Onorariu avocat

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa  civilă nr. X din 22.02.2018 pronunţată de Judecătoria  Caracal în dosarul civil nr.X/207/2017 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul C, invocată de instanţă din oficiu.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul din Administraţia Publică O ,,C”, CIF X, în numele numitului S A V în calitate de membru de sindicat, împotriva  pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială  Municipiul C,întrucât a fost promovată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

S-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul din Administraţia Publică O ,,C”, în numele numitului S A V în calitate de membru de sindicat, împotriva pârâtei Instituţia Primarului Municipiului C, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată la data de 08.08.2017 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. X/207/2017, reclamantul Sindicatul din Administraţia Publică O „C", CIF X,având cont bancar ROXXXX,reprezentat convenţional de av. S M D, în numele numitului S A V, în calitate de membru de sindicat, a chemat în judecată Instituţia Primarului Municipiului C şi Unitatea Administrativ Teritorială C, solicitând instanţei ca prin hotărârea  ce se va  pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 1888 lei reprezentând onorariu avocaţial aferent soluţionării dosarului nr.X/104/2014 al Tribunalului Olt, sumă  pe care solicită ca instanţa să dispună ca pârâţii să o achite actualizat cu indicele de inflaţie, şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielile de judecată aferente prezentului litigiu potrivit disp.art.453 din C.proc.civilă.

În fapt,s-a menţionat că Sindicatul din Administraţia Publică O „C", în calitate de reprezentant al numitului S A V - de membru de sindicat, a purtat în contradictoriu cu pârâţii litigiul în cadrul dosarului nr.X/104/2014 al Tribunalului Olt, având ca obiect anulare act administrativ.

S-a precizat că în vederea susţinerii intereselor membrului de sindicat, s-au încheiat contracte de asistenţă juridică şi au achitat onorariile avocaţiale, astfel:

- pentru soluţionarea dosarului menţionat la Tribunalul Olt a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. X din 01.09.2014 cu av. S B şi au achitat eşalonat acestuia suma de 2000 lei pentru cei cinci membrii de sindicat reprezentaţi, prin ordinul de plată nr.X/02.09.2014; X/07.10.2014; X/l1.11.2014; rezultând onorariul avocaţial de 400 lei aferent cotei - părţi stabilite pentru beneficiar conform contractului de asistenţă juridică;

- pentru soluţionarea recursului la Curtea de Apel Craiova, au încheiat contractul de asistenţă juridică nr. X din 27.02.2015 cu SCPAV O R şi G, au avansat cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial în mod similar, fiind emisă factura fiscală nr. X din 27.02.2015 achitată prin ordin de plată nr. X din 02.03.2014.

Reclamantul a arătat că temeiul de drept al pretenţiei acestuia o reprezintă dispoziţiile art. 451 C. proc. civ. şi are la bază litigiile anterioare purtate între părţi pentru a căror soluţionare, deşi au fost avansate cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial, nu au fost solicitate în cadrul acestor dosare, însă prezenta cerere formulată în temeiul art. 451 rap. la art. 453 alin. 1 C. proc. civ. pentru acordarea cheltuielilor de judecată are caracterul unei acţiuni în pretenţii, iar suma datorată reprezintă o creanţă certă, lichidă si exigibilă.

În ce priveşte taxa de timbru aferentă soluţionării cauzei, reclamantul a solicitat să se aprecieze că sunt exoneraţi de la plata taxei de judiciare de timbru în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Au fost invocate în drept, de reclamant  dispoziţiile art. 451, art. 453 C. proc. civ., care a solicitat ca probe - înscrisuri şi ataşarea dosarului nr. X/104/2014 al Tribunalului Olt.

S-a mai arătat de către reclamant că depune copii conforme cu originalul ale următoarelor înscrisuri: factura fiscală nr. X din 01.09.2014 şi ordinele de plată nr. X/02.09.2014, X/07.10.2014, X/11.11.2014; ordinul de plată nr. X din 02.03.2014 şi factura fiscală nr. X din 27.02.2015; sentinţa nr.X din 12.11.2014 pronunţată de Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. X/104/2014;  decizia nr. X din 11.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia Contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. X/104/2014.

La data de 29.09.2017, UAT Municipiul C, în calitate de pârât, prin reprezentanţii săi legali, în contradictoriu cu Sindicatul din Administraţia Publica Olt ,,C” în calitate de reclamant a formulat întâmpinare.

In fapt, pârâta prin reprezentanţii legali, a arătat că prin cererea de chemare in judecata reclamantul Sindicatul din Administraţia Publica Olt "C" a solicitat ca prin hotărârea  ce se va pronunţa sa se dispună obligarea paratei la plata sumei de 1888 lei reprezentând onorariu avocaţial aferent soluţionării dosarului nr. X/104/2014 al Tribunalului Olt si obligarea paraţilor la cheltuielile de judecata aferente prezentului litigiu.

 S-a comunicat de pârâtă prin reprezentanţii legali că prin Ordinul de plata nr.X din 28/09/2017 a achitat suma solicitata de 1888 lei si astfel solicită  respingerea acţiunii formulata de reclamanta, ca rămasa fara obiect.

 Pârâta prin reprezentanţii legali a solicitat a se ţine seama de prevederile art. 454 Cod procedura civila ,, paratul care a recunoscut, la primul termen de judecata la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va mai putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere”.

 În acest context pârâta prin reprezentanţii legali a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca rămasa fara obiect.

Pârâta prin reprezentanţii legali, în drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 453-454 Cod procedura civila, iar în dovedire, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

S-a menţionat de pârâtă prin reprezentanţii legali că în cadrul probei cu înscrisuri,a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul, în 2 (doua) exemplare a ordinului de plata nr.X din 28.09.2017, solicitând judecarea cauzei în conformitate cu art. 411 alin.(l) pct.2) din C. proc. civ., fiind anexată în original delegaţia de reprezentare.

La data de  24.10.2017, Sindicatul din Administraţia Publică O „C", în numele numitului S A V în calitate de membru de sindicat, reclamant în dosarul nr.X/207/2017 înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal, pârât Instituţia Primarului Municipiului C şi Unitatea Administrativ Teritorială C, în temeiul prevederilor art.201 (2) C.pr.civ. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârât, solicitând respingerea apărărilor invocate cu consecinţa admiterii acţiunii şi obligarea pârâţilor să plătească c/v onorariului avocaţial aferent soluţionării prezentei cauze.

În fapt, după cum a detaliat în acţiune, reclamantul Sindicatul din Administraţia Publică O „C" a purtat în contradictoriu cu pârâţii litigiul în cadrul dosarului nr. X/104/2014 al Tribunalului Olt, având ca obiect anulare act administrativ, iar în această cauză ce a avut două cicluri procesuale, au fost reprezentaţi convenţional de avocaţi diferiţi, aşa cum rezultă din documentele ataşate cererii de chemare în judecată.

S-a apreciat de reclamant că instituţia dreptului procesual civil regăsită în cuprinsul art.454 din C.proc.civilă, nu poate să îşi găsească aplicabilitatea în prezenta cauză în care  s-a formulat o acţiune în pretenţii ce vizează c/v cheltuielilor de judecată efectuate pentru membrul de sindicat în Dosarul nr.X/104/2014 întrucât plata sumei de 1888 lei a fost efectuată după primirea cererii de chemare în judecată.

Faptul că nu au plătit voluntar c/v cheltuielilor de judecată ci doar după ce au fost puşi în întârziere potrivit art. 1522(1) din C.civ. pentru o obligaţie ce era scadenta şi care trebuia executată de îndată ( art. 1523 alin.2 lit.a din C.civil), reclamantul a precizat că se constituie într-o veritabilă culpă procesuală ce antrenează răspunderea inclusiv sub aspectul pretenţiilor referitoare la cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză.

Având în vedere aceste considerente reclamantul a solicitat, admiterea acţiunii sub aspectul cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

Prin încheierea din 7 decembrie 2017, din oficiu, instanţa a dispus înaintarea unei adrese către Tribunalul Olt pentru a se solicita trimiterea dosarului nr.X/104/2014 în vederea ataşării la prezenta cauză.

Instanţa, din oficiu, a dispus prin încheierea din 25 ianuarie 2018, după înaintarea dosarului nr.X/104/2014 al Tribunalului Olt, conceptarea şi citarea în cauză, pentru opozabilitate, a intimatei Camera de Conturi O. 

La data de 15.02.2018, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în calitate de intimată, în contradictoriu cu Sindicatul din Administraţia Publică O „C", în calitate de reclamant, UATM C, în calitate de pârât, în temeiul art.205 C.pr.civ., a formulat întâmpinare,  în cauza ce formează obiectul dosarului menţionat anterior, prin care a solicitat admiterea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată faţă de intimată.

În fapt, s-a menţionat că prin cererea înregistrata sub nr.X/104/2014 pe rolul Tribunalului Olt - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O C a chemat în judecată pe pârâtul UATM C, solicitând anularea dispoziţiilor x,x,x,x,x,x,x,x,x,x,x,x emise de pârât la data de 28.02.2014.

Recunoaşterea dreptului reclamanţilor de a beneficia de salariile brute lunare avute anterior emiterii dispoziţiilor menţionate în primul capăt de cerere şi obligarea pârâtului să acorde reclamanţilor despăgubiri egale cu sumele reţinute în baza dispoziţiilor menţionate în primul capăt de cerere, actualizate.

Prin Sentinţa civilă nr. X/12.11.2014, Tribunalului Olt - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor - SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O C - şi a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi O ca fiind promovată de persoane fără calitate procesuală activă. De asemenea, a admis în parte acţiunea şi a anulat dispoziţiile nr.x,x,x,x,x,x,x,x,x,x emise de Primarul Municipiului C la data de 28.02.2014, menţinând încadrarea în funcţie şi drepturile salariale aferente lunii februarie 2014, anterior emiterii dispoziţiilor contestate.

 Prin Decizia civilă nr. X/11.06.2015, Curtea de Apel Craiova a menţinut hotărârea atacată.

 Prin prezenta cerere de chemare în judecată,SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O C a solicitat UATM C plata sumei de 1.888 lei reprezentând onorariu avocaţial aferent soluţionării dosarului nr. X/104/2014 al Tribunalului Olt şi cheltuielile de judecata aferente prezentului litigiu.

Intimata a apreciat că introducerea în cauză a acesteia este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

In ceea ce priveşte admiterea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, a învederat următoarele:

a) Potrivit art.430 Cpc, hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale o asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s~a rezolvat o chestiune litigioasă.

Prin urmare, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi, calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Mai mult de cât atât, art431 alin.(2) stipulează în mod expres faptul că oricare dintre părţi poate  opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătura cu soluţionarea acestuia din urmă.

În cazul de faţă, prin Sentinţa civilă nr.X/12.11.2014, Tribunalului Olt  Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii  procesuale active a reclamanţilor - SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O C - şi a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi O ca fiind promovată de persoane fără calitate procesuală activă.

 De asemenea, a admis în parte acţiunea şi a anulat dispoziţiile X,X,X,X,X,X,X,X,X,X,X,X,X emise ele Primarul Municipiului C la data de 28.02.2014, menţinând încadrarea în funcţie şi drepturile salariale aferente lunii februarie 2014, anterior emiterii dispoziţiilor contestate.

 Prin Decizia civila nr. X/11.06.2015, Curtea de Apel Craiova a menţinut hotărârea atacată.

Cu alte cuvinte, Cartea de Conturi, prin Camera de Conturi O, nu a fost parte în litigiul nr. X/104/2014.

În aceste condiţii, introducerea în cauza Camerei de Conturi O apare ca fiind profund neîntemeiată, deoarece nimeni nu poate fi obligat să suporte  cheltuielile de judecată aferente unui proces în care nu a fost parte, deoarece conform art.453  alin.1 din Cpc, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

In speţă, după cum a arătat anterior,intimata nu a fost parte în litigiul nr. X/104/2014 şi cu atât mai mult, nu a pierdut litigiul

Daca instanţa de fond ori cea de control judiciar, din dosarul nr.X/104/2014, ar fi considerat că intimata are vreo culpă, cu siguranţă că ar fi admis cererea de chemare în judecată completatoare a reclamantului, pentru ca acesta să se poată îndrepta şi să recupereze sumele de bani de la intimată.

 Ori, instanţa de judecata a respins cererea, respingând astfel şi posibilitatea reclamantului de a se îndrepta împotriva Curţii de Conturi.

Prin urmare, intimata a considerat că în speţă se pune problema efectului pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, mijloc de proba de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.x/2014, dosar nr. x/46/2013).

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat in forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

Cum potrivit art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.

În cazul de faţă, intimata a apreciat că instanţa de fond este datoare să dea eficienţă prezumţiei de lucru judecat şi să reţină că operează puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr.X/11.06.2015 a Curţii de Apel Craiova, cu privire la lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor faţă de intimată, şi că, în plus, pronunţarea hotărârii anterioare lipseşte de interes şi de finalitate noua contestaţie.

În concluzie, intimata a solicitat admiterea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, intimata şi-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art.205, 430, 431, 453  C.pr.civ. şi în  susţinerea prezentei întâmpinări, a înţeles să se folosească de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum şi orice alte înscrisuri ce se vor dovedi utile în soluţionarea prezentei cauze.

În temeiul dispoziţiilor art.248 alin.1 C.pr.civ. instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar potrivit alin.4, excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.

Potrivit art.36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Simbioza existentă între dreptul substanţial şi dreptul procesual este subliniată în noul Cod de procedură civilă şi prin dispoziţiile articolului analizat, calitatea procesuală fiind determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic civil concret dedus judecăţii.

Ca definiţie doctrinară, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă), iar în cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

În sarcina reclamantului există obligaţia de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, prin indicarea motivelor de fapt şi de drept în cuprinsul cererii formulate. Nu s-ar putea invoca de către reclamant lipsa rolului activ al instanţei în determinarea persoanei care ar justifica calitatea procesuală a pârâtului, întrucât obligaţia menţionată îi incumbă lui însuşi, în calitate de persoană care a declanşat procedura judiciară.

Rolul instanţei constă numai în verificarea identităţii dintre cel chemat în judecată şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii sau persoana în contradictoriu cu care trebuie realizat interesul reclamantului, precum şi a identităţii dintre cel care promovează cererea şi titularul dreptului subiectiv sau cel care se prevalează de un anumit interes.

Constatând că pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul C, în dosarul nr. X/104/2014 aflat pe rolul Tribunalului Olt nu a fost parte, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte, invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul din Administraţia Publică O ,,C”, în numele numitului S A V în calitate de membru de sindicat, împotriva  pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială  C, întrucât a fost formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Cu toate că la data de 13 mai 2014, Primarul Municipiului C - Instituţia Primarului şi UAT Municipiul C, au formulat întâmpinare la fond în dosarul nr. X/104/2014, atât în sentinţa nr. x din data de 12 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. X/104/2014 cât şi în decizia nr.x/2015 din 11 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul C nu a fost conceptată ca parte în proces.

Referitor la pârâta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a judeţului O, reclamantul Sindicatul din Administraţia Publică O ,,C’’ în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, a depus la dosar completare la cererea de chemare în judecată prin care a chemat în judecată în calitate de pârâtă, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a judeţului O, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se admită acţiunea precizată şi, totodată, să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 03 emisă de pârâtă la data de 21.01.2014, respectiv subpct.6.6.1 şi a măsurilor dispuse în consecinţă, menţionate la pct.11 şi 23 din decizie.

Intimata Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a judeţului O a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, şi prin sentinţa nr. x din data de 12 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. X/104/2014 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi s-a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi O, ca fiind promovată de persoane fără calitate procesuală activă, însă cele două hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. X/104/2014 privesc şi pe pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi O.

Pe fond,analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că acţiunea formulată este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare în baza următoarelor considerente:

Prin sentinţa nr. x din data de 12 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. X/104/2014 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi s-a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi O, ca fiind promovată de persoane fără calitate procesuală activă .

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O "C" în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat: M P, J S, N A, P M C, P C A, I A, R M, R E, S A V, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C şi s-au anulat dispoziţiile nr.X,X,X,X,X,X,X,X,X,X,X emise de Primarul Municipiului C la data de 28.02.2014, menţinând încadrarea în funcţie şi drepturile salariale aferente lunii februarie 2014, anterior emiterii dispoziţiilor contestate.

A fost respinsă cererea privind acordarea despăgubirilor, ca neîntemeiată .

Prin cererea înregistrată sub nr.X/104/2014 pe rolul Tribunalului Olt – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul din Administraţia Publică O ,,C’’ în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, M P, J S, N A, P M C, P C A, I A, R M, R E, S A V,  a chemat în judecată pe  pârâtul Primarul Municipiului C, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună; anularea dispoziţiilor nr.X,X,X,X,X,X,X,X,X,X,X emise de pârât la data de 28.02.2014; recunoaşterea dreptului reclamanţilor de a beneficia de salariile brute lunare avute anterior emiterii dispoziţiilor menţionate în primul capăt de cerere şi obligarea pârâtului să acorde reclamanţilor despăgubiri egale cu sumele reţinute în baza dispoziţiilor menţionate în primul capăt de cerere, actualizate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta INSTITUŢIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI C, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. 

La data de 12 martie 2015 intimatul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O "C" IN CALITATE DE REPREZENTANT AL MEMBRILOR DE SINDICAT : M P, J S, N A, P M C, P C A, I A, R M, R E, S A V, a formulat întâmpinare, iar la data de 24 martie 2015 intimaţii reclamanţi R E şi S A V au formulat întâmpinare în cuprinsul căreia au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva sentinţei nr. x din 12.11.2014 pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia a II -a Civilă, de Contencios administrativ şi fiscal, şi pe cale de consecinţă să se constate că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.x/2015 din 11 iunie 2015, a respins recursul formulat de pârâta INSTITUŢIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI C împotriva sentinţei nr. x din data de 12 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. X/104/2014 în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O "C" IN CALITATE DE REPREZENTANT AL MEMBRILOR DE SINDICAT : M P, J S, N A, P M C, P C A, I A, R M, R E, S A V şi intimata pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEŢULUI O, având ca obiect anulare act administrativ, decizia fiind definitivă.

Cheltuielile de judecată se acordă la cererea părții interesate, nu din oficiu și reprezintă: taxe judiciare de timbru, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței lor la proces, cheltuieli de transport, cazare dacă este cazul, orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Temeiul juridic îl reprezintă art. 453 NCPC, care prevede că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, astfel că temeiul juridic este deci „culpa procesuală”.

Culpa procesuală poate aparține pârâtului sau reclamantului, și anume culpa aparține pârâtului atunci când a fost admisă acțiunea reclamantului, când pe parcursul procesului pârâtul își execută obligația cu consecința respingerii cererii reclamantului (deoarece rămâne fără obiect) sau când își execută obligația înainte de sesizarea instanței, fără să înștiințeze reclamantul iar culpa procesuală aparține reclamantului când cererea lui de chemare în judecată a fost respinsă ca netimbrată ori a fost anulată, când calea de atac i-a fost anulată, când cererea s-a perimat sau când a renunțat la judecată sau la dreptul subiectiv (nu va conta dacă pârâtul se opunea admiterii cererii încă de la început) ori atunci când pretențiile sale nu sunt întemeiate în tot sau în parte (culpa existând doar cu privire la acea parte).

Dacă totuși culpa aparține ambelor părți, instanța va stabili în ce măsură fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată și dacă este cazul se poate dispune compensarea.

Înainte de închiderea dezbaterilor, instanța trebuie să le pună părților în vedere că au dreptul să ceara cheltuieli de judecată, dar în speță reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată nici prin cererea de chemare în judecată, dar nici când a fost prezent la dezbateri.

Dacă cheltuielile de judecată nu au fost cerute ori au fost cerute dar instanța a omis să se pronunțe asupra lor, partea le va putea cere printr-o acțiune separată, în 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

 Acțiunea prin care acestea se cer separat nu poate fi respinsă, însă daca partea solicită cheltuielile de judecata iar acestea nu îi sunt acordate, va putea să le ceara în apel sau recurs, dar nu pe cale separată pentru că se va opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care s-au respins.

În speță, reclamantului nu i s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu procesul, în conformitate cu art.451 C.pr.civ., întrucât nu a avut un asemenea capăt de cerere, iar recurs a formulat pârâta dar a fost prezent şi reclamantul.

Totodată, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, pentru a da posibilitatea adversarului să le cunoască și să le combată, dar în dosarul nr. X/104/2014 al Tribunalului Olt, așa cum s-a reținut mai sus, pârâta nu a avut cunoștință de faptul că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată şi, nici de cuantumul acestora, neexistând dovezi în acest sens la dosar, înainte de închiderea dezbaterilor.

Conform art. 455 dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces sau potrivit cu natura raportului juridic existent între ei.

De asemenea, pârâtul care recunoaște la primul termen de judecată pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată cu excepția cazului în care a fost pus în întârziere înainte de pornirea procesului ori se afla de drept în întârziere, totuși, conform art. 1522 alin. 5 din noul cod civil, cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără a-l fi pus anterior în întârziere, îi conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil și, deci, dacă execută obligația în acest termen, cheltuielile rămân la creditor.

Într-adevăr, cheltuielile de judecată pot fi reduse din oficiu de instanță, motivat, atunci când ne referim la partea care reprezintă onorariul avocaților, dacă el este disproporționat în raport cu valoarea, complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, dar acest lucru nu îl va afecta în nici un fel pe avocat.

Mai exact, partea care a câștigat procesul solicită cheltuielile de judecată de la cealaltă parte și în aceste cheltuieli intră și onorariul avocatului (onorariu mult prea mare, dar pe care partea care a câștigat și l-a permis).

Instanța îl va putea obliga pe cel care a pierdut să plătească doar o parte din acest onorariu (cel care a câștigat îi va plăti avocatului său onorariul stabilit, dar nu va putea recupera decât o parte stabilită de instanță de la cel care a pierdut), însă nu pot fi micșorate cheltuielile de judecată ce au ca obiect taxa de timbru și sumele cuvenite martorilor, iar cheltuielile se admit în întregime sau în parte, după cum s-au admis unele capete de cerere ori după cum au fost admise cererile ambelor părți și în funcție de coparticipare procesuală.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că solicitarea cheltuielilor de judecată pe calea unei acțiuni separate este posibilă în două situații, respectiv atunci când nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată, sau deși au fost cerute instanța a omis a se pronunța asupra acestora, în speță aflându-ne în prima situație, cum de altfel a menţionat reclamantul în prezenta cauză.

În ceea ce privește dovedirea cuantumului cheltuielilor de judecată instanța a constatat că acestea nu au fost dovedite în condiţiile în care nu numai că nu au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată, ulterior prin întâmpinarea formulată la instanţa de control judiciar, dar nu au fost cerute nici la dezbateri, reclamantul fiind reprezentat convenţional prin consilier juridic iar membru de sindicat S A V a fost reprezentat convenţional şi prin avocat ales.

A rezultat din încheierea pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/104/2014 la data de 5 noiembrie 2014 că, la apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă consilier juridic R D pentru reclamant, avocat B S pentru S A V,  consilier juridic D D A pentru Primarul Municipiului C, lipsă pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului O.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus de către pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului O, cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, consilierul juridic desemnat fiind  în concediu medical .

Consilier juridic R D pentru reclamant, s-a opus cererii formulate şi  a depus împuternicire, sentinţa nr. X din 06.11.2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. X/63/2011 şi sentinţa nr. X/CA/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. X/97/2012*.

Consilier juridic D D A pentru Primarul Municipiului C  a depus delegaţie de reprezentare şi  s-a opus cererii formulate. 

Avocat B S pentru S A V se opune la cererea de amânare depusă la dosar.

Instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de amânare depusă la dosar de către pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului O,  constatând că nu este însoţită de nici un document doveditor, urmând să amâne pronunţarea cauzei pentru a da posibilitatea pârâtei să depună concluzii scrise.

Instanţa  a pus în discuţie excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de Curtea Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului O, în întâmpinare.

Consilier juridic R D având cuvântul,  a arătat că reclamanţii au calitate procesuală activă în cauză, pentru a solicitat anularea în parte a deciziei emise de pârâtă, anularea măsurilor de imputare dispuse în baza deciziei contestate şi solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată .

Consilier juridic D D A pentru Primarul Municipiului C a  lasat la aprecierea instanţei cu privire la excepţia  lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de Curtea Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului O.

Avocat B S pentru S A V  a arătat că actele emise au produs efecte juridice asupra reclamanţilor şi solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată .

Instanţa  a unit excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de Curtea Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului O în întâmpinare cu fondul cauzei şi acordă cuvântul părţilor. 

Consilier juridic R D având cuvântul, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi completată, anularea dispoziţiilor nr. X,X,X,X,X,X,X,X,X,X,X emise la data de 28.02.2014 de Primarul Municipiului C, anularea în parte a Deciziei nr. 3 a Camerei de Conturi O, pentru motivele dezvoltate pe larg în cererea principală, completarea la acţiune şi răspunsul la întâmpinare .

Arată că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nu se poate imputa reclamanţilor că au primit stimulentele din alt cont, considerând că în mod corect şi legal au primit sumele ce le-au fost acordate cu titlu de stimulente.

Avocat B S pentru reclamant – membru de sindicat S A V, solicită admiterea acţiunii şi anularea doar a dispoziţiei ce vizează reclamantul pe care îl reprezintă, respectiv nr. 326 precum şi a dispoziţiei de imputare nr. 391, motivat de faptul că nu i se poate imputa reclamantului că a primit stimulentele din alt cont decât cel care trebuia, considerând că în mod corect şi legal reclamantul a primit sumele ce i-au fost acordate cu titlu de stimulente.

Consilier juridic D D pentru pârât Primarul Municipiului C, având cuvântul, solicită respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată pentru motivele expuse pe larg în considerentele întâmpinării aflate la dosar.

Pentru a da posibilitatea părţilor prin reprezentanţi să depună concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunţării în cauză la data de 12.11.2014 .

Totodată, prin încheierea pronunţată la data de 28 mai 2015 în dosarul nr. X/104/2014 de Curtea de Apel Craiova s-a luat act că la apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns intimatul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O "C" IN CALITATE DE REPREZENTANT AL MEMBRILOR DE SINDICAT: M P, J S, N A, P M C, P C A, I A, R M, R E, S A V reprezentat de preşedinte D R, intimaţii reclamanţi R E, S A V reprezentaţi de avocat O E şi intimata pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEŢULUI O reprezentată de consilier juridic B L lipsind recurenta pârâtă INSTITUŢIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI C. 

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că recursul este declarat şi motivat în termenul legal, intimatul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O "C" IN CALITATE DE REPREZENTANT AL MEMBRILOR DE SINDICAT a depus note de şedinţă, recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Instanţa, a pus în discuţie excepţia nulităţii recursului invocată prin notele de şedinţă de intimatul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O "C” şi depuse la dosarul cauzei la data de 25 mai 2015.

Reprezentantul intimatului reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O "C", preşedinte D R, a arătat că îşi susţine excepţia invocată şi  a solicitat admiterea acesteia. A arătat că, recurenta a încălcat dispoziţiile referitoare la reprezentarea procesuală, dat fiind faptul că, instanţa a pus în vedere acesteia prin adresa din data de 19.02.2015 să depună la dosar dovada calităţii de reprezentant, recurenta primind adresa la data de 24 februarie 2015, instanţa fixând un termen de răspuns de 10 zile, termen care a expirat pe data de 6 martie 2015. Din actele depuse la dosar rezultă că delegaţia consilierului juridic a fost depusă de recurentă la data de 10 martie 2015, deci peste termenul fixat de instanţă,  motiv pentru care  a solicitat admiterea excepţiei şi pe cale de consecinţă să se constate nul recursul.

Consilier juridic B L pentru intimata pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEŢULUI O, a lăsat la aprecierea instanţei excepţia invocată.

Instanţa, a respins excepţia nulităţii recursului invocată prin notele de şedinţă de intimatul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O "C”.

Reprezentantul intimatului reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O "C", preşedinte D R  a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus la dosar adresa nr.X/7.11.2012 emisă de Primăria Mun. Caracal, copia sentinţei nr.X/CA/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.X/97/2012*, copia sentinţei nr.X/6.06.2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. X/63/2011, copia deciziei nr. X/14.04.2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr.X/63/2008 şi copia sentinţei nr.X/3.03.2015 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr.X/104/2014, cu titlu de practică judiciară. Depune totodată şi concluzii scrise.

Instanţa, a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de reprezentantul intimatului reclamant şi  a primit la dosar înscrisurile depuse.

Reprezentanţii părţilor prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părţilor, instanţa a declarat închisă faza probatorie şi apreciind îndeplinite dispoziţiile art. 394(1) Noul Cod de procedură civilă, a reţinut cauza spre soluţionare şi a acordat cuvântul asupra recursului de faţă.

 Avocat O E pentru intimaţii reclamanţi R E şi S A V a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală, fără cheltuieli de judecată. 

 A arătat că, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală în aplicarea art. 1 alin.6 din Lg nr. 554/2004 atâta timp cât aceste dispoziţii de reîncadrare făceau trimitere la încadrarea pe grade profesionale şi pe ierarhizarea funcţiilor publice în condiţiile în care, dispoziţiile anterioare de încadrare pe funcţiile publice ale intimaţilor nu fuseseră anulate, acelea fiind supuse controlului de legalitate şi nu erau anulate. Ca atare,s-a încălcat principiul irevocabilităţii actelor administrative. Cât priveşte dispoziţiile prin care s-a stabilit în sarcina intimaţilor restituirea unor sume de bani şi, ca efect al reîncadrării şi diminuarea indemnizaţiilor  de care aceştia beneficiaseră, arată că instanţa de fond a dat o soluţie corectă prin prisma dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Lg nr. 285/2010, făcând trimitere la acest text care, are caracter de normă imperativă şi, prin prisma acestui text se stabileşte că pentru funcţionari publici cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale provenite din executare silită, în includerea salariului brut al acestor persoane, este avută în vedere câtimea de 15% din creanţele fiscale stinse prin executare silită.

Reprezentantul intimatului reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O "C", preşedinte D R, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate. A arătat că intimaţii reclamanţi îndeplinesc calitatea de executori fiscali şi din 2010, 2011 şi în prezent, ei desfăşoară o activitate de recuperare creanţe. Stimulentele primite legal de intimaţii reclamanţi în anul octombrie 2010 au fost determinate de legea specială aplicabilă, OG nr. 92/2003, iar cheltuielile au fost angajate şi plătite după ce au fost aprobate, potrivit legii, pentru aceste cheltuieli existând prevederi şi surse de finanţare. Arată că, nu s-a stabilit că nu ar existat vreun regulament, au existat propuneri de acordare a  acestor sume, intimaţii şi-au primit banii. Nu există nici un temei legal care să spună că trebuia să existe sau  nu un cont distinct. Precizează că sunt drepturi acordate cuvenit, sunt drepturi prevăzute de codul de procedură fiscală, există referate de aprobare a conducătorului iar plata este făcută.

Consilier juridic B L pentru intimata pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEŢULUI O a solicitat respingerea recursului şi menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi respingerea acţiunii acestora în raport cu capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. X/21.01.2014 a Camerei de Conturi O. Arată că, instanţa de fond a apreciat în mod corect că reclamanţii  nu au calitatea de persoane vătămate în sensul legii contenciosului administrativ.

Pentru a da posibilitatea părţii lipsă să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. 2 NCod procedură civilă, s-a dispus amânarea pronunţării în cauză la data de 4 iunie 2015.

În cauză reclamantul Sindicatul din Administraţia Publică O „C",  în numele numitului S A V, în calitate de membru de sindicat, a chemat în judecată Instituţia Primarului Municipiului C şi Unitatea Administrativ Teritorială C, solicitând instanţei ca prin hotărârea  ce se va  pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 1888 lei reprezentând onorariu avocaţial aferent soluţionării dosarului nr.X/104/2014 al Tribunalului Olt, sumă  pe care solicită ca instanţa să dispună ca pârâţii să o achite actualizat cu indicele de inflaţie, şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielile de judecată aferente prezentului litigiu potrivit disp.art.453 din C.proc.civilă.

S-a menţionat în fapt că Sindicatul din Administraţia Publică O „C", în calitate de reprezentant al numitului S A V - de membru de sindicat, a purtat în contradictoriu cu pârâţii litigiul în cadrul dosarului nr. X/104/2014 al Tribunalului Olt, având ca obiect anulare act administrativ şi, în vederea susţinerii intereselor membrului de sindicat, s-au încheiat contracte de asistenţă juridică şi au achitat onorariile avocaţiale.

A precizat reclamantul în calitate de reprezentant al numitului S A V - de membru de sindicat că, pentru soluţionarea dosarului menţionat la Tribunalul Olt a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. X din 01.09.2014 cu av. S B şi au achitat eşalonat acestuia suma de 2000 lei pentru cei cinci membrii de sindicat reprezentaţi, prin ordinul de plată nr.X/02.09.2014, X/07.10.2014, X/l1.11.2014, rezultând onorariul avocaţial de 400 lei aferent cotei - părţi stabilite pentru beneficiar conform contractului de asistenţă juridică, însă din actele şi lucrările dosarului, în principal din încheierea pronunţată la data de 5 noiembrie 2014 a rezultat că numai membru de sindicat S A V a fost reprezentat convenţional de avocat B S, mai mult nu s-au solicitat cheltuieli de judecată nu numai prin cererea de chemare în judecată dar nici în momentul soluţionării cauzei de cel puţin acest membru de sindicat prin avocat.

S-a precizat de asemenea în prezenta cauză de către reclamantul Sindicatul din Administraţia Publică O „C",în numele numitului S A V, în calitate de membru de sindicat că, pentru soluţionarea recursului la Curtea de Apel Craiova, au încheiat contractul de asistenţă juridică nr. X din 27.02.2015 cu SCPAV O R şi G, au avansat cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial în mod similar, fiind emisă factura fiscală nr.X din 27.02.2015 achitată prin ordin de plată nr. X din 02.03.2014, însă, aşa cum s-a reţinut mai sus, avocat O E numai pentru intimaţii reclamanţi R E şi S A V a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală, fără cheltuieli de judecată.

Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani, pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea procesuală, iar a cădea în pretenții înseamnă a pierde procesul, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată aflându-se culpa procesuală, reclamantul putând fi, într-adevăr în culpă procesuală în cazul renunțării la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată.

Însă, drept expresie a principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum de altfel, prevede în mod expres art. 453 alin. 1 C.pr.civ. pentru a se evita situațiile în care partea care obține câștig de cauză nu solicită cheltuielile de judecată din simpla omisiune, înainte de închiderea dezbaterilor instanța trebuie să pună în vedere părților dreptul de a cere cheltuieli de judecată.

Potrivit prevederilor art. 452 din C.pr.civ. partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Sub imperiul reglementării anterioare, dovezile cu privire la cheltuielile de judecată efectuate la prima instanţă puteau fi administrate şi în apel, în absenţa unui text care să o interzică în mod expres sau care să stabilească un termen sau un moment procesual limită înăuntrul căruia să se administreze astfel de probe, cu atât mai mult cu cât art. 295 alin. 2 din C.pr.civ. 1865 permitea completarea probelor în apel. În consecinţă, în reglementarea actuală, partea interesată în recuperarea cheltuielilor de judecată nu va putea administra aceste dovezi în cadrul termenului de amânare a pronunţării şi nici nu le va putea pretinde în calea de atac a apelului, dacă nu le-a dovedit, neputând administra dovezile direct în apel.

Se opune autoritatea de lucru judecat introducerii unei acţiuni pe cale separată, pentru acordarea cheltuielilor de judecată, în cazul în care s-a formulat o astfel de cerere pe cale accesorie şi a fost respinsă pentru că dovezile nu au fost depuse în conformitate cu prevederile art. 452 din C.pr.civ., având în vedere că în situaţia în care petitul accesoriu pentru acordarea cheltuielilor de judecată este respins ca neîntemeiat, reţinându-se că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate de parte, în condiţiile art. 452 din C.pr.civ., o cerere separată pentru acordarea cheltuielilor de judecată nu poate fi admisă, opunându-se autoritatea de lucru judecat, iar o atare cerere poate fi admisă numai în situaţia în care instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere accesoriu şi partea nu a solicitat nici completarea hotărârii.

Având în vedere considerentele expuse,instanța a respins acţiunea civilă formulată şi completată de reclamantul Sindicatul din Administraţia Publică O „C",  în numele numitului S A V, în calitate de membru de sindicat.

Împotriva sentinţei a declarat apel apelantul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O ,,C”-CIF X în numele numitului S A V, în temeiul disp.art.466 şi următoarele din C.proc.civilă împotriva sentinţei civile nr.X/22.02.2018 pronunţată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr.X/207/2017, soluţie pe care o consideră netemeinică şi nelegală solicitând, în temeiul disp.art.480 alin.2 din C.proc.civilă, admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond, urmând a admite cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faţa instanţei de fond, având în vedere că aceştia au recunoscut şi achitat debitul după primirea cererii de chemare în judecată. Cu  plata  cheltuielilor de judecată în apel potrivit disp.art.453 din C.proc.civilă, pentru următoarele motive:

În fapt, prin cererea înregistrată sub nr.X/207/2017 a solicitat Judecătoriei Caracal obligarea pârâţilor să le plătească suma de 1888 lei reprezentând onorariu avocaţial aferent soluţionării dosarului nr.X/104/2014 al Tribunalului Olt, urmând a se dispune plata sumei respective actualizată cu indicele de inflaţie.

Apelantul reclamant Sindicatul din Administraţia Publică O „C" , în calitate de reprezentant al numitului S A V - membru de sindicat, a purtat în contradictoriu cu pârâţii litigiul în cadrul dosarului nr. X/104/2014 al Tribunalului Olt, având ca obiect anulare act administrativ.

In vederea susţinerii intereselor membrului de sindicat, aceştia au încheiat contracte de asistenţă juridică şi au achitat onorariile avocaţiale, astfel:

- pentru soluţionarea dosarului menţionat la Tribunalul Olt a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. X din 01.09.2014 cu av. S B şi a achitat eşalonat acestuia suma de 2000 lei pentru cei cinci membrii de sindicat reprezentaţi, prin ordinul  de  plată  nr.X/02.09.2014;X/07.10.2014;872/l 1.11.2014;rezultând  onorariul avocaţial de 400 lei aferent cotei - părţi stabilite pentru beneficiar conform contractului de asistenţă juridică;

- pentru soluţionarea recursului la Curtea de Apel Craiova, a încheiat contractul de asistenţă juridică nr.X din 27.02.2015 cu SCPAV O R şi G, a avansat cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial în mod similar, fiind emisă factura fiscală nr. X din 27.02.2015 achitată prin ordin de plată nr. X din 02.03.2014.

 Este esenţial a se reţine că în cadrul Dosarului nr. X/104/2014 al Tribunalului Olt şi ulterior în calea de atac nu au avut capăt de cerere care să vizeze plata cheltuielilor de judecată, nefiind astfel obligaţi a depune dovezile respective la dosarul cauzei.

Temeiul de drept al pretenţiei acestora o reprezintă dispoziţiile art. 451 C. proc. civ. şi are la bază litigiile anterioare purtate între părţi pentru a căror soluţionare, deşi au fost avansate cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial, nu au fost solicitate în cadrul acestor dosare.

Învederează instanţei că pârâţii, după primirea cererii de chemare în judecată, le-au achitat suma de 1888 lei reprezentând c/v pretenţiilor solicitate, recunoscând astfel temeinicia pretenţiilor noastre.

In aceste împrejurări instanţa de fond trebuia să constate că a fost efectuată plata si implicit recunoscută pretenţia sindicatului, urmând a dispune doar plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză,

Faptul că nu au plătit voluntar c/v cheltuielilor de judecată ci doar după ce au fost puşi în întârziere potrivit art.l522(l) din C.civil pentru o obligaţie ce era scadenta şi care trebuia executată de îndată ( art. 1523 alin.2 lit.a din C.civil), se constituie într-o veritabilă culpă procesuală ce antrenează răspunderea inclusiv sub aspectul pretenţiilor referitoare la cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză.

In mod nelegal instanţa de fond a dispus introducerea în cauză a Curţii de Conturi a României prin Camera de Conturi O, trecând peste principiul disponibilităţii cu toate că, în faza judecăţii fondului şi a recursului în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. X/104/2014, s-a stabilit că acest organ de control nu avea calitate procesuală pasivă în cauză iar pretenţiile sindicatului este evident că nu vizau Curtea de Conturi.

Apreciază că instanţa de fond a greşit în contextul respingerii acţiunii cu argumentul întemeiat pe dispoziţiile art.452 din C.proc.civilă, în sensul că reclamantul avea obligaţia de face dovada existenţei şi întinderii acestora cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor în dosarul nr. X 02/104/2014 întrucât nu a observat un aspect esenţial, respectiv acela că noi nu am solicita cheltuielile de judecată în respectivele faze procesuale, caz în care aveau într-adevăr această obligaţie.

Dispoziţiile art. 452 NCPC fac vorbire despre cheltuielile de judecată solicitate printr-un petit accesoriu petitului principal al cererii de chemare în judecată, doar în această împrejurare dovada acestor cheltuieli trebuie făcută cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor, nu şi în situaţia în care nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în acest din urmă caz neexistând obligaţia de a dovedi aceste cheltuieli până la închiderea dezbaterilor.

 In atare situaţie şi în condiţiile în care sindicatul a făcut dovada că s-au prestat în folosul acestora, în dosarul anterior menţionat, servicii de avocatură , sunt îndreptăţiţi a recupera şi aceste cheltuieli de judecată de la partea căzută în pretenţii, respectiv de la pârâtă.

 A nega fi negat acest drept de către instanţa de fond echivalează pe de o parte cu încălcarea accesului acestuia la justiţie iar pe de altă parte cu aplicare greşită a legii.

Este adevărat că disp. art. 452 din noul Cod de pr. civilă impun părţilor împricinate ca în situaţia în care solicită cheltuieli de judecată într-un litigiu, acest petit fiind formulat ca petit accesoriu petitului principal, să facă dovada acestor cheltuieli de judecată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

După cum deja a arătat şi rezultă din hotărârile ataşate, reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat şi ca urmare, nu avea obligaţia de a dovedi aceste cheltuieli până la închiderea dezbaterilor.

În acest context este evident că nimic nu îi împiedică să îşi valorifice dreptul de recuperare a cheltuielilor de judecată pe cale separată, cu un petit principal al acţiunii, având însă obligaţia de a dovedi că dreptul la acţiune pentru valorificarea acestor cheltuieli de judecată nu este prescris, că nu le-am recuperat printr-un petit accesoriu unei cereri principale şi că pârâtul chemat în judecată este căzut în pretenţii într-un alt litigiu purtat cu noi.

În sprijinul susţinerii sale este şi Decizia nr. 19/18.11.2013 a I.C.C.J dată în soluţionarea recursului în interesul legii, Instanţa supremă stabilind că în acţiunile pentru recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale separată se achită taxa de timbru calculată la nivelul acestor pretenţii ceea ce conduce la concluzia indubitabilă că părţile pot solicita cheltuieli de judecată şi pe calea unei acţiuni principale.

Prin urmare, susţinerea instanţei de fond în sensul că s-ar încălca autoritatea de lucru judecat în cazul în care ar fi fost admisă acţiune este o greșeală evident de raţionament sau, mai de grabă, de neobservare a acţiunii iniţiale, fiind evident faptul că nu poate subzista autoritatea de lucru judecat dintr-o cauză unde nu a exista un petit asupra căreia prima instanţă să se aplece şi să îl soluţioneze, neavând astfel cum să funcţioneze instituţia invocată greşit de instanţa de fond.

Având în vedere aceste considerente solicită admiterea apelului împotriva sentinţei civile nr.X/22.02.2018 pronunţată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr.X/207/2017 şi schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond, urmând a admite cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faţa instanţei de fond, având în vedere că aceştia au recunoscut şi achitat debitul după primirea cererii de chemare în judecată.

 La data de 29 mai 2018 intimatul pârât UAT Municipiul C,(C.U.I. 4395175), în termen legal a formulat  întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat pentru următoarele motive:

In fapt, prin cererea de chemare in judecata reclamantul Sindicatul din Administraţia Publica O "C" a solicitat ca prin hotărârea care sa se va pronunţa sa se dispună obligarea UAT Muncipiul C la plata sumei de 1888 lei reprezentând onorariu avocaţial aferent soluţionării dosarului nr. X/104/2014 al Tribunalului Olt si obligarea paraţilor la cheltuielile de judecata aferente prezentului litigiu.

 Prin Sentinţa civila nr.X/2018 a Judecătoriei Caracal privind dosarul nr. X/207/2017 s-a respins acţiunea formulata de către Sindicatul din Administraţia Publica Olt "C"împotriva paratei UAT Municipiul C.

 Cheltuielile de judecata reprezintă ansamblul sumele de bani pe care trebuie sa le suporte părţile in legătura cu activitatea procesuala, iar căderea in pretenţii înseamnă a pierde procesul, la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecata aflându-se culpa procesuala, reclamantul putând fi in culpa procesuala in cazul când renunţa la judecata după comunicarea cererii de chemare in judecata.

 Recunoaşterea pretenţiilor părtii adverse trebuie sa fie efectiva, ceea ce a si fost prin Ordinul de plata nr.X din 28/09/2017(existent la dosarul cauzei) prin care UAT Municipiul C a achitat  suma solicitata de 1888 lei, iar nu dedusa, si, de asemenea, sa intervină in fata primei instanţe, înaintea primului termen de judecata, iar nu in apel sau in recurs ori cu ocazia rejudecării după casarea cu trimitere la prima instanţa.

Analizând motivelor de apel invocate se poate constata ca acţiunea formulata de apelant reclamant,Sindicatul din Administraţia Publica Olt "'C'"a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei la data de 08.08.2017 si a fost comunicata paratei, UAT Municipiul C care a si înregistrat-o sub nr.X/11.09.2017 , iar UAT Municipiul C a achitat suma de 1888 lei, solicitata si indicata in acţiune, prin Ordinul de plata nr.X din 28/09/2017(existent la dosarul cauzei). La data de 29.09.2017 UAT Municipiul C ataşează la întâmpinarea depusa la Judecătoria Caracal Ordinul de plata nr.X din 28/09/2017,deci UAT Municipiul C depus înainte de primul termen de judecata dovada plaţii cheltuielilor solicitate.

Pe de alta parte, însa, potrivit art. 1523 alin. 2 lit. c C.civ., debitorul se afla de drept in întârziere atunci când si-a manifestat in mod neîndoielnic fata de creditor intenţia de a nu executa obligaţia sau cand, fiind vorba de o obligaţie cu executare succesiva, refuza ori neglijează sa isi execute obligaţia in mod repetat ceea ce nu s-a întâmplat din partea UAT Municipiul C.

Intimatul pârât solicită instanţei  de apel să tină seama de prevederile art. 454 Cod procedura civila "paratul care a recunoscut, la primul termen de judecata la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va mai putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu excepţia cazului in care, prealabil pornirii procesului, a fost pus in întârziere de către reclamant sau se afla de drept in întârziere".

Prin Ordinul de plata nr.X din 28/09/2017(existent la dosarul cauzei) UAT Municipiul C a achitat suma solicitata de 1888 lei, si astfel solicită respingerea

acţiunii formulate de Sindicatul din Administraţia Publica Olt "C" ca neîntemeiata.

In acest context solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.

In drept,şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 148-151, art 205-208 C. proc. civ.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În finalul  întâmpinării, a solicitat judecarea cauzei în lipsă in condiţiile art.411 alin.(l) pct.2 teza a din C.P.C.

La data de 21 iunie  2018  apelantul reclamant  Sindicatul din Administraţia Publică O „C", CIF X, în temeiul disp.art.201(2) şi următoarele din C.proc.civilă a formulat răspuns la întâmpinarea răspunzând astfel apărărilor intimatului pârât,solicitând să constatat că sunt neîntemeiate raportat la motivele apelului.

În fapt, intimatul a indicat faptul că acţiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul instanţei de fond la data de 08.08.2017 iar plata debitului în cuantum de 1888 lei a fost achitat ulterior primirii cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 28.09.2017 prin OP nr.873 din aceiaşi dată.

A invocat  intimatul efectul art.454 din C.proc.civilă, susţinând că nu le datorează cheltuielile de judecată aferente prezentei cauze întrucât a recunoscut şi achitat debitul până la primul termen de judecată.

Învederează instanţei că apărările intimatului inevitabil vin şi susţin criticile acestora aduse sentinţei pronunţate de instanţa de fond întrucât arată că nu datorează cheltuielile de judecată întrucât au recunoscut existenţa şi întinderea debitului solicitat, achitându-1 ulterior cererii de chemare în judecată.

Instanţa de fond, în mod vădit eronat, a reţinut că pretenţiile sindicatului sunt neîntemeiate întrucât nu au fost valorificate în faţa instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor pentru care au fost achitate onorariile de avocat solicitate pe cale separată.

Este evident că în situaţia în care intimatul a fost pus în întârziere potrivit art. 1522(1) din C.civil pentru o obligaţie ce era scadenta şi care trebuia executată de îndată (după cum arată art. 1523 alin.2 lit.a din C.civil), se constituie într-o veritabilă culpă procesuală ce antrenează răspunderea inclusiv sub aspectul pretenţiilor referitoare la cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză.

Apreciază că instanţa de fond a greşit în contextul respingerii acţiunii cu argumentul întemeiat pe dispoziţiile art.452 din C.proc.civilă, în sensul că noi aveam obligaţia de face dovada existenţei şi întinderii acestora cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor în Dosarul nr. X/104/2014 întrucât nu a observat un aspect esenţial, respectiv acela că noi nu am solicitat cheltuielile de judecată în respectivele faze procesuale, caz în care aveam într-adevăr această obligaţie.

Dispoziţiile art. 452 KCPC fac vorbire despre cheltuielile de judecată solicitate printr-un petit accesoriu petitului principal al cererii de chemare în judecată, doar în această împrejurare dovada acestor cheltuieli trebuie făcută cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor, nu şi în situaţia în care nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în acest din urmă caz neexistând obligaţia de a dovedi aceste cheltuieli până la închiderea dezbaterilor.

În atare situaţie şi în condiţiile în care noi a făcut dovada că s-au prestat în folosul nostru, în dosarul anterior menţionat, servicii de avocatură , suntem îndreptăţiţi a recupera şi aceste cheltuieli de judecată de la partea căzută în pretenţii, respectiv de la pârâtă.

A nega fi negat acest drept de către instanţa de fond echivalează pe de o parte cu încălcarea accesului nostru la justiţie iar pe de altă parte cu aplicare greşită a legii.

Este adevărat că disp. art. 452 din noul Cod de pr. civilă impun părţilor împricinate ca în situaţia în care solicită cheltuieli de judecată într-un litigiu, acest petit fiind formulat ca petit accesoriu petitului principal, să facă dovada acestor cheltuieli de judecată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

După cum deja a arătat şi a rezultat din hotărârile ataşate, reclamantul  nu a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat şi ca urmare, nu aveau obligaţia de a dovedi aceste cheltuieli până la închiderea dezbaterilor.

In acest context este evident că nimic nu îi împiedică să îşi valorifice dreptul de recuperare a cheltuielilor de judecată pe cale separată, cu un petit principal al acţiunii, având însă obligaţia de a dovedi că dreptul la acţiune pentru valorificarea acestor cheltuieli de judecată nu este prescris, că nu le-am recuperat printr-un petit accesoriu unei cereri principale şi că pârâtul chemat în judecată este căzut în pretenţii într-un alt litigiu purtat cu sindicatul.

Prin urmare, considerentele instanţei de fond sunt greşite urmând a fi cenzurate pe calea devolutivă a apelului, solicitarea fiind de admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei civile nr.X/22.02.2018 pronunţată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr.X/207/2017 şi schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond ( constatând că debitul a fost recunoscut şi achitat), urmând a admite cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faţa instanţei de fond, având în vedere că aceştia au recunoscut şi achitat debitul după primirea cererii de chemare în judecată.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la actele de procedură de la dosar, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin Sentinţa civilă nr.X/12.11.2014, pronunţată în dosarul nr. X/104/2014, definitivă prin respingerea recursului, Tribunalul Olt - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii  procesuale active a reclamantului SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O C şi a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi O, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.

 De asemenea, a admis în parte acţiunea reclamantului, în contardictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C şi a anulat dispoziţiile X,X,X,X,X,X,X,X,X,X,X,X,X emise de Primarul Municipiului C la data de 28.02.2014, menţinând încadrarea în funcţie şi drepturile salariale aferente lunii februarie 2014, anterior emiterii dispoziţiilor contestate.

În consecinţă, doar intimatul pârât Primarul Municipiului C a pierdut procesul, în sensul art.453 C proc civ, potrivit căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Potrivit art.36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Cum în speţă nu există nu există identitate între pârâtul Curtea de Conturi şi subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, tribunalul apreciază întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata pârâtă  Curtea de Conturi, urmând a o admite.

Este fondată critica apelantului, privind greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art.452 C proc civ. Astfel, tribunalul reţine că, în cauza dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr.X/104/2014, constând în onorariu de avocat în sumă de 1888 lei. Această cerere nu a fost formulată în dosarul nr. X/104/2014, cum greşit a reţinut instanţa de fond, şi cu atât mai mult, nu a fost respinsă de instanţa de fond, aspect ce reiese din practicalele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr.X/104/2014.

În consecinţă, în condiţiile în care reclamantul  a făcut dovada că beneficiat, în dosarul nr.X/104/2014, de  servicii de avocatură, acesta este îndreptăţit a recupera aceste cheltuieli de judecată, de la partea căzută în pretenţii, în speţă de la Instituţia Primarului Municipiului C.

Tribunalul mai reţine că, prin ordinul de plată nr.X/28.09.2017 (f.37 dosar fond), suma de 1888 lei, reprezentând plată onorariu avocaţial, a fost achitată în contul reclamantului, astfel încât cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata acestei sume se impunea a fi respinsă ca rămasă fără obiect şi nu ca neîntemeiată, cum greşit a procedat instanţa de fond.

Respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect nu înseamnă că pretenţiile reclamantului au fost neîntemeiate şi că reclamantul este partea care a pierdut procesul, ci că pârâtul a achiesat la pretenţiile reclamantului, prin plata sumei solicitate.

Prin urmare, pârâtul nu se poate prevala de prima teză a art. 454 C. proc. civ. şi nu poate solicita scutirea de la plata cheltuielilor de judecată, deoarece punerea în întârziere a operat încă de la introducerea acţiunii la instanţă.

Astfel, pârâtul se află în culpă procesuală, prin atitudinea sa determinând cheltuielile de judecată efectuate de reclamant la fond, motiv pentru care trebuie obligat la plata acestor cheltuieli, în faţa primei instanţe, în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu avocat, în temeiul art.453 C pr civ.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.480 alin.2 C proc civ,  va admite apelul declarat de apelantul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O ,,C”, împotriva sentinţei civile nr. X/22.02.2018 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.X/207/2017, în contradictoriu cu intimatele pârâte INSTITUŢIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI C, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ  C, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, va schimba în parte sentinţa, în sensul că va respinge acţiunea formulată  împotriva pârâtei Curtea de Conturi, Camera de Conturi a Judeţului O, ca fiind formulată împotriva  unei persoane fără calitatea  procesuală pasivă, va respinge ca rămasă fără obiect acţiunea formulată împotriva  pârâtului Instituţia  Primarului Municipiului C şi va obliga pârâtul Instituţia  Primarului Municipiului C la plata către reclamant a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, urmând a păstra restul dispoziţiilor  sentinţei.

În temeiul art.453 C pr civ, va obliga intimatul pârât Instituţia  Primarului Municipiului C la plata către apelantul reclamant  a sumei de  400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată  efectuate în apel.

Data publicarii pe portal:15.03.2019

Domenii speta

Spete similare