Constatarea nulitatii absolute a contractului de constituire a dreptului de uzufruct viager asupra imobilului -apartament.

Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub nr. 351/866/2015 reclamanta A.A.a solicitat, in contradictoriu cu parata B.C., constatarea nulitatii absolute a contractului de constituire a dreptului de uzufruct viager asupra imobilului situat în municipiul Paşcani, autentificat sub nr. 1034 din data de 10 aprilie 2013 la BNP.

In motivarea actiunii se arata ca, in fapt, reclamanta este proprietara a apartamentului situat în municipiul Paşcani, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 19 decembrie 2008.

Arata reclamanta ca in anul 2013, deşi tatăl acesteia era decedat de mai mulţi ani, mama reclamantei, pârâta din această cauză, a insistat să încheie un contract prin care să-i ofere dreptul de a locui în apartament împreună cu reclamanta. În momentul în care parata  a insistat să se încheie acest contract, reclamanta a  fost convinsă şi a înţeles că-i ofera dreptul să locuiască împreună cu aceasta în apartament, în niciun caz că parata va locui în apartament, iar reclamanta nu va avea dreptul să locuiasca în apartament.

Mai arata reclamanta ca si in fata notarului, la momentul incheierii contractului, i s-a explicat ca uzufructul înseamnă să-i dea paratei dreptul să locuiască în apartament împreună cu reclamanta.

Reclamanta arata ca prin contractul de constituire a uzufructului viager a cedat întreaga folosinţă a apartamentului şi nu folosinţa unei încăperi, aşa cum a crezut aceasta la acel moment.

Fiind minoră şi la data încheierii contractului de constituire a uzufructului vlager, a fost necesar să-i fie numit un curator pentru încheierea actelor. Se sustine ca respectivul curator ce i-a fost numit a fost chiar concubinul mamei reclamantei. Privitor la acest aspect, se arata ca in momentul în care partile au mers la Primăria municipiului Paşcani pentru a fi instituită curatela, funcţionarul Primăriei a sfătuit-o pe reclamanta  să nu încheie contractul, spunându-i că nu ar fi în avantajul acesteia.

Sustine reclamamanta ca mama sa a profitat de influenţa pe care o avea asupra acesteia si a indus-o în eroare cu privire la înţelesul juridic al contractului ce urma să fie incheiat si, de asemenea, i s-au ascuns consecinţele juridice ale încheierii ntractului.

In continuare, arata reclamanta ca la momentul la care a dat semnale ca nu mai este de acord cu incheierea contractului, parata s-a comportat violent, desi dupa incheierea contractului, vreme de cateva luni nu au existat neintelegeri. Insa, arata reclamanta, dupa circa 4-5 luni parata a inceput sa-i solicite imperativ reclamantei sa paraseasca apartamentul .

Mai arata reclamanta ca, devenind majora, s-a documentat cu privire la consecinţele actului pe care l-a semnat şi chiar a analizat prevederile contractuale, constatând că mama acesteia le încalcă permanent.

Astfel, se arata ca pârâta a făcut modificări în apartament fără să-i solicite reclamantei acordul, abordand in dese randuri o atitudine violenta verbal, si unoeri fizica, fata de reclamanta

Reclamanta a realizat ca  ii cedase mamei sale, de fapt, folosinţa întregului apartament şi nu doar folosinţa unei părţi a acestuia (o încăpere), după cum a crezut reclamanta.

Se mai arata ca reclamanta nu beneficiaza de alt spaţiu de locuit şi dacă ar fi cunoscut la momentul încheierii contractului că cedeaza folosinţa întregului bun, reclamanta nereţinând-si niciun drept asupra apartamentului (altul decât nuda proprietate), nu ar fi încheiat în niciun caz contractul în asemenea condiţii.

Sustine reclamanta ca modalitatea prin care mama sa a ajuns în posesia apartamentului a fost una de mult calculată şi pregătită, evocand situatia legata de divortul partintilor sai, apoi despagubirile ce au fost acordate reclamantei ca urmare a decesului tatalui sau.

Concluzioneaza reclamanta ca al sau consimtamant la încheierea contractului nu a fost valabil, astfel cum precizează art. 1206 Cod civil, care arata  "consimţământul nu este valabil când este dat din eroare, surprins prin doI sau smuls prin violenţă, manifestarea de voinţă a părţilor fiind producătoare de efecte juridice numai dacă afost liberă şi conştientă".  Ca urmare, consimţământul, pentru a fi valabil exprimat, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe cumulative: să provină de la o persoană cu discemământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de niciun viciu de consimţământ.

Potrivit art. 1207 Cod civil, care se referă la eroare ca viciu de consimţământ, eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanţei obiectului convenţiei. Aşadar, în funcţie de consecinţele ce au intervenit, cea mai gravă formă a erorii este eroarea obstacol, atunci când falsa interpretare cade fie asupra naturii actului juridic ce se încheie, fie asupra identităţii fizice a obiectului, reprezentând mai mult decât un viciu de  consimtamant. Eroarea obstacol antrenează nulitatea absolută a actului juridic, intrucât consimţământul părţilor contractante la încheierea actului juridic a lipsit.

Arata reclamanta ca vointa sa a fost alterată de o falsă reprezentare asupra naturii juridice a actului ce urma să-l încheie, în sensul că reclamanta a crezut că încheie un anumit act juridic, în timp ce, în realitate, s-a încheiat un cu totul alt act juridic. In cauză, arata reclamanta,  sunt incidente şi prevederile art. 1216 Cod civil, care precizează ca viciu de consimţământ violenţa, astfel că se poate cere anularea contractului de partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificată indusă fără drept de cealaltă parte sau de un terţ. Violenţa poate atrage anularea contractului şi atunci când este îndreptată împotriva unei persoane apropiate, cum este soţul, soţia, ascendenţii sau descendenţii părţii al cărei consimţământ a fost viciat. În toate cazurile, existenţa violenţei trebuie apreciată ţinând seama de vârsta, starea socială, sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s-a exercitat

In drept, se invoca prevederile  art. 1206, 1207, 1214, 1247 Cod civil.

Cererea a fost timbrata corespunzator de catre reclamanta, cu suma de 1105 lei. Initial reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, insa prin incheierea de sedinta din 01.09.2015, in baza disp. art. 17 alin.2 din OG 51/2008, s-a revenit asupra incheierii de admitere a cererii de ajutor public judiciar.

Parata B.C. a formulat intampinare, invocandu-se pe cale de exceptie lipsa de interes, iar pe fondul cauzei respingerea actiunii reclamantei ca neintemeiata.

Sustine parata ca reclamanta este proprietara apartamentului individualizat in petitul acţiunii, însă încheierea contractului din anul 2013 s-a făcut prin acordul ambelor părţi, nicidecum la insistenţele paratei. Reclamanta a locuit tot timpul în apartamentul pe care l-a cumpărat, fiind total nereale sustinerile acesteia potrivit carora parata ar fi facut presiuni asupra reclamantei sa paraseasca apartamentul.Sustine reclamanta ca era impropriu să se încheie un contract cu constituire de uzufruct doar pentru o singură încăpere, întrucât acest imobil este cu trecere dintr-o cameră în cealaltă.

Persoana ce a fost numită curator nu este concubinul paratei, este o persoană care a vizitat partile o perioadă, între parata si curator existand relaţii de prietenie.

Arata parata ca la notariat i s-au explicat ce înseamnă uzufructul, şi anume că " uzufructul înseamnă să-i dea mamei dreptul să locuiască în apartament împreună cu reclamanta". Sustine parata ca nu a  influenţat minora şi nu am indus-o pe aceasta în eroare cu privire la înţelesul juridic al contractului ce urma să fie încheiat. La Primărie s-a instituit o curatelă firească, materializată prin Dispoziţia nr. 956/02.04.2013 doar după ce s-a efectuat o anchetă socială şi s-au respectat întocmai prevederile art. 168 Iit. a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil actualizat.  Funcţionarul Primăriei i-a explicat minorei că urmează să fie încheiat un contract în care se va constitui dreptul de uzufruct viager pentru pârâtă, mama sa, B.C., însă sub nicio formă nu i-ar fi tras parata o palmă reclamantei şi nu a ţipat la aceasta, şi niciun moment nu a precizat că nu doreşte să semneze contractul.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost citit de notar, reclamanta a fost asistată de un curator şi a parata a  investit sume foarte mari în imobil, în lucrări de îmbunătătire. Consimţământul reclamantei  a fost unul valabil, iar contractul încheiat este de asemenea valabil şi cuprinde toate elementele prevăzute de Codul civil

Mai arata parata ca nu a avut probleme în ceea ce priveşte colaborarea cu reclamanta, decât în momentul în care a iniţializat o relaţie de concubinaj cu numitul A.C. Parata s-a opus unei astfel de relatii inca din momentul iniţierii acesteia, cand reclamanta era minoră, neputand accepta ca acesta să se mute în imobilul proprietatea acesteia.

Invedereaza parata ca din primăvara anului 2009 a început să faca modificări majore în imobil pentru sporirea confortului reclamantei şi al acesteia. Astfel că a înlocuit geamurile cu tâmplărie tip termopan precum şi uşile din interiorul imobilului întrucât erau foarte vechi şi de calitate proastă. In vara anului 2009 a pus gresie şi faianţă în bucătărie, pe holul de la intrare, în baie şi în holul mic. A consultat reclamanta pentru cele mai mici detalii în momentul în care a făcut aceste lucrari.

Mai arata reclamanta ca, data fiind relatia reclamantei cu numitul A.C., care a durat inclusiv în ultimii 2 ani de liceu ai reclamantei, aceasta a avut o situaţie şcolară destul de proastă ce a culminat cu faptul că nu a luat bacalaureatul.

Relatiile tensionate dintre parata si reclamanta sunt aratate ca fiind datorate relatiei acestei din urma cu numitul A.C., iar toată discuţia şi starea generală conflictuală s-a declanşat în momentul în care parata i-a cerut fiicei sale să înceapă să contribuie la cheltuielile imobilului şi să-şi gătească singură întrucât ştia că pentru vârsta ei, gestionează o sumă mare de bani, fără să-i dea vreo explicaţie, reclamanta beneficiind de o suma lunara de 250 euro.

Mai arata reclamanta ca in cateva randuri a fost nevoita sa se adreseze organelor de politie, ca urmare a atitudinii violente a reclamantei.

In concluzie, arata reclamanta ca nu există elemente de nulitate absolută sau relativă, dupa cum se precizează în acţiune, date fiind temeiurile de drept precizate de reclamantă (art. 1206, 1207, 1214, 1247 Cod civil), respectiv ca niciun moment nu a fost vorba de violentă la momentul  încheierii contractului, consimţământul nu a fost viciat, nu a fost dat din eroare şi nici surprins prin dol sau violenţă, iar reclamanta nu se afla în eroare în momentu încheierii contractului. Nici reclamanta şi nici curatorul special nu a întreprins vreo manoperă frauduloasă în momentul încheierii contractului, nu s-a încălcat nicio dispoziţie legală instituită pentru ocrotirea unui interes general.

În drept, se invoca dispozitiile art. 205 Cod pr.civilă.

Prin incheierea de sedinta din 12.05.2015 instanta a respins exceptia lipsei de interes invocata de parata prin intampinare.

In cauza s-a procedat la administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriile partilor si cu martori.

Au fost audiati martorii C.A. si C.D., propusi de reclamanta, respectiv B.V. si N.J. propusi fiind de catre parata.

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

Ca situatie de fapt, instanta retine ca la data de 10 aprilie 2013 s-a incheiat contractul de uzufruct viager, autentificat sub nr. 1034 la BNP prin care reclamanta A.A., in calitate de proprietar, constituie in favoarea paratei  B.C., mama reclamantei, dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului situat în municipiul Paşcani, .

La momentul incheierii contractului, reclamanta A.A. era inca minor, motiv pentru care aceasta a fost asistata de catre un curator, in persoana numitului  Bita Aurel( numit prin Dispozitia nr. 956 din 02.04.2013 de catre Primaria mun. Pascani) .

Retine instanta ca in contractul de constituire a dreptului de uzufruct  s-a prevazut in mod expres ca acest drept este viager(pe tot restul vietii uzufructuarului), cu titlu gratuit, intinderea dreptului de uzufruct  fiind stabilit in conditiile art. 709 C civ(potrivit caruia, in lipsa de stipulatie contrara, uzufructuarul are folosinta exclusiva a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia).

In cadrul analizei de fata, instanta apreciaza util aducerea in atentie a efectelor incheierii unui astfel de contract de constituire a dreptului de uzufruct, sub aspectul obligatiilor partilor contractante.

Astfel, dreptul de uzufruct este dreptul unei persoane de a se bucura de lucrurile ce sunt proprietatea altuia și de a le culege fructele, întocmai ca însuși proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanța (art. 703  Cciv). Uzufructuarul are dreptul sa ceara si sa obtina predarea in folosinta sa a bunului supus uzufructului, dreptul sau de posesie fiind  un drept necesar al uzufructuarului, fara de care acesta, spre deosebire de proprietar, nu poate folosi bunul.

Uzufructuarul are dreptul sa stapaneasca bunul in masura in care este necesar exercitarii dreptului sau, fiind un posesor nemijlocit. La randul sau, nudul proprietar, are obligatia de a nu impiedica folosinta bunului de catre uzufructuar. Mai mult, nuda proprietate dobândită prin contractul încheiat, nu-i conferă proprietarului imobilului (pe toată durata fiinţării dreptului de uzufruct constituit ) un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discuţie, pe care să-l poată opune cu succes uzufructuarului.

In continuarea analizei, instanta are in vedere ca reclamanta, prin actiunea de fata, neaga faptul ca ar fi fost in masura sa cunoasca efectele incheierii contractului de uzufruct, respectiv ca reprezentarea acesteia a fost ca mama sa avea sa obtina, prin incheierea respectivului contract, dreptul de a locui impreuna cu reclamanta.

Instanta, raportat la aceasta sustinere, are in vedere ca normele de drept civil reglementeaza si alte institutii in considerarea carora o persoana poate obtine, prin intermediul unei conventii incheiate cu proprietarul bunului, folosinta respectivului bun. Astfel, potrivit disp. art. 749 C.civ., uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege fructele, numai pentru nevoile proprii  si ale familiei sale, iar potrivit disp. art. 750, titularul dreptului de abitatie  are drept de a locui in locuinta  nudului proprietar. Caracteristic acestor doua tipuri de contracte este ca beneficiarul dreptului de uz sau de abitatie poate ocupa doar o parte din din imobilul ce face obiectul contractului, existand posibilitatea, astfel, ca titularul dreptului de uz sau abitatie sa locuiasca impreuna cu titularul dreptului de proprietate.

Prin urmare, retine instanta, cu certitudine, ca  scopul urmarit de catre reclamanta, prin incheierea contractului in disctuie,  a fost acela de a permite paratei, mama acesteia, sa obtina un drept prevazut de lege de a locui impreuna cu reclamanta. Retine instanta ca reclamanta, la momentul incheierii contractului de constituire a uzufructului viager, nu detinea un alt imobil, cum nu detine nici in prezent.

Insa, totodata, retine instanta ca reclamanta invoca ca viciu de consimtamant, intr-o prima opinie,  eroarea asupra naturii actului juridic pe care aceasta credea ca il incheie, iar intr-o a doua opinie, viciul consta in smulgerea consimtamantului prin violenta.

In drept, privitor la eroarea asupra naturii actului juridic(art. 1207 C.civ.), instanta apreciaza ca fiind pertinent a avea in vedere posibilitatea ca reclamanta sa fi avut o reprezentare eronata asupra naturii actului juridic ce avea sa-l incheie, intrucat, asa cum s-a aratat anterior, existau mai multe optiuni pentru partile contractante de a incheia o conventie cu privire la constituirea unui drept de folosinta asupra imobilului apartinand reclamantei, respectiv: incheierea unui contract de uzufruct, abitatie sau uz, dupa caz.

Apreciaza instanta ca diferenta dintre cele trei tipuri de contracte este esentiala sub aspectul efectelor drepturilor si obligatiilor ce revin proprietarului imobilului supus contractului, dupa cum intereseaza in cauza de fata.

Astfel, in timp ce in cazul contractului de uzufruct, nudul proprietar are obligatia de a lasa in folosinta exclusiva a uzufructuarului a bunului (in lipsa de stipulatie contrara – care nu este prevazuta in contractul ce face obiectul actiunii de fata), in cazul contractului de uz sau de abitatie aceasta obligatie este atenuata, in sensul ca nudul proprietar, in lipsa unor clauze contrarii, are posibilitatea locuirii impreuna cu titularul dreptului de abitatie/uz.

In analiza sustinerii reclamantei privind existenta erorii, ca viciu de consimtamant, instanta are in vedere ca aceasta consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic civil. Eroarea consta in falsa reprezentare a realitatii in mintea reclamantei, fiind de natura psihologica. Insa, pentru a constitui viciu de consimtamantm, eroarea trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele conditii:  a)elementul asupra caruia exista reprezentarea falsa a realitatii sa fi fost hotarator in incheierea actului, adica daca realitatea ar fi fost cunoscuta actul nu s-ar fi incheiat sau s-ar fi incheiat in alte conditii; b) in situatia actelor bilaterale, cum este in cauza de fata, partea care nu este in eroare trebuie sa fi stiut ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare a realitatii a fost un element hotarator pentru incheierea actului .

Eroarea obstacol, de felul celei invocate de reclamanta,  este forma cea mai grava a erorii care impiedica formarea actului, in acest caz falsa reprezentare a realitatii purtand asupra  naturii actului care se incheie. In cauza de fata, asa cum s-a aratat, reclamanta, proprietar al imobilului, a avut reprezentarea faptului ca incheie un contract civil in baza caruia mama acesteia ar obtine un drept de a locui in respectivul imobil, alaturi si impreuna cu reclamanta, care ar urma la randu-i sa continue sa locuiasca in acelasi imobil si dupa incheierea contractului in litigiu. In realitate,  s-a incheiat un contract de uzufruct viager, ale carui efecte nu sunt insa cele pe care reclamanta credea ca le presupune un astfel de contract, existand in realitate, fata de incidenta disp. art. 709 C.civ., posibilitatea ca parata, beneficiara a dreptului de uzufruct, sa solicite evacuarea reclamantei, pentru a i se asigura, astfel, folosinta exclusiva a imobilului.

In analiza sustinerilor reclamantei, privitor la eroarea asupra naturii actului juridic incheiat, instanta are in vedere urmatoarele aspecte: la momentul inchierii contractului aceasta era minora; curatorul numit in vederea asistarii reclamantei la incheierea contractului era o persoana straina reclamantei; reclamanta nu avea un alt imobil in proprietate, decat cel ce urma sa faca  obiectul uzufrcutului; dreptul de uzufruct instituit in beneficiul paratei privea intreg imobilul proprietatea reclamantei.

Fara indoiala ca, in principiu, eventuala lipsa de pregătire juridica invocată de către reclamantă nu constituie un caz de eroare viciu de consimţământ şi nu afectează valabilitatea actului juridic . Aceasta intrucat, cu prudenţa şi diligenţa unui proprietar responsabil , reclamantei îi incumba obligaţia şi a avut posibilitatea de a solicita informaţiile necesare notarului public cu privire la actul ce urma să-l semneze.

Insa, in cauza de fata, trebuie avute in vedere imprejurarile concrete in care a fost incheiat contractul de constituire a dreptului de uzufruct.

Este vorba despre aspectul, deloc de neglijat, ca reclamanta era minora la momentul incheierii contractului, aspect in considerarea careia a fost necesara numirea unui curator, in persoana dlui B.A.

Din probatoriul administrat in cauza, reiese ca dl B.A. nu era ruda cu reclamanta si nici din anturajul imediat al acesteia, ci, mai degraba, un apropiat al paratei, potrivit declaratiilor martorilor. Din aceasta perspectiva, instanta apreciaza ca numirea dlui B.A. ca fiind curator, sub aspect psihologic, nu a fost in masura sa creeze in perceptia reclamantei minore convingerea intima a acesteia privitor la existenta unei implicari corespunzatoare a curatorului in protejarea intereselor sale. Cu toate acestea, avand in vedere ca cealalta parte contractanta era insasi mama reclamantei, atitudinea acesteia fata de incheierea contractului, in considerarea scopului pe care insasi reclamanta credea ca se urmareste, nu s-a putut manifesta in sensul unei prudenţe şi diligenţe ca cea a unui proprietar responsabil.

Prin urmare, instanta apreciaza ca reclamanta, minora la momentul incheierii contractului supus analizei de fata, nu a realizat pe deplin efectele incheierii actului juridic, intrucat avea o falsa reprezentare asupra naturii actului care se incheie.

Dupa cum s-a aratat, reclamanta nu mai avea/are in proprietate si un alt imobil, in care eventual ar putea locui, astfel ca, apare ca fiind rezonabil a aprecia ca reclamanta nu avea reprezentarea imprejurarii ca, dupa incheierea contractului de uzufruct, fata de drepturile ce i se confereau uzufructuarei, ar fi urmat sa paraseasca imobilul, in vederea asigurarii folosintei imobilului de catre parata. Totodata, exista in mod cert posibilitatea ca partile, chiar si in contractul supus analizei, sa prevada limitele dreptului de uzufruct (de ex., limitarea acestuia la o camera) ori sa incheie, eventual un contract de abitatie/uz asupra unei parti a imobilului.

De asemenea, instanta apreciaza ca in cauza sunt incidente si disp. art. 1214 C.civ., eroarea obstacol asupra naturii juridice fiind inlesnita de catre atitudinea paratei de la momentul incheierii contractului, care, in mod fraudulos a omis sa informeze pe reclamanta asupra imprejurarilor esentiale pe care se cuvenea sa le dezvaluie reclamantei.

Astfel, din clauzele inserate in cuprinsul contractului, contrar perceptiei inoculate reclamantei (de a avea si parata, ca mama, dreptul sa locuiasca si ea in apartament, alaturi de reclamanta proprietara – aspect, de alttfel, perceput de catre reclamanta ca fiind unul de bun simt), uzufructul s-a constituit asupra intregului apartament, fiind, de asemenea, precizat in mod expres incidenta disp. art. 709 C.civ., ce se refera la dreptul uzufructuarului de a folosi in mod exclusiv bunul.

Prin urmare, concluzioneaza instanta, apare ca fiind dovedita de catre reclamanta existenta unei erori  esentiale, ce poarta asupra naturii juridice a contractului,  sanctiunea aplicabila in aceste cazuri cu nulitatea absoluta.

Prin urmare, instanta va constata nulitatea absoluta a Contractului de constituire a dreptului de uzufruct viager, autentificat sub nr. 1034 din 10.04.2013 la BNP, privind imobilul situat in mun. Paseani, proprietatea reclamantei.

Aspectele legate de imprejurarile ulterioare incheierii actului juridic, si fata de care partile au insistat in dovedirea existentei sau nu a unei stari confluctuale intre parti, de cauzele acestor stari conflictuale, nu intereseaza in analiza de fata, intrucat viciul de consimtamant se analizeaza in raport de momentul incheierii contractului.

In alta ordine de idei, aceste imprejurari ulterioare incheierii actului judiric, ar fi fost utile doar in ideea confirmarii existentei unei eventuale stari conflictuale, anterioare incheierii contractului de uzufruct, care sa poata explica, eventual, existenta unor violente exercitate asupra reclamantei in vederea incheierii actului juridic.

Insa, apreciaza instanta, nu s-a dovedit in cauza ca reclamanta ar fi fost indusa in eroare de catre parata, prin folosirea violentelor. Eventualele violente exercitate intre parti au avut loc ulterior incheierii contractului, pe fondul tensionarii relatiilor acestora din motive ce nu tin de fondul cauzei de fata, neinteresand astfel instanta.

Fata de cele aratate, facand si aplicarea disp. art. 453 CPC, va  obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 2605 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

 HOTARASTE:

Admite actiunea civila formulata de reclamanta  A.A., in contradictoriu cu parata B.C..

Constata nulitatea absoluta a Contractului de constituire a dreptului de uzufruct viager, autentificat sub nr. 1034 din 10.04.2013 la BNP ., privind imobilul situat in mun. Pascani, proprietatea reclamantei.

Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 2605 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Cu drept de apel, depus la Judecatoria Pascani, in termen de 30 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica, azi 02.02.2016.

Presedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare