Sentinţă penală 1 din 08.05.2019

Document finalizat

Dosar nr. xxx/xxx/xxxx

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DARABANI

Şedinţa publică din data de 30.10.2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: xxx

GREFIER: xxx

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani este reprezentat de Procuror - xxx

Sentinţa penală nr. 125

La ordine, judecarea cauzei penale privind pe inculpaţii, xxx trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de „încăierare, „violare de domiciliu” şi „distrugere”, fapte prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, art. 224 alin. 1 şi art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal, xxx trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de „încăierare, „violare de domiciliu”, fapte prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal şi art. 224 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal, xxx trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „încăierare, , faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal şi xxx, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile.

Procedură completă, fără citarea părţilor.

Dezbaterile şi cuvântul pe fond au avut loc în şedinţa publică din 16.10.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă când, instanţa având nevoie de un timp mai îndelungat pentru a delibera dar şi pentru a da posibilitatea apărătorilor părţilor să formuleze şi să depună la dosar a concluziilor scrise, a amânat pronunţarea pentru astăzi 30.10.2018, hotărând următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr.184/P/2016 al Parchetului de pe lângă xxx, inculpaţii: xxx trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de încăierare, violare de domiciliu şi distrugere, fapte prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, art. 224 alin. 1 şi art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal, xxx, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de încăierare, violare de domiciliu, fapte prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal şi art. 224 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal, xxx, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal şi xxx, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut în fapt că:

Prin plângerea prealabilă formulată la data de 01.04.2016, persoana vătămată xxx a solicitat efectuarea de cercetări faţă de xxx care a intrat pe proprietatea sa şi a tăiat cinci butuci de viţă-de-vie, a sărit să o bată cu mătura pe fiica sa iar, ulterior, atât acesta cât şi mama şi soţia sa l-au lovit pe el, pe soţie şi pe fiică(f.9 ds.u.p.).

La aceeaşi dată a formulat plângere prealabilă persoana vătămată minoră xxx, faţă de soţii xxx şi xxx care, la data de 31.03.2016, în jurul orelor 19,30 au pătruns în curtea locuinţei sale şi au exercitat agresiuni fizice asupra membrilor familiei xxx(f.11. ds.u.p. 191/P/2016).

Sub nr.203/P/2016 a fost înregistrată plângerea formulată de xxx din care se reţine faptul că, la data de 31.03.2016, în timp ce se afla la limita de hotar cu vecinii săi, respectiv familia xxx, a fost agresat fizic de către xxx şi xxx(f.13 ds.u.p.).

Prin ordonanţa din data de 07.07.2016 s-a dispus reunirea dosarelor penale nr.191/P/2016 şi nr.203/P/2016, la dosarul nr.184/P/2013.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului/persoană vătămată xxx (f.40-42, 45-46, 103); declaraţiile inculpatului/persoană vătămată xxx (f.31-33, 52-53, 107); declaraţiile inculpatului/persoană vătămată xxx (f.40-42, 45-46, 103); declaraţiile inculpatei xxx(f.49, 63-65, 105); declaraţiile inculpatei xxx (f.55-57, 59-61, 109); declaraţia persoanei vătămate xxx (f.36-38); procesul-verbal de cercetare la faţa locului (f.17-19); planşa fotografică (f.20-29); fişa de intervenţie la eveniment (f. 68); înscrisuri privind terenul deţinut de familia xxx (f.71-95) şi procesul-verbal de evaluare (f.96).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani la data de 15.03.2017, sub nr. 4xxxx/xxx/xxxx.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din data de 07.06.2017, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Inculpații xxx și xxx au formulat la data de 05.03.2018 note de concluzii scrise prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților xxx și xxx din infracțiunea de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de lovire și alte violențe, faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal, motivat de faptul că în prezenta cauză nu este îndeplinită existența unui conflict spontan, precum nici condiția de existență în momentul declanșării conflictului a două grupuri formate din cel putin două persoane fiecare, așa cum impune norma de incriminare. De asemenea, față de succesiunea desfășurării evenimentelor, inculpații consideră că în cauză actele de lovire sunt clar delimitate, în special cea de vătămare cu un spray palarizant, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile infracțiunii de încăierare, în cauză nefiind dificilă delimitarea și individualizarea aportului fiecărui participant la desfășurarea încăierării, așa cum se conturează latura obiectivă a acestei infracțiuni. Analizând modalitatea de exercitare a violențelor, faptele săvârșite de inculpații xxx și xxx întrunesc elementele infracțiunii de lovire și alte violențe.

De asemenea, aceștia au solicitat în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților xxx și xxx din infracțiunea de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de încăierare în formă agravantă, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 2 Cod penal, deoarece conform doctrinei pentru a exista această agravantă este necesar un număr de îngrijiri medicale de cel mult 90 zile, iar în situația dată leziunile suferite de inculpat au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Inculpata xxx a solicitat, prin aceleași note scrise, aplicarea principiului ne bis in idem, consacrat de art. 6 C. proc. pen, având în vedere că aceasta a fost sanctionată contravențional prin procesul verbal seria PA nr. 0440837 din 31.03.2016, cu sancțiunea de 200 lei, reținându-se săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 și pct. 26 din Legea nr. 61/1991, pentru o faptă petrecută în aceeași zi, la ora 19.30, iar atât contravenția, cât și infracțiunea pentru care inculpata este cercetată decurg din același complex faptic.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanţa reține următoarele:

Inculpații xxx și xxx prezenți în fața instanței au fost audiați, declarațiile acestora se află la filele 26-26, iar aceștia nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată, solicitând administrarea probatoriului în fața instanței pentru dovedirea desfășurării faptelor în modalitatea descrisă de aceștia în declarațiile lor.

