâi în municipiul D___, iar, din vara anului 2010, în imobilul din _________________________________, jud. Hunedoara.

După decesul lui C________ A_____, care a survenit în luna septembrie 2013, respectiv a doua zi după înmormântare, pârâta și mama acesteia i-au cerut reclamantei să părăsească locuința, împrejurare în care aceasta și-a adunat o parte din bunurile deținute și s-a mutat din imobil.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, imobilul sus-menționat a fost cumpărat în timpul căsătoriei defunctului cu numita N_________ (fostă C________) M_____, căsătorie desfăcută prin acordul părților prin sentința civilă nr. 5201/17.10.2011 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Lucrările de reabilitare a imobilului au început în anul 2008 și s-au finalizat în anul 2011.

Astfel, martorul L____ R____ a arătat că a participat la lucrările de renovare a imobilului efectuate în perioada anilor 2008-2010, o parte dintre acestea având loc după ce reclamanta și defunctul s-au mutat în imobil în vara anului 2010. După acest moment, a fost montat parchetul, a fost adâncit și renovat beciul, a fost izolată casa, s-a pavat curtea cu granit, au fost realizate gardurile și aleile în grădină, au fost reabilitate garajul și gardurile, precum și poarta de acces în imobil. Tot în anul 2010 au fost construite camera centralei termice, bucătăria de vară și țarcul câinelui, iar în anul 2011 s-au realizat câteva lucrări în exteriorul casei.

Martorul G________ M_____ a relatat că a condus lucrările de edificare a construcției începând cu luna mai 2008, acestea desfășurându-se, în continuare, pe perioada anilor 2009- 2010. A apreciat suprafața locuibilă inițială ca fiind de aproximativ 80 mp, iar, la finalizarea lucrărilor, de 250 mp.

De asemenea, conform declarației aceluiași martor, în cursul anului 2011, a fost montat parchetul de lemn, a fost amenajată grădina, iar în toamnă, au fost construite piscina, filigoria și locul pentru grătar.

Martorul M________ G_______, prietenă a defunctului și a reclamantei, a relatat că, în vara anului 2010, când cei doi concubini s-au mutat în imobil, casa era finalizată, astfel că au mai fost efectuate lucrări privind piscina și amenajarea curții. Același martor a arătat că, la începutul anului 2012, după terminarea lucrărilor la casă, defunctul a avut probleme financiare, ceea ce conduce la concluzia că la acel moment construcția era finalizată.

Potrivit declarației martorului P___ C____ (filele 185-186), în toamna anului 2011, acesta a observat ca fiind recent construită o terasă închisă și că, până la următoarea sa vizită în imobil, respectiv în anul 2012, a fost montată o scara interioară și edificată o încăpere nouă într-un pod vechi cu scopul de a servi de birou.

Martorul C______ A_____ (filele 708-710) a fost consultat în calitate de arhitect la întocmirea proiectului construcției și, în scopul supravegherii lucrărilor, s-a deplasat pe șantier atunci când i-a fost solicitată părerea. Acesta a relatat că lucrările s-au derulat începând cu august-septembrie 2009 până spre finalul anului 2010.

Coroborând declarațiile martorilor mai sus menționați, instanța a reținut că reclamanta și defunctul s-au mutat în imobil în vara anului 2010, când casa de locuit era terminată, iar până la finalizarea divorțului dintre defunct și fosta soție a acestuia, N_________ M_____, respectiv la data de 17.10.2011, au fost efectuate și lucrările de amenajare în exteriorul casei.

Prin sentința civilă nr. 956/23.02.2012 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. xxxxx/94/2011, instanța a luat act de acordul de mediere încheiat de cei doi foști soți, fiind atribuit în lotul defunctului bunul imobil situat în comuna Xxx, __________________, jud. Hunedoara, înscris în CF 1202 Xxx, nr. ord. 1, nr. cadastral 124, 125, 236, casă cu anexe gospodărești și garaj cu suprafață construită de 278 mp, curte, arabil și fânaț intravilan.

Prin încheierea acordului de mediere consfințit de instanță printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și intrată, așadar, în puterea lucrului judecat, defunctul a recunoscut contribuția egală a celor doi foști soți la dobândirea imobilului sus-menționat, fiind de acord ca, prin încheierea convenției, să preia cota de ½ a fostei soții asupra imobilului, bun proprietate comună dobândit în timpul căsătoriei și evaluat provizoriu la suma de xxxxxx euro, adică xxxxxx lei.

Prin urmare, în ceea ce privește imobilul ce face obiectul prezentei cauze, instanța a apreciat că situația juridică a acestuia a fost soluționată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, defunctul recunoscând, prin semnarea acordului de mediere, contribuția în cotă de ½ a fostei sale soții la dobândirea acestui imobil.

Fără îndoială, reclamanta și defunctul au conviețuit în acel imobil atât anterior divorțului acestuia, cât și ulterior acelui moment și au intenționat să-și întemeieze o familie, iar o mare parte dintre lucrările efectuate pentru edificarea construcției în litigiu s-a desfășurat în timpul relației de concubinaj dintre cei doi, reclamanta implicându-se în aceste lucrări întrucât vizau locuința viitoarei familii.

Cu toate acestea, în conformitate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, nu numai că a fost finalizată construcția sub durata căsătoriei defunctului cu N_________ M_____, dar acesta chiar a recunoscut contribuția egală a fostei soții la aceste lucrări, așa cum s-a reținut printr-o hotărâre de expedient intrată în puterea lucrului judecat.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că pretențiile formulate de reclamantă privind acest imobil sunt lipsite de orice suport real și legal, respingându-le ca nefondate.

Cu privire la bunurile mobile existente în imobil, respectiv piesele de mobilier și obiectele electrocasnice pretinse de reclamantă, s-a reținut că acestea nu au făcut obiectul partajului dintre cei doi foști soți, părțile convenind la art.7 și 8 din acordul de mediere, reprezentând voința acestora liber exprimată și neviciată, că înțeleg să partajeze în mod definitiv și irevocabil toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei și să stingă toate pretențiile reciproce.

Mai mult, casa fiind locuibilă abia în vara anului 2010, având în vedere și declarațiile martorilor audiați conform cărora reclamanta s-a implicat atât în ridicarea construcției, cât și în decorarea și utilarea locuinței, instanța a reținut că aceasta împreună cu defunctul au achiziționat mai multe obiecte cu această destinație.

Prin procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 12.06.2015 în procedura de asigurare dovezi dispusă în cauză de instanță, au fost identificate în imobil următoarele bunuri mobile: în birou: trei fotolii din piele, o canapea din piele, un scaun tip fotoliu pentru birou, o măsuță din lemn pentru telefon, o măsuță pe care se află imprimanta, o masă rotundă din lemn, o vitrină cu trei uși de sticlă și 11 tablouri; în camera de zi: o canapea Mobexpert, un cufăr roz și 25 de tablouri; în bucătărie: o combină frigorifică marca Daewoo, o plantă Aloe Vera, un ficus și două piese din mobilierul de terasă, respectiv o masă și un taburet; în sufragerie: 3 tablouri; în pod: 5 tablouri, trei perechi cizme, o pereche ghete, un sacou, o bluză; în dormitorul matrimonial: o vitrină și un taburet; în curte:două fotolii din mobilierul de terasă; în garaj:canapeaua din mobilierul de terasă și o bicicletă marca DHS.

Cum părțile nu au depus înscrisuri din care să rezulte pe numele cui au fost achiziționate bunurile, iar reclamanta a pierdut posesia acestora forțată de împrejurările în care a părăsit locuința, instanța a reținut, în concordanță cu jurisprudența actuală, că fiind vorba despre împrejurări de fapt, sunt admisibile orice mijloace de probă, inclusiv proba testimonială.

S-a constatat că pârâta, prin răspunsurile la interogatoriu, a arătat că nu cunoștea proveniența mai multor piese de mobilier și a covorului chilim. Martorul R_____ E________ a relatat că, după promovarea cererii de chemare în judecată de către reclamantă, din imobil au fost luate mai multe obiecte, respectiv televizorul și sistemul audio din camera de zi, precum și două covoare (cel situat lângă șemineu și un covor crem), confirmând, așadar, existența în imobil a acestor bunuri. Aceasta a confirmat existența în imobil a unei biciclete pe care o folosea reclamanta, a aparatului de masaj, precum și a câinelui care aparținea celor doi concubini. De asemenea, a mai arătat că, după momentul când a fost angajată ca menajeră în anul 2010, în imobil au fost achiziționate tablouri (în număr mare) pe care, după decesul lui C________ A_____, la solicitarea pârâtei, le-a ridicat de pe pereții unde erau expuse pentru a le depozita și a indicat două plante despre care a aflat în timpul procesului că ar aparține reclamantei (aloe vera și ficus).

De asemenea, cu privire la hainele reclamantei, a arătat că, la solicitarea pârâtei și a mamei acesteia, a depozitat mai multe articole de îmbrăcăminte în podul imobilului, între care se aflau un costum de schi de culoare alb, mai multe sacouri colorate, rochii și bluze, lucruri personale care nu i-au fost restituite proprietarului.

A menționat și două perechi de cizme de culoare negru, o pereche de ghete de culoare maro, o geacă de culoare bej, o geacă de culoare kaki, o rochie de culoare negru, două perechi de cizme de cauciuc dintre care una de culoare negru și cealaltă în carouri, un capot de baie de culoare maro și o bluză de mătase de culoare negru.

Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâta a recunoscut existența sistemului audio, a televizorului marca Panasonic, a covorului de Spania, dar nu și contribuția reclamantei la achiziționarea acestor bunuri.

Nu în ultimul rând instanța a reținut că, din planșele foto depuse la dosarul cauzei a rezultat existența în imobil, pe perioada conviețuirii dintre reclamantă și defunct, a pieselor de mobilier solicitate a fi partajate.

Din declarația martorului M________ G_______ a rezultat că reclamanta, cu ocazia unei excursii pe care au făcut-o împreună, a achiziționat pentru casă trei covoare orientale a căror valoare la acel moment era de aproximativ 600-700 euro. A arătat că, începând cu anul 2010, în imobil au fost achiziționate tablouri, defunctul relatându-i că le cumpăra dintr-un magazin din A___ de la un pictor maghiar. De cele mai multe ori, reclamanta și defunctul au mers împreună în vederea achiziționării bunurilor pentru locuință, aceștia locuind împreună în acea perioadă. A mai arătat că defunctul a achiziționat tablouri începând cu anul 2010 de la un pictor din A___ și întrucât, de-a lungul timpului, i-a arătat martorului mai multe tablouri, acesta a dedus că bunurile proveneau din aceeași sursă.

Conform declarației martorului D______ A________, reclamanta și defunctul locuiau împreună încă din anul 2009 în D___, aceasta fiindu-i prezentată la acel moment ca viitoare soție, în timp recomandându-le chiar o persoană care a executat mobilierul de birou.

A mai arătat că cei doi concubini au achiziționat diverse bunuri pentru decorarea casei din Xxx, pe care nu și le-a amintit la momentul audierii, iar în excursia efectuată împreună cu reclamanta în Turcia, aceasta a cumpărat pentru casă două covoare orientale al căror preț l-au negociat la suma de 350 euro fiecare.

Și martorul B______ a confirmat achiziționarea pentru locuință de către reclamantă a două covoare turcești cu ocazia unei excursii efectuate împreună, arătând chiar că aceasta era mai puțin preocupată de a cumpăra lucruri pentru sine și mai mult pentru a se ocupa de casă.

Martorul B______ S_____ Paraschiva a relatat că i-a oferit reclamantei la aniversare o vază de culoare maro marca Rosenthal. De asemenea, aceasta s-a aflat împreună cu reclamanta atunci când aceasta a achiziționat două perechi de pantofi Ralph Lauren, două geci marca Moncler, una de culoare alb și cealaltă de culoare kaki, două rochii marca Vivienne Westwood dintre care una era de culoare roșu, o pereche de balerini roz aprins, bluze și mai multe perechi de jeans a căror marcă nu și-a amintit-o, descriind, totodată, costumul de schi purtat de reclamantă cu ocazia unei excursii în Austria.

De asemenea, martorii B______ și M________ au precizat împrejurările în care reclamanta a fost silită ca, imediat după înmormântarea defunctului C________ A_____, să părăsească locuința din Xxx, când pârâta și mama acesteia, pe fondul unor discuții aprinse, i-au cerut să-și strângă lucrurile și să plece.

Ulterior acelui moment, reclamanta le-a povestit prietenelor acesteia că în imobil au rămas mai multe lucruri personale pe care martorul B______ S_____ a arătat că le cunoștea.

Potrivit procesului-verbal încheiat la data de 30.10.2015 (fila 774), reclamanta a recuperat cu ocazia deplasării la imobil următoarele bunuri personale: o pereche cizme din cauciuc marca Burberry, o pereche cizme cauciuc de culoare negru, un sacou Nissa, un capot gri, o bluză din mătase de culoare maro, o pereche de ghete de culoare maro, două perechi de cizme din piele de culoare negru.

Din probele administrate a rezultat că reclamanta și defunctul au conviețuit și au gospodărit împreună, intenționând să întemeieze o familie, scop în care au achiziționat mai multe obiecte pentru utilarea și decorarea imobilului din Xxx, locuința comună a cuplului, dar și a viitoarei familii.

Existența convenției tacite între părți de a achiziționa bunurile pentru locuința acestora după căsătorie a fost dovedită cu declarațiile martorilor audiați, așa cum au fost analizate în considerentele de mai sus.

Prin urmare, mobilarea și decorarea casei s-a făcut de către cei doi împreună, astfel că instanța a reținut că au regim de bunuri coachizite următoarele bunuri identificate și evaluate prin raportul de expertiză judiciară ce face parte din prezenta sentință judecătorească : mobilier birou, alcătuit din birou lemn masiv, două fotolii din piele, canapea fixă 3 locuri din piele, scaun lemn masiv tapițat, masă mică rotundă din lemn masiv, masă mare din lemn masiv, în valoare totală de xxxxx lei; canapea Mobexpert în valoare 2000 lei; mobilier terasă în valoare de 5913 lei, covor chilim în valoare de 2970 lei; combina frigorifică marca Daewoo în valoare de 4800 lei. sistem audio marca Meridian în valoare de xxxxx lei; televizor marca Panasonic în valoare de 3689 lei; covor de Spania în valoare de xxxxx lei.

Întrucât reclamanta nu a probat a fi bunuri proprii, avându-se în vedere că au fost achiziționate pentru decorarea și mobilarea locuinței comune conform declarațiilor martorilor, instanța a apreciat că, de asemenea, sunt bunuri coachizite următoarele: vitrina din lemn în valoare de 4275 lei; cufărul din lemn de culoare roz în valoare de 380 lei; taburetul din lemn antic pentru măsuța de toaletă în valoare de 400 lei; două covoare turcești în valoare de 6600 lei.

În conformitate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, s-a apreciat că sunt bunuri proprii ale reclamantei următoarele bunuri evaluate conform raportului de expertiză merceologică: bicicleta DHS în valoare de 1424 lei; planta ficus în ghiveci ceramic în valoare de 200 lei; planta aloe vera în valoare de 95 lei; două rochii marca Vivienne Westwood în valoare totală de 3608 lei; sacou marca Nissa în valoare de 474 lei; sacou marca Z___ în valoare de 275 lei; geacă marca Moncler pentru schi în valoare de 6416 lei; geacă marca Moncler culoare kaki în valoare de 3492 lei; salopetă schi în valoare de 1140 lei; clăpari schi în valoare de 940 lei; mănuși schi în valoare de 157 lei; două perechi de pantofi marca Ralph Lauren în valoare totală de 792 lei; vaza marca Rosenthal în valoare de 400 lei.

Dintre acestea, conform procesului-verbal din data de 30.10.2015, reclamanta a recuperat sacoul marca Nissa.

Instanța a apreciat că în privința tablourilor menționate în cererea de chemare în judecată ca fiind bunuri coachizite, în lipsa identificării acestora de către părți sau de martori printr-o minimă descriere, cererea reclamantei este nefondată.

Este adevărat că reclamanta a depus mai multe planșe foto în care poate fi observată existența unor tablouri pe pereții interiori ai casei, dar acestea nu au fost identificate ca fiind cele despre care martorii au arătat că ar fi fost cumpărate de către defunct în timpul concubinajului și nici nu au fost supuse unei evaluări.

Astfel, nu s-a putut aprecia cu certitudine nici dacă tablourile menționate în cererea de chemare în judecată, dar numai sub aspectul numărului acestora, sunt aceleași cu cele reținute în procesul-verbal de asigurare a dovezilor în lipsa oricărei descrieri din partea executorului judecătoresc.

În timpul conviețuirii, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, atât reclamanta, cât și defunctul au avut venituri, iar pârâta nu a făcut dovada unei contribuții excedentare a tatălui său la dobândirea bunurilor coachizite. Dimpotrivă, așa cum au relatat martorii audiați în cauză, în ultima perioadă a vieții sale, defunctul a întâmpinat chiar dificultăți financiare, recurgând la soluția de a împrumuta sume de bani de la cunoscuții acestuia.

Prin urmare, instanța a apreciat că reclamanta și defunctul au avut o contribuție egală la achiziționarea bunurilor comune așa cum au fost mai sus reținute.

Potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 669-686 din Codul civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Codului civil.

Prin urmare, prin prisma acestor dispoziții legale, instanța a apreciat că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 669 Cod civil, potrivit cărora încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească, precum și prevederile art. 670 Cod civil, potrivit cărora partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condițiile legii. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1143 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.

Instanța a reținut, totodată, că, potrivit art. 980 Cod procedură civilă, judecarea oricărei cereri de partaj privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună se face după procedura prevăzută de Titlul V din Codul de procedură civilă.

Astfel, potrivit art. 984 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă , dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție potrivit celor arătate la art. 983, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.

Prevederile art. 988 Cod procedură civilă reglementează criteriile partajului, potrivit cărora, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.

Avându-se în vedere că bunurile coachizite au fost cumpărate cu scopul de a servi utilării și decorării locuinței, precum și solicitarea reclamantei de partajare a acestora în natură prin formarea a două loturi egale ca valoare, instanța a dispus alcătuirea a două loturi care au fost atribuite după cum urmează:

Lotul nr. 2 în valoare de xxxxx lei alcătuit din mobilier birou ( birou lemn masiv, două fotolii din piele, canapea fixă 3 locuri din piele, scaun lemn masiv tapițat, masă mică rotundă din lemn masiv, masă mare din lemn masiv) în valoare totală de xxxxx lei, canapea Mobexpert în valoare 2000 lei, mobilier terasă în valoare de 5913 lei, combina frigorifică marca Daewoo în valoare de 4800 lei, covor de Spania în valoare de xxxxx lei, a fost atribuit pârâtei, în calitate de moștenitor al defunctului C________ A_____, decedat la data de 06.09.2013.

În baza art. 984 alin. 2 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 996,5 lei, reprezentând sultă.

De asemenea, în baza art. 563 Cod civil, ce reglementează acțiunea civilă în revendicare, a fost obligată pârâtă la restituirea către reclamantă a următoarelor bunurilor personale ale acesteia: bicicleta DHS în valoare de 1424 lei; planta ficus în ghiveci ceramic în valoare de 200 lei; planta aloe vera în valoare de 95 lei; două rochii marca Vivienne Westwood în valoare totală de 3608 lei; sacou marca Z___ în valoare de 275 lei; geacă marca Moncler pentru schi în valoare de 6416 lei; geacă marca Moncler culoare kaki în valoare de 3492 lei; salopetă schi în valoare de 1140 lei; clăpari schi în valoare de 940 lei; mănuși schi în valoare de 157 lei; două perechi de pantofi marca Ralph Lauren în valoare totală de 792 lei; vaza marca Rosenthal în valoare de 400 lei.

Avându-se în vedere că pârâta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, în baza art. 453 raportat la art. 451 Cod procedură civilă, reținându-se culpa procesuală a pârâtei, dată fiind împrejurarea că partajul profită ambelor părți, a fost obligată aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4793 lei, acordate proporțional cu admiterea în parte a acțiunii și în conformitate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reprezentând jumătate din suma totală alcătuită din onorariu expertiză merceologică – 2100 lei, onorariu avocat acordat parțial – 2500 lei, taxă judiciară de timbru pentru cererea principală și pentru cererea de asigurare dovezi – 4986,25 lei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen și motivat, au declarat apel reclamanta F____ O___ E________ și pârâta C________ D___.

Prin apelul declarat reclamanta F____ O___ E________ a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate și a încheierii de ședință din data de 03 martie xxxxx, în sensul :

- de a se constata că sub durata concubinajului cu defunctul C________ A_____, al cărui unic moștenitor este pârâta, a edificat împreună cu acesta, prin contribuție egală, pe terenul proprietatea defunctului, situat în _______________, înscris în CF xxxxx (CF vechi 1202), nr. cad. 46, nr. top 124, 125, 126 construcțiile constând în casă nouă de locuit și anexe/lucrări aferente în valoare totală de 666.353 lei și să se stabilească în favoarea sa un drept de creanță, reprezentând contribuția sa de ½ din valoarea construcțiilor și lucrărilor făcute împreună, respectiv de 333.176 lei, sumă pe care pârâta să fie obligată să i-o achite cu acest titlu;

- să se dispună includerea în masa bunurilor comune de partajat și a celor 45 tablouri;

- să se rețină caracterul de bunuri proprii ale sale, pe care prima instanță le-a reținut ca fiind dobândite de către ea prin contribuție egală cu defunctul C________ A_____ a următoarelor: vitrină din lemn masiv tapițat în valoarea de 4.275 lei; cufăr de culoare roz în val. de 380 lei, taburetul din lemn pentru măsuța de toaletă în val. de 400 lei și două covoare turcești în val. de 6600 lei;

- să se dispună majorarea corespunzătoare a cheltuielilor sale de judecată de la fond;

- să se constate că numita N_________ M_____ nu putea, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, să fie audiată ca martor în cauză, cu consecința schimbării încheierii atacate în sensul admiterii opoziției formulată de ea în această privință și înlăturarea ca probă în dosar a declarației de martor dată de această persoană;

- cu cheltuieli de judecată în apel.

În dezvoltarea motivelor de apel, în esență, a susținut că sentința atacată este netemeinică și nelegală.

În concret, sub un prim aspect, a susținut că în mod cu totul greșit s-a reținut de către prima instanță de fond că pretențiile sale privind imobilul construcții și anexe din Xxx, nr. 151, județul Hunedoara sunt lipsite de orice suport real și legal, concluzie pretins întemeiată pe împrejurarea că potrivit înscrisurilor depuse la dosar a rezultat că acest imobil ar fi fost cumpărat sub durata căsătoriei defunctului cu numita N_________ (fostă C________) M_____, căsătorie desfăcută prin acordul părților prin sentința civilă nr. 5201/17.10.2011 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Din contră, a afirmat că, în realitate, după cum a dovedit cu probele administrate în cauză, imobilul-construcții achiziționat de defunctul C________ A_____ împreună cu fosta sa soție C________ M_____ a fost demolat și în locul lui s-a ridicat de către C________ A_____ împreună cu ea un imobil nou, din declarațiile martorilor propuși de ea și din raportul de contraexpertiză rezultând că tot ceea ce s-a păstrat din casa veche și s-a încorporat în casa nouă, reprezintă un procent de 14,42 % din valoarea totală a construcțiilor existente în prezent, procent care a fost exclus valoric de către ea din cererile pe care le-a formulat cu privire la imobil (atât valoare cotă parte și sultă, la cererea de coproprietate, cât și pe subsidiar - valoare drept de creanță solicitat).

A mai arătat că, în contradicție cu cele reținute, la casă nu s-au făcut „lucrări de reabilitare”, în condițiile în care „reabilitarea” presupune îmbunătățirea parametrilor unui imobil existent, ci realmente, în locul casei vechi a fost ridicată o casă nouă cu anexe gospodărești și alte lucrări (piscină, iluminat, alei, împrejmuiri, etc.).

În al doilea rând, a afirmat că nici argumentul primei instanțe în sensul că situația juridică a acestui imobil a fost soluționată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, defunctul recunoscând, prin semnarea acordului de mediere, contribuția de ½ a fostei sale soții la dobândirea acestui imobil – nu este întemeiat.

În acest sens, a subliniat că această sentință civilă nu-i este opozabilă, deoarece nu a fost parte nici în acordul de mediere, nici în dosarul nr. xxxxx/94/2011 în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 956/2012, astfel că aceasta nu poate avea putere în privința sa. Totodată, a susținut că la data la care s-a pronunțat această sentință, casa nouă din Xxx era ridicată și înscrisă în cartea funciară, motiv pentru care cu referire la aceasta au fost reținute în sentință coordonatele existente la acea dată în cartea funciară, iar A_____ C________ nu a făcut nici o opoziție în acest sens datorită faptul că dorea cu orice preț de "scape" de fosta soție, iar din moment ce imobilul a fost inclus în întregime în lotul dânsului, drepturile sale asupra lui nu aveau că să fie afectate.

Cu privire la argumentul primei instanțe în sensul că ea și defunctul s-ar fi mutat în imobil în vara anului 2010, când casa de locuit era deja terminată, iar până la finalizarea divorțului dintre defunct și fosta soție a acestuia, N_________ M_____, respectiv la data de 17.10.2011, au fost efectuate și lucrările de amenajare în exteriorul casei, concluzionându-se astfel că toate noile construcții și lucrări au fost făcute defunctul C________ A_____ împreună cu fosta sa soție N_________ M_____ – a afirmat că atât concluzia instanței cât și argumentele aduse de aceasta în susținerea ei, sunt total greșite și vin în contradicție cu probele administrate în cauză.

În concret, a subliniat că relația sa cu defunctul C________ A_____ a fost făcută publică în primăvara anului 2009, când devenise foarte serioasă, ea existând însă de dinainte de a fi făcută publică; că relația lui C________ A_____ cu soția sa era deteriorată de mult timp, dânșii locuind separat, respectiv N_________ M_____ în București și Snagov iar C________ A_____ în județul Hunedoara; că înainte de a institui relația cu ea, C________ A_____ a mai avut o altă relație, cunoscută de cei apropiați lui (a se vedea declarația martorei D______ A________); că ea s-a implicat în construcțiile și lucrările de la Xxx pentru tot ceea ce depășește procentul de 14,42 % din valoarea totală a acestora, procent care nu a intrat în solicitările sale, valoarea de 666.353 lei fiind stabilită doar pentru construcțiile și lucrările noi, făcute de defunct împreună cu ea (în acest sens fiind raportul de expertiză Cap. III Concluzii, lit. A, pct.2, în care s-a arătat că valoarea de 666.353 lei cuprinde anexele C3, C4, C5, C6, fără CI și C2 care cuprind ce s-a păstrat din casa veche + placa de beton de peste parter); că a depus la dosar înregistrarea video pe etape a lucrărilor făcute de ea împreună cu defunctul, din care rezultă transformarea esențială a imobilului și faptul că ceea ce a rezultat din aceste lucrări este o cu totul altă casă, nouă; că ea și cu defunctul, aflându-se în relații deosebit de bune, nu au avut nici un interes să discute în mod direct, cu sau de față cu alte persoane, contribuțiile lor financiare la construcție (în acest sens fiind declarația martorului A_____ C______, care a arătat că defunctul era o persoană foarte discretă, care nu obișnuia să-și dezvăluie viața privată, la fel fiind de altfel și ea) – fiind, în opinia sa, suficient faptul că din probele administrate în cauză a rezultat, fără putință de dubiu, faptul că ei doi au înțeles să ridice casa nouă și anexele/lucrările din Xxx împreună și pentru amândoi, la fel cum a demonstrat și faptul că în perioada respectivă dispunea de mijloace financiare cel puțin egale cu ale concubinului său, care în plus față de ea avea doar obligații de întreținere, față de fiica sa, dar și față de alte persoane, cum ar fi fosta soția și chiar și fosta soacră, ea în schimb, beneficiind tot timpul și de ajutorul părinților săi, care au o situație materială bună.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere, pe lângă fotografiile și înregistrarea video depusă la dosar și declarațiile martorilor G________ M_____, L____ R____, D______ A________, M________ G_______, B______ S_____ P_________ și P___ C____, în raport de care a apreciat că prima instanța de fond trebuia să rețină că tot ceea ce depășea procentul de 14,42 % din valoarea actuală a construcțiilor (care reprezintă partea recuperată din casa veche și planșeul turnat peste pereții recuperați), a fost ridicat cu contribuția ei și a defunctului C________ A_____, în cote egale, și chiar dacă nu s-a reținut caracterul de bun comun al casei și a anexelor, așa cum a solicitat pe capătul principal al cererii sale, se impunea ca cel puțin să fie admis capătul subsidiar al acesteia și să i se recunoască un drept de creanță reprezentând 1/2 din valoarea acestora, cu consecința obligării pârâtei să îi achite cu acest titlu suma de 333.176 lei (din care este exclus procentul de 14,42 % la care am făcut referire mai sus).

A mai arătat că a formulat apelul doar pentru subsidiarul cererii, respectiv doar pentru dreptul de creanță, din rațiuni de timbraj, însă, în opinia sa, avându-se în vedere și faptul că finalitatea urmărită de ea era practic aceeași, atât pe principal cât și pe subsidiar, înțelege să solicite să primească de la pârâtă suma de 333.176 lei (ori titlu de sultă, ori cu titlu de drept de creanță).

În continuare, a afirmat că îi este foarte greu, chiar imposibil să înțeleagă cum a putut instanța de fond ca până și pentru lucrările care s-au făcut după ce ea și cu C________ A_____ s-a mutat în imobilul din Xxx, după ce acesta a devenit parțial ocupabil, să rețină că acestea s-au făcut cu contribuția lui N_________ M_____.

Din contră, a precizat că martorii G________ M_____ și L____ R____ au arătat că după ce s-au mutat în imobil, s-au realizat lucrări la fațada casei și la izolarea acesteia; la gardurile de la grădină; la aleile din grădină; în curtea imobilului s-a desființat lucrarea veche și s-a pus granit; s-au înlocuit tablele de pe garaj, a fost zugrăvit și s-a montat ușă cu telecomandă; au fost renovate porțile; locul pentru grătar a fost amenajat și ridicat din piatră pe stâlpi de lemn cu acoperiș de țiglă; finisajele cu precădere privind partea de exterior a casei au fost efectuate după ce ei s-au mutat în imobil; lucrări mărunte de finisaj s-au făcut și în interiorul casei; s-a montat parchetul la parter; s-a făcut piscina; au fost construite camera centralei termice și o bucătărie de vară, cotețul câinelui și țarcul acestuia.

Că, martora D______ A________ a arătat că după mutarea lor la Xxx s-au făcut scara interioară și alte finisaje; piscina, zona de barbecue, bucătăria de vară, un foișor, amenajarea grădinii. La fel, a susținut că și martora Racilă E________ a declarat că multe dintre lucrări s-au făcut după mutarea lor împreună. Iar, martora M________ G_______ a arătat de asemenea că piscina, amenajarea curții și a grădinii s-au făcut după mutarea lor în Xxx.

Sub un al treilea aspect, a susținut că în mod greșit, instanța de fond a considerat ca fiind bunuri comune ale ei și ale defunctului C________ A_____, deși în realitate acestea sunt bunurile sale proprii, următoarele: vitrina din lemn în val. de 4275 lei; cufărul din lemn de culoare roz, în val. de 380 lei; taburetul din lemn în val. de 400 lei; două covoare turcești în val. de 6.600 lei.

În al patrulea rând, a apreciat că tot în mod greșit instanța de fond nu a inclus la masa bunurilor comune de partajat cele 45 de tablouri, motivând că „în lipsa identificării acestora de către părți sau de martori printr-o minimă descriere, această cerere apare ca nefondată”. În acest sens, a susținut că în realitate, aceste tablouri au fost identificate de către executorul judecătoresc, ele fiind fotografiate, iar fotografiile au fost depuse la dosar, iar martorii au declarat că ele au fost achiziționate de C________ A_____ împreună cu ea, solicitând astfel a fi avute în vedere în această privință declarațiile martorilor Racilă E________ E____, M________ G_______, P___ C____, D______ A________, L____ R____, G________ M_____, B_____ S_____ P_________.

Cu referire la încheierea de ședință din data de 3.03.2015, a susținut că în mod nelegal a fost admisă ca martor, pentru pârâtă, numita N_________ M_____, la audierea căreia ea s-a opus în condițiile art. 315 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă dată fiind dușmănia vădită pe care această martoră o are față de ea și pe care și-a manifestat-o cu ostentație, considerând că ea este vinovată de destrămarea căsătoriei dânsei, ceea ce este total neadevărat rugând a se avea în vedere în acest sens declarația martorei D______ A________, care a arătat că „înainte de relația cu reclamanta defunctul mai avusese o relație extraconjugală cu o altă persoană, care acum îmi este fină”. Totodată, a precizat că dușmănia existentă este pe deplin dovedită prin telefoanele și SMS-urile pe care martora i le-a trimis reclamantei (depuse de ea la dosar) și care, în pofida celor susținute de avocatul pârâtei la cuvântul în fond, au fost recunoscute de către martoră care a arătat că „Am aflat despre relația fostului meu soț cu reclamanta în vara anului 2010, iar din acel moment până la momentul divorțului dar și după divorț am avut mai multe convorbiri telefonice cu aceasta precum și schimburi de sms-uri, convorbiri și mesaje care au avut conținut jignitor pentru ambele părți"; postările făcute de martoră pe internet, pline de jigniri la adresa reclamantei; declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv A_____ C______, M________ G_______, B______ S_____ P_________. În acest context factual, a concluzionat că dacă pe omul pe care l-a iubit și care a fost tot timpul generos cu ea, M_____ N_________ a vrut să-l bage la închisoare, cu atât mai mult această martoră ar vrea să se răzbune pe ea și să îi facă tot răul posibil.

În continuare, a susținut că faptul că în tranzacția de partaj a celor doi a fost cuprins și imobilul din Xxx, nu schimbă, în opinia sa, nicidecum starea reală de fapt, respectiv contribuția reală și efectivă a sa la acest imobil. Mai exact, a afirmat că în condițiile în care casa veche a fost cumpărată sub durata căsătoriei cu M_____ N_________, având astfel calitatea de bun comun, și dată fiind dorința defunctului de a pune punct cu fosta soție, dovedită fiind și firea generoasă și împăciuitoare a acestuia, acesta a fost de acord cu toate pretențiile fostei soții, inclusiv cu includerea valorică la partaj a acestui imobil, care a fost inclus în lotul dânsului, însă, astfel cum a dovedit și afirmat anterior, casa veche nu mai există, în prezent ea fiind încorporată într-o casă nouă, din valoarea căreia mai reprezintă doar 14,42 %, care nu solicită să fie avută în vedere în ceea ce o privește.

De asemenea, împrejurarea că fosta soție a lui C________ A_____, în locul căruia sta în proces fiica acestuia și existența unei legături foarte apropiată pe care o are martora cu pârâta, căreia i-a fost mamă vitregă timp de 15 ani, este, în opinia sa, de natură să conducă la concluzia că declarația acestei martore nu poate fi valorificată în prezentul dosar, cu precizarea că instanța are dreptul să aprecieze în acest sens funcție de toate circumstanțele cauzei.

În final, a precizat că se impune a fi cenzurată și declarația martorului A_____ C______, care a fost influențată în mod evident tot de către M_____ N_________, cu care a arătat că este prieten de la 18 ani, aflându-se în relații foarte apropiate cu aceasta, martorul recunoscând că s-a întâlnit cu M_____ N_________ după ce dânsa depusese mărturie în dosar și că au discutat despre proces, declarația acestuia fiind contrazisă de toate celelalte declarații date în cauză, în primul rând de cele ale martorilor G________ și L____, care au ridicat casa nouă și anexele.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466, art. 478, art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.

Prin apelul declarat pârâta C________ D___ a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel, sub un prim aspect, a susținut că în mod temeinic și legal prima instanță a respins cererea formulată de către reclamanta în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la constatarea faptului ca ar fi edificat împreuna cu defunctul C________ A_____ imobilul din Xxx nr. 151, că aceasta ar avea calitatea de coproprietar pe cote părți asupra imobilului casă de locuit din Xxx și afirmarea dreptului de creanța izvorât din cheltuielile personale pe care le-ar fi făcut alături de autorul său C________ A_____ în scopul modernizării și dotării imobilului din Xxx.

În concret, a susținut că astfel cum în mod corect s-a reținut, prin sentința civilă nr. 956/23.02.2012 pronunțată de către Judecătoria B_____ în dosarul nr. xxxxx/94/2011, s-a luat act de partajul prin acordul de mediere încheiat de cei doi foști soți C________ A_____ și M_____ N_________, fiind atribuit în lotul defunctului C________ A_____ bunul imobil situat în comuna Xxx, ___________________, jud. Hunedoara, înscris în CF 1202 Xxx, nr. cadastral 124, 125, 236, casa cu anexe gospodărești și garaj cu suprafața construita de 278 mp. Mai exact, a afirmat că prin încheierea acordului de mediere consfințit de către instanța printr-o hotărâre judecătoreasca rămasa definitivă și intrată în puterea lucrului judecat, autorul său a recunoscut contribuția egală a foștilor soți la dobândirea imobilului sus-menționat, fiind de acord ca, prin încheierea convenției, să preia cota de 1/2 a fostei sale soții din imobil și care reprezenta bun proprietate comună dobândit în tipul căsătoriei.

Prin urmare, a apreciat că instanța de fond temeinic și legal a reținut că în ceea ce privește imobilul în cauză situația juridică a acestuia a fost soluționată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, defunctul recunoscând prin semnarea acordului de mediere contribuția în cota de 1/2 a fostei sale soții la dobândirea acestui imobil.

Mai departe a afirmat că, în acord cu declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța de fond a putut constata că lucrările de modernizare a imobilului au fost efectuate și finalizate în timpul în care C________ A_____ era căsătorit încă cu M_____ N_________ iar acesta chiar a recunoscut prin acordul de partaj contribuția egală a fostei sale soții la aceste lucrări.

Însă, în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la bunurile mobile a susținut că, în opinia sa, instanța de fond a făcut o apreciere greșită a stării de fapt și de drept, reținând în mod eronat coproprietatea pe cote părți a defunctului C________ A_____ și a reclamantei asupra bunurilor mobile menționate precum și calitatea de bunuri personale ale reclamantei pentru o ________ alte bunuri mobile menționate în cauză.

În fapt, a susținut că argumentele instanței de fond cu privire la aceste aspecte sunt incorecte și contradictorii. În concret, a arătat că în acord cu materialul probator administrat, rezultă că imobilul din Xxx a fost finalizat în ceea ce privește modernizarea sa și transformarea în casă de locuit în vara anului 2010, iar în 2012 Judecătoria B_____ a dispus prin hotărâre de expedient asupra acordului de partaj dintre foștii soți C________ divorțați din octombrie 2011, soțul C________ A_____ recunoscând coproprietatea M N_________ asupra imobilului în cauză. Prin urmare, a afirmat că imobilul din Xxx a fost bunul comun al soților C________ dobândit și modernizat în timpul căsătoriei, iar până la divorț soția C________ N_________ M_____ a locuit în unele perioade de timp în casa de la Xxx așa cum a rezultat din declarația de martor dar și din cele învederate în cursul procesului chiar de către reclamantă, fapt ce confirmă că acest imobil, până în anul 2011 a fost dotat și echipat cu cele necesare gospodăririi unei familii, respectiv familiei C________ A_____ și N_________ M_____. Mai exact, a susținut că cea mai mare parte a bunurilor de îndelungată folosință sau a celor voluptuarii au fost achiziționate în vederea dotării și amenajării imobilului din Xxx până la divorțul soților C________, iar prin faptul că bunurile mobile din imobil nu au făcut obiectul partajului încheiat de cei doi soți prin acordul de mediere validat de către Judecătoria B_____ prin hotărâre de expedient, se poate aprecia ca aceste bunuri au fost lăsate în proprietatea exclusivă a lui C________ A_____ ca și soț ce urma a primi în proprietate exclusivă bunul imobil ce le cuprindea și pe care acestea îl deserveau.

Pe de altă parte, în opinia sa, în mod eronat prima instanță a reținut, dând valoare doar unora dintre declarațiile martorilor, respectiv ale martorilor propuși de către reclamantă, că aceasta s-ar fi implicat împreună cu C________ A_____ în decorarea și utilarea casei din Xxx încă din vara anului 2010, fără însă a se învedera care dintre probe ar fi confirmat fără dubiu că reclamanta a contribuit financiar în mod direct la aceste achiziții alături de proprietarii imobilului, C________ A_____ și M_____ N_________.

În acest sens, a afirmat că instanța de fond a ignorant depoziția martorului N_________ M_____ ce a arătat faptul ca multe dintre decorațiunile și piesele de mobilier din imobilul de la Xxx au fost achiziționate de către aceasta împreuna cu C________ A_____ ori urmare a discuțiilor și consultărilor pe care aceasta le avea cu defunctul C________.

A mai precizat că reclamanta nu a reușit să probeze coproprietatea asupra bunurilor mobile menționate de către instanța de fond cu acest regim și să răstoarne astfel prezumția de proprietate a acestora generată de faptul că ele se găsesc în posesia sa din momentul dobândirii calității de moștenitor a defunctului C________ A_____. Iar concubinajul reclamat de către reclamantă nu instituie, în opinia sa, asupra bunurilor mobile același regim pe care regimul matrimonial îl impune bunurilor dobândite de către soți în timpul căsătoriei, proprietatea reclamantului concubin urmând a fi demonstrată pe calea dreptului comun, bunurile mobile urmând a avea regimul impus de către dreptul comun. Ori în situația în speță bunurile mobile existente în imobilul de la Xxx sunt în posesia sa prin efectul succesiunii legale, astfel că orice pretenție asupra acestora ridicată de către reclamantă necesită o probațiune individuală, pentru fiecare bun pretins în parte, cu precizarea că la dosarul cauzei nu există astfel de probe care să arate în mod individual, pentru fiecare bun mobil în parte pretins, faptul că acesta ar fi făcut obiectul coproprietății reclamantei cu defunctul C________ A_____.

În acest context, a precizat că argumentele instanței de fond cu privire la acest aspect sunt netemeinice, fiind bazate pe declarații vagi ale martorilor care nu au la bază informații obținute prin propriile simțuri ci urmare a unor discuții ori relatări pe care le-au auzit de la terțe părți ori chiar de la reclamantă. Prin urmare, a concluzionat că în lipsa unor înscrisuri, a unor elemente probatorii indubitabile care să arate că reclamanta a participat direct, nemijlocit, prin propriile contribuții financiare la achiziția bunurilor în cauză, nu se poate reține regimul coproprietății pe cote părți asupra acestor bunuri mobile.

Faptul că unii martori au afirmat că reclamanta s-ar fi implicat în decorarea și utilarea locuinței nu poate constitui, în opinia sa, o probă a faptului că aceasta s-a implicat din postura de coproprietar al acelor bunuri mobile achiziționate ci cel mult din postura de apropiată a lui C________ A_____, de confidentă și sfătuitoare a acestuia, atribute ce nu pot valora proprietatea asupra bunurilor în cauză.

Cu referire la bunurile proprii pretinse de către reclamantă, a susținut că aceasta nu a probat care anume bunuri personale ar fi rămas în imobil după plecarea ei, instanța fundamentând în mod eronat soluția dispusă pe declarația martorului Răcila E____ care însă a dat indicații vagi cu privire la bunuri astfel încât atribuirea unor mărci de prestigiu unor bunuri menționate vag de către martor nu poate fi primită, iar argumentele primei instanțe în acest sens sunt netemeinice și nelegale, fiind bazate doar pe afirmațiile reclamantei care însă nu au nici un fel de suport probator.

Din contră, a afirmat că ea i-a solicitat reclamantei să-i precizeze și să probeze că aceste bunuri i-ar fi aparținut și chiar și-a arătat disponibilitatea de a i le returna imediat ce sunt identificate, aspect care s-a și întâmplat. Ulterior, a precizat că reclamanta a susținut ca nu i-au fost returnate toate bunurile personale fără însă a proba faptul că și celelalte bunuri pe care le pretinde ar fi rămas fizic în imobilul din Xxx după plecarea sa, iar constatarea făcută la fața locului prin intermediul executorului judecătoresc pe parcursul judecații prezentei cauze a demonstrat această realitate, respectiv faptul că în imobil nu se găsesc bunurile generice sau slab individualizate pretinse de către reclamantă. În opinia sa, procedural și legal era ca reclamanta să probeze atât existența bunurilor de natură personală pretinse, cât și faptul că ele s-au aflat în imobilul din Xxx înainte de decesul lui C________ A_____ și că au rămas în imobil după plecarea reclamantei, probatoriu care însă în cauză nu a fost administrat.

În acest context, a susținut că instanța de fond a făcut o aplicare eronată a prevederilor legale incidente în speță în ceea ce privește regimul juridic al proprietății bunurilor mobile, respectiv faptul că proprietatea acestora se prezumă a aparține celui în posesia căruia acestea sunt, cu atât mai mult cu cât proprietarul lor poate opune reclamantei calitatea de moștenitor legal al unei universalități patrimoniale dobândite de la tatăl C________ A_____, susținând că martorii audiați în cauză pe acest subiect au arătat doar că unele bunuri ar fi fost achiziționate de către defunctul C________ A_____ în vreme ce era însoțit de către reclamantă, fără ca acest fapt să poată proba că aceasta din urma ar fi avut vreo participație financiară la achiziția acestor bunuri care să-i confere calitatea de coproprietar, ci poate demonstra cel mult starea de concubinaj care este altceva decât regimul proprietăți i aplicabil unor persoane aflate în stare de concubinaj. Aceasta confuzie întreținuta permanent de către reclamanta are, în opinia sa, scopul de a masca imposibilitatea de a proba pertinent, concludent și mai ales legal vreun drept de proprietate asupra bunurilor pretinse, totul fiind simple alegații concluzive bazate pe nici un fel de probă scrisă care să răstoarne prezumția de proprietate asupra acestor bunuri care operează în favoarea sa.

Totodată referitor la valorile stabilite pentru bunurile mobile în cursul judecații pe fondul cauzei, prin raportul de expertiza merceologică, a menționat că așa cum a precizat prin obiecțiunile formulate și care au fost respinse fără temei de către instanța de fond, expertul numit în cauză a stabilit aceste valori fără a arăta care au fost elementele de referință, utilizând prețuri care nu au nici un suport real pentru bunuri mobile slab ori generic individualizate, fără elemente de identificare verificabile. Astfel, a susținut că, în acest mod au rezultat valori arbitrare, fără nicio baza reală, care au ridicat valoarea bunurilor și implicit a loturilor la sume neconcordante cu valoarea reală a acestora dată de piața de profil.

În drept, au fost invocate prevederile art. 466 Cod procedură civilă, art. 309 alin. 2, art. 916, art. 935, art. 963, art. 975 Cod Civil.

Reclamanta F____ O___ E________ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă ca fiind nefondat.

În fapt, în esență, a precizat că în mod cu totul greșit se susține de către apelanta-pârâtă că referitor la bunurile mobile comune, sentința civilă atacată, prin care se reține în favoarea sa cota de 1/2, nu are suport probatoriu și că motivarea ei ar fi confuză și contradictorie.

Astfel, a precizat că argumentul principal al apelantei pârâte este că din moment ce instanța de fond nu i-a recunoscut o cotă de contribuție la imobil, nu avea justificare să îi rețină cota de 1/2 la dobândirea bunurile mobile, argument la care înțelege să răspundă cu faptul că ea a atacat sentința instanței de fond în ceea ce privește nereținerea contribuției sale la imobil, aspect pe care nu are rost să îl dezvolte în prezenta întâmpinare din moment ce el face obiectul apelului său.

În continuare a apreciat ca fiind neîntemeiată și susținerea în sensul că prima instanță ar fi făcut o apreciere greșită a stării reale de fapt, deoarece majoritatea bunurilor mobile care fac obiectul acțiunii ar fi fost achiziționate până la divorțul lui C________ A_____ de C________ M_____ (acum N_________), fiind bunuri comune ale celor doi soți, în condițiile în care chiar pârâta apelantă a recunoscut că acestea nu au făcut obiectul partajului între soții C________. De altfel, a arătat că aceste bunuri nici nu aveau cum să facă obiectul partajului între cei doi, pentru că fosta soție a concubinului său nu avea absolut nicio legătură cu aceste bunuri, dânșii fiind despărțiți în fapt cu mult timp înainte de pronunțarea divorțului, iar relația ei cu defunctul era de notorietate. În fine, relativ la susținerea în sensul că nu ar fi fost administrate probe care să confirma coproprietatea cu privire la aceste bunuri, pârâta lăsând să se înțeleagă că doar tatăl dânsei a avut venituri și a contribuit financiar la tot ce s-a făcut, a precizat că în privința veniturilor ei și ale defunctului pe perioada concubinajului, s-au administrat probe din care au rezultat că defunctul C________ A_____ din ianuarie 2009 nu a mai avut calitatea de salariat și deci nu mai încasa vreun salariu; că din certificatele de furnizare informații eliberate de ORC HD a rezultat participația fiecăruia din ei la societăți comerciale; că din certificatul de moștenitor depus la dosar după C________ A_____, a rezultat că acesta a deținut 10 părți sociale la _______ (celelalte 10 părți sociale fiind deținute de ea) și 60 părți sociale în _______________ (unde de asemenea eram asociat) și 240 părți sociale (din totalul de 490) în ______________, pe care nu s-au obținut venituri relevante; că ea s-a ocupat de partea juridică pentru toate societățile comerciale, fiind implicată și în restul activității societăților comerciale, nu numai pentru partea juridică; că a desfășurat activități juridice prin intermediul cabinetului său avocațial – aspecte confirmate și de martorii audiați.

Astfel, cu privire la achiziționarea bunurilor comune de către ea și C________ A_____, împreună și pentru ei, a apreciat că probele de la dosar sunt îndestulătoare în această privință și că înțelege să insiste din nou asupra faptului că niciun text de lege nu limitează probațiunea doar la înscrisuri, în special facturi fiscale de achiziție, așa cum în mod nejustificat pretinde pârâta.

În concret, a susținut că în cauză s-a dovedit împrejurarea că dotarea casei din Xxx de către ei s-a făcut după terminarea acesteia, iar prezența acestor bunuri în imobilul nou a fost dovedită cu fotografiile depuse la dosar, cu martori, cu procesul verbal de inventariere întocmit de executorul judecătoresc, fiind clar dovedit faptul că toate au fost achiziționate de către cei doi după terminarea casei noi, când aceasta a fost dotată cu toate cele necesare, respectiv frigider, televizor, mobilier, etc.

Al doilea motiv de apel al pârâtei și care privește bunurile personale ale sale rămase în casa de la Xxx, pe care pârâta a fost obligată să i le predea, este în opinia sa tot neîntemeiat în condițiile în care susținerile pârâtei, de altfel de rea-credință, sunt contrazise de probele administrate în cauză. Astfel, a subliniat că în răspunsurile date la interogatoriu pârâta a recunoscut faptul că lucrurile personale ale sale enumerate în acțiune se află în imobilul din Xxx, iar refuzul de restituire a fost justificat de aceasta prin faptul că nu este sigură dacă aceste bunuri sunt ale sale, deși pârâta cunoștea foarte bine faptul că în respectivul imobil nu a mai locuit cu tatăl ei nimeni altcineva în afară de ea, astfel că acele lucruri nu puteau să fie decât ale sale. Cu referire la valoarea bunurilor a arătat că aceasta a fost stabilită prin expertiza merceologică și că nu este vina sa că pentru unele din ele evaluarea s-a făcut în lipsa lor, dar prin metode recunoscute, deoarece pârâta a înțeles să le sustragă din imobil, deși cunoștea foarte bine faptul că îi aparțineau.

Prin întâmpinarea formulată pârâta C________ D___ a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, în esență, a susținut că din materialul probator administrat a rezultat realitatea faptica în sensul că reclamanta apelanta a avut calitatea de concubină a autorului său, aspect pe care nu îl neagă, relație care a debutat și s-a consumat în cea mai mare parte a sa sub forma unei relații extraconjugale a numitului C________ A_____, devenind formă a concubinajului în 2012, după divorțul acestuia. A mai arătat că, potrivit celor învederate prin depoziția martorilor audiați în cauză, respectiv a menajerei Racila E____ și a arhitectului C______ A_____, a rezultat faptul că derularea acestei relații dintre reclamantă și C________ A_____ a fost una sinuoasă, ce a inclus și momente de trai comun, în imobilul de la Xxx, dar și momente de despărțire când reclamanta locuia în altă locație din Hunedoara sau D___, C________ A_____ rămânând a locui singur la Xxx.

A mai arătat că depozițiile martorilor audiați în cauză pe tema dinamicii relaționale dintre C________ A_____ și reclamantă sub teza probatorie a relevării intenției lui C________ privitoare la imobilul din Xxx în raport cu reclamanta sunt contradictorii, necunoscându-se cu certitudine dacă acesta ar fi intenționat în vreun fel să schimbe statutul juridic al imobilului din Xxx din cel de proprietate exclusivă a acestuia în cel de proprietate comună, pe cote părți cu pârâta, cu precizarea că probele invocate și aduse cauzei de către reclamantă nu sunt în acest sens decât simple alegații ori opinii personale ale martorilor, care puse în context nu pot constitui o proba indubitabilă a intenției autorului său C________ A_____. În concret, a subliniat că nu există nici un fel de probă materială, vreun înscris care să certifice obiectiv o astfel de intenție pusă pe seama unei persoane acum decedată și care nu mai poate lamuri obiectiv acest aspect.

Însă, în opinia sa, ceea ce este cert și indubitabil și în același timp de necontestat din punct de vedere legal este faptul ca imobilul în cauză a fost achiziționat de către soții C________ A_____ și C________ M_____ în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul xxxxxxx de către BNP A__ O___ și că, ulterior, acest imobil a suferit lucrări de modernizare care s-au derulat cu aproximație în perioada 2009-2010, în timpul căsătoriei lui C________ A_____ cu C________ ( N_________) M_____, pentru ca ulterior același imobil, de aceasta data cu îmbunătățirile realizate să facă obiectul partajului dintre cei doi foști soți.

A mai subliniat că la momentul realizării partajului dintre soții C________ nici o altă persoană care ar fi avut cunoștință de acest fapt prin natura relațiilor dezvoltate cu unul dintre cei doi soți, cum este cazul relației reclamantei cu defunctul C________ A_____, nu a emis vreo pretenție privitoare la acest bun ce făcea parte din masa partajabilă, nici sub aspectul coproprietății și nici al dreptului de creanță ce ar fi izvorât din contribuții personale directe la modernizarea imobilului în cauză, derulată în perioada în care acest bun imobil făcea parte din masa bunurilor comune din căsătorie a celor doi soți C________. Din contră, a subliniat că aceste pretenții au apărut din partea reclamantei abia după decesul lui C________ A_____, când acesta din urmă nu mai putea fi chestionat asupra realității faptice, susținute doar de alegații, fără temei probator obiectiv rezultat din înscrisuri cu valoare autentică ce ar fi putut fi opuse.

Mai exact a afirmat că reclamanta a înțeles doar să propună martori, din depoziția cărora rezultă clar faptul că realitatea pe care aceștia au perceput-o este una distorsionată, subiectivă, fără elemente de certitudine, bazată în special pe ceea ce au crezut ei și ce au auzit de la alții, fără a avea vreo probă în înțelesul judiciar al termenului privind un regim juridic diferit de cel al proprietății exclusive pentru imobilul în cauză ori al participației financiare directe a reclamantei cu privire la acoperirea cheltuielilor rezultate din modernizarea imobilului din Xxx.

Astfel, faptul că reclamanta s-a aflat mai rar ori mai des pe șantierul unde se efectuau lucrările de construire în scopul modernizării casei din Xxx, că era sau nu însoțită de către C________ A_____, că dădea ori nu indicații cu privire la aspecte de amenajare a imobilului, deși reale, nu probează decât împrejurarea că aceasta se afla într-o anumita relație cu defunctul C________ A_____ și că în temeiul acestei relații suplinea sau completa prezența acestuia pe șantierul lucrării de construire. Acest fapt, în opinia sa, nu poate fi considerat temeinic și legal ca o probă a coproprietății asupra imobilului și nici a participației financiare directe la înfăptuirea lucrărilor de construire în lipsa unor probe materiale care să certifice o astfel de realitate faptică.

Totodată, a apreciat că lipsa de reacție a reclamantei cu ocazia partajului între foști soți C________ nu constituie decât o dovadă că în realitate aceste drepturi nu existau, că nu puteau fi opuse cu vreo speranță de succes împotriva soților C________ la momentul partajului, aceștia din urma cunoscând foarte bine realitatea juridică și faptică legată de imobilul în cauză.

Astfel, a susținut că pentru perioada 2009-2010, perioadă în care s-a realizat modernizarea imobilului, nu se poate reține în mod legal existența în același timp a două regimuri juridice distincte cu privire la imobilul de la Xxx. În concret, a subliniat că dacă înscrisurile cu valoare autentică demonstrează fără tăgada că în perioada respectivă acest imobil aparținea în comun soților C________, nu se poate susține că același imobil a fost dobândit în comun, prin construire, de către C________ A_____ și F____ O___ E________.

Privitor la pretenția reclamantei privind existența unui drept de creanță ce ar rezulta din implicarea financiară la susținerea cheltuielilor de modernizare a imobilului de la T__, a subliniat că prin probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada faptului că reclamanta ar fi deținut veniturile necesare la nivelul valorii de 70.000 de euro la cât a evaluat inițial această participație a sa la bugetul de modernizare a imobilului din Xxx și nici faptul ca ar fi dat personal vreo sumă de bani pentru susținerea lucrărilor de construire. În același sens, a precizat că nu există la dosarul cauzei nici un înscris, vreo chitanța, ori alt document cu valoare financiar fiscală ori contabilă, ori alte asemenea documente care să probeze o implicare a reclamatei în plați mai mari de 250 lei, subliniind că în schimb există declarațiile de avere ale reclamantei depuse în calitate de consilier județean dar și adresa de la Baroul Hunedoara care probează nivelul veniturilor personale ale reclamantei, venituri care sunt modeste în raport cu pretențiile afirmate de către aceasta.

Nici invocarea calității de coasociat în firme nu are, în opinia sa, relevanță câtă vreme nu a rezultat că aceste calități i-ar fi generat venituri legale demonstrabile care să poată fi opuse înscrisurilor oficiale pe care chiar reclamanta le-a depus la dosar, înscrisuri ce demonstrează ca aceasta nu deținea venituri suficiente ce i-ar fi permis participația reclamată.

În ceea ce privește capetele de cerere privitoare la bunurile mobile pretins proprii ale apelantei reclamante cat și referitor la tablourile menționate în cererea inițială, a solicitat respingerea acestora pentru aceeași motivație, respectiv lipsa unor probe din care să rezulte caracterul de bunuri comune ale defunctului C________ A_____ cu reclamanta F____ O___ E________. În acest sens, a afirmat că prin probatoriul administrat în cauză reclamanta apelantă a încercat să creeze o confuzie, utilizând aceeași metoda ca și în cazul primelor capete de cerere, respectiv starea de concubinaj în care se găseau defunctul C________ A_____ și reclamanta. Însă, nefiind vorba de regimul matrimonial al căsătoriei unde proprietatea comună a soților, în devălmășie, este prezumata, ci de cel al concubinajului care reclama faptul de a demonstra pentru fiecare bun calitatea părților de coproprietari, a concluzionat că o astfel de dovadă nu a fost făcută în cauză.

În ceea ce privește încheierea de ședința din data de 03.03.3015 a apreciat că aceasta este temeinica și legală, neexistând nici un impediment pentru ca instanța să respingă audierea în calitate de martor a numitei N_________ M_____. De altfel, depoziția acesteia a demonstrat faptul că nu are o atitudine vindicativă în raport cu apelanta reclamantă iar așa-zisele probe la care a făcut trimitere apelanta pentru a susține aceasta cerere nu au fost admise ca și probe veridice în cadrul procesului.

Din contră, a susținut că opoziția reclamantei față de acest martor este dată doar de faptul că depoziția acestuia nu-i este favorabilă.

Similar, a susținut că apelanta reclamantă a solicitat și cenzurarea depoziției martorului A_____ C______ afirmând ca aceasta ar fi fost influențat de către N_________ M_____, însă aceasta nu a ezitat în numeroase rânduri ca în cuprinsul cererii de apel să facă trimitere la declarația acestui martor atunci când conținutul acesteia l-a apreciat a-i fi favorabil.

În drept, au fost invocate prevederile art. 466 Cod procedură civilă, art. 916, art. 935, art. 963, art. 975 Cod Civil.

Apelurile au fost legal timbrate cu sumele de 3.801,00 lei (reclamanta F____ O___ E________ – fila 54 apel) și 1.135,82 lei (pârâta C________ D___ – fila 38 dosar apel), conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. b din OUG 80/2013.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Examinând hotărârea atacată, în condițiile art. 476 Cod procedură civilă, conform regulii tantum devolutum quantum apellatum Tribunalul reține următoarele:

În prealabil, Tribunalul reține că încheierea de ședință din data de 08 mai 2018 (încheierea inițială de amânare a pronunțării) în care s-au consemnat concluziile părților cu ocazia dezbaterii fondului cauzei nu a fost semnată de judecător, contrar dispozițiilor art. 233 alin. 1 lit. m Cod procedură civilă. Potrivit dispozițiilor art. 174 alin. 1 Cod procedură civilă încheierea de ședință nesemnată de judecător este lovită de nulitate.

În speță, dat fiind faptul că încheierea de ședință din data de 08 mai 2018 face corp comun cu hotărârea primei instanțe în condițiile art. 425 alin. 1 lit. a teza a II-a Cod procedură civilă, rezultă că nulitatea acestei încheieri determină nulitatea hotărârii înseși. Aceasta deoarece, astfel cum în mod constant s-a reținut în jurisprudență, lipsa încheierii de dezbateri ori nesemnarea ei de judecător atrage nulitatea hotărârii, întrucât împiedică exercitarea controlului judiciar, nefiind posibil a se verifica dacă s-au respectat regulile de procedură privind legala compunere a instanței, prezența părților, conținutul concluziilor formulate, probele administrate, cererile de noi probe și alte împrejurări esențiale referitoare la modul în care au decurs dezbaterile, aducându-se părților o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, fiind vorba de o nulitate absolută, aspect ce rezultă și din natura intereselor încălcate, dispozițiile art. 425 Cod procedură civilă cuprinzând norme de ordine publică.

În aceste condiții, în temeiul art. 480 alin. 6 Cod procedură civilă, se vor admite ca fondate apelurile civile declarate de reclamanta F____ O___ E________ și pârâta C________ D___ , împotriva sentinței civile nr. 299/14 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria, care va fi anulată în totalitate, urmând a se proceda la judecarea cauzei cu evocarea fondului de către instanța de apel .

În rejudecare, Tribunalul constată că reclamanta a învestit instanța atât cu soluționarea unei acțiuni de partaj, cu privire la pretinse bunuri comune dobândite de aceasta împreună cu defunctul C________ A_____, în perioada în care au întreținut o relație consensuală, cât și cu soluționarea unei acțiuni în revendicare mobiliară în ce privește bunurile reclamate ca fiind proprii. Prin urmare, preliminar, se va proceda în conformitate cu dispozițiile art. 984 alin. 1 Cod procedură civilă la stabilirea bunurilor supuse împărțelii, a calității de coproprietari, la stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia și a creanțelor născute din starea de proprietate pe care coproprietarii le au unii față de alții.

Însă, la soluționarea cauzei, Tribunalul va avea în vedere că uniunea consensuală sau concubinajul dintre două persoane nu este reglementată ca atare în Codul civil, nici cu privire la relațiile personale nepatrimoniale și nici cu privire la relațiile patrimoniale dintre concubini. D____ urmare, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora, întrucât prezumția comunității devălmașe reglementată de art. 339 Cod civil nu se aplică decât soților, nefiind posibilă extinderea sferei acestei noțiuni și în ce privește relațiile patrimoniale dintre concubini.

În aceste condiții, regimul juridic al bunurilor dobândite în timpul concubinajului este guvernat de normele dreptului comun și poate reprezenta fie o proprietate comună pe cote părți în aplicarea prezumției de coproprietate reglementată de art. 633 Cod civil, fie o proprietate comună în devălmășie în condițiile art. 667 Cod civil, dacă în temeiul unui act juridic dreptul de proprietate aparține concubinilor fără ca vreunul din acesta să fie titularul vreunei cote părți determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.

Însă, indiferent de regimul juridic aplicabil, pentru a fi considerate bunuri proprietate comună, este necesar să se facă dovada că la data achiziționării lor, între concubini a existat o convenție în acest sens, chiar tacită. Mai exact, inexistența unei convenții a concubinilor de dobândire în comun a bunurilor nu este demonstrată, în principal, de absența instrumentului probator, respectiv a unui înscris (presupunându-se, în mod justificat, că relația apropiată dintre cei doi a împiedicat, din punct de vedere moral, preconstituirea unor acte), ci această inexistență trebuie să rezulte din faptul că nu s-a făcut acea dovadă certă și de netăgăduit că părțile au intenționat să dobândească în proprietate comună bunurile alegate.

Prin urmare, în cazul partajului bunurilor achiziționate în perioada concubinajului părțile sunt ținute să dovedească contribuția lor efectivă la dobândirea fiecărui bun în parte și, prin urmare, dobândirea unui drept de proprietate comună asupra acestuia, fiind esențial în cazul unui asemenea partaj să se stabilească, pe bază de probe, contribuția fiecărui concubin la achiziționarea bunurilor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a întocmit actul de achiziție. Sub aspect probator, fiind vorba despre împrejurări de fapt, sunt admisibile orice mijloace de probă, inclusiv proba testimonială și chiar prezumții.

Plecând de la aceste considerații teoretice, în cele ce urmează Tribunalul, în raport de materialul probator administrat și apărările formulate de pârâtă, va analiza punctual pretențiile formulate de reclamantă prin cererea introductivă de instanță.

Prin primul petit formulat, reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit un drept de proprietate, prin construire, asupra cotei de ½ din imobilele construcții casă de locuit compusă din 1 birou, 6 camere, 3 băi, două crame, un garaj și anexe (o bucătărie externă, un foișor și o piscină) înscris în CF xxxxx Xxx, nr. cad. 46-C1, 46-C2, construcții edificate pe terenul proprietatea defunctului C________ A_____ înscris în CF xxxxx Xxx (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi 1202), nr. cad. 46, nr. top 124, 125, 126.

Cu referire la acest imobil, din actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxx noiembrie 2008 imobilul situat în localitatea Xxx, nr. 151, județul Hunedoara înscris în CF Xxx, nr. ord. A+1, nr. top 124, 125, 126 casă cu anexe gospodărești, garaj și fânaț intravilan în suprafață de 6328 mp. a fost dobândit de defunctul C________ A_____ împreună cu soția sa C________ M_____, regimul juridic al acestuia fiind cel al proprietății codevălmașe.

După achiziționarea acestui imobil, s-a întocmit la solicitarea familiei C________ de către ___________________ proiectul de extensie, supraînălțare și amenajare casă din Xxx (filele 107-109 dosar fond), lucrările fiind efectuate în perioada 2008-2010 când defunctul C________ A_____ era căsătorit cu N_________ M_____.

Astfel cum rezultă din declarația martorului G________ M_____ (filele 205-207 dosar fond), respectiv persoana care a condus lucrările de construcție la casă, inițial casa achiziționată de soții C________ avea o suprafață locuibilă de 80 mp., fiind extinsă la finalizarea lucrărilor până la suprafața utilă de 260 mp. În perioada anilor 2008-2009 la realizarea lucrărilor de modernizare a fost implicată soția defunctului C________, perioadă în care au fost ridicate zidurile construcției la parter și s-a turnat planșeul la mansardă. Ulterior, din cursul anului 2009, în realizarea construcțiilor s-a implicat și reclamanta, moment din care, potrivit declarației acestui martor, s-a realizat mansarda alcătuită din dormitorul matrimonial și două dormitoare pentru oaspeți, două băi, un balcon, un hol și o cameră destinată depozitării, s-a construit un acoperiș nou din țiglă refolosită, coșul de la șemineul aflat la parter, pereții din rigips ai camerelor de la mansardă, s-au montat 8 uși noi și s-au recondiționat patru uși din cele de la parterul casei, s-au montat 5 ferestre Velux la mansardă și s-au înlocuit ferestrele din restul casei, s-a realizat instalația electrică pentru interior și exterior, s-a edificat bucătăria de vară și camera centralei, s-a renovat sistemul de canalizare, s-au înălțat și recondiționat beciurile, s-au refăcut treptele, s-a izolat și vopsit casa și bucătăria de vară, s-au montat pervaze din travertin la ferestre, s-a refăcut tencuiala și s-a vopsit zidul din curtea interioară și s-au reparat și vopsit gardurile exterioare. În cursul anului 2011 s-a montat parchetul din lemn, s-a amenajat grădina, s-a construit piscina, filigoria și un loc special pentru grătar.

Împrejurări similare au fost relatate și de martorul L____ R____ (filele 202-205), cu precizarea că acesta martor a susținut că la momentul în care reclamanta s-a implicat în renovarea imobilului era ridicat acoperișul acestuia.

Potrivit susținerilor reclamantei, din luna noiembrie 2010 (fila 4 dosar fond) aceasta s-ar fi mutat să locuiască cu defunctul C________ A_____ în casa situată în Xxx, susținere care conduce la prezumția că la finele anului 2010 casa era locuibilă și mobilată.

Prin sentința civilă nr. 5201/17 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXX s-a desfăcut prin acordul părților căsătoria dintre C________ A_____ și C________ M_____, iar prin sentința civilă nr. 956/23 februarie 2012 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. xxxxx/94/2011 s-a consfințit acordul de mediere încheiat între cei doi foști soți cu privire la partajarea bunurilor comune (filele 103-106 dosar fond).

Potrivit acestei din urmă hotărâri, obiect al acordului de mediere a fost și imobilul situat în localitatea Xxx înscris în CF xxxxx Xxx (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi xxx), nr. cad. 46, nr. top 124, 125, 126, teren curte, arabil și fânaț intravilan în suprafață tabulară de 6328 mp. și construcțiile casă cu anexe gospodărești în suprafață construită de 278 mp., evaluat la suma de 125.000 euro și cu privire la care defunctul C________ A_____ a declarat că reprezintă proprietate devălmașă dobândit sub durata căsătoriei cu C________ M_____. Prin partaj, bunul în integralitatea sa a fost dobândit în proprietate exclusivă de către defunctul C________ A_____.

Or, în raport de această stare de fapt, susținerea reclamantei în sensul că ar fi dobândit dreptul de proprietate prin construire asupra cotei de ½ din imobilele construcții situate în Xxx, nr. 151, județul H – este neîntemeiată.

Din contră, astfel cum s-a arătat anterior, pentru ca acest imobil construcții să poată fi considerat bun comun dobândit prin construire de către concubini, trebuia să se facă dovada că la data edificării bunului, între reclamanta F____ O___ E________ și defunctul C________ A_____ a existat o convenție în acest sens. Or, în speță, în condițiile în care după finalizarea imobilului, la data de 19 ianuarie 2012, defunctul C________ A_____ a declarat că imobilul reprezintă bun comun dobândit sub durata căsătoriei cu N_________ M_____, poziție consemnată în hotărârea de expedient ce reprezintă act autentic, orice convenție chiar tacită între cei doi concubini cu privire la dreptul de proprietate asupra acestui bun este exclusă.

Pe de altă parte, nu trebuie ignorat nici faptul că în aplicarea dispozițiilor art. 581 și urm. Cod civil, autorul unei construcții edificate pe terenul altuia, nu poate pretinde recunoașterea în favoarea sa a unui drept de proprietate asupra construcției, dată fiind prezumția instituită de art. 577 Cod civil, cu excepția cazului în care proprietarul terenului îi solicită să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat, ci poate pretinde cel mult un drept de creanță al cărei cuantum se stabilește în funcție de reaua sau buna credință a constructorului.

În aceste condiții, nefiind dovedită existența unui drept de proprietate al reclamantei F____ O___ E________ asupra cotei de ½ din imobilele construcții situate în Xxx, nr. 151, județul H și capătul de cerere prin care se solicită partajarea acestui bun imobil este neîntemeiat.

În subsidiar, prin petitul trei al acțiunii introductive, reclamanta a solicitat să se constate că are un drept de creanță în contra pârâtei, în calitate de moștenitor al defunctului C________ A_____, în sumă evaluată inițial la 70.000 euro și, ulterior, prin motivele de apel, la valoarea de 333.176 lei, reprezentând ½ din valoarea lucrărilor de îmbunătățiri făcute de ea împreună cu defunctul, prin contribuție egală, la imobilul situat în Xxx, nr. 151.

În justificarea acestei pretenții, reclamanta a susținut că a instituit relații de concubinaj cu numitul C________ A_____ în luna martie 2009, că din luna martie 2010 acesta din urmă a părăsit domiciliul conjugal, iar din noiembrie 2010 cei doi s-au mutat să locuiască în imobilul din Xxx, susținând astfel că pe perioada concubinajului, cei doi s-ar fi gospodărit împreună, iar îmbunătățirile aduse imobilului s-ar fi realizat cu contribuția financiară comună a lor. Cu referire la posibilitățile lor financiare în perioada realizării lucrărilor, a afirmat că în cauză s-au administrat probe din care a rezultat că defunctul C________ A_____ din ianuarie 2009 nu a mai avut calitatea de salariat și deci nu mai încasa vreun salariu; că din certificatele de furnizare informații eliberate de ORC HD a rezultat participația fiecăruia din ei la societăți comerciale; că din certificatul de moștenitor depus la dosar după C________ A_____, a rezultat că acesta a deținut 10 părți sociale la __________ (celelalte 10 părți sociale fiind deținute de ea) și 60 părți sociale în _______________ (unde de asemenea era asociat) și 240 părți sociale (din totalul de 490) în __________________, pe care nu s-au obținut venituri relevante; că ea s-a ocupat de partea juridică pentru toate societățile comerciale, fiind implicată și în restul activității societăților comerciale, nu numai pentru partea juridică; că a desfășurat activități juridice prin intermediul cabinetului său avocațial.

În ce privește natura dreptului de creanță pretins, contribuția financiară a unuia dintre concubini la efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri aduse la imobilul proprietatea celuilalt concubin, în lumina doctrinei juridice, constituie un caz de îmbogățire fără justă cauză, care îi conferă concubinului un drept de creanță împotriva celuilalt, care are calitatea de proprietar al imobilului la care au fost efectuate lucrările alegate, ori a succesorilor acestuia.

Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă un fapt juridic care poate fi dovedit cu orice mijloc de probă prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic și din care rezultă obligația celui care și-a mărit patrimoniul său de a-l despăgubi, în limita sporirii pe cel al cărui patrimoniu a fost diminuat. Prin urmare, sub acest aspect, Tribunalul reține că pretenția reclamantei reprezintă, în realitate, o actio de in rem verso.

Prin urmare, în examinarea justeții pretențiilor formulate de reclamantă, preliminar se impun a fi analizate două aspecte, respectiv veniturile realizate de părți în perioada de referință și dacă pe durata edificării îmbunătățirilor care fundamentează dreptul de creanță pretins, cei doi foști concubini s-au gospodărit împreună.

În ce o privește pe reclamantă, din materialul probator administrat, Tribunalul reține că în perioada 2009 - 2012, aceasta a realizat cu titlu de venituri brute din avocatură suma 133.523 lei (fila 833 dosar fond), iar din anul 2012, în calitate de consilier local, a beneficiat de o indemnizație netă lunară în cuantum de 571 lei (fila 30 dosar fond). În perioada 25 ianuarie 2010 – 20 septembrie 2012 reclamanta a deținut calitatea de asociat în ___________________, cu precizarea că în perioada 25 ianuarie 2010 – 19 martie 2010 aceasta a deținut un număr de 1 părți sociale din totalul de 20, având o cotă de participare la beneficii și pierderi de 5%, iar începând cu data de 19 martie 2010 a deținut un număr de 10 părți sociale având o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50% (filele 31-38 dosar Tribunal XXXXXXXXXXXX).

În ceea ce-l privește pe defunctul C________ A_____, din actele și lucrările dosarului rezultă că începând cu data de 01 octombrie 2008 acesta a fost angajat în calitate de director general la S.C. xxx SA H, având până la data de 01 februarie 2009 un salariu de bază de 3500 lei și începând cu această dată un salariu de bază de 6450 lei, iar, contrar susținerilor reclamantei, din copia cărții de muncă depusă la dosar nu rezultă faptul încetării contractului de muncă începând cu luna ianuarie 2009 (filele 12-16 dosar Tribunal XXXXXXXXXXXX). Din contră, împrejurarea că în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2012 defunctul a realizat lunar venituri de natură salarială rezultă și din fișele fiscale depuse la dosar (filele 489-492 dosar fond), care confirmă faptul că în perioada 2009-2012 defunctul C________ A_____ a obținut venituri nete de 257.859 lei.

În plus, în toată această perioadă, defunctul a avut calitatea de asociat la S.C. xxxx SRL (fila 260 dosar fond), _________________ (fila 376 dosar fond) societate care avea calitatea de acționar în S.C. xxxx SA, ________________________, xxxx D___ SRL și xxxx SRL (fila 18 dosar fond).

Relativ la împrejurarea că pe perioada cât s-au realizat lucrările de reabilitare și îmbunătățiri la imobilul situat în Xxx, reclamanta și defunctul C________ A_____ s-ar fi gospodărit împreună ceea ce presupune o comuniune a resurselor financiare realizate de cei doi, materialul probator administrat nu poate conduce la aprecierea că starea de fapt acreditată de reclamantă este reală.

În concret, Tribunalul reține că niciunul din martorii audiați în cauză nu a făcut afirmații în sensul că reclamanta ar fi contribuit financiar la realizarea acestor lucrări. Astfel, martorul L____ R____ (filele 202-204 dosar fond) a declarat că nu cunoaște detalii referitoare la participarea financiară a fiecăruia dintre cei doi la efectuarea lucrărilor. Martorul G________ M_____ (filele 205-207 dosar fond) a afirmat că toate serviciile pe care el le-a prestat au fost achitate de defunctul C________, precum și faptul că nu a asistat la discuții pe teme financiare între reclamantă și defunct și că nu cunoaște ce contribuții au avut fiecare. Martora R_____ E________ E____ (filele 208-209 dosar fond) a afirmat că reclamanta îi dădea dispoziții doar cu privire la lucrurile ei personale, iar în celelalte chestiuni, respectiv mâncarea pe care urma să o gătească sau achiziționarea produselor pentru curățenie, se consulta doar cu defunctul care îi dădea banii necesari.

Faptul că martorii audiați au făcut afirmații în sensul că – defunctul vorbea despre casa de la Xxx ca fiind a amândurora, că acesta s-ar fi declarat mândru de ceea ce realizase împreună cu reclamanta la imobil (D______ A________ – filele 777-779 dosar fond), că din modul de exprimare al defunctului s-ar fi conturat impresia că acea casă a fost edificat pentru amândoi, ca locuință comună (M________ G_______ – filele 210-212 dosar fond); că din împrejurările în care i-a găsit împreună a dedus faptul că acea casă era pentru amândoi ca și cuplu (B_____ S_____ P_________ – filele 725-727 dosar fond), că amenajarea imobilului de la Xxx s-a făcut cu ideile defunctului și ale reclamantei și că toate deciziile importante au fost luate cu consultarea reclamantei (P___ C____ – filele 185-186 dosar fond), că reclamanta juca rolul de gazdă alături de defunct (R_____ E________ E____ – filele 208-209 dosar fond) – nu poate conduce la concluzia că părțile se gospodăreau împreună din punct de vedere financiar.

În mod similar, nici împrejurarea, dovedită în cauză, că reclamanta în calitate de avocat, s-a preocupat de problemele juridice ale societăților comerciale administrate de defunct ori de alte probleme legate de modul de administrare a acestora – nu conduce la aprecierea că lucrările de îmbunătățiri realizate la imobil s-au realizat cu contribuția financiară comună a celor doi concubini.

Întrucât prezumțiile judiciare sunt, potrivit dispozițiilor art. 327 Cod procedură civilă, consecințele pe care judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut, pentru a se putea prezuma că reclamanta a contribuit financiar la realizarea lucrărilor de îmbunătățiri și, implicit, a dobândit un drept de creanță, este necesar ca probele administrate în cauză să aibă greutatea și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins.

În speță, din probele testimoniale administrate a rezultat doar împrejurarea că reclamanta și defunctul au avut cel mai probabil începând cu luna martie 2010 o relație de cuplu, din punct de vedere nepatrimonial, fiind dovedit faptul că cei doi au locuit împreună, că în societate s-au prezentat ca un cuplu, că obișnuiau să-și petreacă vacanțele împreună și că la realizarea unora din lucrările de îmbunătățiri s-a ținut cont și de părerea reclamantei – nefiind însă dovedit faptul că cei doi s-au gospodărit împreună din punct de vedere financiar și că au înțeles să dobândească bunuri în comun.

Or, din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără dubiu că resursele financiare ale defunctului au fost superioare celor realizate de reclamantă în perioada de referință. În concret, Tribunalul reține că în perioada 2009 - 2012 reclamanta a realizat cu titlu de venituri brute din avocatură suma 133.523 lei, cu precizarea că potrivit susținerilor reclamantei (fila 44 dosar fond) aceste venituri brute erau grevate de anumite sarcini, respectiv un procent de 15% reprezenta cota datorată la Barou, 16% reprezenta impozitul datorat și 5% obligații CAS – ceea ce semnifică că în realitate veniturile nete realizate erau inferioare. De asemenea, Tribunalul reține și faptul că reclamanta contractase un credit în anul 2007 (anterior începerii relației cu defunctul) aflat în derulare și în prezent și pentru a cărui rambursare datora o rată lunară de 350,78 CHF (fila 28 dosar fond). Totodată, Tribunalul constată că în perioada în care reclamanta susține că se gospodărea cu defunctul, la data de 21 septembrie 2010 aceasta a dobândit în proprietate exclusivă o casă de vacanță și un teren în suprafață de 979 mp., imobile situate în Cinciș (filele 42-44 dosar tribunal XXXXXXXXXXXX) și cu privire la care nu s-a susținut că ar fi fost dobândite în comun.

Prin urmare, plecând de la aceste împrejurări dovedite, Tribunalul apreciază că ansamblul materialului probator administrat nu face dovada probabilității faptelor pretinse de reclamantă, respectiv împrejurarea că aceasta s-ar fi gospodărit împreună cu defunctul din punct de vedere financiar și, subsecvent, existența dreptului său de creanță în cuantum de 333.176 lei. În consecință, pretenția reclamantei de a fi obligată pârâta la plata acestei sume de bani este neîntemeiată.

În continuare, Tribunalul va analiza în ce măsură reclamanta poate pretinde un drept de proprietate, în cotă de ½ parte asupra bunurilor mobile care ar fi fost achiziționate împreună cu defunctul, în perioada concubinajului și în cotă de 1/1 asupra celor reclamante ca fiind proprii.

În acest sens, Tribunalul constată că reclamanta a susținut că au calitatea de bunuri comune, următoarele:

- mobilier de birou în valoare totală de 25.340 lei compus din: un birou din lemn masiv în valoare de 5400 lei; două fotolii din piele în valoare de 9400 lei, o canapea din piele în valoare de 6250 lei; un scaun tapițat în valoare de 990 lei, o masă din lemn masiv în valoare de 2100 lei care cuprinde și o măsuță mică în valoare de 1200 lei;

- mobilier de terasă, din ratan compus din canapea cu 3 locuri, două fotolii și o masă în valoare de 5913 lei;

- o canapea fixă Mobexpert de două persoane în valoare de 2000 lei;

- un covor chilim, țesut manual, model cu dungi în valoare de 2970 lei;

- o combină frigorifică marca Daewoo în valoare de 4800 lei;

- un televizor Panasonic în valoare de 3689 lei;

- un sistem audio marca Meridian în valoare de 29.552 lei;

- un laptop Acer, în valoare de 1440 lei;

- un covor Spania în valoare de 11.806 lei

- 45 tablouri evaluate inițial la 20.000 euro și, ulterior, la suma de 20.000 lei (fila 2 dosar XXXXX/a2).

iar, calitatea de bunuri proprii, urmare a recuperării unor obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte în timpul soluționării litigiului în primă instanță (proces-verbal – fila 774 dosar fond) următoarele: un cufăr de culoare roz în valoare de 380 lei, o vitrină din lemn masiv tapițat în valoare de 4275 lei, un taburet din lemn în valoare de 400 lei, două covoare turcești în valoare de 6600 lei, o vază Rosenthal în valoare de 400 lei, o bicicletă DHS în valoare de 1424 lei, o plantă ficus în ghiveci ceramic în valoare de 200 lei, o plantă aloe vera în valoare de 95 lei, două rochii marca Vivienne Westwood în valoare de 3608 lei, un sacou Z___ în valoare de 275 lei, o geacă schi Moncler albă în valoare de 6.416 lei; o geacă Moncler de culoare Kaki în valoare de 3492 lei, o salopetă schi în valoare de 1140 lei, clăpari schi în valoare de 940 lei, mănuși schi în valoare de 157 lei și două perechi pantofi marca Ralph Lauren în valoare de 792 lei.

Însă, sub un prim aspect, Tribunalul reține că imobilul casă din Xxx, la data decesului lui C________ A_____, era complet mobilat. Or, în condițiile în care reclamanta a pretins doar câteva piese de mobilier ca fiind bunuri comune ori bunurile sale proprii, în speță operează prezumția că toate celelalte bunuri (mobilă dormitoare, bucătărie, aparatură electrocasnică, decorațiuni), astfel cum rezultă din planșele foto anexate la rapoartele de expertiză efectuate în cauză, au aparținut defunctului, în proprietate exclusivă.

Din bunurile pretinse, cu ocazia inventarului întocmit de executorul judecătoresc (filele 653-654 dosar), urmare a admiterii cererii de asigurare dovezi, au fost identificate mobilierul de birou, mobilierul de terasă, canapeaua Mobexpert, 45 tablouri, o vitrină și un taburet (în dormitor), cufărul cu tentă roz (în camera de zi). Iar, cu ocazia efectuării expertizei merceologice (filele 926-934 dosar fond) au mai fost identificate și covorul chilim, combina frigorifică marca Daewoo, bicicleta DHS, planta ficus și planta aloe vera.

În ce privește bunurile mobile, Tribunalul reține că art. 935 Cod civil reglementează prezumția de titlu de proprietate asupra unui bun mobil în favoarea celui care se află în posesia acestuia. Astfel, textul art. 935 Cod civil reglementează cele două elemente necesare prin care orice prezumție se caracterizează, și anume: faptul vecin și conex, ușor sau mai ușor de probat și faptul incert, care trebuie probat, dar care este transformat legislativ într-o probabilitate că există. În cadrul dispozițiilor art. 935 Cod civil, faptul vecin și conex este dat de existența posesiei asupra bunului mobil, iar faptul incert, transformat într-o probabilitate că există, constă în existența titlului de dobândire a dreptului de proprietate.

Prezumția de titlu de dobândire a dreptului de proprietate nu trebuie confundată cu prezumția de proprietar, reglementată de art. 919 alin. 3 Cod civil, astfel că din această perspectivă, reclamantul care pretinde un drept de proprietate pe cote-părți ori exclusiv asupra unui bun mobil, este ținut să facă dovada dreptului său de proprietate asupra bunului și a caracterului precar al titlului posesorului.

Din această perspectivă, Tribunalul constată că reclamanta nu a dovedit cu înscrisuri, eventual facturi de achiziție, bonuri fiscale ori alte asemenea, nici persoana dobânditorului acestor bunuri și nici momentul în care ele au fost achiziționate.

În concret, în ce privește mobilierul de birou, cu excepția martorei N_________ M_____ care a afirmat că a achiziționat împreună cu defunctul acest mobilier, doar martorul P___ C____ (filele 185-186 dosar fond) a declarat că defunctul i-ar fi relatat că acesta ar fi fost achiziționat împreună cu reclamanta din magazine de antichități, fără însă a putea preciza dacă a fost achiziționat sau nu din bani comuni. Cu privire la celelalte bunuri, respectiv mobilier de terasă din ratan, canapea fixă Mobexpert, un covor chilim, țesut manual; o combină frigorifică marca Daewoo, televizorul Panasonic, sistemul audio marca Meridian și laptopul Acer niciunul din martorii audiați nu au făcut vorbire despre existența lor or persoana care le-a achiziționat.

În mod similar și relativ la cele 45 tablouri, a căror existență a fost dovedită, materialul probator administrat nu poate conduce la aprecierea că acestea au fost achiziționate din bani comuni de către reclamantă și defunct. Astfel deși unii din martorii audiați au declarat că reclamanta l-ar fi însoțit pe defunct atunci când au fost achiziționate unele din tablouri, aceștia nu au putut furniza informații cu privire la contribuția financiară a reclamantei la dobândirea acestor tablouri. De altfel, pretinsele planșe foto depuse la dosar (stocate pe suport magnetic – fila 704 dosar fond) și realizate de executorul judecătoresc cu ocazia inventarierii fac dovada doar a existenței acestor tablouri, nu și a valorii ori a modului de execuție a acestora. De asemenea, aceste planșe foto în nici un caz nu fac dovada existenței unei contribuții comune a reclamantei la dobândirea lor.

Cât privește cufărul de culoare roz, vitrina din lemn masiv tapițat, taburetul din lemn, pretinse de reclamantă cu titlu de bunuri proprii, nicio probă de la dosar nu fundamentează o astfel de pretenție.

Reclamanta a pretins ca fiind bunurile sale proprii și cele două covoare turcești achiziționate de către ea. Astfel cum rezultă din materialul probator administrat, aceasta a făcut dovada achiziției lor, însă ceea ce nu s-a dovedit în cauză este faptul că aceste bunuri s-au aflat în imobilul din Xxx. În acest sens, Tribunalul reține că deși martorii M________ G_______ (fila 210) și D______ A________ (fila 777) au afirmat că acestea ar fi fost achiziționate de reclamantă cu ocazia unei excursii în Istanbul, la care au participat și ele, afirmațiile acestora în sensul că ulterior au revăzut aceste covoare în casa din Xxx (M________ G_______) ori că cele două covoare ar fi fost ulterior puse în casa de la Xxx în zona de luat masa (D______ A________) sunt contrazise chiar de reclamantă care în fața expertului merceolog (fila 932 dosar fond) a declarat că aceste două covoare cât și covorul Spania nu au fost niciodată folosite.

În ce privește vaza Rosenthal din porțelan în formă dreptunghiulară de culoare crem, care nu a fost identificată cu ocazia efectuării expertizei merceologice, din declarația martorului B______ S_____ P_________ (fila 726) rezultă că aceasta i-ar fi dăruit reclamantei cu titlu de cadou o vază Rosenthal de culoare maro de forma unei pungi strânse. Or, dată fiind această contradicție, în lipsa altor dovezi, nu se poate prezuma că vaza Rosenthal pretinsă de reclamantă este cea la care a făcut referire martora.

În acest context, cu privire la aceste bunuri, în lipsa unor înscrisuri, a unor elemente probatorii de natură a avea puterea de a naștere probabilității faptului pretins, prezumția existenței titlului de proprietate al pârâtei dobândit prin moștenire, reglementată de art. 935 Cod civil, nu a fost răsturnată

Relativ la obiectele de uz personal (îmbrăcăminte, încălțăminte) martora B______ S_____ P_________ (fila 725) a afirmat că a fost de față atunci când reclamanta și-a achiziționat două perechi de pantofi marca Ralph Lorain, două geci marca Moncler, una albă și cealaltă kaki, două rochii marca Vivienne Westwood din care una posibil să fi fost de culoare roșie. La rândul său martora R_____ E________ E____ (filele 208-2009, 779-780 din dosar) a afirmat că după decesul lui C________ A_____ în imobil au rămas două perechi de cizme negre, o pereche de ghete maro, o geacă bej, una albă, una kaki, o rochie neagră, un sacou colorat, două perechi de cizme de cauciuc unele negre altele în carouri, un capod de baie și o bluză de mătase neagră; că ulterior la câteva luni de la înmormântare ar fi fost contactată telefonic de către reclamantă, ocazie cu care i-ar fi spus ce lucruri personale ale acesteia au rămas în imobil dintre care și-a amintit de perechea de clăpari, costumul schi compus din geacă albă și salopetă neagră.

Însă, astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță (fila 4 dosar fond) reclamanta a pretins cu acest titlu trei perechi de cizme, o geacă schi Moncler, o salopetă schi, o pereche de clăpari, o pereche de mănuși de schi, o geacă Moncler kaki, 7 sacouri, o pereche pantofi, 5 perechi ghete, o vestă blană neagră. Ulterior, prin răspunsul la întâmpinare formulat (filele 123-124 dosar fond) a susținut că pretențiile sale vizează: 2 rochii marca Vivienne Westwood, una de culoare roșu cu argintiu, una de culoare verde cu crem și roz pal, un sacou în dungi marca Nissa de culoare negru, cu albastru, galben, fucsia, un sacou de culoare gri Z___, un halat de baie de culoare gri Z___, o geacă Moncler de culoare crem și maro, din fâș și material textil, o helancă de culoare albastru indigo Hugo Boss, o pereche blugi de culoare negru Massimo Dutti, o vestă din fâș de culoare negru M____, o pereche cizme de cauciuc de culoare crem cu imprimeuri marca Burberry, o pereche cizme din cauciuc de culoare negru și o pereche cizme din piele de culoare negru.

În timpul soluționării litigiului, pe bază de proces-verbal (fila 774 dosar), reclamantei i-au fost predate la data de 30 octombrie 2015: 1 pereche cizme de cauciuc marca Burberry, 1 pereche cizme cauciuc negre Boutique, 1 sacou Nissa, 1 capot gri, 1 bluză mătase maro, 1 pereche ghete maro bej și 2 perechi cizme piele de culoare negru – bunuri ce au fost identificate în imobilul din Xxx

Prin obiectivele formulate la expertiza merceologică încuviințată în cauză (fila 856), reclamanta a solicitat să fie evaluate: cele două rochii marca Vivienne Westwood, un sacou marca Nissa, un sacou Z___, gecile Moncler, salopeta de schi, mănușile și clăparii schi și două perechi pantofi marca Ralph Lorain. Cu excepția sacoului marca Nissa, aceste din urmă bunuri au fost pretinse de reclamantă și prin concluziile scrise formulate în primă instanță (fila 1060 dosar fond).

Însă, având în vedere că nici răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă și nici obiectivele formulate pentru expertiza merceologică nu reprezintă o modificare a cererii introductivă de instanță în sensul dispozițiilor art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă, în aplicarea principiului disponibilității reglementat de art. 9 alin. 2 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că obiect al litigiului, sub aspectul obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte a căror restituire se solicită, nu pot fi decât bunurile menționate în acțiunea introductivă în limitele căreia litigiul se impune a fi soluționat. Prin urmare, din această perspectivă, Tribunalul constată că cele două rochii marca Vivienne Westwood, și cel puțin una din două perechi pantofi marca Ralph Lorain nu fac obiectul litigiului.

În consecință, în limitele investirii instanței și date fiind bunurile recuperate de reclamantă în timpul soluționării litigiului, Tribunalul reține că aceasta poate pretinde de la pârâtă, eventual, restituirea următoarelor: geacă schi Moncler, salopetă schi, o pereche de clăpari, o pereche de mănuși de schi, o geacă Moncler kaki, o pereche pantofi, sacou marca Z___ și vesta neagră blană.

Cu privire la aceste din urmă bunuri, martora R_____ E________ E____ a confirmat că în imobilul din Xxx, după plecarea reclamantei, au rămas cele două geci, perechea de clăpari și salopeta neagră (filele 208-2009, 779-780 din dosar). Însă, dacă cu privire la cele două geci în mod constant reclamanta a susținut că acestea erau geci Moncler, clăparii schi și salopeta neagră schi nu au fost niciodată identificate de reclamantă, sub aspectul mărcii lor, pentru a se putea prezuma că valorile indicate de expertul merceolog în lucrarea efectuată, conform susținerilor reclamantei, sunt cele reale.

Chiar și așa, dat fiind faptul că nu s-a dovedit că aceste bunuri se află în posesia pârâtei, în condițiile în care ele nu au fost identificate în imobil nici cu ocazia efectuării expertizei merceologice, nici cu ocazia efectuării inventarului urmare a încuviințării cererii de asigurare dovezi și nu s-a dovedit că pârâta ar fi dispus de ele în vreo modalitate, orice pretenție a reclamantei de a pretinde pârâtei restituirea acestora este lipsită de suport probator, în condițiile în care din declarația martorei R_____ E________ E____ rezultă că în imobilul din Xxx au avut acces mai multe persoane nu numai pârâta C________ D___. Cu alte cuvinte, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada că pârâta deține posesia ori detenția acestor bunuri, acțiunea în revendicare mobiliară este neîntemeiată și se impune a fi respinsă.

În mod similar, aceeași concluzie se impune și în ce privește bicicleta DHS, planta ficus în ghiveci ceramic și planta aloe vera. Cu privire la acestea din urmă, Tribunalul reține că doar martora R_____ E____ (filele 208-2009 din dosar) a afirmat că ar fi văzut-o pe reclamantă mergând cu bicicleta și că acesta ar fi informat-o anterior audierii sale („de curând”) că ar fi avut cele două plante. Însă, atâta timp cât declarația acestui martor nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, susținerile reclamantei în sensul că aceste bunuri ar fi fost bunurile ei proprii nu pot fi primite.

În consecință, pentru cele ce preced, în rejudecarea cauzei cu evocarea fondului de către instanța de apel, se va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta F____ O___ E________ în contradictoriu cu pârâta C________ D___.

În ce privește cheltuielile de judecată, Tribunalul va lua act de susținerile pârâtei în sensul că acestea vor fi valorificate pe cale separată.

Văzând și prevederile art. 460 alin. 3 Cod procedură civilă dat fiind faptul că pretenția reclamantei având ca obiect revendicarea bunurilor proprii este evaluabilă în bani,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondate apelurile civile declarate de reclamanta F____ O___ E________ (CNP xxxxxxxxxxxxx), domiciliată în municipiul D___, __________________. D4A, ____________, județul Hunedoara și cu domiciliul procesual ales în municipiul Hunedoara, ___________ 2, _____, județul Hunedoara și de către pârâta C________ D___ (CNP xxxxxxxxxxxxx), domiciliată în L, ____ și cu domiciliul procesual ales în municipiul B_____, ___, județul B_____, împotriva sentinței civile nr. 299/14 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Orăștie, pe care o anulează în tot și rejudecând cauza cu evocarea fondului:

Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta F____ O___ E________ în contradictoriu cu pârâta C________ D___.

Ia act că pârâta își va valorifica cheltuielile de judecată pe cale separată.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Hunedoara.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 decembrie 2018.

P_________, J_______

V________ A___ E____ S___ A___ L____

Grefier,

N_____ M_____

în concediu de odihnă

semnează Grefier șef secție

C_____ I_______

S.A.L./N.M.

4 ex./21 decembrie 2018

Jud. fond T______ M_____

Domenii speta

Partaj

Apel civil

Decizie 1160/2018 din 20.02.2018

Domenii speta

Spete similare

Decizie - 01.04.2008

Hotărâre - 08.03.2010

Sentinţă civilă - 22.07.2009

Sentinţă civilă - 22.12.2010

Sentinţă civilă - 25.05.2009