Raporturi de muncă

Validitatea măsurii concedierii se analizează în raport cu data la care se produce concedierea, iar potrivit art.252 alin.3 Codul Muncii decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

În ceea ce priveşte perioada concediului medical, când decizia de concediere emisă anterior îşi produce efecte, este înlăturată interdicţia prevăzută de art.60 lit.a Codul Muncii atâta timp cât salariatul nu a adus la cunoştiinţa angajatorului certificatul medical, acesta neputând constata starea de incapacitate de muncă.

Neaducerea la cunoştiinţa salariatului a abaterii concrete ce i se impută sau cercetarea disciplinară şi pentru alte fapte, nemenţionate în convocare, nu îl îndreptăţeşte pe angajator să aplice sancţiunea fără efectuarea acestei cercetări chiar în situaţia neprezentării la convocare a reclamantului.

Neprezentarea salariatului la convocare pentru cercetarea disciplinară nu constituie prin ea însăşi abatere disciplinară şi care să justifice aplicarea unei sancţiuni salariatului ci semnifică faptul că salariatul a înţeles să renunţe la dreptul de apărare în faţa angajatorului.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 13.06.2019

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 08.04.2019 contestatorul  P. R. – G. a formulat contestaţia împotriva deciziei de concediere nr…../15.03.2019 emisă de societatea intimată SC T. P. U. D. SA, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr…../15.03.2019 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, contestatorul a arătat că a fost angajatul societăţii intimate SC T. P. U. D. SA din data de 19.04.2018 până în data de 15.03.2019.

Contestatorul a arătat că în perioada 06.03.2019 – 11.03.2019  a fost în concediu medical, revenind la serviciu în data de 12.03.2019, iar în data de 13.03.2019 a fost din nou în concediu medical.

Convocarea a fost expediată către contestator şi primită de acesta, fiind-i adus la cunoştinţă de efectuarea cercetării disciplinare în data de 14.03.2019, orele 08:00 – 12:00.

Întrucât la convocarea privind efectuarea cercetării disciplinare nu s-a prezentat nici un reprezentant din conducerea societăţii intimate, fiind doar secretara societăţii, contestatorul a precizat că la orele 13:00 acesta a plecat de la sediul societăţii.

În dovedirea contestaţiei, contestatorul înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul D. E. V..

Contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Intimata SC T. P. U. D. SA a depus  întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, precum şi obligarea contestatorului P. R. – G. la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere următoarele considerente:

În fapt, contestatorul a fost angajatul societăţii SC T. P. U. D. SA conform Contractului individual de muncă înregistrat sub nr……./18.04.2018 în registrul general de evidenţă a salariaţilor, având funcţia de spălător auto (912201).

La data de 15.03.2019, a fost emisă decizia nr…../15.03.2019 prin care s-a desfăcut contractul individual de munca al contestatorului P. R. – G., în baza art. 61 lit. a, coroborat cu art.248 alin. (l)lit. e. din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii.

La baza emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de munca se afla referatul nr…../14.03.2019, prin care s-a consemnat gravitatea abaterilor disciplinare, constând în încălcarea de către salariat a următoarelor dispoziţii din Regulamentul intern: art. 36 lit. 1); art. 67 lit.a)., lit.c)., lit.h)., lit.m)., lit.j) si lit.l).; precum şi neprezentarea salariatului la convocarea din data de 14.03.2019, orele 08:00-12:00 în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile şi nu în ultimul rând, rezultatul cercetării disciplinare consemnate în procesul-verbal nr. 27 din data de 14.03.2019.

Convocarea a fost expediată către reclamant la adresa din actul de identitate al acestuia, respectiv sat ….I., comuna I., jud. M. şi primită de către acesta,  având astfel cunoştinţa de efectuarea cercetării disciplinare din data de 14.03.2019.

Ulterior, întocmirii referatului nr…../14.03.2019, a fost emisă decizia nr. …/15.03.2019 de desfacere a contractului individual de munca, decizie ce a fost comunicată salariatului prin intermediul oficiului poştal si pe care a primit-o, conform înscrisurilor ataşate la întâmpinare.

 De asemenea, intimata a precizat faptul că susţinerile contestatorului sunt nedovedite, salariatul având sarcini concrete de muncă, conform fisei postului şi Regulamentului intern de care a luat la cunoştinţă odată cu încheierea contractului individual de muncă, conform anexei nr.2 - tabel nominal cu salariaţii SC T. P. U. D. SA - care au luat la cunoştinţa de R.O.I.

Pe parcursul derulării contractului individual de munca, salariatul a fost sancţionat disciplinar de mai multe ori, conform referatului de sesizare a unor abateri disciplinare nr…./13.03.2019, raportului pentru abateri disciplinare nr…./13.03.2019.

Susţinerile contetstaorului cu privire la faptul ca acesta se afla în concediu medical în data de 06.03.2019, privind perioada 06.03.2019-11.03.2019, nu sunt reale, întrucât la data de 12.03.2019, intimata a  formulat către C. de A. de S. a judeţului M. cererea cu nr…./12.03.2019, prin care a solicitat să se verifice acordarea acestui certificat medico-legal, având îndoieli cu privire la boala contestatorului, întrucât la data de 29.01.2019, a fost eliberată ultima adeverinţă medicală în care au fost trecute cele 42 de zile de concediu medical de care a beneficiat în ultimele 12/24 luni, de la data angajării până la data eliberării adeverinţei din data de 29.01.2019.

Astfel, C. de A. de S. a judeţului M., conform adresei nr……/26.03.2019, a concluzionat faptul că din analiza modului de eliberare şi acordare a certificatului de concediu medical cu seria:…. nr…../06.03.2019 de către d-l dr. M. T.-R. pentru perioada 06.03.2019-11.03.2019, medicul a fost sancţionat conform prevederilor legale în vigoare pentru nerespectarea prevederilor art. 3 ind. 1 pct. b). din OUG 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv prin O.U.G. nr. 36/2010, în conformitate cu prevederile art.47 alin. (3) şi art. 48 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu prev. art. 5, alin. (2), lit.a), din O.G. nr.2/12.07.2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificările si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la susţinerea contestatorului privind faptul că la convocarea din data de 14.03.2019, s-a prezentat decât secretara fără reprezentantul societăţii, menţionând faptul ca s-a prezentat, intimata arată că acest aspect  nu corespunde realităţii şi că la orele 13:00 a plecat, întrucât nu a venit nimeni.

Conform referatului nr…./14.03.2019 privind cercetarea disciplinara prealabila, la audierea stabilită pentru data de 14.03.2019, contestatorul nu s-a prezentat, fără a comunica un motiv obiectiv pentru absenţa sa de la audiere şi fără a aduce la cunoştiinţă vreo dovadă legată de abaterile disciplinare săvârşite.

Având în vedere ca prin abaterile disciplinare săvârşite s-au încălcat prevederile anterior menţionate din R.O.I. (neanunţarea şefului ierarhic de îndată, cu orice mijloc, cu privire la imposibilitatea prezentării la serviciu - boala situaţii fortuite; a introdus şi a consumat băuturi alcoolice în unitate perturbând şi activitatea altor salariaţi; a părăsit locul de muncă în timpul programului de lucru fără aprobare sau pentru alte interese decât cele ale angajatorului; a pretins sume de bani pentru prestarea activităţii pentru care era remunerate de către societate - pentru spălatul autobuzelor a solicitat bani conducătorilor auto; atitudine agresivă, în repetate rânduri, faţă de ceilalţi angajaţi; manifestări de natura să aducă atingere imaginii societăţii) şi faptul ca reclamantul nu s-a prezentat la audieri în cadrul cercetării disciplinare prealabile, se justifică astfel decizia de desfacere a contractului individual de muncă, în baza art.61 lit.a coroborat cu art.248 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii.

De asemenea, nu pot fi primite susţinerile contestatorului cu privire la luarea şi comunicarea deciziei de concediere în perioada incapacităţii temporare de muncă (concediu medical), constatându-se că acesta a fost acordat în mod nelegal, medicul fiind secţionat conform prevederilor în vigoare.

Având în vedere aceste considerente, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, precum şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În probaţiune, intimata a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, precum şi proba testimonială cu martorii I. Ghe. F. şi P. I..

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.205 Cod procedură civilă, art.451 raportat la art.453 Cod procedură civilă, Legea nr.53/2003 – Codul muncii.

În susţinerea apărărilor formulate prin întâmpinare, intimata a depus la dosarul cauzei înscrisuri. 

Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată ca inadmisibile întrucât s-a prezentat la convocare în data de 14.03.2019, fiind-i adus la cunoştiinţă de dispecerul de serviciu că niciunul dintre şefi, respectiv administrator, contabil economic nu sunt la serviciu, motiv pentru care la orele 13:00 a plecat de la sediul firmei.

Contestatorul a mai menţionat că în luna mai 2018 s-a îmbolnăvit foarte grav la această societate, că în luna iunie a placat la S. J. de U. T. unde a suferit o intervenţie chirurgicală, fiind în concediu medical până la sfârşitul lunii iulie. A mai susţinut că a fost obligat de administratorul firmei cât şi de contabila economică să nu mai prelungească concediul medical că i se desface contractul de muncă.

În ceea ce priveşte programul zilnic, contestatorul a arătat că se desfăşura astfel: acesta era de 12 ore începând de la orele 07:30 la orele 18:30 inclusiv sâmbăta şi nu era remunerat, având în vedere că semna statul de plată pentru salariu minim pe economie şi primea un salariu mai mic decât prevederile legale.

Referitor la proba testimonială solicitată de intimată, respectiv martorii I. Ghe. F. şi P. I., contestatorul a arătat că aceştia au fost colegi de serviciu, fiind obligaţi de către intimată să se prezinte în calitate de martor, sub ameninţarea că vor fi concediaţi.

În probaţiune, contestatorul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriu şi proba testimonială cu martorii D. E. V. şi Chi. I..

Contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata concediului de odihnă pe anul 2019 şi calcularea salariului de la data de 01.03.2019, întrucât nu au fost achitate.

Pentru aceste considerente, contestatorul a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 16.05.2019 s-a emis adresă către intimata SC T. P. U. D. SA, cu menţiunea de a comunica următoarele:

- dacă în ceea ce îl priveşte pe contestatorul P. R. G. a fost achitat concediul de odihnă pe anul 2019, în caz afirmativ să depună dovezi în acest sens, iar în caz negativ să indice motivele neachitării;

- dacă în ceea ce îl priveşte pe contestator a fost achitat salariul cuvenit din  01.03.2019 în caz afirmativ să depună dovezi în acest sens, iar în caz negativ să indice motivele neachitării.

Instanţa a respins proba testimonială solicitată de către contestator şi de către avocatul intimatei, precum şi proba cu interogatoriul contestatului, apreciind că nu sunt utile soluţionării cauzei.

Având în vedere că  prin răspunsul la întâmpinare depus de către contestator cuprinde o completare la acţiune, formulată în termenul legal, respectiv contestatorul solicită obligarea intimatei la plata concediului de odihnă pe anul 2019 şi calcularea salariului din data de 01.03.2019, intimata a depus note de şedinţă prin care a arătat următoarele:

 Pe parcursul derulării contractului individual de muncă, reclamantul a fost sancţionat disciplinar de mai multe ori.

Cu privire la concediile medicale seria … nr….. şi seria …. nr….., se poate observa faptul că în urma controlului inopinat la furnizorul de servicii medicale din ambulatoriu – cabinet chirurgie generală, privind modul de eliberare şi acordare a certificatelor medicale, medicul prescriptor M. F. a fost sancţionat contravenţional potrivit prevederilor legale, aşa cum reiese din adresa nr……/14.05.2019, eliberată de C. de A. de S. M..

Contestatorul încearcă să inducă în eroare instanţa prezentând o situaţie medicală diferită, menţionând alte probleme de sănătate ce nu se regăsesc în raportul emis de C. de S. M.. Se menţionează hernie inghinală, când de fapt era ulcer gastro duodenal, cu privire la care nu se pot face supoziţii cum ar avea originea în condiţiile de muncă asigurate de angajator.

În mod greşit se solicită diferenţe salariale pe anul 2019, întrucât toate drepturile salariale stabilite până la încetarea raporturilor de muncă au fost achitate în totalitate.

Pentru cele menţionate intimata a solicitat respingerea acţiunii aşa cum a fost precizată, ca fiind neîntemeiate.

În dovedirea celor menţionate, intimata a depus înscrisuri.

Intimata a depus răspuns la solicitările instanţei cu adresa nr……/23.05.2019. prin care a arătat  în ceea ce îl priveşte pe contestatorul P. R. – G. pentru perioada lucrată în anul 2019 (01.01.2019 – 15.03.2019) îi revin 4 zile de concediu de odihnă care au fost repartizate astfel: - - pentru luna ianuarie 2019  contestatorul a solicitat o zi de concediu de odihnă pentru data de ….. ( cererea cu nr…./24.01.2019) zi ce a fost achitată conform stat de salarii pentru luna ianuarie 2019;

- pentru luna februarie 2019 contestatorul  a solicitat 2 (două) zile de concediu de odihnă pentru data de ……(cererea nr…./08.02.2019) şi pentru data de…..(cererea nr…./14.02.2019), zile ce au fost achitate conform stat de salarii pentru luna februarie 2019;

- la încetarea contractului individual de muncă a fost compensată în bani ziua de concediu aferentă anului 2019 neefectuată (conform Codului Muncii, Legea 53 din 2003, art.146 alin.(3)“Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”, cu suma de …. lei;

- în ceea ce îl priveşte pe contestator salariul cuvenit de la 01.03.2019 până la data încetării raporturilor de muncă i-a fost achitat în totalitate, respectiv zile lucrate + zile de concediu medical + sume aferente concediului do odihnă neefectuat.

În susţinerea celor arătate, intimata a depus în copie cererile de concediu de odihnă solicitate de reclamant şi înregistrate înregistrată sub nr.……., state de salarii pentru perioada  ianuarie – martie 2019 şi foi colective de prezenţă pentru perioada  ianuarie – martie 2019.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

În speţă, reclamantul a fost angajatul pârâtei de la data de 19.04.2018 până la data de 15.03.2019, în funcţia de spălător auto, în baza Contractului individual de muncă nr……../18.04.2018, când prin Decizia nr……/15.03.2019 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, conform art.61 lit.e coroborat cu art.248 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003.

Potrivit deciziei de concediere s-a avut în vedere pentru măsura desfacerii contractului individual de muncă, referatul nr…./14.03.2019 prin care s-a consemnat gravitatea abaterilor disciplinare, încălcarea de către salariatul P. R. – G. a următoarele dispoziţii din Regulamentul intern: art.36 lit.l), art.67 lit.a), c), h), m), j) şi l); neprezentarea salariatului la convocarea făcută prin adresa nr……/11.03.2019 şi rezultatul cercetării disciplinare prealabile, consemnată prin procesul – verbal de cercetare nr……/14.03.2019.

S-a reţinut că în perioada 06.03.2019 până la 15.03.2019 contractul individual de muncă al salariatului P. R. – G. este suspendat conform art.51 alin.2 din Legea nr.53/2003 (Codul Muncii).

Reclamantul în acţiune arată că s-a aflat în concediu medical din 06.03.2019 până în 11.03.2019, a primit prin poştă decizia de concediere, fiind solicitat să se prezinte la convocarea la sediul firmei pe data de 14.03.2019, orele 8 – 12, s-a prezentat, prezentă fiind doar secretara.

Prin întâmpinare, pârâta arată că susţinerile reclamantului că se află în concediu medical în perioada de 06.03.2019 – 11.03.2019 nu sunt reale, întrucât la data de 12.03.2019 a formulat către C. de A. de S. M. cererea nr…../12.03.2019 prin care a şi solicitat să se verifice acordarea acestui certificat medico – legal iar C. de A. de S. M., conform adresei nr……./26.03.2019 a  comunicat că medicul prescriptor al certificatului medical a fost sancţionat potrivit prevederilor legale în vigoare pentru modul de eliberare şi acordare a certificatului de concediu medical seria ……./06.03.2019 pentru perioada 06.03.2019 – 11.03.2019 reclamantului concediat.

Cu privire la convocarea reclamantului la data de 14.03.2019 arată că, potrivit referatului nr……/14.03.2019 privind cercetarea disciplinară prealabilă, reclamantul nu s-a prezentat fără a comunica un motiv obiectiv pentru absenţa sa de la audiere şi fără a aduce vreo dovadă legală ale abaterilor disciplinare săvârşite.

Decizia de concediere a reclamantului este lovită de nulitate absolută pentru următoarele motive.

Potrivit art.60 alin.1 lit.a Codul Muncii concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.

Potrivit certificatului de concediu medical seria…../06.03.2019 reclamantul a intrat în concediu medical din 06.03.2019 – 11.03.2019 (fila 7 dosar).

A revenit la serviciu pe data de 12.03.2019, prezentând certificatul medical susmenţionat, aşa cum rezultă din acţiune şi din referatul nr……/13.03.2019 întocmit de către pârâtă (fila 39 dosar).

Potrivit certificatului de concediu medical seria……nr……/13.03.2019 reclamantul a intrat în concediu medical din 18.03.2019 până în 22.03.2019 (fila 8 dosar).

La data de 11.03.2019 intimata a emis convocarea nr…../11.03.2019 prin care reclamantul era înştiinţat să se prezinte la cercetarea disciplinară la sediul societăţii, în data de 14.03.2019 (orele 8 – 12) în vederea efectuării cercetării disciplinare privind abaterea de la locul de muncă începând cu data de 06.03.2019 (fila 13 dosar).

Potrivit procesului – verbal de cercetare disciplinară nr…../14.03.2019, reclamantul nu s-a prezentat la audiere şi nu a adus la cunoştinţă vreo informaţie şi/sau dovadă legală de situaţia sa personală, rezultând că a primit convocarea, semnând de primire la data de 12.03.2019 (fila 36 dosar), fapt recunoscut şi de către reclamant, dar, care susţine că s-a prezentat la convocare şi nu a fost prezentă decât secretara şi nu s-a efectuat cercetarea.

La data de 15.03.2019intimata a emis decizia nr…../15.03.2019, prin care, începând cu data de 15.03.2019 desface contractul individual de muncă al reclamantului conform art.61 lit.a Codul Muncii.

Decizia de concediere a fost comunicată prin poştă reclamantului care a primit-o sub semnătură la data de 19.03.2019 (fila 34 dosar).

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că angajatorul a luat cunoştinţă de certificatul medical seria….. nr…../06.03.2019, fiind menţionat şi în foaia colectivă de prezenţă pe luna martie 2019 (85 dosar), rezultând şi din cererea nr…../12.03.2019 formulată către C. de A. de S. M. pentru verificarea modului în care a fost eliberat acest certificat de către medicul prescriptor.

Angajatorul nu a avut însă cunoştinţă de certificatul medical seria …. nr….. din 13.03.2019 care nu a fost prezentat de reclamant unităţii, luând cunoştinţă de acest certificat medical în cursul procesului de faţă (fila 68 dosar).

Validitatea măsurii concedierii se analizează în raport cu data la care se produce concedierea, iar potrivit art.252 alin.3 Codul Muncii decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efectele de la data comunicării, în speţă la data de 19.03.2019, când reclamantul a primit prin poştă decizia de concediere, semnând de primire (fila 34 dosar).

În ceea ce priveşte perioada concediului medical din 06.03.2019 – 11.03.2019, angajatorul nu a dispus nici o măsură care să ducă la încetarea contractului individual de muncă, pentru a opera interdicţia prevăzută de art.60 lit.a Codul Muncii, reclamantul revenind la serviciu pe data de 12.03.2019, dată la care a primit prin poştă şi comunicarea pentru cercetarea disciplinară dată fixată la 14.03.2019, în afara perioadei de concediu medical.

În ceea ce priveşte perioada de concediu medical din 18.03.2019 – 22.03.2019, când decizia de concediere produce efecte, instanţa reţine că în speţă, este înlăturată interdicţia prevăzută la art.60 lit.a, atâta timp cât salariatul nu a adus la cunoştinţă angajatorului certificatul medical, acesta neputând constata starea de incapacitate de muncă.

Astfel, decizia de concediere este emisă în data de 15.03.2019, dată când reclamantul nu se mai afla în concediu medical dar produce efecte, potrivit art.252 alin.3 Codul Muncii, la data comunicării, data de 19.03.2019, dată la care salariatul se află în concediu medical, însă nu a înştiinţat angajatorul pentru a opera interdicţia susmenţionată şi a fi aplicată sancţiunea nulităţii deciziei de concediere.

Decizia de concediere disciplinară este lovită de nulitate absolută însă pentru nerespectarea procedurii cercetării disciplinare.

Conform art.63 Codul Muncii concedierea pentru abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării prealabile.

Cercetarea prealabilă trebuie efectuată conform metodologiei stabilite expres de prevederile art.267 alin.2,3,4 din Codul Muncii şi comportă mai multe etape, între care sesizarea conducerii unităţii, convocarea şi ascultarea salariatului căruia i se impută faptele şi cercetarea apărărilor acestuia, formulate cu ocazia ascultării de către cel mandatat special cu această sarcină.

Îndeplinirea procedurii cercetării prealabile presupune aducerea la cunoştinţa salariatului a învinuirii pentru care este cercetat, respectarea dreptului de a-şi formula eventualele apărări şi de a oferi probe şi motivaţii în spiritul celor arătate.

Cercetarea prealabilă debutează, în temeiul art.251 alin.2 din Codul Muncii, cu convocarea în scris a salariatului, “precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii”.

Este adevărat, că, în speţă angajatorul a emis convocarea nr……/11.03.2019 privind cercetarea disciplinară prealabilă a reclamantului pentru absentarea nemotivată – de la locul de muncă începând cu data de 06.03.2019 (fila 13 dosar), convocare primită de reclamant la data de 12.03.2019 (fila 36 dosar).

Este adevărat că, potrivit procesului – verbal de cercetare disciplinară nr…./14.09.2019, semnat de persoanele împuternicite să efectueze cercetarea, la orele 16:00, la sediul societăţii, rezultă că salariatul reclamant nu s-a prezentat la audiere şi nici nu a adus la cunoştinţă vreo informaţie şi/sau dovadă legată de situaţia sa personală. (fila 38 dosar).

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art.251 alin.3 Codul Muncii, neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin.(2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Însă, analizând decizia de concediere disciplinară rezultă că pentru dispunerea sancţiunii s-a avut în vedere referatul nr…../14.03.2019 care face parte integrantă din decizie, în decizie nefiind descrise faptele imputate, dar făcând expres trimitere la faptele menţionate în acest referat, acesta face corp comun cu decizia de sancţionare.

Ca atare, potrivit referatului de cercetare disciplinară nr…./14.03.2019însuţit de angajator prin decizia de concediere, abaterile disciplinare reţinute în sarcina reclamantului au constat în:

- neanunţarea şefului ierarhic de îndată, prin orice mijloc, cu privire la imposibilitatea prezentării la serviciu (boală, situaţii fortuite);

-  a introdus şi a consumat băuturi alcoolice în unitate perturbând şi activitatea altor salariaţi;

- a părăsit locul de muncă în timpul programului de lucru fără aprobare sau pentru alte interese decât cele ale angajatorului;

- a pretins sume de bani pentru prestarea activităţii pentru care era remunerat de către societate (pentru spălatul autobuzelor a solicitat bani conducătorilor auto);

- atitudine agresivă, în repetate rânduri, faţă de ceilalţi angajaţi;

- manifestări care să aducă atingere imaginii societăţii.

Dincolo de faptul că aceste abateri nu sunt descrise în concret în senul art.252 alin.2 lit.a Codul Muncii, respectiv nu sunt indicate datele comiterii presupuselor abateri pentru a se putea verifica şi dacă au fost respectate termenele legale de aplicare a sancţiunii şi nici nu sunt menţionate aspectele care individualizează faptele: în ce au constat în concret, modalitatea în care s-au comis, împrejurările în care faptele au avut loc, etc., instanţa reţine că reclamantului i s-a adus la cunoştinţă convocarea la cercetarea disciplinară doar pentru absentarea nemotivată de la locul de muncă începând cu data de 06.03.2019 şi nu pentru faptele pentru care a fost sancţionat cu desfacerea contractului individual de muncă.

Or, raţiunea pentru care legiuitorul, în cuprinsul dispoziţiilor art.251 din Codul Muncii, a inserat cerinţe, notificări scrise, prin precizarea obiectului convocării, a fost aceea de a da posibilitatea salariatului să-şi pregătească apărarea şi probele în cunoştinţă de cauză faţă de fapta care îi este imputată şi care trebuie să fie comunicată.

Neaducerea la cunoştinţa salariatului a abaterii concrete, ce i se impută sau cercetarea disciplinară şi pentru alte fapte, nemenţionate în convocare, neaducerea la cunoştinţa salariatului, nu îl îndreptăţeşte pe angajator să aplice sancţiunea fără efectuarea acestei cercetări chiar în situaţia neprezentării la convocare  a reclamantului.

În ceea ce priveşte absentarea reclamantului de la locul de muncă, începând cu data de 06.03.2019, abatere imputată şi care urma a fi cercetată conform convocării emise, rezultă că aceasta nu a făcut obiectul cercetării, ci cu totul alte fapte şi nici nu a constituit motivul desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.

Această abatere o invocă intimata doar în întâmpinarea depusă la dosar, privind argumentaţia sa, că nu a luat în considerare certificatul de concediu medical depus de reclamant şi a sesizat Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinţi.

Dincolo de faptul că acest certificat de concediu medical nu a fost anulat nici de către un organ administrativ, nici de către o instanţă judecătorească, producând efecte juridice şi totodată, rezultă că angajatorul a luat cunoştinţă de starea de incapacitate de boală a salariatului, fiind pontat chiar în concediu medical în foaia colectivă de prezenţă pe luna martie 2019, în zilele de 6 – 8 şi 11 martie, nu rezultă nici din cuprinsul deciziei, nici a referatului de cercetare disciplinară că i s-ar fi desfăcut contractul individual de muncă şi pentru această presupusă faptă.

În ceea ce priveşte perioada de concediu medical din 18.03.2019 – 22.03.2019, dincolo de aceleaşi argumentaţii ale intimatei privind neluarea în considerare a acestui act medical, argumentaţie care nu poate fi primită de instanţă, pentru cele arătate mai sus, aceasta nu putea face obiectul cercetării disciplinare şi a dispunerii măsurii concedierii, câtă vreme decizia de concediere a fost emisă anterior, la data de 15.03.2019.

În ceea ce priveşte fapta de neprezentare a salariatului la convocarea făcută prin adresa nr…../11.03.2019 reţinută drept abatere la punctul 3 din decizia de concediere, instanţa reţine că această faptă nu constituie prin ea însăşi abatere disciplinară şi care să justifice aplicarea unei sancţiuni salariatului, ci semnifică faptul că salariatul a înţeles să renunţe la dreptul la apărare, în faţa angajatorului, drept care îi este recunoscut de lege.

Prezentarea la convocarea angajatorului este un drept al salariatului şi nu o obligaţie a lui, concluzie care se desprinde fără echivoc din cuprinsul alin.4 al art.251 din Codul Muncii.

Totodată, în situaţia neprezentării salariatului este prevăzut de art.267 alin.3 din Codul Muncii că: angajatorul are dreptul să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării prealabile.

În consecinţă, instanţa reţine că dispoziţia de concediere în speţă este nulă, pentru nerespectarea procedurii cercetării prealabile, conform art.63, art.251 Codul muncii şi nedescrierea faptelor care constituie abateri disciplinare conform art.25 alin.2 lit.e.

În consecinţă instanţa va admite în parte acţiunea completată, formulată de contestatorul P. R. – G. în contradictoriu cu intimata SC T. P. U. D. SA, va constata nulă Decizia de concediere nr……../15.03.2019 emisă de intimată.

Va dispune reintegrarea contestatorului pe funcţia deţinută anterior concedierii.

Va obliga pârâta, în baza art.80 alin.1 Codul Muncii, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii,15.03.2019 până la data reintegrării efective.

În ceea ce priveşte capetele de cerere privind plata concediului de odihnă şi plata salariului de la data de 01.03.2019, instanţa le va respinge ca neîntemeiate.

Din actele şi lucrările dosarului, relaţiile solicitate de la pârâtă, însoţite de dovezi, rezultă că în ceea ce îl priveşte pe contestatorul P R. – G. pentru perioada lucrată în anul 2019 (01.01.2019 – 15.03.2019) îi revin 4 zile de concediu de odihnă care au fost repartizate astfel: 

- pentru luna ianuarie 2019  contestatorul a solicitat o zi de concediu de odihnă pentru data de …… ( cererea cu nr…./24.01.2019) zi ce a fost achitată conform stat de salarii pentru luna ianuarie 2019;

- pentru luna februarie 2019 contestatorul  a solicitat 2 (două) zile de concediu de odihnă pentru data de ….. (cererea nr…../08.02.2019) şi pentru data de …. (cererea nr…./14.02.2019), zile ce au fost achitate conform stat de salarii pentru luna februarie 2019;

La încetarea contractului individual de muncă a fost compensată în bani ziua de concediu aferentă anului 2019 neefectuată (conform Codului Muncii, Legea 53 din 2003, art.146 alin.(3)“Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”, cu suma de …. lei;

În ceea ce îl priveşte pe contestator salariul cuvenit de la 01.03.2019 până la data încetării raporturilor de muncă i-a fost achitat în totalitate, respectiv zile lucrate + zile de concediu medical + sume aferente concediului do odihnă neefectuat.

Totodată, la interpelarea instanţei la termenul de judecată din 13.06.2019, reclamantul a recunoscut că aceste drepturi i-au fost achitate.

Această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare