Contestație la executare. Tardivitate contestație la executare silită însăși, fideiusiune (menținută de Tribunal, 31.01.2019).

La data de 27.03.2018, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. /2018, contestaţia la executare formulată de contestatorul -, în contradictoriu cu intimata -  şi terţul poprit -, în dosarul nr. /2012 al BEJ  - , solicitând anularea adresei de înştiinţare privind demararea executării silite prin poprire, a procesului - verbal de stabilire cheltuieli de executare silită nr. 158/6.07.2012; constatarea inexistenţei unui titlu executoriu legal, în raport de înscrisuri intitulat contract de credit nr. 5754/1.09.2008,anularea tuturor actelor de executare silită. Solicită şi suspendarea executării silite. Cu cheltuieli de judecată şi judecata în lipsă.

În motivare se arată în esenţă că s-a pornit executarea silită împotriva contestatorului, în temeiul titlului executoriu contractul de credit bancar nr. 5754/1.09.2008 încheiat între -, reprezentată de -, în calitate de asociaţi şi administratori, - - în calitate de fidejusori şi -. Astfel, în cadrul dosarului execuţional nr. /2012 al BEJ -, executorul judecătoresc a dispus emiterea tuturor actelor de executare, inclusiv a adresei din dosarul nr. /2012 la data de 20.02.2018 privind înfiinţarea popririi asupra veniturilor debitorului - contestator, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 5754/1.09.2008.

Consideră întreaga executare silită demarată de creditorul bancar ca fíind nelegală. Invocă excepţia prescrierii dreptului material de a cere si obţine executarea silită a cererii de credit nr. 5754/01.09.2008 - în temeiul disp. art. 706 şi 707 Cod pr. civilă, motivat de faptul că în conformitate cu contractul de credit nr. 5754/01.09.2008 suma vizată era de 47.000 lei, iar contractul de credit a ajuns la scadenţă la data de 01.09.2010.  În raport de această dată, doar BRD ar fi putut urmări silit eventualele sume neachitate de către contestator, dar până cel mai târziu până la data de 01.09.2013 or, în raport de data formulării cererii de executare silită în raport de cererea de creditare, în anul 2018, este evidentă intervenirea situaţiei de prescripţie a dreptului material de a cere şi obţine executarea silită împotriva contestatorului, şi solicită admiterea excepţiei prescripţiei, respectiv anularea tuturor actelor de executare în dosarul execuţional nr. /2012 al BEJ -.

Cu referire la nulitatea absolută a încheierii prev. de art. 665 Cod pr. civilă emisă de executorul judecătoresc, dar şi a încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate de Judecătoria Paşcani, cu nr. 590/15.06.2012, a adresei de înştiinţare a executării silite prin poprire emise în dosarul nr. /2012 la data de 20.02.2018 şi comunicată la data de 12.03.2018 de către executorul judecătoresc şi a tuturor actelor anterioare si/sau subsecvente emise în dosarul de executare nr. /2012 al BEJ -, solicită să se constate faptul că executarea silită a fost pornită la cererea creditorului iar că titlul executoriu este invocat ca fiind „contractul de credit nr. 5754/01.09.2008” executorul judecătoresc comunicând la data de 12.03.2018, către contestator direct adresa de înştiinţare a înfiinţării popririi, conform disp. art. 783 alin. 1 din Codul de procedură civilă, fără ca în prealabil să facă dovada îndreptăţirii creditorului să fi notificat debitorul.

În ceea ce priveşte nulitatea încheierii de încuviinţare a executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de „contractul de credit nr. 5754/01.09.2008” adresată de contestator instituţiei bancare BRD, să  se aibă în vedere că în această cerere nu se menţionează suma ce a fost împrumutată şi diferenţa ce trebuie achitată. În încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Paşcanii cu nr. 590/15.06.2012 nu se menţionează cât reprezintă cheltuieli de executare şi cât plată efectivă pentru credit. Precizează că în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată, executorul judecătoresc menţionează că suma totală a datoriei este de 28.318,91 lei, iar în adresa de înfiinţare a popririi acesta menţionează suma de 7.807,42 lei.

Referitor la nulitatea absolută a încheierii de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu menţionat de executorul judecătoresc în actele de executare silită comunicate contestatorului (adresa de înfiinţare a popririi din 20.02.2018, dar şi procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare silită nr. 158/6.07.2012- comunicate contestatorului la data de 12.03.2018, solicită să se constate nulitatea absolută a acestora, fiind emise în baza încheierii pronunţată de instanţă cu nr. 590/15.06.2012, cu neobservarea prevederilor imperative cuprinse în art. 632, 633, 638, 640 Cod pr. civilă, respectiv executorul judecătoresc:

-nu a verificat existenţa condiţiilor de lichiditate, certitudine şi exigibilitate a creanţei, respectiv de opozabilitate a creanţei faţă de terţul poprit -. pentru inexistenţa dovezii de comunicare a vreunei notificări în acest sens către debitorul - ;- având în vedere vechile dispoziţii ale art. 399 raportat la data cererii de credit din 01.09.2008, cu referire si cele ale art. 712 -714 C. proc. civilă sunt necesare lămuriri cu privire la natura, înţelesul şi întinderea pretinsului titlu executoriu pentru că în cauză nu s-a menţionat faptul că, creditorul principal, - , este în procedură de insolvenţă şi urmează ca, banca să-şi recupereze suma de bani prin înscrierea sa la masa credală. Astfel, la data încuviinţării silite creanţa nu întrunea cumulativ condiţiile imperative privind certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea pentru a se putea formula o cerere de încuviinţare a executării silite, astfel încât toate actele de executare silită sunt nule absolut, fiind evidentă vătămarea iminentă şi imediată a contestatorului, care este supus măsurii executării silite prin poprire asupra veniturilor, motive pentru solicită admiterea contestaţiei.Cu privire la suspendarea executării silite, invocă aceleaşi motive, în plus arătând că există autoritate de lucru judecat, între părţi fiind judecat un alt proces.În drept se invocă prevederilor art. 701, 712 şi urm. C. proc. civ. referitoare la contestaţia la executare şi art. 706, 707 referitoare la excepţia prescripţiei, ale art. 632, 633, 638, 640 Cod pr. civilă referitoare la lipsa unui titlu executoriu valabil şi incertitudinea creanţelor solicitate a fi executate silit.În probaţiune solicită proba cu înscrisuri şi ataşarea dosarului de executare.S-au depus înscrisuri: împuternicire avocaţială, adresă de poprire, contract de credit.Intimata -  a depus întâmpinare, solicitând: să se recalifice excepţia prescripţiei ca fiind o apărare de fond; să se constate că prezenta contestaţie va fi soluţionată conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă 1865; să se admită excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare împotriva executării silite însăşi, împotriva procesului verbal de stabilire a acheltuielilor de executare, împotriva încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită şi împotriva tuturor actelor de executare; să se admită excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte contestaţia îndreptată împotriva înştiinţării debitorului despre măsura popririi; să se admită excepţia lipsei de obiect în ceea ce priveşte capătul de contestaţie vizând încheierea emisă de executorul judecătoresc de încuviinţare a executării silite; să se admită excepţia inadmisibilităţii formulării contestaţiei împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, pe fond, să se respingă contestaţia ca neîntemeiată.În motivarea întâmpinării se arată că sunt incidente dispoziţiile Vechiului Cod de procedură civilă, întrucât executarea silită împotriva debitorului contestator a început în anul 2012, şi sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012. în susţinerea excepţiei tardivităţii contestaţiei la executare se arată că : prin intermediul prezentei contestaţii, deşi în mod aparent se contestă doar anumite acte de executare, în realitate, cu eludarea termenelor imperative stabilite de lege, se tinde a se contesta însăşi executarea silită. Susţine aceasta, întrucât însuşi contestatorul arată în cuprinsul contestaţiei că "întreaga executare silită demarată de creditor este nelegală şi neîntemeiată". De asemenea, prescripţia dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator este o chestiune ce vizează însăşi executarea silită şi nu un anumit act de executare. Potrivit dispoziţiilor legale care reglementează termenul în care se poate formula contestaţia la executare, respectiv art. 401 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă 1865, contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie. Procedura execuţională a fost demarată împotriva debitorilor în anul 2012. La data de 09.07.2012 debitorul contestator a primit personal somaţia de executare şi procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. La data de 10.07.2012 contestatorul din prezenta cauză a mai formulat o contestaţie la executare în acelaşi dosar execuţional al aceluiaşi executor judecătoresc, înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani sub nr. /2012. în concluzie, cel mai târziu la data formulării primei contestaţii se consideră că debitorul avea cunoştinţă de executarea silită pornită contra sa. În ceea ce priveşte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, la data de 09.07.2012 debitorul l-a primit personal. Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 401 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă 1865, contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă. Cu privire la contestaţia vizând toate actele de executare, se solicită a se observa că la finalul filei nr. 4 şi începutul filei nr. 5 din contestaţie se regăsesc motive de contestaţie vizând toate actele de executare, întrucât contestatorul foloseşte sintagma "şi a tuturor actelor anterioare/subsecvente emise în dosarul de executare nr. 158/2012..." Este fără echivoc că debitorul înţelege să conteste toate actele de executare. Instanţa de executare trebuie să se raporteze la fiecare act de executare în parte şi să verifice dacă acţiunea a fost introdusă cu observarea termenului de 15 zile prevăzut de lege. Se impune admiterea excepţiei.În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a contestaţiei vizând încheierea de încuviinţare a executării silite emisă de executorul judecătoresc, se arată că: potrivit dispoziţiilor art. 665 alin. (2) din Codul de procedură civilă din 2010 (forma aplicabilă până la 09.04.2015), executorul judecătoresc se pronunţa asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. În prezenta cauză nu poate exista o încuviinţare a executării silite dispusă de către executorul judecătoresc, motivat de faptul că norma de procedură în vigoare la data declanşării procedurii execuţionale nu prevedea încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc. În conformitate cu dispoziţiile art. 372 alin. (2) din Codul de procedură civilă 1865, instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite. De altfel, la dosarul execuţional nici nu se regăseşte o încheiere de încuviinţare emisă de executor. În concluzie, cu privire la această excepţie, cât timp actul contestat nici nu există, contestaţia îndreptată împotriva acestuia este lipsită de obiect.În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în cea ce priveşte capătul de contestaţie vizând înştiinţarea debitorului despre înfiinţarea popririi, se arată că : debitorul a solicitat admiterea contestaţiei la executare formulate împotriva actului de executare silită reprezentat de înştiinţarea privind demararea executării silite prin poprire. Într-adevăr, la data de 12.03.2018 s-a comunicat contestatorului prin afişare, potrivit dispoziţiilor art. 454 din Codul de procedură civilă 1865, înştiinţarea privind măsura popririi. Conform textului arătat, poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată. Debitorul nu justifică niciun interes determinat de a contesta o simplă înştiinţare, deoarece prin acest înscris i se aduce la cunoştinţă despre faptul că s-a instituit poprirea. Potrivit dispoziţiilor art. 401 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, de la acel moment începe să curgă termenul de contestaţie vizând măsura popririi. Nu rezultă din cuprinsul contestaţiei care ar fi folosul practic al debitorului de a fi anulată adresa de înştiinţare privind măsura popririi.În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii formulării contestaţiei împotriva încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită, se arată că art. 399 din Codul de procedură civilă 1865 reglementează obiectul contesaţiei la executare, dar nu se prevede posibilitatea contestării acestei încheieri. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea formulării contestaţiei la executare împotriva încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie. Legea aplicabilă prezentei cereri nu prevede însă posibilitatea formulării contestaţiei împotriva încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită. O atare posibilitate este recunoscută de noul Cod de procedură civilă, act normativ care nu se aplică însă în cauză.Cu privire la excepţia prescripţiei, apreciază că aceasta nu este o veritabilă excepţie, ci o apărare de fond. De asemenea, trebuie identificată în mod corect legea aplicabilă prescripţiei dreptului de a cere/obţine executarea silită. Este exclus ca în cauză să fie aplicabile dispoziţiile art. 706 şi art. 707 din Codul de procedură civilă 2010 indicate de către contestator. Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Codul civil, prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. În cauză, prescripţia dreptului de a cere executarea silită va trebui analizată prin prisma dispoziţiilor Codului de procedură civilă 1865 şi ale Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, deoarece termenul de prescripţie a început să curgă în anul 2010 când a devent exigibilă creanţa. Cursul prescripţiei a fost întrerupt prin formularea şi înregistrarea cererii de executare silită pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc - . De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din Decretul 167/1958, în cazul cînd prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecata ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripţie nu începe să curgă cît timp hotărîrea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în cazul executării, pînă la îndeplinirea ultimului act de executare. Nu în ultimul rând, potrivit dispoziţiilor art. 4052 din Codul de procedură civilă 1865, cursul prescripţiei se întrerupe: b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare. Faţă de toate dispoziţiile legale invocate rezultă că creditorul a întrerupt cursul prescripţiei prin cererea de executare silită şi că fiecare act de executare a avut acest efect, fiind cu neputinţă ca termenul de prescripţie de trei ani să se fi împlinit.Mai arată intimata că nu a identificat nicio critică formulată împotriva adresei de înştiinţare privind înfiinţarea popririi. Debitorul se referă la acest înscris în mod formal, în încercarea de a eluda dispoziţiile imperative care reglementează termenul de 15 zile înăuntrul căruia se putea formula contestaţia la executarea silită însăşi. Totuşi, deoarece se contestă acest înscris, se  limitează la a arăta că a fost întocmit în mod legal. De asemenea, nu s-a identificat nicio critică punctuală care să vizeze procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. De altfel, acest act nici nu a fost comunicat debitorului odată cu adresa de înştiinare privind măsura popririi. Lecturând însă actul contestat arătăm că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Contractul de credit şi contractele de garanţie personală constituie titluri executorii. Debitorul s-a obligat solidar şl a renunţat la beneficiile de diviziune şl discuţiune. Contrar susţinerilor contestatorului, se arată că, potrivit legii, contractul de credit şi contractul de garanţie personală sunt titluri executorii. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii. În prezentul dosar execuţional debitorul este urmărit în temeiul contractului de credit 5754/01.09.2008 şi al contractului de fidejusiune 57543/01.09.2008. Debitorul contestator s-a obligat solidar şi a renunţat la beneficiile de diviziune şi discuţiune, astfel încât nu interesează că debitorul principal este în insolvenţă şi că creditoarea îşi va satisface creanţa în procedura insolvenţei. Potrivit legii şi convenţiei părţilor, creditoarea se poate îndrepta împotriva garanţilor personali simultan şi poate cerere plata integrală atât de la debitorul principal cât şi de la garanţii personali. Potrivit dispoziţiilor art. 454 din Codul de procedură civilă, poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată. Susţinerile contestatorului în sensul că nu a fost notificat anterior sunt vădit neîntemeiate. În primul rând, debitorul a primit personal somaţia de executare la data de 09.07.2012. în al doilea rând, poprirea se face fără somaţie, tocmai pentru a nu permite debitorului să îşi sustragă bunurile şi veniturile de la urmărire.Contrar susţinerilor debitorului, creanţa Băncii este certă, lichidă şi exigibilă. Creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Din titlurile executorii pe care le opunem debitorului rezultă fără nicio îndoială creanţa noastră. Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală. Creanţa este exigibilă deoarece termenul de restituire a creditului s-a împlinit, aşa cum însuşi debitorul recunoaşte prin contestaţie.Se mai arată că cererea de suspendare a executării silite este neîntemeiată şl nedovedită. În susţinerea cererii de suspendare debitorul a arătat că motivele cererii de suspendare sunt aceleaşi cu cele ale contestaţiei. Motivele care pot forma convingerea instanţei că se impune suspendarea executării nu pot fi însă aceleaşi cu cele din contestaţie. Debitorul contestator ar fi trebuit să dovedească de ce se impune luarea acestei măsuri excepţionale şi nu să se rezume a arăta că motivele ar fi identice cu cele ale contestaţiei. De asemenea, instanţa urmează să aibă în vedere, la un examen sumar al motivelor invocate, că prezenta contestaţie este vădit neîntemeiată şi mai ales tardivă. Suspendarea executării silite este o măsură care îl prejudiciază grav pe creditor iar în prezenta cauză nu s-a dovedit care ar fi necesitatea adoptării ei. Nu în ultimul rând, instanţa trebuie să stabilească în sarcina contestatorului o cauţiune iar dacă aceasta nu va fi achitată urmează a fi respinsă cererea de suspendare a executării silite.Pentru aceste motive solicită respingerea contestaţiei la executare.În drept se invocă dispoziţiile art. 155 C.proc.civ. din 1865. Solicită intimata proba cu înscrisuri, depunând împuternicire avocaţială.Terţul poprit nu a depus întâmpinare.Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiilor. Se arată că BRD, creditorul, s-a înscris la masa credală în dosarul de insolvenţă al debitorului principal, iar potrivit legii speciale se suspendă toate executările începute atât înainte, cât şi după înscrierea la masa credală. Se reiterează pe scurt motivele din cererea principală.S-a depus dosarul de executare silită.S-a achitat taxa judiciară de timbru de 1000 de lei pentru contestaţia la executare (f.64), taxa judiciară de 50 de lei pentru suspendarea executării silite (f. 63).În şedinţa publică data de 07.06.2018, contestatorul a renunţat la cererea de suspendare a executării silite, iar instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a terţului poprit, potrivit menţiunilor din acea încheiere, urmând ca acţiunea în contradictoriu cu acesta să fie respinsă ca atare. S-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1865, faţă de data începerii executării silite ( 24.05.2012), s-a calificat excepţia prescripţiei ca fiind o apărare de fond, iar restul excepţiilor au fost unite cu fondul.S-a administrat proba cu înscrisuri, s-au solicitat relaţii despre situaţia debitorului principal.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:Titlurile executorii în baza cărora s-a început executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. /2012 al Biroul Executorului Judecătoresc - sunt următoarele: contract de credit nr. 5754/01.09.2008 încheiat între - banca şi  --împrumutat, -fidejusori, modificat prin act aditional nr. 1/09.06.2009, contract de garantie reala mobiliara nr. 57541/01.09.2008 încheiat între --creditor si --debitor, contract de garantie reala mobiliara pe sume de bani viitoare nr. 57542/01.09.2008 încheiat între --creditor si --debitor, contract de fidejusiune nr. 57543/01.09.2008 încheiat între --creditor garantat si --fidejusori (f.5-29 dos.ex.). Suma acordată prin contractul de credit a fost de 47000 lei, iar rambursarea urma a se efectua în 24 de luni.Pentru neplata sumelor de bani la scadenţă, la data de 24.05.2012, creditoarea -, a formulat cerere de executare silită la executorul judecătoresc (f. 4 dos.ex.), pentru recuperarea sumei de 28318,19 lei, debit principal şi accesorii.La data de 15.06.2012, Judecătoria Paşcani, prin încheierea nr. 590, a încuviinţat executarea silită (f. 40, dos. ex.).La data de 06.07.2012, executorul judecătoresc încheie procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 158, stabilind cheltuieli de executare în sumă de 2905,5 lei (f. 42, dos. ex.).La data de 06.07.2017, executorul judecătoresc emite somaţia în temeiul art. 387 C.proc.civ. din 1865, pentru achitarea sumei de 28318,91 lei, către debitorul principal şi către fidejusori.Contestatorul a primit personal somaţia şi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, la data de 09.07.2012 (f. 43, dos. ex).La data de 07.08.2012, s-a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor debitoarei fidejusoare - (f.49).La data de 10.07.2012, se promovează contestaţie la executare pe rolul Judecătoriei Paşcani, de către contestatorul -, ceilalţi fidejusori şi debitorul principal, dosar finalizat, după rejudecare, prin pronunţarea deciziei Tribunalului Iaşi nr. 30/09.03.2016, pronunţată în dosarul nr. /2012*(f. 547-552, dos. ex.), prin care s-a  respins contestaţia.S-au emis adrese de către executor, în luna octombrie 2012, pentru identificarea bunurilor debitorilor, s-au înfiinţat popriri asupra conturilor debitorului principal şi asupra veniturilor debitorilor fidejusori  (f. 65 şi urm. dos. ex.).În dosarul de executare au făcut cereri de înscrieri pe lista creditorilor diverşi creditori (f. 107 şi urm. dos.ex.), s-au efectuat cu regularitate acte de executare silită.S-au stabilit cheltuieli suplimentare de executare prin procesul-verbal din data de 02.12.2013, în sumă de 430,25 lei (f.293 dos. ex.). În urma recuperării unei părţi din creanţă, creditoarea informează executorul, la data de 24.06.2016 (f. 535 dos. ex.), că suma totală de recuperat este în cuantum de 17688,66 lei. S-a continuat recuperarea debitelor de la debitorii fidejusori -, apoi de la - (f. 602 dos. ex).La data de 20.02.2018, executorul judecătoresc înfiinţează poprire asupra veniturilor contestatorului, pe care acesta le încasează de la terţul poprit - (f. 678, dos.ex.), comunicată terţului poprit la data de 12.03.2018 (f.679 dos.ex.), emiţând şi înştiinţarea de poprire la aceeaşi dată către contestator (f. 680 dos.ex), comunicată acestuia prin afişare la data de 12.03.2018 (f. 681, dos.ex), iar la data de 27.03.2018 se  promovează prezenta contestaţie la executare.Poprirea a fost înfiinţată până la concurenţa sumei de 7807,42 lei, din care 4,76 lei reprezintă cheltuieli de executare silită.Aşa cum rezultă din motivele de contestaţie, contestatorul a formulat o atât contestaţie la executare silită propriu – zisă, cât şi o contestaţie privind ultimul act de executare silită emis în privinţa sa, respectiv înfiinţarea popririi asupra veniturilor pe care le încasează de la terţul – poprit -Debitorul principal, societatea - a intrat în insolvenţă din anul 2014, aşa cum rezultă din certificatul de grefă depus la fila 67.Sub aspectul legii de procedură aplicabilă în speţă, aşa cum s-a arătat, sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865, aspect reglementat de dispoziţiile art. 25 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora: „(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.” Cum executarea silită a început la data de 24.05.2012, prin formularea cererii de executare silită către executorul judecătoresc, rezultă că legea aplicabilă este Codul de procedură civilă din 1865.Potrivit art. 137 C.proc.civ., (1)Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Potrivit art. 399 C.proc.civ., „(1)Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.(2)Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.(21)De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.(3)În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.” Potrivit art. 401 C.proc.civ., „(1)Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când:a)contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;c)debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.(…).”Soluţionând excepţiile invocate, instanţa stabileşte următoarele:Cu privire la excepţia lipsei de obiect a contestaţiei, în ceea ce priveşte încheierea emisă de executorul judecătoresc de încuviinţare a executării silite, se constată că, potrivit normelor procedurale aplicabile şi situaţiei de fapt reţinută din dosarul de executare, în prezentul dosar de executare nu a fost emisă de către executorul judecătoresc o încheiere de încuviinţare a executării silite, ci de către Judecătoria Paşcani, (f. 40 dos. ex), la data de 15.06.2012, potrivit art. 373¹ C.proc.civ. Neexistând o asemenea încheierea, capătul de cerere privind anularea acestui act de executare este lipsit de obiect, urmând a se admite excepţia invocată. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii formulării contestaţiei la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, instanţa reţine dispoziţiile art. 399 alin. 1 C.proc.civ., antecitat, de unde rezultă că se poate formula contestaţia împotriva oricărui act de executare silită, de către cel care se consideră vătămat. Un asemenea act de executare silită este şi încheierea de încuviinţare a executării silite, iar motivele de anulare reprezintă motive de contestaţie la executarea silită însăşi, opinie regăsită şi în doctrina de specialitate (Drept procesual civil, V.M.  -, T.C. - C.H. -, ediţia a 5-a, 2011, f. 545). A accepta o opinie contrară lipseşte de efect însăşi contestaţia la executare formulată prin care se solicită anularea tuturor actelor de executare, neavând o justificare logică anularea tuturor actelor de executare, mai puţin o încheiere de încuviinţare silită, pe motiv că nu ar exista posibilitatea contestării acesteia. Se va respinge ca neîntemeiată această excepţie. În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes privind contestaţia la executare împotriva înştiinţării debitorului despre măsura popririi, instanţa urmează a o respinge ca neîntemeiată, întrucât, din motivare rezultă că se contestă de fapt măsura popririi înfiinţată asupra veniturilor contestatorului, or actul de executare prin care acesta a luat la cunoştinţă de înfiinţarea măsurii este tocmai adresa pe care a înţeles să o conteste, folosind o exprimare nefericită însă. În persoana contestatorului, cel asupra căruia s-a înfiinţat poprirea, este întrunită condiţia interesului legitim, născut şi actual, personal şi direct.

Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei la executare în ceea ce priveşte motivele de contestaţie la executarea silită însăşi, instanţa reţine următoarele:Contestatorul formulează în primul rând critici cu privire la intervenirea prescripţiei dreptului de a cere şi obţine executarea silită în temeiul contractului de credit nr. 5754/01.09.2008, motivat de faptul că scadenţa ar fi fost în anul 2010, iar intimata bancă ar fi putut cere executarea silită numai până la data de 01.09.2013. Asemenea critici se circumscris motivelor de contestaţie la executarea silită însăşi, şi putea fi invocate în termen de 15 zile, de la data când a primit somaţia, sau de când a luat la cunoştinţă de primul act de executare, dacă nu i s-a comunicat somaţia, în condiţiile art. 401 alin. 1 lit. c C.proc.civ. Or, aşa cum s-a arătat, contestatorul, împotriva căruia s-a încuviinţat executarea silită, a primit personal somaţia şi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor din 06.07.2012, la data de 09.07.2012. A şi promovat la acea dată o contestaţie la executare, alături de ceilalţi codebitori, ce a format obiectul dosarului nr. /2012*, în care contestaţia la executare a fost respinsă irevocabil. Invocarea acestui motiv în prezent este tardivă, fiind depăşit cu mult termenul de contestaţie, cum corect a subliniat intimata bancă. În plus, în anul 2012, terenul de prescripţie a fost întrerupt prin formularea cererii de executare silită împotriva atât a debitorului principal, societatea, cât şi a fidejusorilor, în condiţiile art. 16 lic. c din Decretul nr. 167/1958, iar toate actele ulterioare de executare au avut acelaşi efect. Tot un motiv de contestaţie la executarea silită însăşi, şi care este tardiv formulat, este cel ce aduce în discuţie încheierea de încuviinţare a executării silite, pronunţată în luna iunie 2012, pe care contestatorul o putea contesta cel mai târziu la data când a luat la cunoştinţă de existenţa dosarului de executare, criticile putând fi valorificate eventual în cadrul anterioarei contestaţii la executare, din anul 2012. Aceeaşi soluţie se impune şi cu privire la criticile privind procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor nr. 158/06.07.2012, criticile fiind tardiv formulate, fiind depăşit termenul de 15 zile menţionat de art. 401 alin. 1 lit. a C.proc.civ., fiind primit personal de debitor în anul 2012. Putea fi criticat în cadrul contestaţiei la executare anterior formulată. Contestatorul a formulat o serie de critici privind certitudinea şi lichiditatea creanţei, raportat la faptul că debitorul principal a intrat în insolvenţă (după momentul începerii executării silite), criticând în acest context şi adresa de înfiinţare a popririi emisă în anul 2018, de fapt, criticând măsura popririi). Faţă de acest act de executare ( adresa de înştiinţare este un act de executare), contestatorul este în termen de a formula contestaţie la executare, întrucât comunicarea adresei s-a făcut la data de 12.03.2018 (f.681, dos.ex), iar contestaţie a fost formulată la data de 27.03.2018.Afirmă contestatorul, în calitate de fidejusor,  că nu poate fi executat câtă vreme debitorul principal este în insolvenţă, urmând ca acolo intimata bancă să îşi recupereze creanţa, în plus, există un plan de reorganizare, s-au făcut plăţi, şi nu se cunoaşte exact cuantumul creanţei de executat. În primul rând, se reţine că debitorul principal a intrat în insolvenţă în anul 2014, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, sub incidenţa Legii 85/2006. Potrivit art. 36 din Legea 85/2006, „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.” Potrivit art. 40 din Legea 85/2006, „Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 36.” Potrivit art. 102  alin. 2 din Legea 85/2006, „ (2) Creditorii conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.”

Potrivit art. 4 din contractul de fidejusiune nr 57543 din 01.09.2008 (f.17, dos.ex.), fidejusorii (între care şi contestatorul), s-au obligat în solidar cu debitoarea la plata sumei garantate, renunțând la beneficiul de discuțiune. Se menţionează şi că creditorul garant va putea urmări direct pe fidejusori pentru executarea creanței fără a fi nevoit să se îndrepte mai întâi împotriva debitorului.

Potrivit art. 1652 din C. civil din 1864 ,,cel care garantează o obligație se leagă către creditor de a îndeplini însuși obligația pe care debitorul nu o îndeplinește”.

Coroborând dispoziţiile legale speciale din legea insolvenţei, cu cele ale art. 371¹ alin. 3 C.proc.civ., ce dispun că „(3)Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.”, rezultă clar că în cazul renunţării la beneficiile diviziunii şi discuţiunii, creditoarea are posibilitatea de a urmări bunurile oricăruia dintre debitori, prin urmare, inclusiv ale contestatorului, întrucât procedura insolvenţei creează o excepţie în favoarea creditoarei, oferindu-i posibilitatea de a-l urmări silit pe fidejusor în afara acestei proceduri de insolvenţă şi fără a ţine seama de cursul acesteia.

Cu privire la creanţa de executat, se reţine că, dat fiind caracterul accesoriu al contractului de fidejusiune, fidejusorul nu poate fi urmărit pentru o sumă mai mare decât cea datorată de debitorul insolvent însuşi, aspect ce decurge din dispoziţiile art. 1654 alin. 1 C.civ. din 1864 („Fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului, nici poate fi făcută sub condiţii mai oneroase”).Se constată că în speţă, contestatorul nu este urmărit pentru o datorie mai mare, rezultând din înscrisurile de la dosar că intimata bancă s-a înscris la masa credală cu suma de 24541,20 lei, iar potrivit planului de reorganizare al debitoarei principale, confirmat de judecătorul sindic la data de 31.01.2018 (f. 75), la data de 22.08.2018, se achitaseră două tranşe din suma cu care intimata s-a înscris, respectiv, sumele aferente trimestrului I şi II (f. 70), achitându-se  suma de 883,19 lei. Or, contestatorului i s-a înfiinţat poprire pentru suma de 7807,42 lei, din care suma de 4,76 lei cheltuieli de executare.Suma până la concurenţa căreia s-a înfiinţat poprirea, este rezultată în urma scăderii din debitul iniţial, de 28318,19 lei, a sumelor deja executate, de exemplu prin popriri asupra altor fidejusori, executorul judecătoresc întocmind de fiecare dată proces-verbal de eliberare/distribuire sume, ultimul fiind emis la data de 31.01.2018 (f. 685, dos. ex), din cuprinsul căruia rezultă suma ce a mai rămas de recuperat.Acesta este motivul pentru care în adresa de poprire nu s-a mai prevăzut suma iniţială, pentru care s-a început executarea silită, ci debitul rămas de recuperat.Prin urmare, criticile formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate.Potrivit art. 454 C.proc.civ. din 1865, „(1)Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată. (2)În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit alin. (1), terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit. (21)Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscală.”Plecând de la textul legal mai sus citat, şi analizând înştiinţarea comunicată contestatorului, instanţa observă că poprirea a fost corect înfiinţată, rezultând din dovada de comunicare de la fila (679 dos. ex.), că s-au comunicat terţului adresa, titlurile executorii, copie de pe încheierea de încuviinţare a executării silite, copie proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, iar debitorul a fost înştiinţat despre înfiinţarea popririi, potrivit înştiinţării de la fila 680 dos.ex. În cazul popririi, nu este necesară nicio altă notificare din partea creditorului sau executorului judecătoresc, raţiunea aceste forme de executare fiind desigur de a se evita sustragerea bunurilor debitorului. În plus, aşa cum deja s-a arătat, contestatorul are cunoştinţă de dosarul de executare încă din anul 2012, astfel că nu se poate spune că nu a fost înştiinţat.

Alte motive de nulitate instanţa nu a identificat, înştiinţare cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege.

Faţă de considerentele ce preced, urmează a se respinge contestaţia ca tardiv formulată, pentru acele motive ce ţin de contestaţia la executare silită însăşi, faţă de care s-a constatat întemeiată excepţia tardivităţii, respectiv ca neîntemeiată pentru restul motivelor.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de către intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimatului – terţ poprit -, invocată de instanţă din oficiu.

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul -, împotriva terţului poprit -, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Admite excepţia lipsei de obiect a contestaţiei a executare, cu privire la  anularea încheierii emise de executorul judecătoresc, de încuviinţare a executării silite, excepţie invocată de intimata -, prin întâmpinare.Respinge contestaţia la executare, formulată de contestatorul Ursu D. Leonard, în contradictoriu cu intimata -, cu privire la  anularea încheierii emise de executorul judecătoresc, de încuviinţare a executării silite, ca lipsită de obiect.

Respinge excepţia inadmisibilităţii formulării contestaţiei la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, formulată de intimata -, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei de interes privind contestaţia la executare împotriva înştiinţării debitorului despre măsura popririi, formulată de intimata -, prin întâmpinare ca neîntemeiată.Admite excepţia tardivităţii contestaţiei la executare doar cu privire la motivele referitoare la executarea silită însăşi (propriu-zisă), privind intervenţia prescripţiei, acte de executare silită anterioare înfiinţării popririi din data de 20.02.2018, invocată de intimata -, prin întâmpinare.Respinge ca tardiv formulată contestaţia la executare promovată de contestatorul Ursu D. Leonard, în contradictoriu cu intimata -, în ceea ce priveşte motivele referitoare la executarea silită însăşi privind intervenţia prescripţiei, acte de executare silită anterioare înfiinţării popririi din data de 20.02.2018.

Respinge în rest ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de către contestatorul -, în contradictoriu cu intimata - (acesta fiind şi sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură-.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.Pronunţată  în şedinţă publică astăzi,  18.10.2018.

 PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare