Litigii cu profesionişti. Pretenţii. Cerere de chemare în judecată formulată de o societate în insolvenţă căreia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, tinzând la recuperarea unei creanţe

Recurs. Litigii cu profesionişti. Pretenţii. Cerere de chemare în judecată formulată de o societate în insolvenţă căreia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, tinzând la recuperarea unei creanţe. Nulitatea cererii, în condiţiile în care nu a fost formulată prin sau confirmată de administratorul judiciar. Calitatea administratorului judiciar de reprezentant legal al debitorului în insolvenţă în acţiunile în pretenţii pentru încasarea creanţelor introduse în afara procedurii ce se desfăşoară în faţa judecătorului - sindic. Lipsa unei asemenea calităţi în persoana administratorului special

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 48 din 5 martie 2019

- art. 58 alin. 1 teza a II-a, art. 56, art. 85 alin. 1 şi art. 87 alin. 1 din Legea nr. 85/2014

Prin cererea înregistrată la data de 13.07.2016, reclamanta SC (...) SRL - societate în procedură de insolvenţă, a solicitat – în contradictoriu cu pârâta SC (...) SRL – obligarea pârâtei la plata sumei de 23.126, 26 lei, reprezentând debit restant şi neachitată ca urmare a încheierii contractului de furnizare produse nr. 150 din data de 16.01.2012, aferent facturilor fiscale cu următoarele elemente de identificare: factura fiscală nr. 12335/31.03.2013 în cuantum de 2.117,08 lei; factura fiscală nr. 52031/04.01.2013 în cuantum de 3.660,31 lei; factura fiscală nr. 11325/15.07.2012 în cuantum de 11.623,20 lei; factura fiscală nr. 51466/16.05.2012 în cuantum de 10.725,69 lei; - obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere care să curgă de la data scadenţei fiecărei facturi în parte şi până la plata plăţii efective; - cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial, onorariu expertiza contabilă şi taxa de timbru aferentă.

Prin Sentinţa civilă nr. (...) din 19.04.2017, pronunţată de Judecătoria (...) a fost admisă excepţia nulităţii cererii invocată de către pârâtă şi, în consecinţă:

A fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC (...) SRL - societate în procedură de insolvenţă în contradictoriu cu pârâta SC (...) SRL având ca obiect pretenţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC (...) SRL solicitând anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, cu cheltuieli de judecată ce vor fi avute în vedere la rejudecare.

Prin Decizia nr. (...)/A/LP din 13 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul (...) a fost admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta SC (...) SRL - societate în procedură de insolvenţă în contradictoriu cu intimata SC (...) SRL împotriva Sentinţei civile nr. (...) din 19.04.2017, pronunţată de Judecătoria (...) pe a anulat-o în totalitate şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cheltuielile de judecată urmând fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, împotriva societăţii reclamante s-a deschis procedura insolvenţei prin încheierea nr. (...)/F/20.05.2014 pronunţată de Tribunalul (...), fiind numit administrator judiciar provizoriu C.A.P.I. (...).

Acţiunea prezentă a fost introdusă de reclamantă la data de 13.07.2016 prin avocat mandatat de organele de conducere ale societăţii, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, acţiunea nefiind confirmată şi însuşită de către administratorul judiciar provizoriu.

 Totuşi, soluţia primei instanţe a fost apreciată nelegală deoarece nu a observat că prin încheierea amintită mai sus judecătorul sindic nu a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, situaţie în care, potrivit art. 58 coroborat cu art. 85 şi 87 din Legea 85/2014, trebuia reţinut că debitoarea şi-a păstrat dreptul de administrare.

Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a admis excepţia nulităţii cererii pentru faptul de a nu fi fost semnată de administratorul judiciar.

În baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, instanţa a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta SC (...) SRL - SOCIETATE ÎN PROCEDURĂ DE INSOLVENŢĂ în contradictoriu cu intimata SC (...) SRL împotriva Sentinţei civile nr.(...) din 19.04.2017, pronunţată de Judecătoria (...) pe care a anulat-o în totalitate şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, a declarat recurs pârâta SC (...) SRL solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reţinerea cauzei, respingerea apelului şi menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă, cu cheltuieli de judecată taxa timbru şi onorariu avocat.

În motivare arată că la data de 13.07.2016 (...) SRL societate în insolvenţă prin avocat a depus la Judecătoria (...) cerere introductivă de chemare în judecată împotriva recurentei fără a o timbra la valoarea pretenţiei precum şi fără a fi însuşită şi confirmată de administratorul judiciar desemnat al reclamantei.

La termenul din 01.03.2017, prin Încheierea Judecătoriei (...) de la acea dată, instanţa i-a pus în vedere reclamantei, reprezentată de avocat, taxa de timbru ce se impune a fi achitată şi totodată i s-a transmis adresa lichidatorului numit, pentru a confirma cererea introductivă de chemare în judecată. Încheierea de şedinţă din data de 01.03.2017 nu a fost atacată prin apelul introdus in dosar, nu s-a formulat o cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilită prin acea încheiere şi lichidatorul nu s-a conformat solicitării de confirmare a cererii introductive de chemare in judecată formulată de reclamantă.

Pentru termenul din 05.04.2017 reclamanta nu s-a conformat cererii de a timbra acţiunea şi nici lichidatorul nu a confirmat acţiunea conform solicitărilor instanţei, cauza rămânând în pronunţare pe excepţia nulităţii acţiunii invocată atât de recurentă prin întâmpinare cât şi de instanţă la termenul din 05.04.2017, motiv pentru care, la data de 19.04.2017, prin Sentinţa nr (...)/19.04.2017 instanţa de fond a anulat cererea de chemare în judecată formulată de (...) SRL.

Reclamanta a formulat apel şi, la solicitarea instanţei de apel, a timbrat apelul cu suma de 20 lei, iar prin decizia atacată prin prezentul recurs instanţa de apel a admis apelul anulând sentinţa (...)/19.04.2017 pronunţată de Judecătoria (...) trimiţând cauza acestei instanţe în vederea soluţionării acţiunii pe fond.

Raportat la soluţia instanţei de apel, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, această hotărâre fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material. Aceste motive au fost evocate de recurentă în faţa instanţei de apel, instanţa de apel omiţând să se pronunţe asupra lor. Recurenta apreciază că cel mai important act din acest dosar, raportat la normele procedurale incidente este încheierea de şedinţă din data de 01.03.2017 pronunţată de către Judecătoria (...), încheiere de şedinţă neatacată în dosarul care a constituit apelul, nici cu cerere de reexaminare (în privinţa achitării taxei de timbru) şi nici cu apel în privinţa obligativităţii semnării acţiunii, astfel că sub acest aspect apelul trebuia respins ca inadmisibil sub aspectul neatacării încheierii de şedinţă din 01.03.2017 odată cu fondul, adică odată cu sentinţa atacată astfel cum prevede art. 234 Cod procedură civilă, ori sub acest aspect decizia pronunţată este nelegală.

În privinţa normelor de drept material aplicate greşit de instanţa de apel, recurenta arată că, şi la instanţa de fond, chiar dacă nu s-a ridicat dreptul de administrare al reclamantei apelante intimate, acţiunea conform art. 58 şi art. 85 si 87 si 115 din Legea specială 85/2014 trebuia confirmată şi însuşită de administratorul judiciar.

Dacă s-ar fi semnat acţiunea introdusă, în contextul în care, raportat la starea de insolvenţă a societăţii, s-ar fi putut pune în discuţie şi o eventuală exonerare la plata taxei de timbru, pe care (...) nu a achitat-o nici în fond şi nici în apel, când se pune problema timbrajului reclamantei apelante, intimatei îi profită starea de insolvenţă, însă când se solicită complinirea elementelor de formă ale acţiunii se prevalează de existenţa dreptului de administrare, care nu a fost ridicat.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs, s-a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de apel trebuia să respingă ca inadmisibil apelul pe considerentul că nu s-a apelat şi încheierea de şedinţă din data de 01.03.2017, instanţa de recurs a apreciat că acest motiv întemeiat pe art. 488 pct.5 Cod procedură civilă, nu poate fi primit, conform art. 488 alin. 2 Cod procedură civilă, în condiţiile în care recurenta avea posibilitatea să invoce acest aspect în cursul apelului, pe calea întâmpinării.Cât priveşte motivul de recurs întemeiat pe pct.8, pe considerentul că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material, Curtea l-a apreciat ca fondat. Astfel, conform art. 58 alin. 1 lit. l teza a II-a din Legea nr. 85/2014 „(...) printre principalele atribuţii ce revin administratorului judiciar numit de judecătorul sindic se află şi (...) formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi”.Din acest text rezultă că administratorul judiciar apare ca fiind reprezentantul legal judiciar al debitorului în insolvență în acţiunile în pretenţii pentru încasarea creanţelor, introduse în afara procedurii ce se desfășoară în fața judecătorului sindic.

De asemenea, din prevederile art. 56 din Legea nr. 85/2014 rezultă că prerogativele administratorului special desemnat în procedura insolvenţei sunt determinate expres şi limitativ, iar dreptul general de reprezentare judiciară nu se regăseşte printre acestea.

Împrejurarea că debitorului nu i s-a ridicat dreptul de administrare nu prezintă relevanţă, faţă de dispoziţiile. art. 85 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, conform cărora dreptul de administrare al debi¬torului constă în dreptul acestuia de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, în conţinutul acestui drept neintrând şi formularea de acţiuni în justiţie în afara procedurii insolvenţei.

Dispoziţiile art. 87 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 invocate de către apelantă şi reţinute de către instanţa de apel se referă doar la desfăşurarea activităţilor curente definite la art. 5 pct. 2 din acelaşi act normativ ca fiind acele activităţi de producţie, comerţ sau prestări servicii şi operaţiuni financiare cum ar fi continuarea activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte conform obiectului de activitate, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora, asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite normale.

De altfel, instanţa de recurs a constatat că deşi instanţa de apel a reţinut că avocatul care a formulat acţiunea a fost mandatat de organele de conducere ale debitoarei, din actele de la dosar nici nu rezultă persoana care l-a împuternicit pe avocat şi dacă aceasta are sau nu vreo calitate în cadrul societăţii debitoare.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa de recurs a apreciat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că acţiunea formulată trebuia semnată şi însuşită de către administratorul judiciar al reclamantei apelante.

În consecinţă, în temeiul art. 498 alin. 1 coroborat cu art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, recursul a fost admis, decizia a fost casată în tot, şi rejudecând apelul acesta a fost respins.

Fiind în culpă procesuală, intimata a fost obligată să plătească apelantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare