Excepția lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calității procesuale pasive. Obligarea la plata despăgubirilor civile catre asigurator si la plata reprezentând dobândă calculată de la data plăţii efectuate până la data introducerii preze

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. 226/866/2018, reclamanta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BA.A.R.),în calitate de continuator al tuturor raporturilor juridice în care se afla fosta Asociatia Fondul de Protectie a Victimelor Străzii, pe calea acţiunii în regres a solicitat obligarea pârâtei G.P. la plata sumei totale de  28.098,82 lei , ce se compune dm:  22.033,47 lei, reprezentând despăgubiri  acordate cu titlu de daune morale si dobanda legala cu incepere de la data ramanerii definitive a hotararii (20.000 lei ) si cheltuieli de judecata(2.000 lei), ca urmare a vătămării numitei G.T. în accidentul de circulaţie; 1.105 lei, reprezentand taxa judiciară de timbru corespunzatoare pretentiilor admise, acordate Statului Roman; 2.137,29 lei reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data plăţii despăgubirilor şi până la cea a introducerii acţiunii;  2.823,06 lei reprezentand onorariu avocat; şi plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data introducerii cererii de chemare in judecată şi până la achitarea integrală a debitului.

În motivarea acţiunii se arată că, în esenţă, la data de 20.07.2011 s-a produs un accident de circulaţie în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatrículare AR-51-FPN , condus de pârâta în cauză şi autoutilitara cu nr. De înmatriculare B 01 TTP, din care a rezultat vătămarea corporală a se numitei G.T..

Se arată că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, existând fapta ilicită, vinovăţia pârâtei, prejudiciu şi legătura de cauzalitate ce ţine de lipsa poliţei de asigurare RCA, pe care pârâta ar fi trebuit să o deţină.

Se arată că persoana prejudiciată, G.T., a solicitat despăgubirea, în baza art. 7, alin. 1 din Normele privind constituirea, administrarea i utilizarea Fondului de protecţie a victimelor străzii puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Commsmei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, de la Fondul de protecie a victimelor străzii. În baza Sentintei civile nr. 2582/23.11.2015 a Tribunalului lasi, ramasă definitivă prin Decizia Civila nr. 224/05.04.2016 a Curţii de Apel lasi, Fondul a fost obligat, în cadrul dosarului de daună F.P.V.S. 683/2014,din data de 10.05.2016 sa achite suma de 22.033,47 lei cu titlu de daune morale la care s-a adaugat dobanda legala si cheltuleli de judecata, pentru vătămările suferite de G.T., precum şi suma de 1.105 lei reprezentand taxa judiciara de timbru achitate Statului Roman.

Se arată că dreptul de regres al FPVS. ín contra conducătorului auto, vinovat pentru producerea preudiciului, se justifică în virtutea prevederilor art.25 ind l pct.12 din  Legea nr.32/2000, potrivit cărora Fondul are legitimare procesuală activă in orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relaţie juridică cu el , pentru obligaţiile de plată achitate sau care urmează, cu certitudine, să fie achitate de Fond.

Totodată, conform prevederilor art.13 din Ordinul CSA nr.1/2008, „dupä plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei vătămate, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond.

În drept, se invocă art. 192 CPC, - Ordinul  preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, art. 25 ind.1 din  Legea nr. 32/2000, - art. 1349, 1357, 1359, 1381  şi  1385 Cod Civil.

Reclamanta solicită administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în acest sens o serie de înscrisuri alăturat cererii.

Cererea a fost apreciată ca fiind scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, în considerarea disp. art. 29 lit. I . din OUG 80/2013.

Prin întâmpinare, pârâta G.P. invocă, pe lângă excepţia netimbrării, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Solicită admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive pârâtei avand in vedere ca nu are calitatea de persoana care sa poata fi obligata la achitarea sumelor solicitate in prezenta acţiune de regres, trebuind să fie chemată în judecată societatea de asigurari din Marea Britanie,  societate care eliberase pentru autovehiculul implicat in accident asigurarea obligatorie. Se arată că, intr-adevar, autoturismul condus de pârâtă  nu detinea la momentul accidentului RCA reglementata de prevederile legale române, insa, avand in vedere ca era un autovehiculul inmatriculat in Marea Britanie, la acel moment avea asigurare reglementata de dispozitiile legale din UK. Astfel, se arată că Fondul trebuia sa se indrepte cu actiune de regres impotriva societatii de asigurare din UK si nu impotriva pârâtei.

Privitor la exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, se arată că cererea de chemare in judecata are ca temei de drept si dispozitiile care reglementeaza răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, respectiv art.1349,1357,1359,1381 si art.1385 C. civil. Raportat la acest temei de drept, reclamanta nu are calitate procesual activa pentru a solicita obligarea pârâtei la plata despagubirilor deoarece partea vatamata G.T. a renunţat  la acest drept in urma impacarii neconditionate si definitive in dosarul penal nr. 1572/P/2011.

Astfel, reclamanta nu se poate subroga in dreptul la care numita G.T. a renunt prin impacare, si in consecinta, nu are calitate procesual activa in prezenta cauza.

Pe fondul cauzei, pârâta solicită  resingerea ca nefondata a cererii de chemare in iudecata.

Se arată că  autoturismul Ford Focus cu nr. de inmatriculare AR-51 -FPN condus de  pârâtă si implicat intr-un accident auto era înmatriculat pe teritoriul Marii Britanii, suspus reglementarilor din acest stat în privinţa obligativitatii incheierii unei polite se asigurare.  În acest sens, la data de 20.07.2011‚ pentru autoturismul Ford Focus cu nr. de înmatriculare AR-51-FPN era emisa de catre o societate de asigurare din UK o polita de asigurare valabilă.

Arată pârâta că la momentul formulării întâmpinării nu se află în posesia poliţei de asigurare, aceasta aflându-se  atasată la dosarul nr. 1572/P/201 1 al Parchetului de pe lânga Tribunalul lasi. Arată că demersurile obţinerii acestei copii sunt în curs, urmând să se depună ulterior la dosar copie dupa polita de asigurare imediat ce o va obtine.

Susţine pârâta că  la data de 20.07.2011, pentru autoturismul cu nr. de inmatriculare AR-51- FPN nu exista obligatia incheierii unei polite RCA reglementata de Iegiuitorul român. 

Faptul ca persoana prejudiciata G.T. a obtinut prin hotarare judecatoreasca obigarea Fondului a plata daunelor morate precum si faptul achitarii de catre Fond a sumelor catre G.T. nu reprezinta argumente suficiente pentru admiterea prezentei actiuni de regres impotriva pârâtei.

Se susţine că atat timp cât autoturismul era inmatriculat pe teritoriul Marii Britanii,  nu exista obligalitivatea incheierii unei polite RCA in conformitate cu legisiatia română.

De asemenea, pârâta contestă sumele de bani solicitate a fi restituite, arătând că dobânda legala penatizatoare este datorata doar când este prevazuta expres intr-un contract. În lipsa unei notificari prin care sa fi tost pusa in intarziere cu privire la dobanda soticitata, reclamanta nu poate soticita pentru aceasta perioada anterioara cererii de chemare in judecata dobanda legata.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, se susţine că reclamanta nu poate solicita pe aceasta cale cheltuielile de  judecata pe care le-ar fi facut in dosarul - /99/2014 al Tribunalului Iaşi. În acest dosar, fondul a pierdut actiunea si in consecinta a fost obligat sa achite cheltuielile de judecata efectuate de rectamanta G.T.. Atata timp cat instanta a respins solicitarea de acordarea a cheltuielilor de judecata in dosarul 6942/99/2014, reclamanta nu poate solicita recuperarea acestora in actiunea de regres.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiilor formulate de pârâtă.

La primul termen de judecată acordat la data de 15.05.2018, instanţa a respins excepţia netimbrării acţiunii, dispunând unirea excepţiilor lipsei calităţii procesuale active, respectiv pasive, cu fondul cauzei .

Instanţa a rămas în pronunţare la termenul de judecată din 11.09.2018, amânând pronunţarea la 26.09.2018, 10.10.2018, respectiv 24.10.2018, când s-a pronunţat asupra cauzei.

Pârâta, prin apărător, a depus la dosarul cauzei, în perioada dintre rămânerea cauzei în pronunţare şi ziua pronunţării, mai multe note de concluzii şi înscrisuri ataşate (certificat de asigurare auto -traducere şi poliţă de asigurare în limba engleză) solicitând (cerere depusă la data de 24.09.2018) repunerea cauzei pe rol.

Privitor la cererea de repunere a cauzei pe rol, ce trebuie analizată prioritar pronunţării asupra fondului, instanţa are în vedere că, potrivit disp. art. 394 alin.3 CPC, după închiderea dezbaterilor părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.

Reţine instanţa că pârâta a depus la dosarul cauzei poliţa de asigurare la care făcuse generic referire în cuprinsul întâmpinării, poliţă ce se afla depusă în dosarul de urmărire penală nr.1572/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.

În vederea valorificării acestui înscris de către pârâtă, dat fiind că a fost depus după încheierea dezbaterilor, s-a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Instanţa are în vedere că înscrisul depus de pârâtă, în considerarea căruia s-a solicitat repunerea cauzei pe rol, se afla depus la dosarul de urmărire penală în care s-a pronunţat soluţia de casare încă de la data de 18.10.2011, fiind rezonabil a aprecia fie că deponentul înscrisului era chiar pârâta în cauză, fie că pârâta a avut suficient timp pentru a obţine copia unui astfel de înscris.

S-a apreciat astfel că pârâta, prin solicitarea repunerii cauzei pe rol ca urmare a depunerii unui însris pe care ar fi avut în mod cert posibilitatea de a-l depune până la încheierea dezbaterilor, a urmărit tergiversarea cauzei, instanţa apreciind astfel că nu se impune repunerea cauzei pe rol.

În altă ordine de idei, pentru motivele ce vor fi expuse în cadrul analizei pe fond, respectiva poliţă de asigurare nici nu ar fi fost în măsură să producă vreun efect asupra dezlegării pe fond a cauzei.

Procedând în temeiul disp. art. 248 CPC la analiza cu prioritate a excepţiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare, care au fost unite cu fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

La baza prezentei cereri privind regresul reclamantei împotriva pârâtei stă sentinţa civilă nr. 2582/23.11.2015 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin decizia nr. 224/2016 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţate în cauza civilă nr. 6942/99/2014.

Prin sentinşa civilă arătată, definitivă prin respingerea apelului, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamata G.T. în contradictoriu cu pârâta Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale şi dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la momentul plăţii.Totodată s-a dispus ca pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, precum şi să plătească către stat suma de 1105 lei reprezentând taxă judicară de timbru corespunzătoare pretenţiilor admise, sumă pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor publc judiciar prin încheierea pronunţată la data de 17.11.2014.

Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a procedat la achitarea sumelor la care a fost obligată.

În cuprinsul hotărârilor judecătoreşti arătate s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că răspunderea pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule are drept fundament fapta ilicită cauzatoare de prejudicii privită ca izvor de obligaţii. Efectul răspunderii civile delictuale constă în naşterea unui raport juridic obligaţional între autorul faptei sau persoana răspunzătoare şi victimă... iar obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat se naşte în momentul în care sunt întrunite toate condiţiile răspunderii civile delictuale. S-a reţinut ca fiind fără putință de tăgadă că numita G.T.a a suferit traume fizice și psihice însemnate, ca urmare a accidentului rutier provocat de G.P., pârâta din cauza de faţă, din culpa exclusivă a acesteia din urmă.

De asemenea, instanţa mai are în vedere şi disp. art. 25 ind.1 pct. 12 din Legea nr. 32/2000, aplicabilă la momentul efecutării plăţii, că  Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relaţie juridică cu el, pentru obligaţiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond.

De asemenea, inclusiv în reglementarea actuală, art. 36 alin. 6 din Legea nr.132/2017, în exercitarea atribuţiilor conferite de lege BAAR despăgubeşte persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

De asemenea, mai reţine instanţa că s-a reţinut prin sentinţa civilă nr. 2582/23.11.2015 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin decizia nr. 224/2016 a Curţii de Apel Iaşi şi că împăcarea părţilor în faza de urmărire penală nu operează de drept, ci ea trebuie constată printr-un act procedural, respectiv o rezoluţie a procurorului sau o hotărâre judecătorească, în funcţie de momentul la care a intervenit, concluzia fiind că soluţia adoptată de procuror nu are autoritate de lucru judecat, astfel încât o acţiune civilă având ca temei răspunderea civilă delictuală este posibilă, fără a se putea invoca împrejurarea că a intervenit împăcarea părţilor. Mai mult chiar, instanţa civilă nu este legată nici măcar de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori vinovăţia autorului faptei.

 Din coroborarea tuturor acestor aspecte, răspunzând ambelor excepţii invocate de pârâtă, privitoare la lipsa calităţilor procesuale, în prezenta cauza se constată că reclamanta are calitatea procesuală de a chema în judecată pârâta G.P., în vederea recuperării sumelor achitate de reclamantă ca urmare a faptei produse cu vinovăţie de către pârâtă.

Astfel, instanţa va repinge ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a celei privind lipsa calităţii procesuale active.

Considerentele ce au stat la baza soluţionării celor două excepţii stau şi la baza considerentelor pentru care, pe fondul cauzei, instanţa va obliga pârâta la restituirea sumelor avansate de reclamantă în calitate de garant a despăgubirii pe care partea vătămată a primit-o în baza hotătârilor judecătoreşti.

Aşa cum s-a arătat, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că fapta ilicită şi vinovăţia, precum şi prejudiciul rezultat din fapta ilicită, se datorează culpei pârâtei, care la data de 20.07.2011 a produs accidentul de circulaţie în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare AR-51-FPN.

Urmare a faptei ilicite, reclamanta BAAR, în calitatea sa de garant pentru persoana responsabilă de producerea accidentului, a despăgubit persoana vătămată, astfel că, în temeiul disp. art. 5 ind. 1 alin.11 din Legea nr. 32/2000 (corespondent în prezent cu disp. art. 32 alin.6 din Legea nr. 132/2017), reclamanta a formulat prezenta acţiune în regres împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului, respectiv pârâta în cauză.

Instanţa are în vedere că potrivit art. 5 ind. 1 alin. 11 din Legea nr. 32/2000, fondul are legitimitate procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relaţie juridică cu el. Această “relaţie juridică” s-a născut ca urmare a conduitei culpabile a pârâtei de a circula fără ca autoturismul său să fie asigurat, acest aspect constituind totodată şi o legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs reclamantei (care a achitat din fondurile proprii despăgubirile).

Instanţa constată că apărarea pe fond a pârâtei se bazează pe faptul existenţei unei asigurări pe care autoturismul înmatriculat sub nr. AR 51 FPN ar fi deţinut-o la momentul producerii evenimentului rutier, asigurare încheiată pe teritoriul Marii Britanii.

Constată instanţa că la dosarul de urmărire penală  nr. 1572/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi se afla depusă o poliţă de asigurare, emisă la data de 16.02.2011 de o firmă de asigurare din Marea Britanie, “Diamond”.

Poliţa de asigurare a fost emisă pentru autoturismul Ford Focus cu nr. de înmatriculare AR 51 FPN, pe numele D.F. , cu reşedinţa în Marea Britanie.

Dincolo de împrejurarea evidentă că, fiind un înscris aflat la dosarul de urmărire penală, deci avut în vedere de instanţele de judecată (fiind totodată şi dovada existenţei demersurilor în vederea identificării unei poliţe de asigurare valabile), instanţa constată că, în orice caz, o astfel de poliţă nu face dovada existenţei unei asigurări valabile.

În Marea Britanie, spre deosebire de prevederile române privind  asigurarea obligatorie RCA, asigurarea se face pe persoană, respectiv pe conducătorul efectiv al autovehiculului, şi nu pe autoturism ( a se vededa în acest sens „https://www.gov.uk/browse/driving/vehicle-tax-mot-insurance”). De asemenea, asigurarea nu este valabilă în condiţiile în care inspecţia periodică (în legislaţia Marii Britanie fiind denumită „MOT”) nu este valabilă sau este expirată. Din interogarea bazei de date prin accesarea site-ului oficial „https://www.gov.uk/”, se constată că inspecţia auto  (MOT) al autoturismului înmatriculat în Marea Britanie sub nr. AR 51 FPN este expirată la data de 17.02.2011.

Prin urmare, coroborând aceste date, instanţa reţine că la momentul producerii evenimentului rutier, la 20.07.2011, autoturismul condus de pârâtă, înmatriculat în Marea Britanie sub nr. AR 51 FPN, nu deţinea o asigurare auto  obligatorie care să fie aptă să producă efecte pe teritoriul României şi nici în raport de persoana pârâtei.

Concluzionând, în considerarea faptului că pârâta nu deţinea o poliţă de asigurare auto obligatorie valabilă, reclamanta BAAR a fost obligată de instanţele româneşti la plata despăguburilor datorate persoanei vătămate prin producerea accidentului rutier. La rândul său, în temeiul dispoziţiilor legale arătate, reclamanta s-a îndreptat cu prezenta acţiune în regres împotriva persoanei responsabile delictual de prejudiciul produs reclamantei.

De prejudiciul produs reclamantei de către fapta ilicită, pârâta răspunde în temeiul disp. art. 1349 şi art. 1357  Cciv.

Potrivit disp. art. 1381 alin.1 şi 2 Cciv., orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie şi se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

De asemenea, potrivit art. 1385 Cciv., Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.(2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.(4) Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

Din coroborarea textelor de lege menționate, instanța constată că pârâta are obligaţia de a restitui toate sumele avansate de către reclamantă şi care au legătură cu fapta ilicită săvârşită de către pârâtă.

Prin urmare, apreciază intanţa, reclamanta este îndreptățită nu doar la restituirea sumelor la care a fost obligată prin titlul executoriu (daunele morale  de 20.000 lei; cheltuielile de judecată de 2000 lei şi taxa judiciară de timbru de 1105 lei), ci şi la restituirea sumelor constând în plata serviciilor avocațiale de care reclamanta a beneficiat pe parcursul litigiului anterior, la care se adaugă dobânzile legale, calculate de la data plăţilor efectuate de reclamantă.

Reclamanta a beneficiat de serviciile avocațiale pe parcursul soluționării cauzei civile nr. - /99/2014*, litigiu ce a avut la bază obligația reclamantei de a garanta despăgubirea părţii vătămate prin accidentul produs de pârâta în cauză. În mod evident că reclamanta este cea care a pirdut litigiul, motiv pentru care s-a şi formulat acțiunea de faţă, însă aceasta nu ar fi efectuat cheltuielile pentru serviciile avocațiale dacă pârâta nu ar fi săvârşit fapta ilicită (respectiv ar fi deținut o poliţă de asigurare auto valabilă), existând astfel un raport de cauzalitate între cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă şi fapta ilicită a pârâtei în cauză.

Prin urmare, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 22033,47 lei către reclamantă, cu titlu de despăgubiri  avansate de reclamantă în calitate de asigurator în temeiul sentinței civile nr. 2582/23.11.2015 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia nr. 224/2016 a Curţii de Apel Iaşi în cauza civilă nr. - /99/2014*, precum şi la plata sumei de  3928,06 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (1105 lei) şi onorariu avocat (2823,06 lei) avansate în respectiva cauză civilă.

Cu privire la plata dobânzilor, aşa cum s-a arătat, în prezenta cauză este vorba despre o  răspundere civilă delictuală, reclamanta având dreptul să pretindă repararea integrală a prejudiciului, respectiv atât pierderea suferită (damnum emergens), cât si beneficiul de care a fost lipsit (lucrum cessans), dobânda  legală intrând în această ultimă categorie. Astfel, autorul faptei ilicite poate să fie obligat și la plata dobânzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire pentru fapta ilicită săvârșită de acesta, faptă cauzatoare de prejudicii, sens în care arată că și prezenta cauză se încadrează în această situație, și, prin urmare, se impune obligarea pârâtei la plata dobânzilor la sumele avansate de reclamantă în calitatea acesteia de garant a obligației de despăgubire.

Astfel, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 2137,29 lei către reclamantă, cu titlu de dobândă calculată de la data plăţii efectuate de reclamantă, respectiv 10.05.2016 şi până la data introducerii prezentei acțiuni, precum şi la plata dobânzilor legale, calculate în continuare, asupra sumei de 20.000 lei de la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 15.01.2018, şi până la achitarea integrală a acestui debit.

Cu privire la aplicarea în cauza de faţă a disp. art. 453 CPC, în lipsa dovedirii cheltuielilor efectuate de către reclamantă în cauza de faţă, instanța va respinge cererea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge cererea de repunere a cauzei pe rol.

Respinge excepțiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calității procesuale pasive.

Admite acțiunea civilă în regres formulată de reclamanta  Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România,  în contradictoriu cu pârâta G.P.

Obligă pârâta la plata sumei de 22033,47 lei către reclamantă, cu titlu de despăgubiri  avansate de reclamantă în calitate de asigurator în temeiul sentinței civile nr. 2582/23.11.2015 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia nr. 224/2016 a Curţii de Apel Iaşi în cauza civilă nr. 6924/99/2014*.

Obligă pârâta la plata sumei de 2137,29 lei către reclamantă, cu titlu de dobândă calculată de la data plăţii efectuate de reclamantă, respectiv 10.05.2016 şi până la data introducerii prezentei acțiunii.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzilor legale calculate în continuare asupra sumei de 20.000 lei de la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 15.01.2018, şi până la achitarea integrală a acestui debit.

Obligă pârâta la plata sumei de  3928,06 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (1105 lei) şi onorariu avocat (2823,06 lei) avansate în cauza civilă nr. 6924/99/2014*.

Respinge cererea formulată în cauză de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel, depus la Judecătoria Pașcani, în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2018.

Președinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare