Funcţionar public.

Funcţionar public. Cerere pentru stabilire salariu de bază la nivelul maxim prin raportare la nivelul maxim  existent în plată în cadrul întregii familii ocupaţionale „Administraţie – funcţii publice teritoriale”. Nelegalitatea cererii.

- Decizia nr. 49/2018 a I.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Conform deciziei nr. 49/2018 a I.C.C.J, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite cărora îi este  subordonată categoria de personal, nu la nivel naţional.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de XXXXX în dosarul nr. XXXXX, Tribunalul a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii:, XXXXX împotriva pârâţilor Consiliul Judeţean XXXXX şi Preşedintele Consiliului Judeţean XXXXX, şi formarea de dosare separate pentru fiecare reclamant.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta XXXXX formează obiectul dosarului civil nr. XXXXX.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestui Tribunal la data de  XXXXX sub nr. XXXXX, astfel cum a fost modificată, reclamanta XXXXX a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Judeţean XXXXX şi Preşedintele Consiliului Judeţean, solicitând:1) obligarea pârâtului Preşedintele Consiliului Judeţean XXXXX să stabilească prin dispoziţie salariul, în sensul acordării, pentru perioada XXXXX a nivelului maxim de salarizare, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, prin raportare la nivelul maxim existent în plată în cadrul întregii familii ocupaţionale „administraţie - funcţii publice teritoriale” prevăzute în Anexa nr. 1 Cap. 1 din Legea cadru nr. 284/2010; 2.) obligarea pârâtului Consiliul Judeţean XXXXX, reprezentat prin Preşedinte, la plata diferenţelor salariale cuvenite şi neachitate, reprezentând diferenţa dintre salariul stabilit conform primului petit şi salariul efectiv încasat, pentru perioada XXXXX actualizate, cu acordarea dobânzii legale calculate de la de la data naşterii dreptului, până la data achitării integrale.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este angajat-funcţionar public în cadrul Consiliului Judeţean XXXXX, iar prin Dispoziţiile Preşedintelui C.J. XXXXX nr. XXXXX, respectiv nr. XXXXX, începând cu data de 01.08.2016, o parte din personalul din cadrul aparatului de specialitate, care beneficia de un cuantum al salariilor de bază mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul Consiliului Judeţean XXXXX, a fost salarizat la acest nivel, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 31 alin. l din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, însă fără a se avea în vedere că pentru aceleaşi funcţii publice există în cadrul altor consilii judeţene din ţară încadraţi funcţionari care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, fiind însă salarizaţi la un nivel superior celui existent în cadrul Consiliului Judeţean XXXXX, ca urmare a includerii în salariile de bază ale acestora a unor majorări/indexări salariale câştigate prin hotărâri judecătoreşti.

Conform adresei XXXXX nr. XXXXX, s-a constatat că cele mai mari salarii în plată existente la nivelul consiliilor judeţene sunt urmarea includerii unor drepturi salariale/sporuri obţinute în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive (exemplu Consiliul Judeţean XXXXX), excluse în mod expres de OUG nr. 57/2015 de la stabilirea nivelului maxim, printr-o normă declarată de Curte drept neconstituţională prin Decizia 794/15.12.2016.

Din statul de salarii privind salarizarea funcţionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean XXXXX se poate observa nivelul de salarizare  superior funcţionarilor publici din cadrul Consiliului Judeţean XXXXX, aferent funcţiilor publice similare, salarizate potrivit Legii unice nr. 284/2010 şi în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii.

Ţinând cont de toate inechităţile constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar, prin OUG nr. 20/2016, publicată în M. Of. al României nr. 434 din 9 iunie 2016, care modifică şi completează OUG nr. 57/5015, ce stabileşte salarizarea în anul 2016 a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a dorit înlăturarea inechităţilor din sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Aşa cum rezultă din Nota de fundamentare şi din Preambulul acestui act normativ, raţiunea principală a adoptării sale a fost eliminarea „inechităţilor în materie de salarizare în raport cu nivelul studiilor şi al activităţii profesionale prestate" şi a „discrepanţelor rezultate din neaplicarea în integralitate a prevederilor Legii - cadru nr. 284/2010".

Astfel, prin art. 31 alin. l, introdus în OUG nr. 57/2015 prin OUG nr. 20/2016, s-a prevăzut că „...începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/ indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază ... din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

 Curtea Constituţională a reţinut că „principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 feb. 1994).

Din moment ce situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii, este identică, atunci şi tratamentul juridic aplicabil - salariul de bază/indemnizaţia de încadrare - trebuie să fie acelaşi", nefiind permis deci ca funcţionari publici încadraţi pe funcţii publice identice, având acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii, să fie salarizaţi diferit.

Curtea a constatat că „dispoziţiile  art. 3^1  alin. (1^2) din OUG nr. 57/2015, introdus prin OUG nr.43/2016, contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie

Dispoziţiile de lege criticate lipsesc de sens şi anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul OUG nr. 20/2016, anume acela de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportare la nivelul maxim, respectiv de a elimina inechităţile existente".

Curtea a concluzionat că ,,pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de OUG nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivii dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice", indiferent de instituţie sau autoritate publică.

La pct. 34 din considerentele Deciziei nr. 794/2016, Curtea constată că: „în vederea egalizării prevăzute de art. 3^1 alin. (1) din OUG nr. 57/2015, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare Ia aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.”

La ultimul punct al considerentelor deciziei sus - amintite, Curtea a mai constat că, până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, în temeiul art. 147 alin. 4 din Constituţie, din momentul publicării în Monitorul Oficial al României (respectiv, 21.12.2016), instituţiile si autorităţile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituţionale ale art. l alin. 4, art. 16, art. 124 şi art. 126, în privinţa stabilirii „nivelului maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz" al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, astfel cum a fost constatat prin Decizia nr. XXXXX din XXXXX.

Având în vedere că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii din momentul publicării lor în Monitorul Oficial al României, este necesar să fie constatată  netemeinicia refuzului pârâţilor de a da eficienţă Deciziei nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale.

In susţinerea cererii modificatoare, reclamanta a arătat că după introducerea acţiunii, începând cu 01.07.2017, salariul său de bază a fost stabilit în conformitate cu dispoziţiile legii noi, respectiv Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Prin Hotărârea Consiliului Judeţean XXXXX nr. XXXXX, au fost stabiliţi noi coeficienţi pentru determinarea salariilor de bază ale personalului din cadrul instituţiei, aplicabili de la 01.07.2017, coeficienţi de majorare de care beneficiază şi reclamanţii.

Pe cale de consecinţă, ulterior datei de 01.07.2017 au intervenit modificări legislative puse în aplicare de către pârâţi, ceea ce justifică reducerea perioadei pentru care solicită acordarea salarizării maxime la nivelul familiei ocupaţionale ,,administraţie - funcţii publice teritoriale”, prevăzute în Anexa nr. 1 Cap. 1 din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, pentru perioada 01.08.2016 (data intrării în vigoare a OUG 20/2016 şi OUG 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016) - 30.06.2017 (ziua anterioara aplicării Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin Hotărârea Consiliului Judeţean XXXXX nr. XXXXX).

In dovedirea cererii formulate, reclamanta a depus Decizia Curţii Constituţionale nr. XXXXX; adresa UNCJR nr. XXXXX; practică judiciară, Memoriul nr. XXXXX şi adresa de răspuns a Preşedintelui Consiliului Judeţean XXXXX nr. XXXXX, adresa nr. XXXXX; adresa de răspuns nr. XXXXX, Dispoziţiile Preşedintelui Consiliului Judeţean XXXXX nr. XXXXX privind stabilirea/modificarea salariilor de bază ale unor salariaţi; Dispoziţia nr. XXXXX privind majorarea cuantumului brut al salariilor de bază şi al sporurilor pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate din cadrul Consiliului Judeţean XXXXX, Hotărârea nr. XXXXX emisă de CJ XXXXX, adresa CJ XXXXX nr. XXXXX, Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean XXXXX nr. XXXXX, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 31 de lei, fluturaşi de salarizare din perioada XXXXX.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 57/2015,  Legea nr. 284/2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016.

Pârâţii Consiliul Judeţean XXXXX şi Preşedintele C.J. XXXXX au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată ca nefondată.

În justificarea acestei poziţii procesuale, pârâţii au arătat că prin OUG nr. 57/2015, la art. 3 au fost introduse 6 noi articole, printre care şi art. art. 3^1, conform căruia: „Prin excepţie de la prevederile art. l alin. l, începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Conform prevederilor art. 31 alin. l1 - l3, introduse OUG nr. 43/2016: „Sintagma <funcţie publică> prevăzută la alin. l reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, " „In aplicarea prevederilor alin. l, pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti." „In aplicarea prevederilor alin. l, prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică, care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite."

In vederea aplicării acestor prevederi legale a fost emisă Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean XXXXX nr. XXXXX privind stabilirea salariilor de bază ale unor salariaţi din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean XXXXX, modificată prin Dispoziţia nr. XXXXX, astfel încât, începând cu 01.08.2016, salariaţilor care beneficiau de un nivel de salarizare inferior nivelului maxim existent în plată în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean XXXXX pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, li s-a stabilit cuantumul salariilor de bază la acest nivel, conform anexelor la dispoziţiile Preşedintelui menţionate anterior.

Este adevărat că Decizia nr. XXXXX a Curţii Constituţionale interpretează sintagma „nivelul maxim al salariului de bază", care trebuie să includă şi drepturile salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, prin raportare la nivelul maxim de salarizare din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică, însă până la această dată considerentele din Decizia Curţii nu au fost transpuse într-un act normativ, în sensul dispoziţiilor art. 147 alin. l din Constituţie, motiv care a stat şi la baza răspunsului negativ la adresa înaintată de către reclamanţi anterior promovării prezentei acţiuni.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat solicitat respingerea apărărilor pârâţilor,susţinând că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, potrivit art. 147 alin.4 din Constituţie, fără a fi necesară transpunerea într-un act normativ a considerentelor din decizia Curţii Constituţionale pentru a se realiza aplicarea efectivă a acestora, astfel cum susţin pârâţii.

Prin sentinţa civilă nr. XXXXX din XXXXX, Tribunalul a admis acţiunea reclamantului, pârâţii fiind obligaţi stabilească prin dispoziţie salariul acestuia, în sensul acordării pentru perioada 01-08-2016- 30.06.2017 a nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportare la nivelul maxim existent în plata în cadrul întregii familii ocupaţionale ,,administraţie –funcţii publice teritoriale” prevăzute în Anexa nr. 1 Cap. 1 din Legea-cadru nr. 284/2010 şi să plătească diferenţele salariale cuvenite şi neachitate, reprezentând diferenţa dintre salariul stabilit  în sensul acordării pentru perioada XXXXX a nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi salariul efectiv încasat, pentru perioada XXXXX, actualizate cu acordarea dobânzii legale calculate de la data naşterii dreptului, până la data achitării integrale.

Prin decizia civilă nr. XXXXX, Curtea de Apel XXXXX a admis recursul Consiliului Judeţean XXXXX,a casat sentinţa civilă nr. XXXXX şi trimis cauza spre rejudecare, pentru a se verifica situaţia de fapt specifică fiecărei părţi reclamante  raportat la art. 31 din OUG nr. 57/2015 modif. şi completată, respectiv nivelul de salarizare propriu părţii procesuale şi pretinsele diferenţe favorabile de drepturi salariale de care ar fi beneficiat în perioada relevantă alţi funcţionai publici, cu lămurirea faptului dacă respectivele diferenţe salariale sunt expresia unor hotărâri judecătoreşti sau a altor cauze, respectiv cu verificarea în acest context a tuturor cerinţelor impuse de art. 31, în forma sa după pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 794/2016, dat fiind că spre comparaţie se indică de reclamanţi situaţia existentă la nivelul altor ordonatori de credite. 

În rejudecare, cauza  a fost înregistrată la data de XXXXX, iar prin Încheierea din data de XXXXX,s-a dispus disjungerea prezentei cauze şi format dosarul nr. XXXXX.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:

Reclamanta este funcţionar public în cadrul Consiliului Judeţean XXXXX, iar prin prezenta cerere de chemare în judecată solicită obligarea pârâţilor să stabilească salariul de baza al reclamantului, pentru perioada XXXXX, la nivel maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportare la nivelul maxim existent în plata în cadrul întregii familii ocupaţionale ,,administraţie –funcţii publice teritoriale” prevăzute în Anexa nr. 1 Cap. 1 din Legea-cadru nr. 284/2010. 

În primul rând, Tribunalul constată că, potrivit dispoziţiilor art. 3^1  alin 1 şi 1^3 din OUG nr. 57/2015 :,, Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

„Prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor  publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii , aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate”.

Aşadar, în vederea egalizării prevăzut de art. 3^1 alin. 1^1 din OUG nr. 57/2015 ,,nivelul maxim al salariului de bază sau al indemnizaţiei de încadrare”, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul aceleiaşi instituţii/autorităţi, ceea ce presupune identitatea de ordonator de credite, conform alin. 1(3) al art. 31 din Ordonanţă.

Este adevărat că alin. 1^1  al art. 3^1 defineşte sintagma ,,fiecare funcţie” prin raportare la Legea cadru nr. 284/2010, dar această metodă de definire nu poate extinde sfera de aplicare a art. 3^1 şi la familia ocupaţională, atâta timp cât textul indică expres condiţia salarizării la nivel maxim în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

Or, din probatoriul administrat pe parcursul judecăţii de fond a rezultat în mod evident că  în cadrul instituţiei în care reclamantul îşi desfăşoară activitatea, în speţă, Consiliul Judeţean XXXXX, al cărei ordonator de credite este Consiliul Judeţean XXXXX, începând cu luna ianuarie 2017, acesta a beneficiat de drepturi salariale acordate la nivel maxim.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 invocată de către reclamant, prevede că "în vederea egalizării prevăzute de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ,,nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de Încadrare", care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.”

În speţă, reclamanta nu a contestat neincluderea în salariul de bază a drepturilor salariale stabilite/ recunoscute prin hotărâre judecătorească, astfel că nu pot fi avute în vedere prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 menţionate anterior.

Cu privire la dispoziţiile art. 3 ind. 1 alin. (14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 ind. 1 alin. (1 ind. 1) şi (1 ind. 3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare a apreciat că sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Este adevărată susţinerea reclamantului, conform căreia, în ceea ce priveşte obligativitatea deciziilor pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, puterea de lucru judecat, se ataşează nu numai dispozitivului ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Însă, în toate situaţiile considerentele explică dispozitivul unei hotărâri. Or, în întreaga hotărâre, Curtea Constituţională s-a referit la principiul egalităţii cu referire la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

În esenţă, s-au analizat aspectele vizând efectele hotărârii judecătoreşti, raportat la o situaţie juridică identică, includerea în nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare a drepturilor stabilite/recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, cu referire la dispoziţiile art. 1 alin. 4, 16, 124 şi 126 din Constituţie.

Aşadar, s-a reţinut încălcarea principiului egalităţii însă doar raportat la norma a cărei încălcare se invocă şi cu referire la drepturile rezultate din hotărâri judecătoreşti, nefiind aşadar analizată situaţia invocată de reclamantă, respectiv salarizarea decurgând dintr-o altă normă specială.

Aşadar, interpretarea făcută de reclamant, vizând  punctele 32 şi 34 din DeciziaCurţii Constituţionale este ruptă din contextul ansamblului, rolul considerentelor fiind acela de a explica în ansamblul său dispozitivul.

De altfel, chiar şi în acest paragraf se face trimitere expres la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, astfel că susţinerea reclamantei privind egalizarea solicitată în cadrul Familiei Ocupaţionale, cu referire în speţă la salariaţii din cadrul Consiliului Judeţean XXXXX, este nefondată.

Mai mult chiar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 49/2018, a reţinut că ”... instanţa de contencios constituțional a analizat, pentru a statua în sensul neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, ipoteza existenţei unui tratament juridic diferit pentru salariații aflaţi în situaţii de fapt identice, desfăşurând activitate în aceleaşi condiţii, în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, în sensul definit de art. 3^1 alin. (1^3)  din ordonanţă, iar nicidecum pentru cazul unor salariați din instituții publice diferite (a se vedea în acest sens paragraful 25 din decizie).”

În legătură cu această decizie, Tribunalul subliniază că, deşi problema de drept dezlegată se referă la interpretarea dispozițiilor art. 3^1  alin. (1), raportat la art. 3^1  alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, argumentele sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ipoteza dedusă judecăţii, întrucât raţionamentul este identic.

Or, dat fiind că pentru categoria de personal menţionată în Decizia nr. 49/2018, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi este subordonată financiar, și nu la nivel național (de familie ocupaţională), argumentele sunt valabile şi în cazul personalului din cadrul Consiliului Judeţean XXXXX al cărui nivel maxim de salarizare nu se poate face prin raportare la personalul din cadrul Consiliului Judeţean XXXXX sau  din cadrul altor Consilii judeţene, care beneficiază de drepturi salariale mai mari ca urmare a includerii în salariile de bază ale acestora a unor majorări/indexări salariale câştigate prin hotărâri judecătoreşti, câtă vreme este vorba despre ordonatori principali de credite diferiţi, ceea ce presupune că nu este vorba despre personal aflat în situaţii identice.

Prin urmare, interpretând şi aplicând Decizia Curţii Constituţionale  nr. 794/2016 la situaţia de fapt dedusă judecăţii şi în lumina considerentelor Deciziei nr. 49/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Tribunalul constată că nivelul maxim de salarizare pentru personalul din cadrul Consiliului Judeţean XXXXX nu se poate stabili prin raportare la personalul din cadrul altor Consilii Judeţene (care beneficia de hotărâri judecătoreşti prin care s-au acordat majorări/indexări salariale) dat fiind faptul că nu există condiţii identice şi că aceste instituţii au ordonatori principali de credite diferiţi.

Prin urmare, refuzul pârâţilor de soluţionare favorabilă a cererii reclamantei are caracter justificat.

În consecinţă, potrivit celor expuse, Tribunalul va respinge acţiunea reclamantului, ca fiind nefondată.

Domenii speta

Spete similare