I N S T A N Ţ A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 29.08.2016, sub nr. …….., petentul R.L. a
solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Vaslui, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a
contravenţiilor seria … nr. …….. din data de 26.08.2016, exonerarea de la plata amenzii aplicate și înlăturarea
sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
În motivarea în fapt, petentul a susținut că a fost sancționat contravențional pentru că la data de 26.08.2016,
în timp ce circula pe DN24 – Km119+900m, ar fi efectuat în mod neregulamentar manevra de depășire a unui
autoturism, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu.
A mai precizat petentul că se deplasa pe ruta Vaslui – Crasna și că a inițiat manevra de depășirea a
autoturismului din față într-o zonă unde era permisă efectuarea acestei manevre, însă, înainte de a avea
posibilitatea de a se replia pe sensul său de mers, un alt autoturism care circula în fața sa, fără să se
asigure, s-a angajat în depășire, blocându-l. În aceste condiții, a mai arătat petentul, a fost nevoit să se
deplaseze în continuare pe sensul de mers opus – pe care nu circulau alte autovehicule, până în momentul în
care a avut posibilitatea efectivă de a reveni pe banda sa.
A apreciat petentul că situația expusă se circumscrie noțiunii de caz fortuit, astfel încât nu se face vinovat
de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. Deși a formulat aceleași apărări în fața organelor de
poliție, a fost încheiat procesul verbal, fiind aplicate sancținea amenzii în cuantum de 500 lei și sancțiunea
complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În dovedirea acțiunii, petentul a propus administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii
R.R. și G.M..
Petentul a depus înscrisuri odată cu cererea introductivă (f. 6-11 ds.).
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
A fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 20 lei, conform disp. art. 19 din
O.U.G. nr. 80/2013 (f. 10 ds.).
Intimatul a formulat întâmpinare (f. 17-22 ds.) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii
formulate, susținându-se legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, arătându-se totodată că
abaterea reținută în sarcina petentului a fost surprinsă cu mijloacele tehnice de supraveghere a traficului
rutier, prezumția de temeinicie a procesului verbal astfel întocmit fiind întărită de planșele foto atașate
întâmpinării.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OUG 195/2002.
În susţinerea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, intimatul a depus planșe fotografice (f.
23-25 dosar) și istoricul sancțiunilor contravenționale aplicate petentului.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
Sub aspect probatoriu, în cauză instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul
cauzei, proba testimonială cu martorii R.R. și G.M., precum și proba cu planșele foto depuse de către intimat
la dosarul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria …… nr. ……. din data de 26.08.2016 (f. 21
ds.), întocmit de agentul principal de poliție B.G., din cadrul IPJ Vaslui –S.R., petentul R.L. fost sancţionat
contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei reprezentând 4 puncte amendă și cu sancțiunea complementară a
suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, dispunându-se în acest sens măsura
tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi
sancţionată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, respectiv pentru fapta de a nu fi respectat
regulilor de circulație privind depășirea, precum și cu sancțiunea avertimentului, pentru fapta de a nu fi
purtat centura de siguranță în timpul deplasării pe drumurile publice, conform prev. art. 108 alin. 1 lit. a
pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Pentru a se aplica această sancţiune, s-a reţinut că, în data de 26.08.2016, ora 11.11, pe DN 24, km 111+900m,
petentul a condus autoturismul marca FORD cu nr. de înmatriculare ………., din direcția Vaslui-Crasna, efectuând
manevra de depășire a autocamionului marca DAF cu nr. de înmatriculare ………., în zona de acțiune a indicatorului
Depășirea interzisă și încălcând marcajul longitudinal continuu.
Petentul a semnat procesul verbal, având următoarele obiecțiuni, ce au fost consemnate la rubrica corespondentă
din procesul verbal contestat: ,,am fost forțat să depășesc din cauza celui din față”.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit
cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
dispoziții referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Petentul nu a
invocat alte motive de nelegalitate a procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001,
în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că
situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat
evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de
autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare
al petentului (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de
inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea
unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea
probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate
personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea
autorităţii de stat.
Se observă că procesul-verbal a fost întocmit de către agentul constatator competent, aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, care a perceput în mod direct şi personal situaţia de fapt reţinută în procesul-
verbal, şi chiar dacă dispoziţiile legale aplicabile nu o prevăd în mod expres, din economia întregii
reglementări în materie rezultă că procesul-verbal de constare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de o
prezumţie relativă de legalitate şi temeinicie, putând fi răsturnat prin proba contrară.
Legat de acest aspect s-a arătat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitor la
aplicabilitatea art. 6 din Convenţie în materie contravenţională şi la garanţiile pe care le presupune, că nu
este inechitabilă în sine o procedură în care se aşteaptă de la reclamant să infirme prezumţia de legalitate şi
validitate a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, mai ales în condiţiile în care regimul juridic al
contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Ceea ce este decisiv este ca în această materie prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de
constatare a contravenţiei să nu depăşească anumite limite, ţinând cont de gravitatea faptelor şi protejând
dreptul la apărare (cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României, paragraf 30, cauza Ioan Pop împotriva României,
paragraf 30,31).
În cauza Marius Haiducu şi alţii contra României, Curtea Europeană a reamintit că, în materie de circulaţie
rutieră, art. 6 alin 2 din Convenţie nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să
instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumţie fără de care ar fi
practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră (paragraf 12, ultima teză).
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de
natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care
rezultă din posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a
face dovada contrară.
În speță, petentul a avut ocazia să administreze în faţa instanţei mijloacele de probă pe care le-a considerat
apte să combată prezumţia de legalitate şi temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un
organ al statului în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu doi martori, solicitare admisă de către instanță. Cu
toate acestea, date fiind motivele ce au stat la baza neîndeplinirii mandatului de aducere a martorului R.R.
(f. 63 ds.), la termenul de judecată din data de 29.09.2017, instanța a constatat imposibilitatea de audiere a
martorului încuviințat, în condițiile art. 313 alin.3 C.p.c.
Pe de altă parte, în ceea ce îl privește pe martorul G.M., instanța a dispus audierea acestuia prin comisie
rogatorie, fiind înaintată încheierea nr. …… din data de 28.02.2018 a Judecătoriei Târgu-Mureș, alături de
procesul verbal de consemnare a declarației martorului G.M. (f. 75-76 ds.).
Din cuprinsul planșelor foto depuse la dosarul cauzei (f. 23-24 ds.), reiese cu evidența certitudinii faptul
că, în data de 26.08.2016, în intervalul 11.11.54 – 11.11.57, șoferul autoturismului marca FORD cu nr. de
înmatriculare ……. a efectuat manevra neregulamentară de depășire a autocamionului marca DAF de culoare vișinie,
având nr. de înmatriculare ……….., în zona de interdicție a depășirii, semnalizată corespunzător atât prin
marcajul longitudinal continuu existent pe carosabil, cât și prin indicatoarele rutiere amplasate pe marginea
drumului public.
Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002: ,,constituie contravenţie şi se sancţionează
cu amendă prevăzută în clasa a II a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a
suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, săvârşirea de către
conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:…nerespectarea regulilor privind depăşirea”.
Prin depăşire se înţelege în sensul disp. art. 45 alin. 1 din OUG 195/2002 ,,manevra prin care un vehicul
trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens de circulaţie, prin schimbarea
direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule în care s-a aflat iniţial”,
iar obligaţiile conducătorilor vehiculelor care efectuează depăşirea şi ale celor care sunt depăşite, precum şi
cazurile în care depăşirea este interzisă, sunt stabilite prin regulament conform art. 46 din acelaşi act
normativ.
Potrivit art. 120 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 ,,se
interzice depăşirea vehiculelor: h) în zona de acţiune a indicatorului "Depăşirea interzisă"; i) când pentru
efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar
autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de
interzicere”.
Apărările petentului nu pot fi reținute în cauză, astfel încât instanța apreciază că nu este incident vreunul
dintre cazurile de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, dintre cele prevăzute la art. 11 din
O.G. nr 2/2001.
Este adevărat că martorul audiat prin intermediul comisiei rogatorii, a susținut situația de fapt expusă de
către petent, potrivit cu care petentul se angajase în depășire pe un sector de drum unde această manevră era
permisă, însă a fost nevoit să continue deplasarea pe sensul opus de mers din cauza creșterii vitezei de
deplasare a autovehiculului depășit, fapt ce a condus la revenirea tardivă pe sensul propriu de mers (după
intrarea în zona de interdicție a depășirii).
Cu toate acestea, chiar dacă instanța ar reține ca fiind veridice apărările petentului, aspectele invocate nu
sunt de natură să conducă la concluzia incidenței unei cauze care înlătură caracterul contravențional al
faptei, respectiv a cazului fortuit.
Specific pentru cazul fortuit este faptul că acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat
socialmente periculos datorită intervenției unei forțe a cărei apariție nu a putut fi prevăzută și care produce
acel rezultat. Imposibilitatea de prevedere a intervenției forței străine care a determinat producerea
rezultatului socialmente periculos este generală și obiectivă și ține de limitele capacității umane de
prevedere.
Or, petentul, în măsura în care, în timp ce se deplasa pe un sector de drum cu trafic aglomerat, pe care se
circula în coloană, după cum se observă din planşele fotografice, a iniţiat manevra de depăşire a unui
autovehicul de dimensiuni mari, compus din autotractor şi remorcă, acesta ar fi trebuit să prevadă faptul că
manevra presupune un timp mai îndelungat de efectuare, acceptând astfel posibilitatea ca depăşirea să nu se
realizeze decât după intrarea în zona de interdicţie, semnalizată corespunzător prin indicatoare rutiere.
Cu atât mai mult, în măsura în care autovehiculul depăşit nu şi-ar fi menţinut viteza de deplasare, ci
dimpotrivă, ar fi mărit-o, reacţia unui conducător auto prudent şi diligent este de a reveni pe sensul propriu
de mers, şi nu de a accelera în vederea finalizării manevrei de depăşire, punând astfel în pericol ceilalţi
participanţi la traficul rutier.
Pe cale de consecinţă, în ceea ce priveşte contravenţia reţinută în sarcina petentului, de efectuare
neregulamentară a manevrei de depăşire, probatoriul administrat în cauza de față confirmă pe deplin situația de
fapt reținută în sarcina petentului și astfel, instanţa reţine că prezumţia relativă de legalitate şi
veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenţie, în calitatea sa de act administrativ, nu a
fost răsturnată în cauza de faţă.
În ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv
fapta de a nu fi purtat centura de siguranţă pe parcursul deplasării, petentul nu a contestat consemnările
agentului constatator, cuprinse în procesul verbal întocmit, probele propuse de petent şi administrate în faţa
instanţei neevidenţiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat, sub acest
aspect.
Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de
pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de
actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se
seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de
scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte
date înscrise în procesul-verbal”.
Pentru contravenţia prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, petentul a beneficiat
de clemenţa organelor de poliţie, fiind aplicată sancţiunea cea mai blândă – avertismentul.
Măsurile luate împotriva petentului sunt legale, deoarece amenda în echivalent a 4 puncte de penalizare
(minimul prevăzut) și suspendarea dreptului de conducere pe o perioadă de 30 de zile sunt prevăzute de art. 100
alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Totodată, se constată că măsurile dispuse sunt și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite
– fiind unul ridicat, întrucât nerespectarea interdicţiilor privind depăşirea autovehiculelor pe drumurile
publice aduce cu sine un risc major de provocare a accidentelor auto, punând în pericol integritatea fizică şi
chiar viaţa celorlalţi participanţi la trafic.
Faţă de aceste considerente, urmează ca instanţa, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, să
respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul R.L. împotriva procesului-verbal de
constatare și sancționare a contravențiilor seria ……. nr. ……… din 26.08.2016.
Judecătoria Slatina
Tulburarea ordinii si linistii publice
Judecătoria Moinești
Contravenţie
Judecătoria Bacău
Plângere contravenţională
Judecătoria Călărași
Drept civil. Plângere contravenţională. Art.31. din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001. Potrivit art.31. din Ordonanţa de Guvern nr. 2/200, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în...
Tribunalul Brăila
Obiecţiuni la procesul-verbal de contravenţie. Formă