Pensie comunitară cetăţean grec, fost refugiat în România

ASIGURĂRI SOCIALE

1.1.1Pensie comunitară cetăţean grec, fost refugiat în România

- Protocolul stabilit în cadrul Tratatului de Aderare al României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005

- Decizia nr. 112/2009 emisă de Directorul CNPAS

- Legea nr. 19/2000

- Regulamentele CEE nr. 1408/71 și 574/72

- Regulamentul CE nr. 987/2009

- Constituţia României

- Regulamentul CE nr. 883/2004 din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și Regulamentul CE nr. 987/2009 din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004

Reclamantei nu i s-a comunicat decizia de respingere a cererii de acordare a pensiei comunitare în aşa manieră încât să-i asigure dreptul la cunoaşterea cuprinsului acesteia, o sinteză a actelor în limba solicitantului; doar după solicitarea acesteia i-au fost transmise în data de 6 iunie 2016, iar contestaţia fiind înregistrată în data de 18 iulie 2016; greşit instanţa de fond a reţinut că ar fi contestaţia tardivă, înregistrată cu depăşirea termenului de 45 de zile.

Câtă vreme Acordul bilateral încheiat între România şi Grecia, în data de 23 februarie 1996, la Atena, ce privea problema despăgubirii Statului elen de cel român pentru prestaţiile asumate pentru cetăţenii eleni refugiaţi politic, repatriaţi din România în Grecia, şi-a încetat aplicabilitatea odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, tratatul de aderare a devenit parte a integrantă a dreptului intern, Norma aplicabilă fiind astfel cea europeană – CEE/1408/71 şi CEE/572/72, sens în care s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din data de 22.01.2015 în cauzele conexate C-401/13, Balasz şi C-432/13 Balasz şi alţii.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 80 din 8 februarie 2018

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/LM din data de 02.02.2017, pronunţată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2016, s-a admis excepţia de tardivitate invocată de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...), cu sediul în (...), cod fiscal (...), şi în consecinţă:

S-a respins ca tardivă contestaţia formulată de contestatoarea (...) CNP (...), domiciliată în Grecia, (…) şi cu domiciliul procedural ales la (…), în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...), cu sediul în (...) , cod fiscal (...).

Fără de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Examinând cu precădere excepţia de inadmisibilitate invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii (...) prin prisma art. 248 din Codul de procedură civilă, instanţa a constatat că obiectul prezentei contestaţii îl reprezintă decizia privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, nr. R-(...) emisă de intimată la data de 11.10.2013, decizie prin care s-a respins cererea de acordarea unor drepturi de pensie comunitară – pensie pentru limită de vârstă, în ceea ce o priveşte pe contestatoare (fila 6 la dosar).

În decizie s-a prevăzut că în conformitate cu art. 87 din Legea nr. 19/2000 decizia poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța judecătorească competentă iar potrivit art. 88 din Legea nr. 19/2000, decizia necontestată în termen fiind definitivă.

S-a reţinut că intimata Casa Judeţeană de Pensii (...) emitentul deciziei contestate, prin înscrisul depus în probaţiune „Scrisoare recomandată cu confirmare de primire”, a făcut dovada legală a datei comunicării deciziei contestatoarei, respectiv la data de 30.10.2013, decizie ce putea fi contestată, în condiţiile art. 149 alin 1 din Legea nr. 263/2000, ce reprezintă cadrul legal în domeniul pensiilor în România, la data respingerii cererii de acordare a pensiei de către contestatoare, respectiv Grecia, (…).

În urma verificărilor înscrisurilor depuse în probaţiune, instanţa a constatat că adresa contestatoarei comunicată de aceasta şi înscrisă pe formulare (notificarea deciziei cu privire la cererea de pensie formularul E210, E202, Atestatul privind cariera de asigurat în România Formularul E001 şi formularul E205) este identică cu adresa înscrisă pe scrisoarea recomandată, prin care i s-a comunicat decizia de respingere.

La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 potrivit art. 193 din lege. Potrivit Capitolului IX din Legea nr. 263/2010 denumit Dispoziții tranzitorii, mai precis potrivit art. 178 cererile înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor soluționa conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii.

Per a contrario și în lipsa unei alte dispoziții legale, contestarea unei decizii emise în baza Legii nr. 19/2000 după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 s-a apreciat că trebuie soluționată în baza prevederilor acestei din urmă legi.

În aceste condiții s-a apreciat că devin aplicabile litigiului prevederile Capitolului VIII denumit Jurisdicția asigurărilor sociale.

Conform dispoziţiilor art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, s-a reţinut că, deciziile emise de către Casele Teritoriale de Pensii pot fi contestate în termen de 30 de zile la Comisia Centrală de Contestaţii. Alin. 2 al aceluiaşi text de lege prevede că procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă o procedură prealabilă, obligatorie fără caracter jurisdicţional. De asemenea, potrivit art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii pot fi atacate la instanţa competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 prevede în mod expres ca hotărârile prevăzute la art. 150 alin. 3 pot fi atacate la instanţa competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare”. Aşa cum se observă din prevederile legale mai sus menţionate, legiuitorul a prevăzut în materia jurisdicţiei asigurărilor sociale, proceduri obligatorii, cu caracter imperativ.

S-a reţinut că textul citat reglementează, o procedură prealabilă obligatorie, instanţa de judecată putând fi învestită doar după parcurgerea acesteia, cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva hotărârii adoptate de Comisia Centrală de Contestaţii conform art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.

Faţă de susţinerea contestatoarei în sensul că decizia contestată a fost comunicată la data de 06.06.2016, instanţa, verificând termenul de formulare a contestaţiei împotriva deciziei de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară – pensie limită de vârstă, respectiv a confirmării de primire (...)-502, la termenul de judecată din data de 10.01.2017 fiind prezentat şi originalul de către intimată, a constatat că decizia a fost comunicată de către intimată la data de 24.10.2013.

S-a reţinut că în speţa de faţă, contestatoarea nu a făcut dovada formulării unei contestaţii împotriva deciziei de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară mai sus arătate la Comisia Centrală de Contestaţii.

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, România aplică prevederile regulamentelor europene în domeniul securității sociale. În relațiile dintre statele membre s-au aplicat prevederile Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și 574/72, până la data de 30 aprilie 2010, înlocuite, începând cu data de 1 mai 2010, de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004.

Într-adevăr, potrivit art. 48 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 987/2009 fiecare instituţie notifică solicitantului decizia luată în conformitate cu legislaţia aplicabilă. Fiecare decizie precizează căile de atac și termenele în care se pot fi introduse acestea.

Potrivit reglementărilor legale în domeniul stabilirii drepturilor de pensie după ce instituțiile competente ale statelor membre implicate își comunică, prin intermediul formularelor standard de legătură, toate informațiile necesare, s-a reţinut că acestea vor emite decizii proprii privind admiterea sau respingerea cererii de pensionare, decizii pe care le vor comunica persoanei interesate și/sau celeilalte/celorlalte instituții competente.

Prin urmare, s-a reţinut că, în concordanţă cu normele comunitare în materia asigurărilor sociale, în conţinutul deciziei contestate la pct. 4 este menţionat termenul de contestare a deciziei conform legii aplicabile în România, precum şi calea de atac şi instituţia unde se poate ataca.

De asemenea, s-a apreciat că tardivitatea decurge şi din prevederile art. 149 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, potrivit căreia deciziile de pensie necontestate în termen rămân definitive precum şi din prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000.

Deşi susţine că nu a primit decizia contestată, s-a reţinut că, contestatoarea, în mod culpabil, nu a întreprins nici un demers timp de peste 3 ani, în vederea aflării răspunsului la cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, depusă la data 13.05.2008 sub nr. (...), ci abia în 2016, după trei ani de la soluţionarea cererii şi de la comunicarea deciziei de către intimată, iese din pasivitate şi sesizează instanţa cu o cerere având ca obiect privind anularea deciziei de respingere.

Faţă de această situaţie şi raportat la data sesizării instanţei 20.07.2016, coroborate cu textele legale mai sus menţionate, instanţa de fond a reţinut că, contestaţia a fost formulată cu mult după împlinirea termenului legal prevăzut de art. 149 alin. 1 din Legea nr..263/2010, astfel a apreciat ca tardivă contestarea deciziei nr. R-(...)/11.10.2013 de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară - pensie pentru limită de vârstă.

În contextul considerentelor mai expuse, instanţa a admis excepţia de tardivitate şi în consecinţă a respins contestaţia ca tardiv introdusă.

Instanţa a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel contestatoarea (...), solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei, respingerea excepţiei de tardivitate, admiterea contestaţiei, obligarea intimatei la plata drepturilor de pensie cu începere din data de 09.05.2007.

Prin motivele de apel s-a invocat că are calitatea de refugiat politic grec, repatriat, iar conform Memorandumului Guvernului României s-a dispus în aplicarea Hotărârii CJUE în cauzele reunite C-401/13 şi C-432/13,  revizuirea tuturor deciziilor de pensii emise cu privire la persoanele resortisante în spaţiul comunitar. Avea astfel intimata obligaţia de-a revizui hotărârea dată raportat la motivarea deciziei R/(...)/11.10.2013 ce a dispus că atât pensia naţională cât şi cea comunitară nu pot fi stabilite motivat de faptul că în conformitate cu art. 5 din Acordul încheiat între Guvernul României şi cel al Republicii Elene, orice obligaţie a părţii române referitoare la drepturile de asigurări sociale ale refugiaţilor greci încetează la 6 ani de la intrarea în vigoare a acestui acord.

La formularea contestaţiei arată că a invocat art. 48 alin. 1 şi 2 din regulamentul european 574/72 potrivit căruia comunicarea către solicitant a deciziilor instituţiilor se face conform acestuia, regulamentele cu nr. 1408/71 şi nr. 574/72 se bucură de forţa dispoziţiilor imperative ale art. 288 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene ce dispun că Regulamentul are aplicabilitate generală, se aplică direct în fiecare stat membru fără ratificare sau publicitate prealabilă, fiind obligatoriu pe teritoriul României de la 01.01.2007, deci, anterior formulării cererii sale. În caz de conflict cu legislaţia română în vigoare, potrivit art. 2 din Instrucţiunile Generale date de CNPAS în aplicarea Regulamentului nr. 1408/71 şi nr. 574/72 aprobate prin Decizia nr. 112/2009 a Directorului CNPAS, prevederile actelor comunitare vor prevala asupra legislaţiei naţionale.

Potrivit art. 48 alin. 1 şi 2, singura dovadă legală de comunicare este nota recapitulativă a deciziilor emise de fiecare for investit cu solicitarea de pensie, ori ei nu i s-a comunicat nota de înaintare a deciziei la 08.02. 2016 şi nu putea formula anterior acestei date contestaţia, excepţia de tardivitate nefiind fondată. Nu se aplică dispoziţiile naţionale referitoare la comunicarea directă a deciziei contestate, aceasta este prevăzută de legislaţia comunitară, nu poate înţelege limba română în totalitate, termenii formali cuprinşi în decizia contestată. Chiar dacă a lucrat în România în perioada de refugiu, nu se prezumă că ar cunoaşte atât de bine limba română ca să poată înţelege ce i se comunică, a locuit în colonie pentru refugiaţi greci, vorbea preponderent limba natală.

De la repatriere au trecut peste 30 de ani, are o vârstă înaintată, nu a mai vorbit sau scris în limba română, îi este imposibil a înţelege ce i se comunică de autorităţile române. Nefiind de cetăţenie română, nu i se poate prezuma că ar cunoaşte limba română, nu a stat 3 ani în pasivitate, comunicările IKA cu intimata dovedesc contrariul, apărările intimatei prin intermediul IKA prin care i s-a solicitat clarificări referitor la dosarul său de pensie, ori, dacă se considera soluţionată definitiv cererea se întreabă de ce s-a mai solicitat către IKA ETAM după emiterea deciziei completarea dosarului cu referire la identitatea de persoană?

Rezultă că nu se poate deroga de la dispoziţiile Regulamentului european nr. 574/72 art. 48 potrivit căruia unica modalitate de comunicare a deciziilor, prin intermediul casei de pensii de la domiciliul resortisantului, în speţă IKA ETAM. Arată că nu o priveşte la ce dată s-a înaintat către IKA ETAM decizia câtă vreme a înţeles a lăsa în nelucrare dosarul pentru încălcarea dispoziţiilor legale europene, nu i se poate imputa ei această hotărâre, sarcina comunicării legale aparţinea exclusiv pârâtei şi IKA ETAM Grecia.

Nu s-a specificat în formularul de cerere de pensie europeană E202GR alegerea comunicării în altă limbă decât cea greacă a soluţiei pronunţate de organismul de pensie român, deci singura modalitate legală de comunicare este cea stabilită de art. 48 alin. 3 invocat, limba greacă, orice altă comunicare în altă limbă a Uniunii Europene fiind nulă, imposibil de realizat.

S-a invocat art. 466 şi următoarele din Noul Cod de procedură civilă, art. 41-51 bis şi art. 77 din Regulamentul 1408/71, art. 36 - 38, art. 41 - 43, art. 45 - 47, art. 49, art. 90 **, art. 111 din Regulamentul 574/72.

Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului. A primit reclamanta decizia la data de 24.10.2013, potrivit confirmării de primire, dată de la care curge termenul de contestare. Nu pot fi reţinute susţinerile necunoaşterii limbii române şi că din acest motiv nu a avut cum să formuleze contestaţia, a intrat în posesia plicului ce conţinea decizia la data de 24.10.2013, avea posibilitatea să ducă actul la tradus câtă vreme ştia că a formulat o cerere de pensie pentru limită de vârstă.

A lucrat apelanta peste 26 de ani în România ca asistent medical în (...), fiind foarte greu de crezut că nu cunoaşte limba română şi nu ar şti să citească o decizie redactată în limba română. Există mai multe acţiuni cu obiect similar în care nu există dovada confirmării de primire a deciziilor, la solicitarea de la instituţia de asigurări sociale din Grecia a transmiterii datei comunicării, s-a precizat prin adresa din data de 06.01.2017 că în cazul unui contestator s-a transmis decizia în acelaşi an în care s-a emis împreună cu formularul E 211, că în luna ianuarie 2016 prin avocatul împuternicit s-au solicitat din nou actele din dosarul de pensionare, acte contestate şi depuse în probaţiune, netraduse.

Nu s-a supus reclamanta prevederilor art. 150 alin. 4 Cod de procedură civilă, actele anexate cererii nu sunt traduse, sunt în limba greacă, nu s-a anexat formularul E211 ce reprezintă sumarul deciziilor emise şi comunicat de instituţia instrumentatoare din Grecia reclamantei. Ea a trimis acesteia în anul 2013 formularul E205, E210 şi decizia de respingere nr.(...)/11.10.2013, potrivit borderoului anexat. A stat reclamanta în pasivitate 3 ani, a afirmat că i-a solicitat insistent clarificări, ori, nu a existat o astfel de comunicare, solicitare după emiterea deciziei de respingere din anul 2013. Doar în februarie 2017, după introducerea acţiunii, IKA ETAM i-a transmis o nouă cerere de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a solicitat aprecierea probelor cu înscrisurile ataşate în traducere legalizată, s-au încălcat dispoziţiile legale în materie de comunicare a deciziilor de pensie comunitare, orice altă procedură fiind în neconcordanţă cu textul legal european invocat, art. 48 din Regulamentul 574/72 care alături de Regulamentul 1408/71 se bucură de forţa dispoziţiilor imperative ale Tratatului de Funcţionare al Uniunii Europene, care are aplicabilitate generală, se aplică direct în fiecare stat membru, fără ratificare sau formă de publicitate prealabilă, obligatoriu de la 01.01.2007, anterior formulării cererii sale de pensionare.

Se mai invocă Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană şi al Bulgariei, art. 2 din Protocol ce prevede că de la data aderării, dispoziţiile Constituţiei, ale tratatului CEEA, actele adoptate de instituţii înainte de aderare sunt obligatorii pentru aceste state. Devin aplicabile şi dispoziţiile Instrucţiunilor Generale date de CNPAS în aplicarea Regulamentelor nr. 1408/71 şi nr. 574/72 aprobate prin Decizia nr. 112/2009 a Directorului CNPAS, ce arată explicit că în domeniul securităţii sociale România aplică de la data aderării la UE aceste regulamente.

Nu se aplică în cauză dispoziţiile naţionale referitoare la comunicarea directă a deciziei contestate către ea, legislaţia comunitară prevăzând contrariul, ea nu poate înţelege limba română în totalitate, termenii formali cuprinşi în decizie chiar dacă a lucrat în România. Locuia într-o colonie greacă, vorbea limba greacă şi la locul de muncă unde lucra alături de cetăţeni greci. Are o vârstă înaintată, nu se poate prezuma că ar cunoaşte limba română ca să poată înţelege ce i se comunică, nu a stat în pasivitate, a solicitat clarificări permanent, nu o priveşte data la care s-a înaintat către IKA ETAM decizia câtă vreme aceasta a ales să lase în nelucrare dosarul ei de pensie pentru încălcarea de către pârâtă a dispoziţiilor legale europene.

Atâta timp cât nu s-a specificat în formularul de cerere de pensie europeană E202GR alegerea comunicării în altă limbă decât cea greacă, rezultă că singura modalitate legală de comunicare a deciziei contestate este cea stabilită de art. 48 alin. 2 invocat. Nu a deţinut niciodată cetăţenia română pentru a se prezuma că ar cunoaşte limba română, după repatriere nu a mai utilizat limba română, nivelul de cunoaştere fiind minim, orice comunicare oficială îi este neinteligibilă.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Prin decizia de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară nr. R-(...)/11 .10.2013, emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii (...), s-a respins cererea de pensionare privind-o pe apelantă cu motivarea că, potrivit art. 8 din Acordul încheiat între Guvernul României şi Guvernul Elen, orice obligaţie a părţii române referitoare la drepturile de asigurări sociale ale refugiaţilor greci încetează la 6 ani de la data intrării în vigoare a acestui acord, lipsesc actele care dovedesc vechimea în muncă şi care confirmă stagiul de cotizare realizat în România.

Apelanta s-a adresat autorităţilor din Grecia – IKA ETAM – la data de 09.05.2007 în vederea acordării pensiei pentru limită de vârstă, sens în care a completat formularul E 202, aflat în copie la dosar de fond filele 9 - 10. Cu ocazia soluţionării cauzei în apel, urmare a criticilor apelantei pentru faptul că apelanta nu a depus la dosar traducerea actelor aflate în dosar de fond din limba greacă în limba română, la solicitarea instanţei s-au suplinit aceste lipsuri, filele 44 - 98.

Potrivit art. 2 din Protocolul stabilit în cadrul Tratatului de Aderare al României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, de la data aderării, prevederile cuprinse în Tratatul CEEA şi actele adoptate de instituţii, anterior aderării, sunt obligatorii pentru cele două state, se aplică în condiţiile fixate prin dispoziţiile cuprinse în Constituţie, prin Tratatul CEEA şi acest Protocol.

Raportat la cele expuse, implicit devin astfel obligatorii prevederile cuprinse în Regulamentul CEE nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii independenţi, cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii Europene, Regulamentul 574/1972 care stabileşte modalităţile de aplicare ale Regulamentului nr. 1408/1971, regulamente ce au fost extinse prin cele ale CEE nr. 883/2004 şi nr. 987/2009 care au preluat dispoziţiile celor anterioare şi reglementează situaţia acordării pensiilor în cazul lucrătorului supus legislaţiei a două sau mai multe state membre ale Uniunii Europene.

Ca urmare, începând cu data aderării, cele două Regulamente sunt obligatoriu aplicabile cu atât mai mult cu cât în cuprinsul Tratatului de Aderare nu s-au stabilit prevederi referitoare la aplicarea cu întârziere a acestora. Pe cale de consecinţă, sunt incidente şi prevederile cuprinse în Instrucţiunile generale emise chiar de către Casa Naţională de Pensii Publice şi Asigurări Sociale emise tocmai în aplicarea Regulamentelor susmenţionate cu nr. 1408/71 şi nr. 574/72, aprobate prin Decizia nr. 112/2009 emisă de Directorul Casei Naţionale de Pensii Publice şi Asigurări Sociale, publicate în Monitorul Oficial nr. 355/27.05.2009.

Potrivit art. 12 din aceste Instrucţiuni, aceste Regulamente vizează inclusiv cetăţenii greci, deci în speţă şi pe apelanta contestatoare, iar, conform art. 22 aliniat 10, data depunerii cererii la o altă instituţie decât cea competentă, va fi considerată ca dată de introducere a cererii la instituţia competentă, în funcţie de aceasta se apreciază implicit legislaţia aplicabilă, îndeplinirea condiţiilor legale, se acordă prestaţiile cuvenite. Această dată este cea înscrisă în cuprinsul formularului E 202, care potrivit celor expuse în speţă a fost 09.05.2007, dată la care erau în vigoare prevederile cuprinse în Legea nr. 19/2000 raportat la dispoziţiile căreia trebuia implicit analizată contestaţia iar în cuprinsul deciziei contestate, s-a făcut referire tocmai la acest act normativ, greşit instanţa de fond s-a raportat la alt act normativ, actual în materie - Legea nr. 263/2010 - ce pentru motivele expuse nu este incident.

Atâta timp cât Legea nr. 19/2000 nu reglementa o procedură prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicţional, eronat s-a reţinut incidenţa art. 149 aliniat 1 şi 2, art. 151 aliniat 2 din Legea nr. 263/2010, respectiv că nu ar fi făcut apelanta contestatoare dovada formulării unei contestaţii împotriva deciziei de respingere a cererii privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară la Comisia Centrală de Contestaţii . De altfel, în cuprinsul deciziei contestate, fila 6 dosar de fond, intimata a precizat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 87 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, decizia poate fi contestată, în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanţa judecătorească competentă, potrivit art. 88 din Legea nr. 19/2000, că decizia necontestată în termen este definitivă.

Până la data de 30.04.2010 s-au aplicat Regulamentele CEE nr. 1408/71 şi nr. 574/72, care după această dată s-au înlocuit cu Regulamentul CE nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din data de 29.04.2004 privitor la coordonarea sistemelor de securitate socială, respectiv de Regulamentul CE nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din data de 16.04.2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 883/2004.

Conform art. 48 aliniat 1 din Regulamentul CE nr. 987/2009, fiecare instituţie notifică solicitantului decizia luată potrivit legislaţiei incidente, decizie care precizează căile de atac, termenul în care se pot formula. Ulterior comunicării de către instituţiile competente ale statelor membre implicate, prin intermediul formularelor, a informaţiilor necesare, acestea emit decizii proprii privind admiterea sau respingerea cererii de pensionare pe care apoi le comunică solicitantului şi/sau celorlalte instituţii competente.

A invocat intimata, cu ocazia susţinerii excepţiei de tardivitate a contestaţiei faptul că decizia contestată i-a fost comunicată apelantei contestatoare la data de 24.10.2013, potrivit copiei avizului de confirmare de primire, aflat în dosar de fond la fila 30, ce a fost însă redactat în limba română, la fel s-a procedat şi în ceea ce priveşte decizia contestată. Ca urmare, atâta timp cât apelanta are cetăţenia greacă, nu dublă cetăţenie greacă şi română, nu sunt elemente care să ducă la concluzia că ar opera prezumţia cunoaşterii limbii române de către aceasta. Faptul că a locuit şi a lucrat mai mulţi ani în România, Curtea îl apreciază ca nefiind de natură a duce la concluzia cunoaşterii acestei limbi în aşa manieră încât să poată desluşi cuprinsul actelor care i-au fost comunicate, cu atât mai mult cu cât este de notorietate că există chiar cetăţeni români care locuiesc în România şi nu cunosc limba română suficient de bine.

Câtă vreme apelanta contestatoare nu a solicitat intimatei să-i fie comunicate actele întocmite în limba română, comunicarea în această modalitate nu a fost una de natură a-i asigura dreptul la cunoaşterea cuprinsului acestora.

Potrivit art. 48 din RE 987/2009, instituţia IKA-ETAM trebuia ca după primirea deciziilor de la fiecare instituţie să transmită solicitantului şi celorlalte instituţii, o sinteză a deciziilor în limba solicitantului sau a celei aleasă şi recunoscută ca limbă oficială a instituţiilor comunitare, potrivit art. 290 din Tratat, iar, conform aliniatului 2, dacă solicitantul apreciază că drepturile sale au fost afectate negativ de interacţiunea dintre deciziile luate de instituţiile în cauză, acesta are dreptul de-a solicita reexaminarea lor de către emitente în termenele stabilite de legislaţiile acestora, termene ce curg însă doar de la data comunicării acelei note de sinteză.

Din analiza înscrisului aflat la dosarul de apel fila 21, Curtea a reţinut faptul că intimata i-a comunicat instituţiei omoloage din Grecia - IKA ETAM - decizia emisă şi formularele E001, E210, E205, însă, din actele aflate la dosar nu se poate reţine faptul că aceasta ar fi întocmit nota de sinteză, la care am făcut referire mai sus, şi că acestea s-ar fi comunicat apelantei contestatoare.

Cu ocazia soluţionării cauzei în apel, intimata a depus de altfel la dosar copia unei adrese comunicate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin care Casa Naţională de Pensii Publice a solicitat ambasadei României din Grecia să fie sprijinită în a obţine de la instituţia instrumentatoare din Grecia comunicarea formularului E211 pentru mai mulţi solicitanţi de drepturi la pensie comunitară, inclusiv pentru apelantă, dar, până la data soluţionării cauzei, deşi s-a considerat întemeiată amânarea cauzei în acest sens, nu s-a depus la dosar dovada transmiterii unui astfel de formular.

Faţă de toate considerentele expuse, atâta timp cât potrivit traducerii cererii adresate de către apelantă Filialei Regionale (...), Direcţia de Pensii, aceasta a solicitat a-i fi comunicate fotocopiile complete cu originalul ale formularelor E 202, E 205, E 203, E 210 GR, E 210 RO, E001 şi orice alt înscris de corespondenţă care s-a realizat în legătură cu România, inclusiv decizia de pensie dacă s-a emis urmare a acesteia, întrucât actele din dosarul de pensie s-au comunicat la data de 06.06.2016, potrivit menţiunii efectuate de funcţionar, filele 54-55 dosar de apel, contestaţia fiind comunicată instanţei de fond la data de 18.07.2016 prin serviciu (...) de curierat, fila 24 dosar de fond, termenul de 45 de zile prevăzut de art. 87 aliniat 1 din Legea nr. 19/2000, incident potrivit celor expuse în cauză, a fost respectat, greşit instanţa de fond reţinând contrariul. Comunicarea efectuată de către intimată cu apelanta, potrivit celor arătate mai sus, nu a fost considerată ca fiind una potrivită normelor regulamentare expuse, astfel că, data înscrisă pe avizul de confirmare de primire este irelevantă.

Ca urmare, întrucât nu s-a soluţionat fondul cauzei, având în vedere şi faptul că prin cererea de apel nu s-a solicitat desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, fiind aplicabile astfel prevederile art. 480 aliniat 2 şi 3 Cod de procedură civilă, Curtea a admis ca fondat apelul, a anulat sentinţa apelată şi a procedat la evocarea fondului.

Procedând la evocarea fondului contestaţiei deduse judecăţii, Curtea a constatat următoarele:

Din cuprinsul actelor aflate în dosarul de fond şi apel, Curtea a reţinut faptul că apelanta contestatoare este cetăţean grec, s-a născut în (...) la data de (...)1935, a fost refugiată în România, s-a repatriat în anul 1980, anterior intrării în vigoare a Acordului Bilateral dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Elene din data de 23.02.1996, căsătorită (...).

Conform menţiunilor din carnetul de muncă al acesteia, seria S. g nr. (...), aflat în copie la dosarul de fond filele 35 Curtea a reţinut că apelanta contestatoare a prestat activitate în perioada 01.11.1954 - 31.05.1957 la Spitalul unificat de adulţi (...), în funcţia de felcer, în perioada 04.01.1961 - 31.12.1968 a fost angajată ca muncitor la Cooperativa (...), din data de 01.01.1969 a fost angajată în cadrul Spitalului Unificat Teritorial nr. (...), prin transfer, ocupând funcţia de felcer, respectiv de asistent medical, încetând activitatea la data de 30.04.1980 prin plecarea definitivă din ţară.

Într-adevăr, în cuprinsul acestui înscris, la capitolul I, date privind starea civilă a titularului s-a menţionat faptul că (...), fiica părinţilor (...), tatăl, (...), mama, s-a născut la data de (...)1936 în localitatea (...), Grecia, or, raportat la actele de stare civilă anexate Curtea a reţinut faptul că este una şi aceiaşi persoană, autorităţile române cu ocazia întocmirii, completării carnetului de muncă au comis astfel o eroare materială în ceea ce priveşte menţionarea anului naşterii, în loc de anul 1935 înscriind greşit anul 1936. De altfel, în sprijinul acestei constatări stă şi adeverinţa dată sub jurământ cu nr. (...)/2018 la sediul Judecătoriei de Pace din (...), la data de 04.01.2018, în faţa judecătorului de Pace (...) de către numiţii (...) şi (…), depusă în dosarul de apel, din care reiese faptul că apelanta a lucrat în perioadele indicate în carnetul de muncă în România, că apare greşit în actele româneşti cu data naşterii ca fiind (...)1936, că este aceiaşi persoană, apărările intimatei în acest sens nefiind fondate.

Sigur că, în astfel de situaţii, s-ar impune o corectare a celor menţionate în carnetul de muncă, dar, situaţia în speţă este una specială câtă vreme acest aspect ar fi greu realizabil, culpa este a autorităţilor române ce au emis, întocmit, completat carnetul de muncă, însă, apelanta este cetăţean grec, nu locuieşte în România, motive pentru care, raportat la probaţiunea administrată Curtea a reţinut faptul că acest aspect nu poate constitui un impediment în soluţionarea cererii pendinte cu atât mai mult cu cât potrivit celor expuse, actele aflate în dosar confirmă faptul că apelanta este aceiaşi persoană cu cea înscrisă în carnetul de muncă susmenţionat, apărările în acest sens ale intimatei potrivit cărora nu ar avea posibilitatea ca în măsura admiterii contestaţiei să pună în executare cele dispuse, apar ca nefondate.

Prin Decizia nr. (...) din 13.08.1998, emisă de Casa de Asigurări Sociale I.K.A. din Grecia, fila 59 dosar de apel, s-a recunoscut apelantei contestatoare, refugiat politic din România un număr de 4500 zile ca stagiu de muncă asigurată pentru pensie la IKA aferente perioadelor 01.11 1963 - 25.11.1964 şi 13.10.1965 - 28.02.1976, cu răscumpărare.

Din cuprinsul Hotărârii Directorului nr. (...)/20.12.1995, fila 56 dosar de apel, a Casei de Asigurări Sociale, Filiala de Pensii (...), Curtea a reţinut faptul că s-a admis cererea nr. (...)/05.07.1995 formulată de apelanta contestatoare pentru acordarea pensiei de bătrâneţe prin care s-a recunoscut un stagiu de asigurare de 4103 zile, respectiv 3453 zile în perioada 12/83 până la 6/95, stagiu de lucru în străinătate. Drepturile de pensie astfel stabilite au fost acordate începând cu data de 05.07.1995, fiind recunoscut stagiul de refugiat politic în România din luna aprilie 1963 până la data de 30.04.1980.

Casa de Asigurări Sociale, Casa de Asigurări a Salariaţilor - Sucursala Regională  (...) prin adresa nr. (...)/20.12.2007, fila 87 dosar apel, a comunicat Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, că solicitantului i-a fost recunoscut de către sistemul de asigurări sociale perioada de ocupare în România, de la 04-1963 până la 30.04.1980, în conformitate cu Acordul Bilateral şi Legea nr. 1539/1985, respectiv 5150 zile asigurat, că i s-a acordat o pensie de bătrâneţe pe baza perioadei asigurate greceşti din data de 05.07.1995, că se transmit formularele E 202 GR, E 205 GR, documente justificative, decizia IKA, solicitându-se a-i fi comunicat formularul E 205 şi decizia ce se va emite.

Raportat la cele expuse, Curtea a apreciat că în speţă se pune în discuţie în esenţă, raportul dintre normele comunitare şi Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene din 23.02.1996, ratificat prin Legea nr.63/1997.

Conform art. 2 din Protocolul prevăzut în Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, de la data aderării, dispoziţiile Constituţiei, ale Tratatului CEEA şi actele adoptate de instituţii înainte de aderare sunt obligatorii pentru România şi Bulgaria şi se aplică în aceste state în condiţiile stabilite prin Constituţie, prin Tratatul CEEA şi prin prezentul protocol.

Potrivit art. 52 al Protocolului sus menţionat se prevede faptul că, de la data aderării, Bulgaria şi România sunt considerate destinatare ale legilor cadru, regulamentelor şi deciziilor europene în înţelesul art. 1 - 33 din Constituţie, precum şi al directivelor şi deciziilor în înţelesul art. 249 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene şi ai art. 161 din Tratatul CEEA, cu condiţia ca aceste legi - cadru, regulamente şi decizii europene, precum şi aceste directive şi decizii, să fi fost adresate tuturor statelor membre actuale.

Faţă de dispoziţiile sus menţionate, Curtea a reţinut că pentru România sunt obligatorii Regulamentul CEE nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii independenţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii şi Regulamentul CEE privind normele metodologice de aplicare a Regulamentului CEE nr. 1408/71, regulamente care au fost extinse prin Regulamentele CEE nr. 883/2004 şi nr. 987/2009, acte comunitare care au preluat în esenţă dispoziţiile regulamentelor anterioare şi care reglementează situaţia acordării pensiilor în cazul lucrătorului supus legislaţiei a două sau mai multe state membre.

Ca urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea celor două Regulamente este obligatorie, mai ales că în lista perioadelor de tranziţie din Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană nu sunt cuprinse şi prevederi referitoare la aplicarea cu întârziere a Regulamentelor nr. 1408/71 şi nr. 574/72 ori a celor de extindere a acestora.

Totodată, este cert faptul că în speţă devin aplicabile şi dispoziţiile Instrucţiunilor generale emise de Casa Naţională de Pensii Publice şi Asigurări Sociale în aplicarea Regulamentelor nr. 1408/71 şi 574/72, aprobate prin Decizia nr. 112/2009 a Directorului Casei Naţionale de Pensii Publice şi Asigurări Sociale şi publicate în Monitorul Oficial nr. 355 din 27 mai 2009.

În cuprinsul art. I din aceste Instrucţiuni se arată în mod explicit că în domeniul securităţii sociale, România aplică de la data aderării la Uniunea Europeană şi aceste regulamente. Conform art. 12 alin. 1 din aceste Instrucţiuni, din punctul de vedere al cetăţeniei persoanei, aceste regulamente vizează inclusiv pe cetăţenii greci. Art. 63 din aceste Instrucţiuni prevede faptul că dispoziţiile Instrucţiunilor pentru aplicarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE şi a Regulamentului Consiliului nr. 574/72/CEE se aplică, mutadis mutandis, şi în cazul instrumentelor juridice bilaterale în domeniul securităţii asigurărilor sociale la care România este parte, cu excepţia dispoziţiilor care contravin regulilor prevăzute în cadrul regulamentelor europene de coordonare menţionate la art. I.

Se mai impune a se evidenţia faptul că art. 7 alin. 2 lit. c), din Regulamentul CEE nr. 1408/1971 prevede că unele dispoziţii ale convenţiilor în domeniul securităţii sociale între state membre, care erau în vigoare înainte de data aplicării regulamentului , se aplică dacă sunt mai favorabile beneficiarilor sau dacă ele decurg din împrejurări istorice specifice şi au efect limitat în timp şi dacă aceste dispoziţii sunt prezentate în Anexa nr. III.

Examinând Acordul dintre România şi Grecia din 23.02.1996 care a fost ratificat de Parlamentul României prin Legea nr.63/1997, din perspectiva condiţiilor sus menţionate, Curtea a constatat că aplicarea acestuia nu a fost limitată în timp, în contextul în care România şi-a îndeplinit obligaţia de plată către statul elen a sumei forfetare convenite, aspect necontestat de părţi. Acordul nu se regăseşte în Anexa nr. III la Regulamentul nr. 1408/71 şi, în fine, dispoziţiile acestuia nu sunt mai favorabile beneficiarilor, dat fiind şi faptul că în speţă, contestatoarea a solicitat să beneficieze de pensie în temeiul Regulamentului nr. 1408/1971.

Dreptul la pensie pentru perioadele de stagiu cotizate în statul Român al refugiaților politici greci repatriați din România în Grecia a fost inițial reglementat prin Acordul bilateral încheiat între Guvernele României și Greciei la data de 23 februarie 1996 în Atena, potrivit celor expuse mai sus. Acest acord a fost modificat ulterior la 30 iunie 2003 și a intrat în vigoare pentru partea română la data de 01 ianuarie 2004. În esență, acest acord bilateral tranșa economic problema despăgubirii statului elen de către Statul Român cu suma de 15 milioane dolari SUA, pentru prestațiile asumate de către statul elen pentru cetățenii eleni refugiați politici repatriați din România în Grecia.

Se impune însă a se preciza faptul că acest acord şi-a întrerupt aplicabilitatea o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană, prin aplicarea de la 1 Ianuarie 2007 a Tratatului României și Bulgariei de Aderare la Uniunea Europeană.

Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană prin ratificarea sa potrivit Legii nr. 157/2005 de către Parlamentul României a devenit parte integrantă a dreptului intern al României, și astfel înlocuiește vechea reglementare.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 11 alin. 2 din Constituţia României „Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern”, prin urmare şi Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene din 23.02.1996, fac parte din dreptul intern.

Din punct de vedere al relevanţei juridice al celor două tratate trebuie observat că Tratatul de Aderare al României şi Bulgariei la Uniunea Europeană are valoare de lege statutară, pe când Acordul Bilateral Economic dintre România şi Grecia are valoare temporară şi cu privire la aspecte economice dintre cele două state, or, valoarea juridică a Tratatului de Aderare înlătură aplicarea Acordului Economic bilateral de la reglementarea problemei supuse dezbaterii în speţa de faţă.

Potrivit regulii aplicării în timp a normelor de drept Curtea a constatat că ultima reglementare în vigoare şi de imediată aplicare, este Norma europeană -CEE/1408/71 şi CEE/574/72 şi nu Acordul Economic Bilateral dintre România şi Grecia.

Conform art. 148 alin. 2 din Constituţia României, referitor la integrarea în Uniunea Europeană: „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare." Prioritatea dreptului comunitar faţă de normele juridice naţionale contrare a fost consacrată pe deplin de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, constituind unul dintre principiile fundamentale ale dreptului comunitar.

Raportat la considerentele expuse, Curtea a constatat că în privinţa instituţiei juridice a pensiei comunitare au incidenţă dispoziţiile Regulamentelor CEE 1408/71 şi 574/72, fapt menţionat în mod expres şi de Casa Naţională de Pensii Publice şi Asigurări Sociale prin Instrucţiunile pentru aplicarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii şi a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariaţii şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii, aprobate prin Decizia nr. 112/01.04.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 355 din 27 mai 2009.

Ca urmare, Curtea a concluzionat în sensul că la stabilirea și calcularea pensiilor ce se cuvin refugiaților politici eleni repatriați se aplică dreptul european cu precădere, în detrimentul oricărui alt acord economic anterior, și că dreptul acestor persoane la pensia aferentă contribuțiilor cotizate pe teritoriul României este garantat chiar prin Constituția României, prin Tratatele Uniunii Europene și a Regulamentelor CEE nr. 1408/71, nr. 574/72, nr. 883/2004 și nr. 987/2009. România era obligată şi este şi în prezent, a respecta inclusiv Regulamentul CEE nr. 1408/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii independenţi, cu familiile acestora care se deplasează în cadrul comunităţii şi a Regulamentului CEE privind normele metodologice de aplicare a Regulamentului a cărui reglementări s-au extins prin Regulamentele CE nr. 883/2004, nr. 987/2009 ce prevăd dispoziţii cu privire la situaţia acordării pensiilor în cazul lucrătorilor supuşi legislaţiei a două sau mai multe state membre.

Data aderării României la Uniunea Europeană, potrivit şi celor arătate mai sus, a fost 1.01.2007, or, câtă vreme prin Tratatul de Aderare nu s-a convenit o amânare a aplicării Regulamentului susmenţionat, aplicarea acestuia a devenit obligatorie şi prioritară inclusiv faţă de Acordul încheiat între Guvernul României şi cel al Greciei din 23.02.1996.

Astfel cum s-a arătat, în vederea implementării acestei obligaţii s-au şi emis instrucţiuni generale de către Casa Naţională de Pensii Publice şi Asigurări Sociale, pentru aplicarea Regulamentelor nr. 1408/1971 şi nr. 574/1972, aprobate prin Decizia nr. 112/2009 a directorului acestei instituţii, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 355/27 mai 2009, conform cărora de la data aderării la Uniunea Europeană, se aplică şi aceste regulamente, în art. 12 alin. 1 făcându-se vorbire şi de faptul că se referă inclusiv la cetăţenii greci.

Au existat pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, două cereri de pronunţare a unei decizii preliminare formulate în temeiul articolului nr. 267 TFUE de către Curtea de Apel Cluj, prin deciziile 6 şi 2 din 27.07.2013, ce au privit interpretarea art. 7 alin. 2 litera c) din Regulamentul CEE nr. 1408/1971 al Consiliului din 14.06.1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente, cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul comunităţii, prin versiunea modificată şi actualizată prin Regulamentul CE nr. 118/1997 al Consiliului din 2.12.1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul CE nr. 1992/2006 al Parlamentului European, al Consiliului din 18.12.2006 – denumit Regulamentul nr. 1408/1971.

Prin întrebarea formulată s-a solicitat în esenţă a se stabili dacă art. 7 alin. 2, litera c) din Regulamentul nr. 1408/1971 trebuie interpretate în sensul că un acord bilateral privind prestaţiile de securitate socială ale resortisanţilor unuia dintre statele semnatare care au avut calitatea de refugiat politic pe teritoriul celuilalt stat semnatar, încheiate la o dată la care unul dintre cele două state semnatare nu aderase încă la uniune, care nu figurează în anexa III la acest regulament, rămâne aplicabil situaţiei unor refugiaţi politic repatriaţi în statul lor de origine înainte de încheierea acordului bilateral de intrare în vigoare a Regulamentului menţionat.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin Hotărârea din data de 22.01.2015, în cauzele conexate C-401/13, Balazs şi C-432/13 Balazs şi alţii, a statuat că aceste dispoziţii trebuie interpretate în sensul că un acord bilateral privind prestaţiile de securitate socială ale resortisanţilor unuia dintre statele semnatare, care au avut calitatea de refugiaţi politici pe teritoriul celuilalt stat semnatar, încheiat la o dată la care unul dintre cele două state semnatare nu aderase încă la Uniune şi care nu figurează în Anexa III la acest regulament, nu rămâne aplicabil situaţiei unor refugiaţi politici repatriaţi în statul lor de origine înainte de încheierea acordului bilateral şi de intrarea în vigoare a Regulamentului menţionat.

Ca urmare, este cert faptul că are aplicabilitate dreptul european, cu precădere în defavoarea oricărui alt acord anterior, dispoziţiile cuprinse în art. 148 alin. 2 din Constituţia României privind aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar fiind incidente, ceea ce de altfel reiese şi din art. 12 al instrucţiunilor de aplicare a Regulamentelor susmenţionate. Se reţine din considerentele Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, invocată mai sus, faptul că Acordul bilateral încheiat între România şi Grecia nu figurează în anexa III a Regulamentului nr. 1408/71, deci, acest regulament a înlocuit în principiu acordul conform art. 6 litera a).

Faţă de toate considerentele expuse, având în vedere şi copia carnetului de muncă al apelantei contestatoare ce evidenţiază stagiul de cotizare realizat în România în perioada în care a avut calitatea de refugiat politic, s-a impus admiterea contestaţiei, anularea deciziei nr. R-(...)1 din data de 11.10.2013 întocmită de intimată pe care a obligat-o să emită o nouă decizie de acordare a pensiei comunitare, în favoarea apelantei contestatoare, cu plata acestor drepturi începând cu data de 09.05.2007, data înregistrării cererii la autoritatea din Grecia.

S-a impus a se avea în vedere la stabilirea datei de la care se acordă drepturile în speţă, Instrucţiunile pentru aplicarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului nr. 1408/71 şi nr. 574/72, publicate în Monitorul Oficial nr. 355/2009, art. 22 alin. 11, conform cărora data depunerii cererii este înscrisă pe formularul E 202 –Instrumentarea unei cereri de pensii de bătrâneţe – la rubrica 13 punctul 1, în formularul E 203 – Instrumentarea unei cereri de pensie de urmaş – la rubrica 16 punctul 1 şi în formularul E 204 – Instrumentarea unei cereri de pensie de invaliditate – la rubrica 14 punctul 1 conform alin. 10, data depunerii cererii la o altă instituţie decât cea competentă va fi considerată ca dată de introducere a cererii la instituţia competentă şi în consecinţă, data de referinţă în funcţie de care se apreciază legislaţia aplicabilă, îndeplinirea condiţiilor legale şi se acordă prestaţiile cuvenite.

Domenii speta

Spete similare