Raporturi de muncă

Grupa I de muncă. Constatarea de către instanţă că s-a prestat grupa I de muncă, în condiţiile în care reclamantul are înscrisă în carnetul de muncă aceeaşi perioadă pentru care angajatorul a acordat grupa a II a de muncă. Acţiunea este neîntemeiată, în condiţiile în care, la nivelul unităţii angajatoare s-a urmat procedura prevăzută de Ordinul 50/1990, şi respectiv ale Ordinului 969/1990, reclamantul beneficiind de încadrarea în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate de angajator.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 13.04.2018

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.11.2017, sub nr. …./101/2017, reclamantul  Z. Ghe. a chemat în judecată pe pârâta SC C. de S. P. şi E. R. P. SA (fostă SC T. P. SA),  pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că în perioadele 15.01.1981-31.12.1982 şi 10.09.1984-19.04.1986 şi-a desfăşurat activitatea în condiţii care se încadrează în grupa I de muncă în procent  de 100%, precum şi obligarea pârâtei să elibereze adeverinţă în acest sens.

În fapt, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei şi a desfăşurat activitate în locuri de muncă care se încadrau în grupa I de muncă în procent de 100%, îndeplinind funcţia de operator turbine, în condiţii deosebite de muncă care se caracterizează prin: noxe existente,  pulberi şi gaze, oxid de carbon datorate activităţilor specifice; microclimat: variaţii de temperatură, curenţi de aer, ventilaţie insuficientă, iluminat artificial necorespunzător, condiţii grele de lucru: poziţii incomode de lucru, atenţie deosebita în manipularea maselor ridicate/transportate, riscuri la lovire, strivire, electrocutări, cădere în gol prin dezechilibrare, alunecare, potrivit buletin de determinare prin expertizare nr. …./26.V1.1990-C. de M. P. P., I. de S. T. pentru P. M.-P..

A mai arătat reclamantul că după efectuarea analizelor de laborator, la toate locurile de muncă prezentate în anexa II a Instr. nr. …/1990 condiţiile de muncă sunt concretizate prin prezenţa unui complex de noxe care prin cumul conduc la riscul apariţiei unor îmbolnăviri acute sau cronice, constatându-se prezenţa unor factori dăunători, noxe a căror determinări nu se pot face şi totodată altele nu au stabilite limite maxime admise, morbiditatea cu(şi ) incapacitatea temporară de muncă poartă amprenta şi a condiţiilor de muncă constatate la instalaţii.

De asemenea, a arătat că pe platforma CP B. se menţin permanent o multitudine de factori de risc constând în manipularea unor substanţe inflamabile, toxice, corozive si explozive; numărul mare de îmbinări care pot contribui oricând surse de neetanşeităţi pentru produsele inflamabile sau toxice;domeniu larg de presiuni şi temperaturi; procese tehnologice în care au loc reacţii chimice cu aport sau degajări mari de căldură, care pot genera reacţii în lanţ, afectând zone extinse; depozite de materiale combustibile, explozive şi de contaminare în masă (petrol, benzine, clor, amoniac, hidrogen, oxigen, azot, etc);

În interiorul CP B. şi în zonele din afara instalaţiilor, se găsesc concentraţii de noxe chimice depăşite, faţă de concentraţiile maxime admise conform prevederilor Ordinului 623/04.12.1973 al M. S..

Reclamantul a mai arătat că premisa de la care legiuitorul, care a legiferat în anul 1990 în materia politicilor sociale, a plecat pentru a crea posibilitatea încadrării unui salariat în grupa superioară de munca este aceea a recunoaşterii faptului că salariatul care a lucrat în condiţii dăunătoare pentru sănătatea sa, ce au dus la uzura fizică şi morală a organismului, are dreptul la o compensare a efortului suplimentar şi a riscurilor la care s-a expus.

A invocat dispoziţiile  Înaltei Curţi prin care s-a stabilit că instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării Ordinului nr. 50/1990, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, în grupa I de muncă.

Din acest punct de vedere constată că dispoziţiile procedurale reglementate de Ordinul nr. 50/1990 nu se opun accesului direct la instanţă pentru recunoaşterea respectivului drept.

În acest sens, încadrarea în grupa I-a de muncă poate fi făcută şi la momentul actual, după abrogarea Ordinului nr. 50/1990, reţinându-se, ca principal argument, că prin solicitarea recunoaşterii grupei de muncă salariatul îşi valorifică un drept decurgând din prestarea muncii în anumite condiţii, reacţionând la pasivitatea angajatorului, care nu se poate prevala de propria neexecutare a obligaţiei de a evalua condiţiile concrete de la diversele locuri de muncă. Faptul că, după anul 1990, angajatorul şi sindicatele nu s-au preocupat de identificarea şi buna gestionare a riscurilor profesionale şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru nu este, prin el însuşi, de natură a exclude locurile de muncă de la încadrarea în grupa I, de vreme ce reclamantul a desfăşurat activităţi în astfel de locuri,

În drept îşi întemeiază acţiunea pe disp,Ord.50/l990, pe toate reglementările ulterioare si pe cele ce reglementeze ramura din care face parte angajatorul.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie certificată: carte de identitate, carnet de muncă, practică judiciară, raport de expertiză tehnică judiciară în dosar nr. …/105/2016 al T. P..

În baza art.201 alin.1 Cod pr. civ. acţiunea a fost comunicată în copie pârâtei care nu a formulat întâmpinare în termenul legal.

La termenul din  data de 19.01.2018, în baza art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a comunica relaţii cu privire la locul de muncă unde şi-a desfăşurat activitatea reclamantul în perioada dedusă judecăţii (15.01.1981-31.12.1982 şi 10.09.1984-19.04.1986), respectiv, compartiment, secţie; ce funcţie a ocupat, precum şi condiţiile de lucru ale reclamantului;dacă a existat la nivelul angajatorului o dispoziţie de încadrare a personalului în grupele I şi a II-a de muncă, în caz afirmativ, să fie depusă la dosar; dacă au fost expertizate locurile de muncă din cadrul angajatorului, în caz afirmativ, să fie depuse la dosar buletinele de determinare pentru expertizare a factorilor de risc.

De asemenea, având în vedere că pârâtă nu a răspuns relaţiilor solicitate, s-a revenit cu  adresă la ambele sedii ale societăţii, respectiv la sediul social al societăţii indicat de  O. R. C. P. prin adresa nr…./06.03.2018, precum şi la adresa indicată în cererea de chemare în judecată.

Relaţiile solicitate au fost depuse cu adresa nr. nr…./28.03.2018, la care s-a anexat carnet de muncă, Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, proces-verbal nr…./1990 al IE P. prin care  s-a stabilit locurile de muncă şi categoriile profesionale care se încadrează în grupă, buletine de analiză eliberate de C. S. A. judeţul P..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul Z. Ghe. a fost angajatul societăţii pârâte în perioadele 15.01.1981-31.12.1982 şi respectiv, 10.09.1984-19.04.1986, conform carnetului de muncă aflat la dosar, desfăşurându-şi  activitatea în cadrul secţiei chimice, turbine, pe postul de operator tratare apă în perioada 15.01.1981-22.09.1981, şi respectiv, operator turbine în perioada 22.09.1981-31.12.1982 şi 10.09.1984-19.04.1986.

Aşa cum rezultă din carnetul de muncă al reclamantului, dar şi din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, reclamantul a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin procesul verbal nr…./1990, aprobat de C. de A. al angajatorului de atunci (I.E. P.) însoţit de anexe prin care s-au stabilit locurile de muncă şi categoriile profesionale care se încadrează în grupă. Au fost de asemenea avute în vedere buletinele de determinare a noxelor efectuate de către L. de M. M. P., iar încadrarea s-a făcut conform anexei 2 pct. 116, 117 la Ordinul 50/1990.

Solicitarea reclamantului, de încadrare în grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele 15.01.1981-31.12.1982 şi respectiv 10.09.1984-19.04.1986, este neîntemeiată, din următoarele considerente:

Astfel, Ordinul 50/1990 prevede că în grupa I de munca se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale, cuprinse în anexa nr. 1, în grupa II de muncă fiind încadrate  locurile de munca, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.

In continuare, Ordinul precizează că beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de munca, potrivit celor menţionate,fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

 De asemenea, este expres stipulat că încadrarea în grupele I şi II de muncă se va face în situaţia în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii. Existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele M. S. sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal.

 In fine, mai prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).Încadrarea în grupele I şi II de munca se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.

Ori, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, rezultă fără echivoc, că la nivelul angajatorului unde şi-a desfăşurat activitatea reclamantul, s-au făcut demersurile necesare şi s-au stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă, respectându-se întocmai procedura instituită de Ordinul 50/1990, iar activitatea reclamantului a fost nominalizată ca fiind încadrată în grupa a II-a de muncă.

In plus, aşa cum s-a menţionat anterior, menţiuni privind perioada în care reclamantul a desfăşurat activitate în grupa a II-a de muncă sunt cuprinse şi în carnetul său de muncă. Or,  carnetul de muncă este principalul înscris de natură a dovedi activitatea desfăşurată în grupă de muncă, adeverinţa fiind necesară numai în lipsa unor asemenea menţiuni sau atunci când acestea nu sunt complete.

Relevante în  acest sens sunt prevederile art.15 Ordinul nr.50/1990, conform cărora dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă potrivit metodologiei de completare a acestuia.

Dispoziţii similare se regăsesc şi în legislaţia pensiilor, în sensul că,  potrivit art. 159 alin. 1 din Legea nr. 263/2010,  pentru perioadele prevăzute la art.16 lit. a) şi art.17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.

 Potrivit prevederilor Pct. I - 4 lit. d din Anexa privind Metodologia de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetului de muncă, aprobată prin Ordinul nr. 136/1976, evidenţierea perioadelor ce se încadrează în grupele I şi II pentru pensie se face cu precizarea locului de muncă, a grupei de muncă şi a punctului din tabelul anexă la ordinul ministrului muncii şi ministrului sănătăţii, la care figurează acest loc şi cu precizarea timpului cât cel în cauză se află în această situaţie, în raport cu programul de lucru (…). După efectuarea acestei înregistrări, pe rândul imediat următor din carnetul de muncă se precizează timpul cât s-a lucrat în grupa I şi II de muncă în vederea pensionării, în raport cu programul zilnic, săptămânal sau lunar de lucru, folosindu-se întreg spaţiul de la coloana 3 la coloana 7 inclusiv (…).

Carnetul de muncă al apelantului a fost completat cu respectarea acestor prevederi, înregistrarea activităţii desfăşurate în grupa a II-a  de muncă cuprinzând toate menţiunile anterior menţionate,  fiind astfel nejustificată solicitarea reclamantului de constatare a încadrării activităţii desfăşurate de acesta în grupa I de munca în procent de 100% din programul de lucru, pe perioada în litigiu.

Aşadar, în contextul în care angajatorul a urmat procedura instituită de Ordinul 50/1990 şi a încadrat activitatea  prestată de salariaţi în grupa I sau a II-a de muncă,  devin incidente dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 9/2016 dată în interesul legii în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6-8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990, prin care s-a stabilit că instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau II de muncă.

În considerentele acestei decizii însă, la paragraful 56, a constatat Înalta Curte că „neparcurgerea procedurii legale de încadrare a salariaţilor în condiţii deosebite de muncă corespunzătoare grupei I sau a II-a de muncă, fie pentru că angajatorul a considerat că locurile de muncă din unitate nu îndeplinesc astfel de condiţii, fie pentru că a ignorat aplicarea legii (nu a întreprins demersurile care se referă la procedura de evaluare a acestor locuri de muncă) pe perioada de valabilitate a ordinului, poate fi suplinită, pe cale jurisdicţională, de un litigiu promovat de fostul salariat în contradictoriu cu angajatorul şi calificat ca un conflict, supus jurisdicţiei muncii, în situaţia premisă a ocupării de către acesta a unui loc de muncă sau a desfăşurării unei activităţi dintre cele enumerate limitativ în listele anexe ale Ordinului nr. 50/1990 sau ale Ordinului nr. 125/1990 (regăsite în lista celor nominalizate)”.

Prin urmare, în speţa de faţă nu se regăseşte ipoteza avută în vedere de instanţa supremă pentru a constata admisibilitatea unei asemenea acţiuni, în condiţiile în care la nivelul unităţii angajatoare s-a urmat procedura prevăzută de prevederile Ordinului nr.50/1990 şi respectiv ale Ordinului 969/1990.

În acest context, extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că altminteri s-ar crea o discriminare între reclamant şi alţi colegi care au obţinut hotărâri judecătoreşti este netemeinica şi nelegală, activităţile realizate trebuind să fie analizate în concret, în raport de specificul raportului de munca în care s-a aflat reclamantul cu respectarea dispoziţiilor legale ce guvernează situaţia juridica dedusa judecaţii.

Ca atare, faţă de cele ce preced, instanţa găsind neîntemeiată acţiunea reclamantului, urmează să o respingă ca atare.

Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamant, conform deciziei civile nr.2007/29.08.2018 a Curţii de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare