Actiune in angajarea răspunderii personale

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI – A.J.F.P. IAŞI  în contradictoriu cu pârâtul  BC, având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă (art. 169 Legea 85/2014).

Deliberând asupra acţiunii de faţă, reţine următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de 18.05.2018, sub nr..../99/2017/a2, creditorul majoritar - DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE IASI, a chemat în judecată pe pârâtul BC, în calitate de fost administrator al societăţii S.C.  C  S.R.L., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestuia în baza art. 169 din Legea 85/2014 pentru suma de 46.262 lei pasiv ramas neacoperit.

Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor şi este ţinut direct răspunzător de îndeplinirea obligaţiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societăţii, conform art. 73 din Legea 31/1990. 

Starea de insolvabilitate, mai arată creditoarea, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societăţii, care a determinat încetarea de plăţi şi prejudicierea creditorilor. Apreciază creditoarea că simpla stare de încetare de plăţi constituie un prejudiciu pentru creditori şi o condiţie suficientă pentru atragerea răspunderii.

În ceea ce priveşte vinovăţia, consideră reclamanta că răspunderea operează şi pentru cea mai uşoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-şi mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea şi nu a anunţat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de fapta reglementată de art. 169 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvenţă, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creşterea obligaţiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului şi indirect a dispus în interes personal continuarea activităţii debitoarei, împovărând situaţia precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant şi de utilizarea resurselor societăţii în interes personal.

 Mai arată creditorul că pârâta se face vinovată de săvârşirea faptei de la art. 169 lit a, în sensul că potrivit ultimului bilanţ depus ( la data de 31.12.2007), debitoarea deţinea active  circulante în cuantum suficient pentru plata datoriilor,  respectiv  creanţe de recuperat de 90.000 lei  şi disponibilităţi banesti de 1427 lei, bunuri pe care pârâta nu le-a justificat, astfel încât le-a folosit în interes propriu.

De asemenea, începând cu anul 2007, debitoarea nu a mai depus documentele contabile la organele fiscale şi nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile, situaţie în care sunt aplicabile prevederile art. 169 lit. d din L.85/2006..

Faţă de întreaga atitudine a administratorului societăţii  pe parcursul desfăşurării procedurii insolvenţei, reclamanta apreciază că acesta, prin neînregistrarea în contabilitate a activităţilor desfăşurate, a ascuns sursele generatoare de venituri.

În drept, se invocă art. 169 lit a, c, d  din Legea nr. 85/2014.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

Pârâtul a solicitat,prin întâmpinare, respingerea acţiuni, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii sale personale.Nu şi-a formulat probe in apărare.

  A fost ataşat dosarul de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

În fapt, prin  Sentinţa civilă nr. 1878/12.12.2017, a fost deschisă procedura simplificată a insolvenţei împotriva debitorului S.C. C S.R.L., constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.70 din Legea nr. 85/2014.

Tabelul definitiv al creditorilor cuprinde creanţa unui singur creditor : DGRFP iasi- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, in valoare de 46.262 lei.

La  data de 23.01.2018, a fost înregistrat raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au dus la apariţia insolvenţei, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menţionează faptul că, în lipsa documentelor contabile, nu pot fi identificate cauzele care au determinat insolventa societăţii. A opinat in sensul existenţei  indiciilor privind  atragerea răspunderii în baza art. 169 alin.1 din Legea 85/2014 cu privire la administratorul societăţii.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului  unei societăţi în baza dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 85/2014 , este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condiţiilor art. 1357 Cod Civil, respectiv a existentei  unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei  unui raport de cauzalitate între fapta ilicita şi prejudiciu şi a  vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârşite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societăţii debitoare in insolvenţa.

Textul de lege menţionat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanţelor creditorilor participanţi la procedura insolvenţei, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât şi în drept, sub aspectul condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispoziţiile art. 1357-1358 Cod civil, cât şi sub aspectul condiţiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularităţi specifice în funcţie de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumţie legală de vinovăţie şi răspundere” în sarcina administratorului societăţii debitoare.

Analizând condiţiile răspunderii delictuale speciale, se reţine:

Pârâtului i se impută săvârşirea faptelor prevăzute de art. 169 lit a, c, d din Legea nr.85/2014, respectiv:

•169 lit. a: a folosit bunurile şi creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane

•169 lit c: a dispus în interes personal continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi.

•169 lit. d: a ţinut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea

 In ceea ce priveşte disp. art. 169 lit. d din L.85/2014, s-a prevazut expres de catre legiuitor  că, in cazul nepredării documentelor contabile  catre lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legatura de cauzalitate  intre faptă şi prejudiciu se prezumă, prezumţia având caracter relativ.

Pârâtul nu a predat documentele contabile catre lichidatorul judiciar si nici nu a rasturnat prezumţia instituita de lege in cazul faptei constând in omisiunea predarii documentelor contabile, prin urmare, se va retine in sarcina acestuia savârsirea  faptei prev. de art. 169 lit. d din L.85/2014.

Instanţa apreciază că activitatea pârâtului se circumscrie si prevederilor art. 169 alin. 1 lit. a  referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societăţii în folosul său, în condiţiile în care s-a dovedit că debitoarea figura, la data  de 31.12.2007, cu active circulante  de 91.427 lei,  respectiv creanţe de recuperat de 90.000 lei  şi disponibilităţi banesti de 1427 lei.

Pârâtul nu a justificat aceste sume şi  nu le-a predat  lichidatorului  judiciar pentru a le distribui creditorilor înscrişi în tabelul creditorilor, de unde se prezumă că şi le-a însuşit.

Cu aceste sume, debitorul ar fi avut posibilitatea acoperirii aproape în totalitate a datoriilor cu care figureaza, conform aceleiaşi si raportări contabile ( 12.493 lei) si integral a  datoriilor care, conform tabelului definitiv, se ridică la suma totală de  42.262  lei, astfel încât însuşirea bunurilor din patrimoniu a cauzat starea de insolvenţă a debitorului.

Ca urmare, instanţa va reţine in sarcina pârâtului, săvârşirea faptei prev. de art. 169 lit. a din L.85/2014.

Reţine instanţa că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 169 lit  c.

Nesesizarea instanţei pentru intrarea în insolvenţă conform art. 66 este susceptibilă de aplicarea unei sancţiuni penale, fiind  un element care ar putea intra in conţinutul infracţiunii de bancrută frauduloasă, dar nu reprezintă element al faptei de la art. 169 lit c.

În plus, se cere ca fapta săvârşită să producă starea de insolvenţă, ori nedeclararea acestei stări este ulterioară apariţiei ei.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului, prin reprezentat convenţional, la termenul de judecată din 13.11.2018,cu privire la faptul că societatea a avut doi administratori, instanţa urmează a înlătura aceasta apărare ca fiind vădit neîntemeiată.

Din istoricul furnizat de ORC Iaşi, rezultă că societatea a fost înmatriculata la data de 02.08.2004, având ca asociati pe VS, BB, şi BC şi ca administrator pe BC, de la infiinţare până la deschiderea procedurii insolventei, astfel că susţinerea pârâtului cu privire la existenţa unui alt administrator al debitoarei este lipsita de temei.

Pentru aceste motive, în baza art. 169 lit a  şi d din L.85/2014,  instanţa va admite cererea în contradictoriu cu pârâtul, care va fi obligat la plata pasivului rămas neacoperit al debitorului . Acţiunea va fi respinsă pentru faptele de la art. 169 lit  c din L.85/2014.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A  FINANŢELOR PUBLICE  IAŞI – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi, in contradictoriu cu pârâtul BC.

Stabileşte în baza art. 169 lit a şi d din L.85/2014,  răspunderea personală  a pârâtului BC pentru pasivul rămas neacoperit al debitorului  S.C. C S.R.L., în sensul că obligă pârâtul  să acopere suma de  46.262 lei,  aşa cum rezultă din tabelul definitiv al creanţelor  asupra debitorului.

Respinge acţiunea reclamantului pentru faptele de la art. 169 lit  c din L.85/2014.

În temeiul dispoziţiilor art. 173 din Legea nr. 85/2014, executarea silită a prezentei sentinţe se va efectua în condiţiile art. 173 alin. 2 la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanţe pus la dispoziţia lor de către lichidatorul  judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Domenii speta

Spete similare