Inculpații xxx și xxx au solicitat judecarea în procedură simplificată (f. 22-25), recunoscând săvârșirea faptelor astfel cum sunt descrise prin rechizitoriu, solicitând ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însă instanța a respins solicitarea acestora, motivat de faptul că desfășurarea faptelor descrise de acești inculpați diferă în raport cu descrierea faptelor din rechizitoriu, care se circumscriu infracțiunii de încăierare pentru care au fost trimiși în judecată cei patru inculpați.

Instanța, pe lângă probele adminsitrate în cursul urmăririi penale, a administrat și proba cu martora xxx, martor direct al săvârșirii faptelor (f. 114) și cu înscrisurile depuse de părți (f. 41-93, 116-124).

În cursul urmăririi penale inculpații au fost audiați atât în calitatea lor de persoane vătămate în raport de faptele săvârșite asupra lor, cât și în calitatea de suspecți și inculpați pentru faptele săvârșite de aceștia.

xxx, atât în declarația dată în calitate de persoană vătămată și cele date în calitate de suspect și inculpat a declarat că inculpatul Cimpoi Iulian încerca să o tragă pe fiica sa xxx în curtea sa, iar acesta a intervenit pentru a-l împiedica. În acest context, inculpatul a recunoscut că l-a împins pe xxx și a mai declarat că xxx l-a lovit cu coada de la mătură în cap, după care a căzut și s-a trezit când se afla sub xxx și mama acestuia, situație în care nu l-a lovit pe celălalt inculpat, ci doar s-a apărat în acțiunea sa. A intervenit soția sa, xxx, care l-a scos din mâinile acestora (f. 31-33, 52-53, 107).

În declarația dată în cursul judecății, inculpatul xxx a declarat că inculpații xxx au încercat să o tragă pe fiica sa, xxx, în curtea acestuia, iar pentru a-l împiedica, l-a împins pe inculpatul xxx. Acesta a precizat că xxx și mama inculpatului xxx l-au lovit cu coada de la mătură în cap, după care a căzut jos, iar soția sa a sărit să îi despartă, însă a ieșit prin forțe proprii din prinderea acestora, răsucindu-se din mâinile inculpatului xxx și ale mamei acestuia, xxx(f. 22-23).

xxx în declarațiile date în cursul urmăririi penale a precizat că atunci când a ieșit afară din casă, soții xxx se aflau în curtea sa, peste soțul său și fără a ține minte cum a intervenit, i-a împins și l-a eliberat pe soțul său de sub aceștia, după care a intrat în casă (f. 56-61, 109).

Inculpata xxx, în declarația sa din cursul judecății, a precizat că în momentul în care a ieșit din casaă soții xxx se aflau peste soțul său și a dat cu spray lacrimogen înspre aceștia pentru a-și elibera soțul, însă nu cunoaște cu ce a fost lovit acesta, dar a găsit în curtea sa ulterior o coadă de mătură, iar în afară de aceste obiecte nu s-au folosit altele în lupta iscată între vecini (f. 25).

xxx în cursul urmăririi penale a recunoscut că a tăiat 4 butuci de vie aflați pe proprietatea vecinului său, aproape de limita dintre proprietăți, deoarece vecinul său a refuzat să facă acest lucru, deși i-a solicitat astfel, motivat de faptul că acești butaşi de vie îl încurcă să sape temelia astfel cum a stabilit împreună cu reprezentanții primăriei la fața locului, cei care i-au eliberat autorizație de construire pentru lucrările ce dorea să le întreprindă între proprietatea sa și a vecinului xxx. Văzând acest lucru, xxx și mama sa, xxx au solicitat concursul organelor de poliție. După plecare acestora, l-a văzut pe xxx cum a luat o lopată din spatele curții, iar xxx a tăiat ața pe care a trasat-o cu reprezentanții primăriei în vederea ridicării gardului, de față fiind toți cei trei membri ai familiei xxx. xxx i-a pulverizat spray lacrimogen, după care nu a mai văzut, iar soții xxx l-au tras pe proprietate lor, fiind opriți de xxx, care a intevenit și l-a tras înapoi pe proprietatea sa. În aceste circumstanțe, inculpatul xxx s-a împiedicat de butașii de vie și a căzut, trăgându-l peste el. Inculpatul xxx l-a lovit cu pumnii și picioarele, iar mai apoi a simțit o lovitură peste spate, fără să vadă exact ce s-a întâmplat din pricina spray-ului aplicat în ochi. Acesta nu a mai perceput ce s-a întâmplat ulterior, doar soția sa i-a relatat că a fost lovit de inculpata xxx cu lopata (f. 40-42, 45-46, 103).

Inculpatul xxxîn declarația dată în cursul judecății a precizat că după ce a efectuat un proiect cu un inginer cadastral a obținut Autorizație de construcție și în prezența reprezentanților primăriei, a bătut doi pari cadastrali și a trasat o funie între aceștia, fapt ce i-a nemulțumit pe vecinii săi, familia xxx. Pe rând fiecare din soții xxx au taiat ața, iar inculpatul xxx a tăiat un numar de 4 butași de vie ce îl încurcau în delimitarea proprietătilor. După ce echipajul de poliție a plecat, xxx a taiat și aceasta funia care marca alianamentul dintre proprietăți. xxx i-a dat cu spray iritant în ochi, iar inculpatul nu a mai văzut nimic, dar a simțit cum soții xxx încercau să-l tragă pe proprietatea lor, fiind opriți de xxxx. xxx a căzut împiedicându-se peste un butaș de vie, iar inculpatul xxx a căzut peste inculpatul Bordeianu. Cu toate acestea, inculpatul xxx a fost cel care i-a aplicat acestuia lovituri în cap, după care a simtit o lovitură puternică în spate și una mai puțin conturată, aflând de la soția sa că a fost lovit cu lopata. Acesta nu a recunoscut să fi trecut pe proprietatea vecinilor săi nici când a taiat butașii de vie, nici în încăierare și nici nu a recunoscut să-i fi lovit pe ceilalți inculpați (f. 26-27).

xxx în cursul urmăririi penale a declarat că în timp ce mătura prispa casei a auzit gălăgie dinspre vecinii săi, dupa ce soțul său a tăiat butaşii de vie ce aparțineau familiei xxx. Aceasta, văzând că soțului său îi este aplicat un spray lacrimogen de către xxx, a mers să îl ajute pe acesta, văzând că este tras de măini înspre curtea lor de către soții xxx. Inculpatul xxx a căzut împiedicându-se, iar soțul său xxx a căzut peste acesta, timp în care xxx l-a lovit cu pumnii, iar soțul său s-a apărat ținându-i mâinile. xxx l-a lovit de două ori peste spate pe xxx, iar aceasta a intervenit și i-a luat lopata din mână. În acest timp a fost lovită cu mătura de fiica soților xxx, iar pentru a se apăra a ținut de mătură până s-a rupt. Aceasta a declarat că xxx i-a aplicat și ei cu spray lacrimogen în ochi în tot acest context (f. 49, 63-65, 105).

Inculpata xxx în declarația sa din cursul judecății a precizat că a intervenit în momentul în care a auzit-o pe fiica sa strigând că soții xxx îl lovesc pe soțul său și a văzut că aceștia îl trag înspre proprietatea lor. Cei doi inculpați au căzut, soțul său deasupra, iar soacra sa a intervenit și i-a despărțit pe aceștia, fără ca inculpata să mai facă ceva în acest sens. Aceasta doar i-a luat lopata din mâna lui xxx, pe care a aruncat-o și s-a apărat de loviturile cu mătura primite de la xxx, menționând încă o dată că xxx i-a aplicat și ei cu spray lacrimogen (f. 28-29).

Martora xxx în cursul urmăririi penale a declarat că inculpatul xxx a încercat să o lovească cu mătura, iar mama acestuia a tras-o de mână înspre proprietatea vecinilor. Părinții săi au încercat să o elibereze din mâinile lor, iar apoi soții xxx și xxx, mama inculpatului, l-au lovit pe xxxx, care era căzut la pământ. xxx s-a ridicat de la pământ și a împins-o pe xxx cu capul de perete, fiind oprită de intervenția martorei, care a fost lovită cu matura peste cap de către inculpată (f. 35).

Audiată fiind în fața instanței, aceasta a declarat că cei patru inculpați și-au aplicat lovituri reciproce. xxx a izbit-o de peretele magaziei pe xxx și doar a încercat să o lovească cu mătura pe martoră, însă a tras-o de păr. Aceasta a mai relatat că tatăl său, xxx, era căzut la pământ, deasupra sa fiind xxx, iar nu inculpatul xxx. Acesta din urmă a încercat să-l lovească pe xxx cu lopata, iar xxx l-a lovit cu mătura pe care o avea asupra sa în tot acest timp. Mama sa s-a apărat folosind spray-ul lacrimogen o singură dată, fără însă ca acesta să fi avut vreun efect (f. 114).

În fapt, din toate aceste probe administrate rezultă că între membrii familiei xxx și membrii familiei xxx există o stare conflictuală izvorâtă din neînțelegerile referitoare la limita de proprietate dintre părți și a suprafețelor de teren deținute de aceștia. Pe fondul acestei stări conflictuale, în data de 31.03.2016, inculpații xxx și xxx, s-au întâlnit cu inculpații xxx și xxx la limita de proprietate dintre suprafeţele deţinute de inculpaţi, locuințele lor fiind situate una în vecinătatea alteia, la intrarea în localitatea Darabani, din direcţia Dorohoi. Conflictul s-a iscat însă spontant ca urmare a tăierii de către inculpatul xxx a butașilor de vie aparținând familiei xxx. După acest moment, conflictul s-a cristalizat între două tabere, fiecare având câte doi membri, martora fiind și ea prezentă, fără însă ca aceasta să fie trimisă în judecată. Din acest moment, desfășurarea faptelor sunt prezentate de fiecare inculpat în modalitatea în care aceștia au perceput succesiunea evenimentelor, din relatarea fiecăruia rezultând acte de violență ce s-au concretizat în lovirea celorlalți, astfel cum rezultă din declarațiile acestora. Pe fondul împrejurărilor descrise mai sus, între cele două tabere adverse s-au schimbat lovituri reciproce, iar în urma acestora, inculpatul xx a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare câte 4-5 zile de îngrijiri medicale, ceilalţi inculpaţi deşi au acuzat diferite afecţiuni ca urmare a violenţelor, nu s-au prezentat în vederea întocmirii unor certificate medico-legale.

În drept, infracţiunea de încăierare constă în participarea unei pluralități de făptuitori care au calitatea de autori, constituiți în cel puţin două grupări, care să se lupte între ele prin aplicarea de diferite lovituri, infracțiunea de loviri sau alte violențe, în ambele forme de incriminare, fiind absorbita în această infracțiune. Astfel, se impune să existe o participare ab initio sau pe parcursul desfășurării faptelor, la o încăierare între mai multe persoane grupate în două tabere, care să producă atingerea integritații corporale sau sănătății persoanelor implicate, astfel cum rezultă și în situația de față.

Între cele doua familii s-a produs o ciocnire violentă și spontană, la puțin timp după plecarea poliției de la fața locului, cu o împletire de acțiuni, care determină o greutate în stabilirea aportului fiecăruia dintre participanți. Faptele tuturor participanților se concretizează într-un complex de acte de violență, de îmbrânceli și loviri reciproce aplicate la întâmplare, încât este greu, din cauza îmbulzelii, a aglomerării de persoane, a modalității săvârșirii faptelor și a succesiunii de evenimente în ordinea percepută de inculpați, să se determine acțiunea fiecăruia în parte.

Legătura de cauzalitate între acțiunile reciproce de lovire și urmările produse se concretizează în atingeri aduse integrității corporale și sănătății persoanelor implicate în încăierare, Cimpoi Iulian prezentând la momentul constatării din Certificatul medico-legal nr. 323/D1 din 08.04.2016, echimoze, excoriații, tumefacții care s-au putut produce prin lovire în data de 31.03.2016 și care necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Ceilalți inculpați au reclamat diferite afecțiuni, fără însă a se prezenta în vederea întocmirii unui certificat medico-legal.

Martora xxx a declarat că cei patru inculpați și-au aplicat lovituri reciproce, aspect confirmat de ceilalți inculpați, chiar dacă în altă succesiune a evenimentelor, iar instanța reține că participarea la încăierare presupune săvârșirea sau, cel puțin, încercarea de a săvârși acte de violență, implicând o prezență activă a făptuitorilor în aglomerarea de persoane angajate în conflictul fizic.

Latura subiectivă a infractiunilor săvârșite de inculpați este intenția indirectă, fiecare dintre aceștia a prevăzut rezultatul faptei sale, iar deși nu l-au urmărit au acceptat posibilitatea producerii lui, chiar dacă la un moment dat în succesiunea evenimentelor fiecare, pe lângă apărarea efectivă, a aplicat lovituri celuilalt.

Cauza de nepedepsire acționează în privința acestei infracțiuni doar dacă subiectul a fost prins împotriva voinței sale în încăierare și a încercat să îi despartă pe ceilalți, dar dacă acesta s-a angrenat în dinamica încăierării și a acționat activ ulterior în cadrul evenimentelor de încăierare, nu mai poate fi apărat de răspunderea penală.

Art. 198 C. pen. incriminează în prezent doar ipoteza în care nu se cunoaște care dintre participanți a produs urmările prevăzute de norma de incriminare, iar în situația dată rezultă că fiecare dintre inculpati a lovit și a fost lovit la rândul său, fie prin îmbrâncire sau tragere, fie prin agresiuni care au determinat căderea acestora, fără însă a se putea stabili cu certitudine ce obiecte au fost folosite în încăierare.

Astfel, nu se poate stabili cine a folosit în activitatea de lovire lopata. xxx afirmă că nu a văzut cine l-a lovit cu acest obiect, dar doar xxx l-a lovit. Martora afirmă că xxx a încercat să-l lovească pe tatăl său cu lopată, iar xxxx spune că xxxx l-a lovit pe soțul său cu acest obiect.

De asemenea, nu se poate stabili cine a folosit mătura în activitatea de lovire, astfel, xxx spune că xxx l-a lovit cu mătura, fapt confirmat de martoră, care în urmărirea penală a afirmat că și Bordeianu Ana a fost lovită cu acest obiect de către inculpata xxx, iar aceasta din urmă precizează că martora a lovit-o cu mătura.

Din declarațiile celorlalți nu rezultă cu certitudine nici împrejurarea în care s-a folosit spray-ului de către xxx, inculpata xxx afirmând că inculpata i-a aplicat și acesteia spray lacrimogen, nu doar soțului său, ulterior acestei acțiuni, iar martora xxx a declarat ca spray-ul s-a folosit o singură dată în desfășurarea faptelor, fără însă ca acesta să fi avut vreun efect asupra inculpatului Cimpoi.

Ceea ce se concretizează însă din tot acest conflict fizic sunt acțiunile de lovire, îmbrâncire, tragere, soldate implicit cu căzături, la care au participat activ fiecare dintre inculpați, cei patru inculpați aplicând lovituri reciproce, astfel cum afirmă martorul audiat, chiar fără a se identifica obiectele sau mijloacele folosite.

Având în vedere toate acestea, în baza art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța va respinge ca neîntemeiate solicitările de schimbare a încadrărilor juridice a faptelor pentru care inculpaţii xxx şi xxx au fost trimişi în judecată, în infracțiunea de lovire și alte violențe, faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal, deoarece nu se poate stabili care acțiune de lovire exercitată asupra sa și autorul acesteia, ar fi putut produce leziunile corporale care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale. Pentru o astfel de rațiune s-a produs schimbarea încadrării juridice și în cursul urmăririi penale prin Ordonanța din data de 03.03.2017, din infracțiunea de lovire și alte violențe în cea de încăierare.

Instanța va respinge și solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților xxx și xxx, din infracțiunea de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de încăierare în formă agravantă, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 2 Cod penal, motivat de faptul că infracțiunea de loviri sau alte violențe, în ambele forme de incriminare, este absorbită în această infracțiune în formă simplă, forma agravantă prevăzută de alin. 2 impunând producerea unei vătămări corporale, care necesită spre vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale.

Instanța apreciază că nu se impune în privința inculpatei xxx aplicarea principiului ne bis in idem, consacrat de art. 6 C. proc. pen, având în vedere că aceasta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal seria PA nr. 0440837 din 31.03.2016 pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 și pct. 26 din Legea nr. 61/1991, respectiv pentru fapta de săvârșire în public de fapte, acte sau amenințări apte sa producă tulburarea liniștii și ordinii publice și pentru fapta de tulburare a liniștii locuitorilor din data de 31.03.2016, ora 19.30, iar fapta pentru care aceasta a fost trimisă în judecată diferă de faptele contravenționale reținute în sarcina sa și care s-au petrecut după aproximativ 10 minute de la plecarea agenților de poliție care au aplicat sanctiunile contravenționale, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.

Inculpații xxx și xxx au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, iar instanța apreciază că vecinii xxx nu au acordat vecinilor săi nici într-un moment pe parcursul desfășurării faptelor permisiunea sau încuviințarea de a intra pe terenul lor, fiind fermi față de acțiunea de tăiere a butașilor de vie de pe terenul acestora. Nu poate fi luată în considerare nici apărarea privind tragerea forțată a inculpaților pe terenul vecinilor, deoarece chiar dacă ar fi existat o astfel de activitate, inculpații trebuiau să revină pe proprietatea lor imediat după ce au conștientizat depășirea limitelor de proprietate. În aceste condiții, instanța consideră că pătrunderea în curtea persoanelor vătămate/inculpaților xxx au fost comise, în mod vădit, fără drept, inculpații având în mod cert reprezentarea modalităților multiple în care le încălcau acestora dreptul la inviolabilitatea domiciliului și acceptând acest rezultat.

Instanța apreciază că în situația de față sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 C. pen., proprietățile celor patru vecini fiind delimitate foarte clar în concepția și reprezentarea acestora, iar gardul interior dintre inculpați a fost demolat doar pentru a se ridica unul nou, conform proiectului întocmit de inculpatul Cimpoi și în modalitatea agreată de reprezentanții primăriei care au emis autorizația de construire, astfel încât în aceeași zi s-au bătut pari cadastrali și s-a trasat în mod repetat o funie pentru marcarea locului în care urma a fi ridicat gardul, iar toți cei implicați cunoșteau limita de împrejmuire la care este necesar să ne raportăm în aprecierea săvârșirii acestei infracțiuni. Deoarece în cauză există un loc împrejmuit care ține de locuința inculpaților xxx și care este plasat într-o continuitate naturală cu celelalte spații în care aceștia își desfășoară viața privată, fiind vizibilă delimitarea sferei private a acestora, dar și a inculpaților xxx, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpații xxx și xxx de pătrundere în curtea familiei xxx, astfel cum este confirmată și de martorul direct la săvârșirea faptelor, este tipică, fiind întrunit elementul material de pătrundere în orice mod, fără cosimțământ, în curtea vecinilor lor.

Instanța consideră că nu se impune achitarea inculpatei xxx pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu pentru lipsa plângerii prealabile, având în vedere ca prin plângerea înregistrată la data de 01.04.2016, xxx nu și-a îndreptat plângerea și înspre această inculpată, astfel cum s-a solicitat în cursul judecății, deoarece prin declarația dată de acesta la data de 11.04.2016, în termenul legal, a solicitat ca aceasta să fie cercetată și pentru această infracțiune (f. 33 verso).

Inculpatul xxx a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, iar fapta inculpatului xxx, care în data de 31.03.2016, înainte de savârșirea celorlalte infracțiuni vizate de prezentul dosar, a tăiat 4 butaşi de vie aflați pe proprietatea vecinului său xxx aproape de limita dintre proprietăți, deoarece vecinul său a refuzat să facă acest lucru, motivat de faptul că acești butaşi îl încurcă să sape temelia gardului dintre proprietăți, astfel cum a stabilit împreună cu reprezentanții primăriei la fața locului, care i-au eliberat autorizația de construire pentru lucrările ce urmau să se desfășoare la gard, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev.de art. 253 alin. 1 C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 253 alin. 1 C. pen., instanța reține că elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea de distrugere a unui bun aparținând altei persoane, fapta inculpatului, astfel cum a fost prezentată anterior, reprezentând elementul material al infracțiunii de distrugere.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, astfel cum rezultă și din declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei și din declarațiile celorlalți inculpați.

La individualizarea pedepsei la care urmează a fi condamnați inculpații, instanţa va avea în vedere, pentru fiecare din infracţiunile prezentate anterior, criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, respectiv: „stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.”

În ceea ce-l privește pe inculpatul xxx, faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, constatând că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpat în calitate de autor, instanţa urmează să stabilească o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prev. şi ped. de art. 224 alin. 1 Cod penal și pentru infracţiunii de distrugere, faptă prev. şi ped. de art. 253 alin. 1 Cod penal.

Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art. 74 din Codul penal, instanţa reţine pentru stabilirea duratei pedepsei, că inculpatul nu are antecedente penale, fapt confirmat de fişa de cazier judiciar, că acesta are studii gimnaziale și școala profesională, fără a fi încadrat în muncă, iar în faza de urmărire penală și în fața instanței acesta legal citat s-a prezentat pentru a fi audiat, ocazie cu care a recunoscut parțial săvârșirea faptelor în forma reținută în actul de sesizare al instanței.

Instanța va lua în considerare și faptul ca între cei patru coinculpați există o stare de conflictuală izvorâtă din neînțelegerile referitoare la limita de proprietate dintre părți și a suprafețelor de teren deținute de aceștia, acestia fiind vecini pe toata lungimea proprietății deținute de aceștia în jurul caselor aflate în proprietatea lor, iar inculpații Cimpoi sunt soț și soție, astfel cum sunt și inculpații xxx, iar inculpatele au intervenit în conflictul iscat între soții lor.

Faţă de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa conchide că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum îndreptat la minimul legal, şi anume de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu și de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de distrugere, pentru fiecare infracțiune în parte, este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient a inculpatului.

Instanţa reţine faptul că infracţiunile comise de către inculpatul Cimpoi Iulian au fost săvârşite în concurs formal prev. de art. 38 alin. (2) Cod penal, în cauză fiind întrunite condiţiile de existenţă ale pluralităţii infracţionale sub forma concursului de infracţiuni, cele trei infracţiuni au fost săvârşite de acelaşi subiect activ înainte de a interveni o hotărâre de condamnare definitivă pentru oricare dintre ele.

În temeiul art. 38 alin. 2 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente anterior menţionate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) luni închisoare, la care adaugă un spor de 3 luni închisoare, pedeapsă rezultantă pentru concursul de infracţiuni fiind de 9 luni închisoare.

Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art. 74 din Codul penal, instanţa reţine pentru stabilirea duratei pedepsei, că inculpata nu are antecedente penale, fapt confirmat de fişa de cazier judiciar, că aceasta are studii gimnaziale și școala profesională, fără a fi încadrată în muncă, iar în faza de urmărire penală și în fața instanței aceasta s-a prezentat pentru a fi audiată, prezentând varianta proprie de desfășurare a faptelor.

Instanța va lua în considerare și faptul ca între cei patru inculpați există o stare de conflictuală izvorâtă din neînțelegerile referitoare la limita de proprietate dintre părți și a suprafețelor de teren deținute de aceștia, iar inculpații xxx sunt soț și soție, inculpata intervenind pe parcurs în conflictul iscat între soțul său și inculpatul xxx.

Faţă de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa consideră că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum îndreptat la minimul legal, şi anume de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare și de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient a inculpatei.

Instanţa reţine faptul că infracţiunile comise de către inculpata xxx au fost săvârşite în concurs formal prev. de art. 38 alin. (2) Cod penal, în cauză fiind întrunite condiţiile de existenţă ale pluralităţii infracţionale sub forma concursului de infracţiuni, cele trei infracţiuni au fost săvârşite de acelaşi subiect activ înainte de a interveni o hotărâre de condamnare definitivă pentru oricare dintre ele.

În temeiul art. 38 alin. 2 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente anterior menţionate şi dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 lună închisoare, pedeapsă rezultantă pentru concursul de infracţiuni fiind de 7 luni închisoare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul xxx, faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 396 alin.1 şi 2 Cod de procedură penală, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat în calitate de autor, instanţa urmează să stabilească o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, fără a se reține beneficiul prevăzut de art. 374 alin. 4 raportat la art. 375 din Codul de procedură penală, deoarece inculpatul nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei reţinută în sarcina sa în modalitatea descrisă de actul de sesizare și astfel cum rezultă ca urmare a parcurgerii cercetării judecătorești, fără a recunoaște existența actelor de lovire asupra celorlalți participanți la încăierare, ci doar o acțiune de împingere a incupatului xxx.

Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art. 74 din Codul penal, instanţa reţine pentru stabilirea duratei pedepsei, că inculpatul nu are antecedente penale, fapt confirmat de fişa de cazier judiciar, că acesta are studii gimnaziale și școala profesională, fiind încadrat în muncă ca lucrator comercial, iar în faza de urmărire penală și în fața instanței acesta legal citat s-a prezentat pentru a fi audiat, ocazie cu care a recunoscut săvârșirea faptelor parțial în forma reținută în actul de sesizare al instanței.

Instanța va lua în considerare și faptul ca între cei patru coinculpați există o stare de conflictuală izvorâtă din neînțelegerile referitoare la limita de proprietate dintre părți și a suprafețelor de teren deținute de aceștia, iar inculpatul xxx este căsătorit cu inculpat xxx. Inculpatul a avut o atitudine corectă în faţa organelor judiciare, respectiv o comportare sinceră pe parcursul cerectării faptelor, prin recunoaşterea comiterii faptei şi regretul manifestat în raport cu atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin norma legală.

Faţă de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa consideră că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum îndreptat la minimul legal, şi anume de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient a inculpatului.

În ceea ce-o privește pe inculpata xxx, faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 396 alin.1 şi 2 Cod de procedură penală, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpată în calitate de autor, instanţa urmează să stabilească o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, fără a se reține beneficiul prevăzut de art. 374 alin. 4 raportat la art. 375 din Codul de procedură penală, deoarece inculpata nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei reţinută în sarcina sa în modalitatea descrisă de actul de sesizare și astfel cum rezultă ca urmare a parcurgerii cercetării judecătorești, fără a recunoaște existența actelor de lovire asupra celorlalți participanți la încăierare, ci doar o acțiune de pulverizare cu spray iritant înspre incupatul xxx.

Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art. 74 din Codul penal, instanţa reţine pentru stabilirea duratei pedepsei, că inculpata nu are antecedente penale, fapt confirmat de fişa de cazier judiciar, că aceasta are studii gimnaziale și școala profesională, fără a fi încadrată în muncă, iar în faza de urmărire penală și în fața instanței, aceasta s-a prezentat pentru a fi audiată, ocazie cu care a recunoscut săvârșirea faptei parțial în forma reținută în actul de sesizare al instanței.

Instanța va lua în considerare și faptul ca între cei patru coinculpați există o stare de conflictuală izvorâtă din neînțelegerile referitoare la limita de proprietate dintre părți și a suprafețelor de teren deținute de aceștia, iar inculpații xxx sunt soț și soție. Inculpata a avut o atitudine corectă în faţa organelor judiciare, respectiv o comportare sinceră pe parcursul cercetării faptelor, prin recunoaşterea parţială a comiterii faptei şi regretul manifestat în raport cu atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin norma legală.

Faţă de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa consideră că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum îndreptat la minimul legal, şi anume de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient a inculpatei.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei pentru fiecare din infracțiunile reținute in sarcina celor patru inculpati, instanţa constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C. pen., pedepsele stabilite fiind mai mici de 2 ani închisoare, respectiv 3 luni și 6 luni închisoare, nici unul dintre inculpați nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, aceștia şi-au manifestat, fiecare în parte, acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoanele inculpaților, de conduita avută anterior și ulterior săvârşirii infracţiunilor, precum şi de posibilităţile acestora de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei fiecărui inculpat în parte, pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite de inculpați este de 5 ani închisoare sau amenda, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen., iar inculpații nu s-au sustras de la urmărirea penală ori judecată şi nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. va amâna aplicarea pedepsei închisorii, pentru fiecare inculpat în parte, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpații vor trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) C. pen. inculpații vor trebui să respecte următoarea obligaţie: să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 de zile în cadrul Primăriei oraşului Darabani, judeţul Botoşani sau în cadrul Primăriei comunei Conceşti, jud. Botoşani.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Botoşani.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., va atrage atenţia inculpaților asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Constată că persoanele vătămate xxx şi xxx s-au constituit părţi civile în proces.

Instanța reține că potrivit art. 1347 alin. (1) şi alin. (2) C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar prin art. 1349, se consacră răspunderea delictuală, stipulându-se ca orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Pe latura civilă a cauzei să administrat proba cu înscrisuri, care însă nu au condus la o cuantificare exactă a costurilor înregistrate de persoana vatămată xxx ca urmare a recuperării sale în urma agresiunilor din data de 31.03.2016.

Față de datele speței, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale privitoare la existența faptei ilicite, vinovăția inculpaţilor, prejudiciul produs precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, iar în lipsa unor criterii obiective în ceea ce privește prejudiciul moral, urmează a aprecia cuantumul reparației acestuia raportat la vârsta și personalitatea părții civile, la gravitatea și gradul de intensitate al suferințelor fizice și psihice produse acesteia, precum și de toate împrejurările concrete de săvârșire a faptei și de producere a prejudiciului.

Față de conţinutul acestor probe, instanța urmează a considera ca dovedite parțial pretențiile materiale ale părții civile xxx, astfel încât va admite în parte latura civilă și va obliga pe fiecare din inculpaţii xxx şi xxx la plata către partea civilă xxx a sumei de 20 lei cu titlu de daune materiale şi va respinge restul pretențiilor reprezentând daune materiale ale părții civile xxx, ca nefiind întemeiate.

În privința prejudiciului reclamat de partea civilă xxxx, la valoarea de 209,65 lei, reprezentând contravaloare transport şi asistenţă medicală prestată persoanei vătămate xxx, instanța îl va admite integral și va obliga fiecare inculpat să platească părţii civile xxx suma de 189,3 lei cu titlu de daune materiale.

Cât privește daunele morale solicitate în cuantum de 8000 lei, instanța constată că persoanei vătămate i-a fost încălcat dreptul la integritatea fizică și corporală, violențele exercitate având drept urmare nu numai suferințe fizice și vătămări care au fost cuantificate în ceea ce privește gravitatea lor prin certificatul medico-legal, iar acestea au existat cu certitudine, declarațiile celorlalți inculpati și a martorei audiată în cauză coroborându-se sub acest aspect, însă cuantumul solicitat depășește prejudiciul astfel produs.

Instanța reține că partea civilă a fost lovită de inculpații xxx și xxx iar ca urmare a îmbrâncelilor și tragerii lui, acesta a căzut jos, astfel este cert că persoana vătămată a fost supusă unor suferințe fizice și psihice, precum și unui stres emoțional, care a continuat și după producerea evenimentelor.

Instanța apreciază că acordarea unei sume în cuantum de 2000 lei este suficientă și reprezintă o reparație echitabilă pentru compensarea suferinţelor produse părții civile xxx, astfel încât, în temeiul art. 19 raportat la art. 397 Cod procedură penală, art. 1349 şi art. 1357 Cod civil, va admite în parte acţiunea civilă şi va obliga inculpații xxx și xxx, fiecare la plata unei sume de 1000 lei către partea civilă.

În baza art. 276 alin. (2) Cod procedură penală obligă inculpaţii xxx şi xxxx să plătească persoanei vătămate xxx, fiecare câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală obligă pe fiecare din inculpaţii xxx, xxx, xxx şi xxx la plata către stat a sumei de 145 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 70 lei pentru fiecare inculpat din cursul urmăririi penale.

Onorariul avocatului din oficiu din cursul urmăririi penale rămâne în sarcina statului, din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru aceste motive,

În numele legii

HOTĂRĂŞTE:

1. În baza art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală respinge ca neîntemeiate solicitările de schimbare a încadrărilor juridice a faptelor pentru care inculpaţii xxx şi xxx au fost trimişi în judecată.

2. În baza art. 396 alin.1 şi 2 Cod de procedură penală stabileşte pentru inculpatul xxx, pentru comiterea infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. (2) Cod penal, pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 396 alin.1 şi 2 Cod de procedură penală stabileşte pentru inculpatul xxx, cu datele de stare civilă menţionate anterior, pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prev. şi ped. de art. 224 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. (2) Cod penal, pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 396 alin.1 şi 2 Cod de procedură penală stabileşte pentru pe inculpatul xxx, cu datele de stare civilă menţionate anterior, pentru comiterea infracţiunii de distrugere, faptă prev. şi ped. de art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. (2) Cod penal, pedeapsa de 6 luni închisoare.

Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta au fost săvârşite în stare de concurs formal prevăzut art. 38 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) C. pen. inculpatul va trebui să respecte următoarea obligaţie: să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 de zile în cadrul Primăriei oraşului Darabani, judeţul Botoşani sau în cadrul Primăriei comunei Conceşti, jud. Botoşani.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Botoşani.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

3. În baza art. 396 alin.1 şi 2 Cod de procedură penală stabileşte pentru inculpata xxx, pentru comiterea infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. (2) Cod penal, pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 396 alin.1 şi 2 Cod de procedură penală stabileşte pentru inculpata xxx, cu datele de stare civilă menţionate anterior, pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prev. şi ped. de art. 224 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. (2) Cod penal, pedeapsa de 6 luni închisoare.

Constată că faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin prezenta au fost săvârşite în stare de concurs formal prevăzut art. 38 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 38 alin. 2 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente anterior menţionate şi dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 lună închisoare, pedeapsă rezultantă pentru concursul de infracţiuni fiind de 7 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) C. pen. inculpata va trebui să respecte următoarea obligaţie: să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 de zile în cadrul Primăriei oraşului Darabani, judeţul Botoşani sau în cadrul Primăriei comunei Conceşti, jud. Botoşani.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Botoşani.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

4. În baza art. 396 alin.1 şi 2 Cod de procedură penală stabileşte pentru inculpatul xxx, pentru comiterea infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Botoşani.

5. În baza art. 396 alin.1 şi 2 Cod de procedură penală stabileşte pentru inculpata xxx, pentru comiterea infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal, pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Botoşani, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Botoşani.

6. Constată că persoanele vătămate xxx şi xxx s-au constituit părţi civile în proces.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., va admite în parte latura civilă a cauzei și va obliga pe fiecare din inculpaţii xxx şi xxx la plata către partea civilă xxx a sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale şi a sumei de 20 lei cu titlu de daune materiale şi respinge în rest pretenţiile civile ale părţii civile xxx.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., va obliga pe fiecare din inculpaţii xxx şi xxx la plata către partea civilă xxx a sumei de 189,3 lei cu titlu de daune materiale.

7. În baza art. 276 alin. (2) Cod procedură penală obligă inculpaţii xxx şi xxx să plătească persoanei vătămate xxx, fiecare câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Onorariul avocatului din oficiu din cursul urmăririi penale rămâne în sarcina statului, din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpaţi, părţi civile şi procuror.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, la data de 30.10.2018.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Distrugere

Încăierare, violare de domiciliu, distrugere

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă penală - 12.04.2010

Sentinţă civilă - 24.04.2013

Sentinţă penală - 17.09.2015

Sentinţă penală - 20.02.2015

Hotărâre - 11.01.2018