Acţiune în anulare. Repunerea părţilor in situaţia anterioară

Pe rol fiind soluţionarea cererii formulate de reclamanta C SPRL – FILIALA BUCUREŞTI, în contradictoriu cu pârâţii SC T SRL – PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL GA şi SD, având ca obiect “acţiune în anulare”.

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2017 sub nr.3696/99/2016/a13, administratorul judiciar al debitoarei SC T SRL, C. Filiala București, a chemat in judecată pe pârâții T SRL, prin administrator special GA si SD, solicitând a se dispune anularea Actului de dare in plată autentificat la BNP P cu nr.590/11.03.2015 încheiat între pârâți si repunerea părților in situația anterioară perfectării actului de dare in plată.

În motivare, a arătat că in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii de insolvență societatea debitoare a efectuat mai multe transferuri patrimoniale susceptibile a face obiectul unor acțiuni in anulare, printre care si cel efectuat in data de 11.03.2015, prin care asociatul SD, in calitate de cedent – debitor al societății cu suma de 170.000 euro, in vederea stingerii obligației de plată a creanței datorate, a transmis in proprietatea debitoarei terenul in suprafață de 1300 mp situat in extravilanul mun.Iași.

Prin contractul autentificat la BNP P cu nr.2981/22.11.2013, societatea in calitate de vânzătoare i-a vândut asociatului SD imobilul situat in Iași, jud.Iași, intabulat in Cartea Funciară nr.142956. Imobilul era format din teren in suprafață totală de 936 mp, ce a ost dobândit ca bun propriu de către SD si construcția C1 reprezentând locuință identificată cadastral (7760-7761)/4, dobândit ca bun comun de către soții SD si SN, având in vedere că aceasta era cetățean rus.

Prețul vânzării, convenit de părți prin contract, a fost de 170.000 euro (TVA inclus), asupra căruia reprezentanții debitoarei au declarat că sunt de acord cu plata prețului până la data de 22.11.2015, respectiv in cel mult 2 ani de la data perfectării actului de vânzare.

Cu mai puțin de 8 luni înaintea de împlinirea termenului de plată a sumei de 170.000 euro, in data de 11.03.2015, se semnează actul de dare in plată nr.590/2015  intre SD in calitate de cedent – debitor si T SRL in calitate de creditor. Prin acest act, in schimbul celor 170.000 euro datorați de către SD, acesta a transmis către societate un teren in suprafață de 1300 mp situat in extravilanul mun.Iasi, compus din: teren in suprafață totală de 1000 mp categoria de folosință ”vie” identificat cu nr. cadastral 9547/1/2/1 întabulat in Cartea Funciară nr.147212 si teren in suprafață totală de 300 mp identificat cu nr.cadastral 9547/1/2/2/2 intabulat in Cartea Funciară nr.126486.

Administratorul judiciar reclamant a mai arătat că prin raportul de evaluare întocmit in procedură de societatea N SRL, imobilul teren in suprafață totală de 1300 mp a fost evaluat la o valoare de piață de 43.300 euro ( fără TVA), astfel că disproporția este vădită între contraprestațiile părților.

Administratorul judiciar a considerat că acest transfer este unul fraudulos, a cărui anulare se impune in temeiul art.117 alin.2 lit.c si alin.4 lit.a din Legea 85/2014. In opinia sa, faptul vecin si conex ce conduce la declanșarea prezumției de fraudă îl reprezintă actul de dare in plată prin care societatea a consimțit să primească o contraprestație mult mai mică decât ar fi trebuit. De asemenea, actul de dare in plată a fost încheiat cu unul dintre asociații societății, deținând un procent de 37,59 % din capitalul social al debitoarei.

Reclamantul a mai arătat că scopul actului de dare in plată a cărui anulare o solicită a fost acela de a se acoperi creanța de 170.000 euro pe care SD ar fi trebuit să o plătească societății in urma încheierii contractului de vânzare – cumpărare prin care acesta a intrat in posesia unui imobil aparținând societății. A arătat că pârâtul SD, nu numai că adus un grav prejudiciu societății, in sensul că a diminuat activul acesteia, dara avut parte si de o îmbogățire fără justă cauză cu suma de 126.700 euro si este obligat la restituire.

A mai arătat că, prin actul de dare in plată încheiat, debitoarea nu a făcut decât să-și mărească starea de insolvență, cauzându-le grave prejudicii creditorilor, deoarece nu au mai putut fi onorate obligațiile de plată prevăzute in sarcina sa.

In drept, reclamantul a invocat disp.art.117 alin.2 lit.c si alin.4 lit.a din Legea 85/2014, coroborat cu art.194 C.pr.civ.

În temeiul art.115 din Legea 85/2014, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.

În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu expertiză de specialitate, in vederea stabilirii valorii terenului la momentul încheierii actului de dare in plată.

Atașat acțiunii, reclamantul a depus in copie înscrisuri(f.10-73).

Legal citat, pârâtul SD a depus întâmpinare (f.95), prin care a invocat inadmisibilitatea acțiunii, întemeiată pe pretul derizoriu al terenului dat in plată, întrucât această operațiune a fost efectuată cu mai mult de 6 luni anterior deschiderii procedurii, respectiv cu un an si 4 luni înaintea deschiderii procedurii de insolvență, iar actele mai vechi de 6 luni nu se pot anula pe calea art.117 alin.2 lit.c din lege.

În ceea ce privește fondul cererii, a arătat că obligația de plată a debitorului SD s-a stins prin efectul transmiterii in deplină proprietate către SC T SRL a unui teren in suprafață totală de 1300 mp. Nu se poate admite o intenție comună de fraudare coroborată cu acceptarea fraudării creditorilor, in condițiile in care el a creditat societatea in mod constant de la înființare, cu precădere chiar înainte de a intra in insolvență, cu suma de 500.000 euro, in speranța redresării activității.

Pârâtul a mai arătat că la data de 11.03.2015 nu exista o stare de insolvență in ceea ce privește societatea, chiar din raportul cauzal rezultând că insolvența societății s-a datorat in special unui cumul de factori externi ce s-au dezvoltat in timp. Mai mult, in perioada 2012 – 2016 si-a implicat si familia in strategia de susținere a debitoarei, constituind ipoteci imobiliare asupra conturilor de depozit (cash colateral aprox.2 milioane euro). In condițiile in care reclamantul nu a probat intenția tuturor părților actului de a sustrage bunul de la urmărire de către creditori, actul in cauză nu poate fi anulat.

A mai arătat că este evident că atât el cât si debitoarea  nu aveau cum să preconizeze cu o așa de mare perioadă de timp înainte o eventuală intrare in insolvență si astfel să încerce fraudarea creditorilor.

Mai mult, nu se poate reține susținerea administratorului judiciar in sensul că ar fi dovedit caracterul fraudulos al actului de dare in plată, in lumina art.117 alin.2 lit.c, invocând disproporția vădită între contraprestațiile părților, situație reglementată distinct de către legiuitor la art.117 alin.2 lit.b, prin aceea că prețul contractului nu a fost achitat in întregime.

Pârâtul a mai arătat că din probatoriul administrat rezultă că părțile au încheiat actul in scopul stingerii unei datorii pe care debitorul, SD o înregistra față de creditoare, darea in plată fiind realizată in limitele acestei creanțe, iar creditoarea SC T SRL nu a urmărit prin actele încheiate sustragerea bunurilor de la urmărirea de către creditori sau lezarea drepturilor acestora, ci s-a asigurat de îndeplinirea obligației de plată rezultată din contractul de vânzare – cumpărare.

În ceea ce privește prevederile art.117 alin.4 lit.a in legea insolvenței, a arătat că este real că el deține la societatea debitoare un procent de 37,59% din capitalul social, însă a depus toate diligențele pentru organizarea si coordonarea acesteia, inclusiv cu activele personale.

Atașat întâmpinării, pârâtul a depus in copie înscrisuri (f.99-156).

Legal citată, debitoarea nu a depus întâmpinare.

In probațiune, s-a încuviințat doar proba cu înscrisuri, respingându-se ca neutilă proba cu expertiza evaluatorie, solicitată de reclamantă.

În ceea ce  privește excepția inadmisibilității, acțiunii, aceasta a fost calificată ca si apărare de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma susţinerilor părţilor, judecătorul sindic reţine următoarele :

Prin contractul de vânzare – cumpărare cu rest de preț autentificat sub nr.2981/22.11.2013 de BNP P (f.13), debitoarea SC T SRL, reprezentată prin GA si UE, in calitate de vânzătoare, a transferat pârâtului SD, in calitate de cumpărător, imobilul situat in Iași, jud.Iasi, compus din teren in suprafață totală de 936 mp, identificat cu nr.cadastral 7760-7761/4 si construcția C1, prețul total al vânzării fiind stabilit la suma de 170.000 euro, sumă pe care cumpărătorul ar fi trebuit să o achite integral până la data de 22.11.2015.

Prin actul de dare in plată autentificat sub nr. 590/11.03.2015 de BNP P (f.10), s-a stabilit că pârâtul SD, in calitate de cedent – debitor,  datora societății debitoare SC T SRL in calitate de creditor, suma de 170.000 euro , conform contractului de vânzare – cumpărare cu rest de preț autentificat sub nr.2981/22.11.2013 de BNP P. Prin acest act, cedentul – debitor a transmis in deplină proprietate către debitoare terenul in suprafață de 1300 mp situat in extravilanul mun.Iasi, compus din: terenul in suprafață totală de 1000 mp categoria de folosință ”vie”, identificat prin număr cadastral 9547/1/2/1 intabulat in CF 147212 a localității Iași si terenul in suprafață totală de 300 mp identificat cu nr. cadastral 9547/1/2/2/2 intabulat in CF nr.126486 a localității Iași, bunuri evaluate de părți la valoarea de 170.000 euro. Conform contractului, obligația de plată a debitorului cedent SD pentru suma de 170.000 euro s-a stins prin efectul acestui act.

La data de 17.06.2016, debitoarea SC T SRL a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței. Prin încheierea nr.193/06.07.2016 pronunţată in dosar nr.3696/99/2016 de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă - Faliment, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei in ce o privește pe debitoarea creditoare in contractul ce face obiectul prezentei cauze, SC T SRL, la cererea acesteia din urmă.

Potrivit art.117 alin.2 lit.c din Legea 85/2014, ”următoarele acte sau operațiuni ale debitorului vor putea fi anulate , pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestații executate(…)c).acte încheiate in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile.”

Iar potrivit art.122 alin.3 din Legea 85/2014, ”în privința actelor si operațiunilor prevăzute la art.117 alin.2 se instituie o prezumție relativă de fraudă in dauna creditorilor.”

Astfel, pentru a se putea revoca acte in temeiul art.117 alin.2 lit.c din lege, se cer a fi îndeplinite in moc cumulativ două condiții: actele să fi fost încheiate in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii si să fi fost încheiate cu intenția părților implicate de a sustrage bunul de la urmărire de către creditori sau de a le leza in orice fel drepturile.

Astfel, este necesar să se facă dovada conivenței frauduloase între cei care au încheiat actul fraudulos, adică intre debitor si partenerii săi contractuali, care au urmărit ca prin actul încheiat să se sustragă bunul ce face obiectul actului de la urmărirea de către creditori in principal, iar in subsidiar să le lezeze interesele. Nu interesează poziția debitoarei in raport cu cocontractantul său, întrucât frauda este prezumată in cazul ei, iar in speța de față această prezumție nu a fost răsturnată de către debitoare.

Legiuitorul cere însă in cazul acestui text legal a se dovedi complicitatea terțului la fraudă ca si condiție de admitere a acțiunii, ceea ce presupune intenția acestuia de a prejudicia creditorii in înțelegere cu debitorul.

În speță, la data încheierii actului a cărui anulare se cere, pârâtul avea calitate de asociat al debitoarei, cu un procent de 37,59% din capitalul social. Iar conform art.117 alin.4 lit.a din Legea 85/2014, ”următoarele acte sau operațiuni încheiate in cei doi ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice ce debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate si prestațiile recuperate:a). (…)cu un asociat  deținând cel puțin 20% din capitalul societății ori, după caz, din drepturile de vot in adunarea generală a asociaților, in situația in care debitorul este acea societate (…) cu răspundere limitată”.

Din raportul cauzal depus de administratorul judiciar la f.29, necontestat in dosarul de insolvență, rezultă că societatea debitoare, al cărei asociat era pârâtul SD, era in declin financiar la data încheierii contractului, fiind in imposibilitatea acoperirii datoriilor curente in perioada 2013 – 2016.

Raportat la cele stipulate in cuprinsul art.117 alin.4 lit.a din lege, se prezumă relativ că asociații deținători ai unui procent de cel puțin 20% din capitalul social , prin poziția pe care o dețin, au cunoscut din timp faptul că debitoarea va intra in insolvență. Cocontractantul care a intrat in raporturi juridice cu debitoarea, fiind intr-o relație juridică specială cu aceasta, a avut ocazia să cunoască in amănunt situația economică a debitoarei si, profitând de aceasta, a încheiat acte juridice pentru el si in detrimentul debitoarei, fraudând in acest fel drepturile creditorilor.

Tocmai datorită acestei influențe, acestui ascendent pe care îl are cocontractantul asociat, constând in aceea că deține o proporție atât de mare din capitalul social, se prezumă că actul încheiat cu societatea are caracter fraudulos, fiind încheiat in dauna intereselor creditorilor. Fiind prezumat ca fraudulos actul încheiat, cocontractantul asociat va trebui să facă dovada contrară, respectiv că actul a fost încheiat in cursul normal al activității curente a debitorului, in conformitate cu art.119 din lege. Or o astfel de dovadă nu a fost făcută de către pârâtul SD. Iar faptul că ar fi garantat societatea debitoare ca si garant ipotecar in cadrul unor contracte de împrumut încheiate de societate cu unități bancare, nu are relevanță asupra elementelor ce se impun a fi analizate in cazul unei astfel de acțiuni, nefiind de natură a răsturna prezumția de fraudă prevăzută de legiuitor. De asemenea, eventuala creditare directă a societății nu naște decât calitatea de creditor in persoana asociatului pentru sumele puse la dispoziția societății, in cuprinsul actului criticat făcându-se referire doar la faptul datorării de către asociat către societate a sumei de 170.000 euro, nu si a unei sume de bani de către societate către asociat.

În aprecierea instanței, faptul că la data încheierii actului de dare in plată criticat pârâtul SD avea atât calitate de cedent debitor, dar si de asociat al societății creditoare SC T SRL, face dovada faptului că pârâtul era la curent cu probabilitatea încetării plăților de către debitoare si cu situația economică degradată a acesteia. Aceste circumstanțe sunt suficiente pentru a dovedi intenția părților de a frauda creditorii.

Prin acceptarea primirii in proprietate a unui teren situat in extravilanul mun.Iasi, in suprafață totală de 1300 mp, contra sumei de 170.000 euro datorată de pârât, debitoarea si-a mărit starea de insolvență, fără a aduce profit societății, deși obținerea unui profit este de esența activității comerciale.

Raportat la considerentele de mai sus, instanța constată că un contract de dare in plată încheiat in contextul de mai sus, in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, intră sub incidența art.117 alin.2 lit.c din Legea 85/2014, îndeplinind cele două condiții necesare pentru admiterea acțiunii.

Deși in motivarea cererii, administratorul judiciar a făcut referire si la primirea de către debitoare a unei contraprestații mult mai mici față la valoarea terenului, aceste afirmații nu sunt necesar a fi analizate, raportat la temeiul de drept indicat in cerere – art.117 alin.2 lit.c, prestația inferioară făcând obiectul unui alt text legal, respectiv art.117 alin.2 lit.b din lege – așa cum si pârâtul SD a observat. Acțiunea însă nu poate fi apreciată ca si inadmisibilă, conform solicitării pârâtului, dat fiind că motivarea in fapt a acțiunii pe temeiul de drept indicat expres a permis analiza îndeplinirii condițiilor trasate de art.117 alin.2 lit.c din Legea 85/2014.

Fiind îndeplinite condițiile impuse de acest text legal, dar si de art.117 alin.4 lit.a din lege, acțiunea formulată va fi admisă, cu consecința anulării actului atacat si repunerii părților in situația anterioară.

Admite acţiunea formulată de reclamanta C Filiala București SPRL, in calitate de administrator judiciar al debitoarei SC T SRL, in contradictoriu cu pârâţii SC T SRL, prin administrator special GA si SD.

Dispune anularea actului de dare in plată autentificat de BNP P sub nr.590/11.03.2015 încheiat intre SD si SC T SRL.

Dispune repunerea părţilor in situaţia anterioară încheierii actului de dare in plată.

Domenii speta

Spete similare