Insolvență. Confirmare modificare plan de reorganizare. Condiții. Existența unei cereri de intrare în faliment.

Rezumat:

Prin dispozițiile art. 139 alin. 5 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a avut în vedere viabilitatea propunerii pentru modificarea planului şi a creat posibilitatea şi pentru cei care nu au propus planul de reorganizare să poată propune modificarea lui.

Întrucât modificarea poate interveni pe parcursul executării planului, votarea modificării de către adunarea creditorilor se va face doar în limita creanţelor rămase în sold la data votului, dar cu respectarea aceloraşi condiţii ca la votarea planului de reorganizare. După ce modificarea a fost aprobată de adunarea creditorilor, aceasta va trebui confirmată şi de judecătorul sindic, în ce priveşte legalitatea şi viabilitatea modificării.

Aşadar, odată confirmat, Planul de reorganizare nu este imuabil, el putând fi modificat şi chiar prelungit pe parcursul procedurii de reorganizare, fără însă a putea depăşi o durată totală maximă de 4 ani de la confirmarea iniţială.

Hotărârea:

Prin sentinţa nr. 321 din 6 decembrie 2018, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a confirmat modificarea planului de reorganizare prin prelungirea programului de plăţi până la data de 21.04.2020, aşa cum a fost votată în Adunarea creditorilor din 30.05.2018.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia se poate face oricând pe parcursul procedurii de reorganizare, fără a se putea depăşi o durată totală maximă a derulării planului de 4 ani de la confirmarea iniţială, în condiţiile art. 139 alin. 2 pct. 5 din Legea nr. 85/2014.

Adunarea creditorilor debitoarei convocată în şedinţa din 30.05.2018, prin 98,46% din creditorii aflaţi în sold au aprobat recomandarea administratorului judiciar, la solicitarea administratorului special, ca perioada de reorganizare a debitoarei A. SRL să fie prelungită până la 21.04.2020, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. 2 pct. 5 din Legea nr. 85/2014.

Constatând îndeplinite cerinţele art. 139 alin. 2 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, judecătorul – sindic admite a admis cererea confirmând modificarea planului de reorganizare prin prelungirea programului de plăţi până la data de 21.04.2020, aşa cum a fost votată în Adunarea creditorilor din 30.05.2018.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, criticând sentinţa pentru nelegalitate.

A arătat că prin sentinţa apelantă s-a confirmat modificarea planului de reorganizare prin prelungirea programului de plăţi până la data de 21.04.2020, aşa cum a fost votată în Adunarea creditorilor din 30.05.2018, fără să țină seama de faptul că, pe rolul instanţei există înregistrată cererea creditorului fiscal privind intrarea în faliment cu termen de judecată la data de 7.02.2019, cerere la care a recurs organul fiscal, motivat de faptul că debitoarea, după confirmarea planului de reorganizare, acumulează datorii curente către creditorul bugetar, stabilite prin titluri de creanţa, certe, lichide si exigibile în suma de 239.777 lei, din care 158.291 lei mai vechi de 60 de zile de la scadenta, iar suma de 81.486 lei este scadenta în mai puţin de 60 de zile.

În programul de plaţi aferent planului de reorganizare aprobat în adunarea creditorilor din data de 21.03.2016, confirmat prin Sentinţa nr. 220 din 21.04.2016, creditorul bugetar este înregistrat cu suma totala de 504.006 lei.

Debitoarea S.C. A. SRL, după confirmarea planului de reorganizare, acumulează datorii curente către creditorul bugetar, stabilite prin titluri de creanţa, certe, lichide şi exigibile în suma de 239.777 lei din care 158.291 lei mai vechi de 60 de zile de la scadenta, iar suma de 81.486 lei este scadenta în mai puţin de 60 de zile .

Apreciază ca situaţia prezentată se încadrează în prevederile art. 143 alin.3 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolventă motiv pentru care consideră că judecătorul sindic s-a grăbit sa dea o soluţie de confirmare a prelungirii planului de reorganizare, ştiut fiind faptul că pe rolul instanţei exista în curs de soluţionare cererea organului fiscal privind intrarea în faliment a debitoarei S.C. A. SRL.

Deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei SC A. SRL, se justifica prin aceea că, debitoarea a acumulat obligaţii peste valoarea prag prevăzută de lege dovedite prin Certificatul de atestare fiscala nr. 18460 din 17.10.2018.

Desfăşurarea în continuare a activităţii debitoarei aduce pierderi averii sale în condiţiile în care după deschiderea procedurii de insolventa, debitoarea a constituit obligaţii fiscale foarte mari la bugetul consolidat al statului pe care nule-a achitat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, debitoarea, prin administrator special B. cât şi prin administratorul judiciar CII C., a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că potrivit art. 139 pct. 5 din Legea nr 85/2014, modificarea, inclusiv prelungirea planului de reorganizare, se poate face oricând pe parcursul procedurii de reorganizare, fără a putea depăşi durata totală maximă a derulării planului de 4 ani de la confirmarea iniţială.

Cererea de deschidere a procedurii de faliment formulată de creditoarea DGRFP - AJFP este motivată exclusiv pe obligaţii în sumă de 158.291 lei mai vechi de 60 de zile fără a se actualiza pretenţiile ţinând cont că în acest interval de timp s-au efectuat viramente bancare în cuantum de 86.191 lei (O.P nr. 398/06.12.2018 în suma de 5.065 lei, O.P nr. 415/14.12.2018 în suma de 10.093 lei, O.P nr. 422/21.12.2018 în suma de 9.037 lei, O.P nr. 1/07.01.2019 în suma de 20.521 lei, O.P nr. 9/10.01.2019 în suma de 9.606 lei si O.P nr. 13/16.01.2019 în suma de 31.869 lei, conform ordinelor de plată anexate .

Aceasta demonstrează că societatea A. S.R.L. nu este în încetare de plăţi, fapt ce a fost invocat şi la instanţa de fond prin rapoartele de activitate depuse de administratorul special şi judiciar. Acesta fiind, de fapt, unul din motivele ce au determinat confirmarea prelungirii planului de reorganizare de către judecătorul sindic.

Pe parcursul derulării planului de reorganizare a păstrat o medie de 47 de angajaţi cu contracte de muncă, care şi-au primit la timp drepturile salariale, în contextul unei pieţe concurenţiale acerbe în domeniul textil la nivelul judeţului.

A mai susţinut că, factorul predominant care a creat un dezechilibru major în configuraţia veniturilor, dar mai ales asupra fluxului de încasări şi plăţi a fost a doua sancţiune primită de A. prin retragerea codului TVA din luna decembrie 2014.

Astfel societatea A. S.R.L. a fost nevoită să lucreze doar pentru firmele din afara României, fără a lucra şi pentru clienţi cu sediul în România pentru a putea suplini perioadele de pauze între schimburile de sezon, deoarece pentru aceste venituri există obligaţia de a plăti TVA, acest fapt fiind generator de pierderi şi datorii noi.

Ceea ce invocă creditoarea prin prezentul apel nu ţine de premisele realităţii şi concretizării Planului de reorganizare, ci de faptul că a depus o cerere de deschidere a procedurii de faliment fără a invoca aspecte care ţin de legalitatea prelungirii Planului de reorganizare. Se omite faptul că a votat clar şi fără echivoc pentru prelungirea termenului planului de reorganizare ţinând cont de poziţia onestă şi de acoperirea plăţilor reţinute în seama sa până la acest moment.

Arată că a solicitat prelungirea termenului de plată a creanţelor motivat de faptul că obiectul de activitate al societăţii cunoaşte un caracter sezonier şi este de notorietate în domeniul textil că doua-trei luni din fiecare an este lipsită de comenzi, sau comenzi mici datorită schimbărilor de prototipuri şi negocierilor de contracte cu furnizorii şi clienţii.

Învederează că este inadmisibilă cererea apelantei de prorogarea a hotărârii de modificare a planului de reorganizare prin prelungirea programului de plăţi până la judecarea definitivă a procedurii de faliment motivat de procentul încurajator de acoperire a ratelor prevăzute în planul de reorganizare şi de faptul că nu s-a eschivat de la intenţia redresării activităţii şi depăşirii prin eforturi proprii a stării de insolvenţă. Instanţa de fond a valorificat în mod corect condiţiile de admisibilitate a cererii de prelungire a termenului planului de reorganizare, aplicând corect prevederile fundamentale ale Legii nr. 85/2014, în special art.2 care prevede expres ,,.. acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii". Şi în cazul societăţii A. S.R.L. această şansă există.

Propunerea prelungirii planului are o fundamentare economic bine motivată, raportat la previziunile financiare care arată că din activitatea curentă a debitoarei în decurs de 2 ani s-au acoperit ratele scadente, datoriile curente precum şi faptul că, în prezenţa acestor posibilităţi reale de redresare, măsura lichidării ar dezavantaja atât pe creditori, cât mai ales şi pe debitor.

Până în prezent creditorul majoritar este chiar într-un avantaj net (a încasat deja sume importante - care în mare parte nu sunt generate din activitatea A. S.RL.) şi, dacă se obţine intrarea în faliment, nu se mai restituie o importantă sumă din TVA ceea ce duce la crearea unui imens dezechilibru între datorii legale şi plăţile efective.

Mai arată că, Procesul verbal al Adunării comitetului creditorilor nr. 52 / 30.05.2018, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 10952 / 30.05.2018, nu a fost contestat de niciunul dintre creditori.

Nu în ultimul rând, solicită a se reţine că procedura insolvenţei are drept scop prioritar acordarea şansei de redresare a activităţii debitorului coroborat cu principiul prevalentei reorganizării în detrimentul falimentului ( art. 4, pct, 2 din Codul insolvenței) şi a promovării unei atitudini pozitive faţă de fenomenul "celei de-a doua şanse" care să salveze afacerile viabile şi creatoare de noi locuri de muncă.

Examinând apelul de faţă, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Art. 139 al. 5 din Legea nr. 85/2014 prevede expres:

”Modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia se poate face oricând pe parcursul procedurii de reorganizare, fără a se putea depăşi o durată totală maximă a derulării planului de 4 ani de la confirmarea iniţială. Modificarea poate fi propusă de către oricare dintre cei care au vocaţia de a propune un plan, indiferent dacă au propus sau nu planul. Votarea modificării de către adunarea creditorilor se va face cu creanţele rămase în sold, la data votului, în aceleaşi condiţii ca şi la votarea planului de reorganizare. Modificarea planului va trebui să fie confirmată de judecătorul-sindic”.

Legiuitorul a avut în vedere viabilitatea propunerii pentru modificarea planului şi a creat posibilitatea şi pentru cei care nu au propus planul de reorganizare să poată propune modificarea lui.

Întrucât modificarea poate interveni pe parcursul executării planului, votarea modificării de către adunarea creditorilor se va face doar în limita creanţelor rămase în sold la data votului, dar cu respectarea aceloraşi condiţii ca la votarea planului de reorganizare. După ce modificarea a fost aprobată de adunarea creditorilor, aceasta va trebui confirmată şi de judecătorul sindic, în ce priveşte legalitatea şi viabilitatea modificării.

Aşadar, odată confirmat, Planul de reorganizare nu este imuabil, el putând fi modificat şi chiar prelungit pe parcursul procedurii de reorganizare, fără însă a putea depăşi o durată totală maximă de 4 ani de la confirmarea iniţială.

Ori verificând îndeplinirea cerinţelor art. 139 al. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2014, corect a reţinut judecătorul sindic respectarea cerinţelor legale, astfel încât, luând în considerare voinţa masei credale, exprimată prin Hotărârea Adunării Creditorilor din 30.05.2018 în care creditorii aflaţi în sold, în procent de 98,46% au votat în favoarea modificării Planului de reorganizare.

Ori criticile apelantei privind formularea şi înregistrarea, pe rolul Tribunalului Suceava a unei cereri de faliment, pentru neplata datoriilor curente nu pot constitui motive de amânare sau de respingere a cererii privind confirmarea modificării Planului de reorganizare, atâta timp cât hotărârea Adunării Creditorilor din 30.05.2018 nu a fost contestată, cele două instituţii juridice ”Confirmarea modificării Planului de Reorganizare” şi ”Falimentul” fiind total diferite, fiecare dintre cele impunând îndeplinirea anumitor cerinţe legale.

Astfel, oricând pe parcursul derulării Planului de reorganizare, fie el chiar şi modificat, (în speţă prelungit) se poate solicita intrarea în faliment doar cu stricta îndeplinire a cerinţelor prev. de art. 145 al. 1 lit. ”C” sau ”E” din Legea nr. 85/2014.

Pentru aceste argumente, nu poate fi primită apărarea intimatei formulată prin întâmpinarea depusă la f. 12-16 dosar privind inadmisibilitatea cererii apelantei de prorogare a hotărârii de modificare a Planului de reorganizare până la judecata definitivă a cererii de faliment motivat de procentul încurajator de acoperire a ratelor stabilite prin Programul de plăţi, cu menţiunea ca inadmisibilitatea cererii învederate de către intimată nu constituie o excepţie de procedură propriu-zisă, ci o apărare de fond.

În acest context, faţă de argumentele de fapt şi de drept expuse, criticile apelantei apar ca nefiind pertinente, motiv pentru care, în temeiul art. 480 Cod pr. civilă, apelul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare