Drept Civil-actiune în daune contractuale

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, la data de ….. sub nr. …, reclamanta aa chemat în judecată pârâta Bb, solicitând  instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat societăţii reclamante exclusiv prin fapta sa, respectiv la plata debitului în cuantum de  7443,26 lei sumă compusă din contravaloarea facturilor ataşate şi reprezentând recuperare energie electrică agenţi economici/casnici, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat că în urma verificării instalaţiei electrice de alimentare şi măsurare la locul de consum aparţinând pârâtei, inspectorii din cadrul societăţii reclamante au întocmit nota de constatare nr. 0505058 privind neregulile observate la faţa locului. A mai arătat că în urma controlului efectuat în data de 01.04.2014 s-a constatat că energia electrică nu era înregistrată şi nici facturată de către furnizor, procedându-se la inventarierea receptoarelor electrice şi la întocmirea notei de constatare. A continuat menţionând că această intervenţie neautorizată a avut drept scop ocolirea echipamentului de măsurare a energiei electrice consumate, în acest fel nu se înregistra şi nu se factura energia electrică, fiind cauzat astfel un prejudiciu. A precizat că  facturarea consumului de furnizare a energiei electrice inclusiv pentru situaţia consumului fraudulos, se face de către furnizorul de energie electrică. În acest sens Regulamentul prevede că furnizorul emite factura consumatorului pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsură. Prin excepţie, pentru situaţiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsură nu corespund consumului real ( grup de măsură defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc.) facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specific propuse de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă. A învederat că s-a procedat, cu acordul pârâtului, la inventarierea aparatelor de consum energie electrică şi au fost emise facturile fiscale în valoare de 7443,26 lei şi reprezentând contravaloarea energiei electrice, din care s-a scăzut contravaloarea energiei electrice înregistrate de contor în acea perioadă. A mai arătat că în conformitate cu dispoziţiile anexei 7 la Contractul cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin decizia nr. 57/1999 a Preşedintelui ANRE, consumatorul este obligat să păstreze intacte grupurile de măsurare a energiei electrice, să nu influenţeze funcţionarea corectă a acestora, să nu blocheze accesul furnizorului, interzicându-i-se orice acţiune asupra acestora. A concluzionat  menţionând şi faptul că unitatea de măsură a energiei electrice se află în paza juridică a pârâtului, acesta fiind direct răspunzător de bunurile date în custodia acestuia, indiferent dacă prejudiciul suferit este născut din acţiuni/inacţiuni directe/indirecte provocate în mod nemijlocit  de pârât sau de terţe persoane.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 şi urm. Cod procedură civilă, art. 1350, art. 1516 şi art. 1521 Cod civil, Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin HG 1007/2004, Legea nr. 123/2012, OG nr. 13/2011. 

În susţinerea cererii, reclamanta a depus, în fotocopie, înscrisuri ( f. 8 – 25).

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 478 lei.

Pârâta a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate. În motivare a detaliat modalitatea în care a fost efectuat controlul lucrătorilor de la EON. A precizat şi că i-a fost spartă casa de două ori, aspect cunoscut de poliţia din Costişa, iar orice hoţ putea apăsa pe generatorul din interiorul contorului pentru a opri lumina sau a-i da drumul. A concluzionat arătând că  reclamanta a formulat şi o plângere penală, iar dosarul penal  s-a dispus o soluţie de clasare.

A anexat, în fotocopie, înscrisuri –f.42-43

Reclamanta a formulat precizări prin care a arătat în esenţă că facturile emise nu au fost constatate de către pârâtă în termenul legal. A mai arătat că soluţia dată de către Parchetul de pe lângă Judecătorie în dosarul penal aferent nu are relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze civile. Legislaţia specială stabileşte că atunci când se constată existenţa consumului fraudelor de energie electrică, fapta în sine reprezintă infracţiune, dar totodată stabileşte modul de recalculare a energiei electrice, cele două sancţiuni ( penală şi respectiv civilă) nefiind condiţionate una de cealaltă. A  menţionat că în temeiul raporturilor contractuale, conform art. 86 al. 1 lit. c din HG 1007/2004, furnizorul este îndreptăţit să recalculeze consumul  de energie electrică, durata pentru care se face recalcularea şi procedura de calcul fiind reglementată de autoritatea competentă. Consumul estimat ca urmare a consumului fraudulos vizează punctul de consum în sine şi neregulile înregistrate la acesta, indiferent dacă aceste nereguli sunt datorate vinei contractantului sau a unor terţe persoane ( caz în care acesta răspunde oricum, contractual, pentru că grija faţă de instalaţia electrică este în sarcina contractantului). A concluzionat învederând că soluţia de clasare pronunţată în dosarul penal nu are autoritate de lucru judecat cu privire la existenţa prejudiciului şi a persoanelor care l-au produs.

Instanţa, în baza dispoziţiilor art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 din Cod de procedură civilă a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri, iar din oficiu a dispus efectuarea unei  expertize în specialitatea electroenergetică. Pentru termenul din data de 29.11.2017 a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert Foşalău Romeo –f.82-84. Ca urmare a obiecţiunilor care au fost încuviinţate reclamantei a fost depus un răspuns la obiecţiuni –f.107, completat cu răspunsurile depuse pentru termenul din 18.04.2018 –f.129, respectiv 30.05.2018 –f.134.

Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în urma verificării instalaţiei electrice de alimentare şi măsurare la locul de consum aparţinând pârâtei, inspectorii din cadrul aa au întocmit nota de constatare nr. …… verso-20, iar prin procesul verbal de analiză a abaterilor nr. …. din …. s-a considerat intervenţie neautorizată ce a condus la neînregistrarea energiei electrice consumate – f.19. Ca şi neconformitate, astfel cum rezultă din nota de constatare, s-a constatat că s-a găsit contorul montat pe peretele exterior al casei, fără capac borne, sigilat la capacul BMPM numai în partea stângă jos, bornele fiind încălzite, iar plombele metrologice fiind diferite. Prin procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. .... din ..... s-au stabilit în sarcina pârâtei despăgubiri reprezentând 10974 Kwh –f.18, fiind emisă factura fiscală nr. .... din ....

Prin Ordonanţa de clasare din .... dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. ... s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea de către numita Bb a infracţiunilor de furt de curent electric prev. de art. 228 alin. (1), (3) şi intervenţie neautorizată asupra instalaţiei electrice prev. de art. 92 din Legea nr. 123/2012, întrucât fapta nu există, considerându-se temeinică şi legală propunerea organelor de cercetare penală.

Sub un prim aspect, instanţa constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7443,26 lei, fundamentându-şi pretenţiile pe dispoziţiile art. 1350 Cod civil care reglementează răspunderea civilă contractuală, cu toate acestea nu a depus la dosar contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta. Pe de altă parte, chiar dacă ar exista un atare, acest fapt nu determină în mod automat incidenţa răspunderii civile contractuale. Astfel, este de subliniat că răspunderea civilă contractuală este o formă a răspunderii civile, în cazurile în care paguba este consecinţa încălcării obligaţiilor contractuale. Or, în speţă, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat exclusiv prin fapta sa, respectiv la plata debitului în cuantum de  7443,26 lei  sumă compusă din contravaloarea facturii ataşate şi care reprezintă recuperare energie electrică agenţi economici/casnici. Aşadar, furnizarea energiei de către reclamantă, potrivit susţinerilor din cererea introductivă, nu a avut loc în baza prevederilor contractuale, ci aceasta face vorbire de o intervenţie neautorizată care a avut drept scop ocolirea echipamentului de măsurare a energiei electrice consumate şi astfel consumul nu era înregistrat, ceea ce i-a cauzat un prejudiciu.

Instanţa nu poate reţine în speţă incidenţa unei răspunderi civile contractuale, răspunderea pârâtei putând fi antrenată numai în temeiul răspunderii delictuale respectiv obligaţiei generale de  a repara prejudiciul produs din culpa sa. De altfel, toate actele emise de către reclamantă ( notă de constatare, proces verbal de stabilire a despăgubirilor, proces verbal de analiză a abaterilor, notă de constatare, proces verbal de reanaliză a abaterilor) au fost emise în sensul constatării delictului civil.

Prin urmare, instanţa consideră că în speţă nu pot fi analizate condiţiile răspunderii civile contractuale.

Pe de altă parte, în considerarea dispoziţiilor art. 152 Cod procedură civilă potrivit cărora o cerere de chemare în judecată este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită, având în vedere motivele invocate în cuprinsul acţiunii, instanţa consideră că în speţă nu sunt îndeplinite nici condiţiile răspunderii civile delictuale, din următoarele considerente:

Conform art. 1357 alin. 1 Cod civil, „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”, iar potrivit art. 1357 alin. 2 Cod civil „ autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Astfel, art. 1357 Cod civil instituie răspunderea civilă delictuală. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciu constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Potrivit art. 90 din HG 1007/2004, „  Prin consumul fraudulos se înţelege: a) conectarea oricărui receptor sau a instalaţiei de utilizare înainte de grupul de măsurare; b) orice intervenţie în instalaţia electrică, ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare, iar la  art.142 (1) Consumul de energie electrică se stabileşte în sistem pauşal, în situaţiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare. (2) Consumul de energie electrică în sistem pauşal se stabileşte în funcţie de puterea nominală a receptoarelor electrice şi de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă. (3) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal este permisă doar pe durate de timp determinate, pentru consumatorii temporari sau în cazul unor locuri de consum cu puteri absorbite foarte mici (de regulă sub 100 W) pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare, în cazul defectării (indisponibilităţii) echipamentelor de măsurare, precum şi în cazul consumului fraudulos de energie electrică.(4) În cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici şi de 6 luni pentru ceilalţi consumatori.”

Sub aspectul probatoriului, instanţa va da eficienţă concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, cu completările ulterioare, reţinând în acest sens, sub un prim aspect, că analiza directă a contorului nu a fost posibilă şi că nu s-au putut identifica, din fotografiile făcute la faţa locului, caracterele diferite între ele ale sigiliilor metrologice ( cele din plumb).  Instanţa mai reţine concluziile expertului în sensul posibilităţii interceptării periodice a coloanei de branşament, prin rotirea capacului BMP şi acces la borne contor sau cleme branşament, însă pentru a se concluziona asupra intervenţiei asupra aparatului de măsură expertul a considerat a fi depus un BMC anterior celui depus de reclamantă –f.82-84.  Ulterior depunerii acestui înscris, expertul a concluzionat în sensul că plomba metrologică a contorului nu avea caracterele obligatorii şi a fost sigilată cu un singur sigiliu, astfel încât capactul se putea desface şi roti în jurul acestuia, însă concluziile expertizei nu se schimbă. Relevante instanţa apreciază constatările expertului vizând istoricul de consum, potrivit căruia un an înainte de data controlului consumul mediu zilnic a fost de 2,9 kw, iar un an după control a fost de 3,13 kw/zi, consumuri relativ apropiate, astfel încât chiar ascendentă fiind creşterea, nu este una spectaculoasă, în sensul învederat de reclamantă în răspunsul la obiecţiuni. Privitor la acel consum “0” din perioada 27.12.2013 – 21.02.2014, instanţa reţine că expertul a arătat că deşi nu este normal acest consum, nici reclamanta nu a avut o explicaţie. Relativ la acest aspect, instanţa apreciază ca fiind pertinente apărările pârâtei în sensul că a fost plecată la muncă în străinătate în anumite perioade, aspect rezultând şi din înscrisurile depuse la dosar –f.113-123.

Coroborând toate cele anterior expuse, instanţa apreciază că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei sub acest aspect, nu a dovedit, dincolo de orice dubiu, îndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor răspunderii delictuale în persoana pârâtei, iar ca urmare va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Având în vedere dezlegarea dată acţiunii, precum şi caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 Cod de procedura civila, precum şi în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), instanţa va respinge şi cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta aa ….. cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocat …., cu sediul în Iaşi, ….., jud. Iaşi în contradictoriu cu pârâta Bb, ……., cu domiciliul în sat ……, judeţ Neamţ, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra Neamţ.

Pronunţarea hotărârii s-a făcut azi, 10.10.2018,  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare