Pensii

Adeverinţa de sporuri depusă de pensionar odată cu cererea de recalculare pensie trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de legea în vigoare la momentul emiterii acesteia, pentru a putea fi valorificată la recalcularea drepturilor de pensie.

Potrivit dispoziţiilor art.127 alin.1,2 din HG nr. 257/2011 „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15; (2) Adeverinţa prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfăşurat activitatea, cu indicarea datei de începere şi de încetare a acesteia; d) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat”.

Raportând conţinutul adeverinţei depusă de contestator la condiţiile de valabilitate prevăzute de dispoziţiile legale sus menţionate, se constată că în ceea ce priveşte acordul global nu este indicat temeiul în baza căruia s-a acordat, deşi în privinţa celorlalte sporuri evidenţiate în cuprinsul adeverinţei s-a menţionat pentru fiecare în parte temeiul legal.

Având în vedere că în adeverinţa a cărei valorificare o solicită contestatorul nu a fost menţionat temeiul legal în ceea ce priveşte sumele obţinute în acord, iar acesta constituie unul dintre elementele obligatorii prevăzute de art.127 alin.2 din HG nr. 257/2011, se apreciază că aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale de valabilitate, astfel că, în mod corect nu a fost valorificată de CJPM.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 19.02.2019

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă la data de 19.10.2018 contestatorul MM a chemat în judecată intimatele CNPP şi CJPM, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea acestora la recalcularea pensiei prin luarea în calcul a câştigurilor din salarii brute realizate suplimentar în acord global, în perioada iunie 1993 – martie 2001, potrivit adeverinţei nr. 1180/25.04.2018 înregistrată la CJPM sub nr. 11670/ 09.05.2018.

În fapt, contestatorul a arătat că prin decizia nr. 157444/07.06.2018, i-a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei, iar la data de 10.07.2018 a depus contestaţie împotriva acestei decizii, ce a fost înregistrată sub nr.16950, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns de la CCC din cadrul CNPP.

 A susţinut că adeverinţa depusă în original la CJPM nu a fost luată în calcul şi nu a dus la anularea deciziei de pensionare nr.157444/01.02.2018, deşi toate câştigurile din salarii brute obţinute în acord global făceau parte din fondul de retribuire al întreprinderii şi asupra lor se calcula şi vira CAS, ci nu asupra salariilor de încadrare trecute în carnetul de muncă şi luate greşit în calcul la stabilirea pensiei.

Contestatorul a invocat prin acţiune decizia în interesul legii nr.19/17.10.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.263/2010 şi anexele la HG 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010.

În procedura regularizării prevăzută de dispoziţiile art.200 Cod procedură civilă i s-a solicitat contestatorului să arate care este obiectul cererii de chemare în judecată, urmând să expună fiecare capăt de cerere şi să arate care sunt motivele de fapt şi de drept pentru care a înţeles să cheme în judecată fiecare dintre pârâte.

Ca urmare, contestatorul a depus la dosar precizare de acţiune prin care a arătat că solicită obligarea intimatelor CJPM şi CNPP la recalcularea pensiei prin luarea în calcul a câştigurilor din salarii brute realizate suplimentar în acord global în conformitate cu actele depuse la dosar, anularea tuturor deciziilor de pensionare începând cu nr.157444/01.02.2018, emiterea unei noi decizii de pensionare şi acordarea drepturilor restante.

A mai arătat că a chemat în judecată CJPM deoarece nu a ţinut cont de adeverinţa depusă, iar CNPP deoarece nu a respectat termenul legal pentru a-i răspunde la contestaţie.

Intimata CJPM a depus la dosar adresa nr. 26625/ 13.11.2018  prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei în baza art. 411 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă până la emiterea unei hotărâri de către comisie, având în vedere că dosarul administrativ şi contestaţia nr. 3857/15.02.2018 au fost înaintate CCC spre competentă soluţionare, anexându-se adresa de înaintare nr.14364/ 08.06.2018.

La data de 15.11.2018 a fost înaintată la dosarul cauzei hotărârea nr. 26923/07.11.2018 emisă de CNPP-CCC.

Contestatorul a depus la dosar precizare de acţiune la data de 19.11.2018, prin care a arătat că înţelege să conteste hotărârea CCC, deoarece nu s-a luat în calcul adeverinţa nr. 1180/25.04.2018 eliberată de SCEOSA – SMCH din care rezultă salariile brute obţinute în acord global, în perioada 01.06.1993-01.04.2001, menţionând că neluarea în calcul a acestei adeverinţe echivalează cu încălcarea principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere  de legiuitor.

Intimata CJPM cu atribuţii de reprezentare a CCC din cadrul CNPP a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii precizate, ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinice şi legale atât a hotărârii nr. 26923/07.11.2018, cât şi a deciziei nr. 157444/ 07.06.2018 a CJPM prin care a fost respinsă cererea contestatorului privind recalcularea pensiei în baza veniturilor brute realizate.

A arătat că prin decizia nr.157444/07.06.2018 nu au fost valorificate sumele reprezentând salariile sub formă brută înscrise în adeverinţa nr.1180/25.04.2018, deoarece dispoziţiile art. 165 alin. 1 şi 2 din Legea 263/2010 prevăd în mod expres că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 să se utilizeze salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001. Sporurile care nu au avut caracter permanent – veniturile sub formă de acord, suplimentare, duminici, obligaţii, reglări, prime 3-4, liber cf.117, K-corect, ec.post şi adaos/diminuări înscrise în adeverinţă, nu au fost valorificate având în vedere anexa nr.15 din HG nr.257/2011.

S-a mai arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat, din perspectiva Legii nr. 57/1974 şi Legii nr.2/1983, natura juridică a veniturilor obținute în acord global, observând că acestea reprezentau o formă de retribuire, nu sporuri salariale.

Pentru perioadele ulterioare datei de 01.01.1991, în carnetul de muncă au fost înregistrate salariile sub forma brută (salariul brut care conţine atât salariul de încadrare, cât şi toate sporurile cu caracter permanent), or, dacă s-ar valorifica şi un singur spor cu caracter permanent, suplimentar salariului brut din carnet, s-ar ajunge la o dublă valorificare a acestuia,  legea pensiilor neavând  o astfel de reglementare legală.

Intimata a susţinut că potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajului mediu anual se iau în calcul veniturile brute până la 01.07.1977, nete pentru perioada 01.07.1977-01.01.1991 şi brute pentru perioada ulterioară datei de 01.01.1991, cu condiţia ca aceste sume să fie cele consemnate în carnetul de muncă, ci nu prezentate cu adeverinţe, aşa cum a procedat contestatorul, cu atât mai mult cu cât acestea contrazic şi înscrierile din carnetul de muncă.

 Legea nr.263/2010 prevede posibilitatea prezentării unor adeverinţe doar pentru sporurile care au avut caracter permanent şi doar în situaţia în care acestea nu au fost consemnate în carnetul de muncă

Cât privește decizia nr.19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a arătat că nu reprezintă un act normativ modificator al legislaţiei în vigoare şi nu este opozabil caselor de pensii.

S-a mai arătat că adeverinţa prezentată de contestator conţine pe lângă lacune de formă şi lacune de fond, neprecizându-se în conţinutul ei că prin eliberarea adeverinţei se anulează  înscrierile din carnetul de muncă.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să nu se ia în calcul apărările intimatei.

La termenul de judecată din data de 15.01.2019 reprezentanta intimatelor a arătat că nu mai susţine cererea de suspendare a judecării cauzei formulată în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că a fost emisă hotărârea de către CCC.

Din oficiu, s-a pus în vedere reprezentantei intimatelor să înainteze la dosar  contestaţia nr.16950/10.07.2018, cererea de recalculare a drepturilor de pensie nr. 11670/ 09.05.2018, decizia nr. 157444/12.12.2011, decizia nr. 157444/22.06.2017, precum şi datele privitoare la activitatea în muncă a contestatorului, înscrisuri care au fost depuse la dosar în şedinţa publică din data de 05.02.2019, precum şi cu notele de şedinţă din data de 06.02.2019.

Analizând contestaţia în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Contestatorul MM este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, drepturile de pensie fiindu-i stabilite începând cu data de 26.10.2011 conform deciziei de pensionare nr.157444/12.12.2011 emisă de CJPM (fila 71 dosar).

La data de 09.05.2018 contestatorul s-a adresat CJPM cu cerere prin care a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea salariilor brute obţinute în acord global înscrise în adeverinţa nr. 1180/25.04.2018 emisă de SCEOSA – DM EMC M CH.

Prin decizia nr.157444/07.06.2018 emisă de intimata CJPM s-a respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie, prin valorificarea sumelor în acord global, deoarece acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiilor anterioare datei de 01.01.2011 şi nu reprezintă sporuri cu caracter permanent.

Contestatorul a formulat contestaţie împotriva deciziei susmenţionate, contestaţie ce a fost respinsă de CNPP–CCC, prin hotărârea nr. 26923/07.11.2018.

Prin contestaţia dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată, se solicită anularea hotărârii nr.26923/07.11.2018 emisă de CNPP–CCC şi a deciziei nr. 157444/07.06.2018 emisă de CJPM, emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să se ia în calcul adeverinţa nr. 1180/25.04.2018 emisă de SCEOSA – DM EMC M CH, precum şi acordarea drepturilor restante.

Examinând solicitarea contestatorului în raport de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată următoarele:

Cererea de recalculare pensie privind valorificarea salariilor brute obţinute în acord global înscrise în adeverinţa nr.1180/25.04.2018 a fost formulată de contestator în baza HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Pentru a fi valorificată la recalcularea drepturilor de pensie o adeverinţă de sporuri trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de legea în vigoare la momentul emiterii acesteia.

Având în vedere data emiterii adeverinţei nr.1180/25.04.2018, se constată că  elementele pe care trebuie să le conţină aceasta se analizează prin raportare la prevederile HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ pe care l-a invocat şi contestatorul în cererea de recalculare pensie.

Potrivit dispoziţiilor art.127 alin.1,2 din HG nr. 257/2011 „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15; (2) Adeverinţa prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfăşurat activitatea, cu indicarea datei de începere şi de încetare a acesteia; d) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat”.

Raportând conţinutul adeverinţei nr.1180/25.04.2018 la condiţiile de valabilitate prevăzute de dispoziţiile legale sus menţionate, se constată că în ceea ce priveşte acordul global nu este indicat temeiul în baza căruia s-a acordat, deşi în privinţa celorlalte sporuri evidenţiate în cuprinsul adeverinţei s-a menţionat pentru fiecare în parte temeiul legal.

Cum, în adeverinţa a cărei valorificare o solicită contestatorul nu a fost menţionat temeiul legal în ceea ce priveşte sumele obţinute în acord, iar acesta constituie unul dintre elementele obligatorii prevăzute de art.127 alin.2 din HG nr. 257/2011, se apreciază că adeverinţa nr. 1180/ 25.04.2018 nu îndeplineşte condiţiile legale de valabilitate, astfel că, în mod corect nu a fost valorificată de CJPM prin decizia nr. 157444/07.06.2018.

Faţă de împrejurarea că adeverinţa nr. 1180/25.04.2018 nu îndeplineşte condiţiile de formă cerute de dispoziţiile legale sus menţionate, se apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor de fond invocate de părţi.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată că este neîntemeiată contestaţia precizată, urmând a fi respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 1969/03.07.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestator.

Domenii speta

Spete similare